1,267 matches
-
și i-aș trage rochia și sutienul pînă la coate și i-aș pune mîinile pe piept. Aș ciupi-o. Aș putea să trag puțin - n-ar putea face nimic dac-aș face așa, pentru că rochia - Înțelegi? - rochia i-ar țintui brațele În lături... Și după ce-aș termina cu sînii, i-aș da la o parte fusta. I-aș ridica-o pînă În talie. Nu i-aș scoate chiloții, dar aceștia ar fi mătăsoși, ușori, și ai putea intra În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dacă și-ar pune mîinile la spate, i-ar putea atinge vîrful ieșindu-i pe-acolo, pentru că o pătrunsese adînc. Apoi Își veni În fire și-l văzu pe domnul Imrie, dar Încă simțea cornul. Se gîndi că, probabil, o țintuise de canapea. Se auzi rostind lucruri absurde și pe domnul Imrie chicotind. — Tauri? O, nu. Nu În Cricklewood, draga mea. El Îi puse un bol În față și i se făcu rău. Îi dădu o batistă să-și șteargă buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
goală și umedă; era conștientă de două locuri distincte, inconfortabile - felul În care cureaua Juliei se freca de ea, nasturii bluzei și cureaua ceasului... Își Întinse mîinile deasupra capului, dorindu-și ca Julia s-o fi legat, să o fi țintuit; dorea să-i cedeze total Juliei, să fie acoperită de vînătăi și semne. Julia Începu să Împingă aproape dureros În ea, și-i plăcea. Își dădea seama că Înțepenește de parcă ar fi fost Într-adevăr trasă de frînghii strînse. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mașini În Maida Vale și mă descurcam binișor. Apoi a Început războiul și, bingo, s-a terminat totul. Am lucrat cu-n prieten de-al meu o vreme În comerțul cu bijuterii false; n-a fost prea rău. Acum sînt țintuit Într-o afurisită de unitate de pregătire din Wales, unde mă Învață pe ce parte a puștii iese glonțul. SÎnt acolo de patru luni și, jur pe Dumnezeu, c-a plouat În fiecare zi. Ofițerul n-are treabă: stă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fi altceva. Nu poate exista un Dumnezeu. Dumnezeu ar fi oprit războiul! Nu cred că există rai sau iad, sau chestii de genul ăsta. Iadul e aici unde ne aflăm. Dacă există un asemenea loc, o să fim Împreună oricum. Îl țintui pe Duncan cu ochii lui strălucitori și roșii. Cel mai urît lucru ar fi să te afli acolo de unul singur, nu crezi? zise el cu simplitate. — Da, spuse Duncan, dînd din cap aprobator. Da, ar fi groaznic. Alec Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
un paharuț di vin, aici la umbra nucului, ca tari-i cald afarâ...câ mai târzâu pi la vro patru, mă apuc iar di soba lu' Oșlobanu, câ az vreu s-o termin. Stau în fața porții, neștiind ce să fac, țintuită de stâlpul de piatră și nu îndrăznesc să mă mișc incă. Poate ar trebui să-mi fac curaj și să deschid poarta sa intru. Dar nu o fac. Îi privesc încă, pe cei doi cum își vorbesc, sub umbra nucului
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
dar un pumn zdravăn m-a izbit sub stern. Cu respirația tăiată, m-am prăbușit În pat, În timp ce ea se Îndepărta de mine. M-am Întins și am prins-o de șolduri, am tras-o pe pernă și i-am țintuit mîinile pe tăblia de la capul patului, dar s-a smuls din strînsoarea mea și a dărîmat lampa de pe noptieră. — Lasă-mă! (Mi-a Îndepărtat mîinile cu violență și atunci i-am văzut, În lumina farului care mătura Încăperea, bărbia puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
I-am săltat șoldurile din pat, i-am tras perna de sub cap și i-am Îndesat-o sub fund, ca și cum m-aș fi pregătit s-o violez. — Bine, gata! spuse ea și se lăsă pe spate, În timp ce mîinile mele Îi țintuiau Încheieturile pe tăblia de la capul patului și doar șalul ne mai despărțea. Pentru numele lui Dumnezeu, cîtamai tevatura faci pentru atîta lucru! Da, am fost În apartamentul lui Bobby Crawford. — Ți-am recunoscut cicatricea. I-am dat drumul la mîini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
din Residencia Costasol să-și strîngă terțarolele și să plece În căutarea celor mai puternice vînturi și-a celor mai adînci mări. O mînă mă apucă de umăr, apoi Îmi strînse tîmplele Înainte de-a apuca să-mi Înalț capul, țintuindu-mă de scaun În fața volanului. Adormisem În Citroën și cineva se strecurase pe locul din spatele meu. — Bobby...! (I-am Împins mîna deoparte, enervat de umorul lui brutal.) Asta-i... — O glumă urîtă? (Chicoti În barbă, ca un copil care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
vocea lui Jean Moscopol spunând cântat iubitei sale Mimi noapte bună. Schimbă postul căutând altceva. Printre șuierături și fragmente de voci, prinde clar Balada lui Ciprian Porumbescu. Căzut sub vraja melodiei blânde și mângâietoare, ca un oftat de iubire, ascultă țintuit în fotoliu acordurile ușoare, sau profunde ce închipuie parcă o poveste plină de tristețe, dar în spatele căreia se poate vedea un zâmbet pur, cu puterea miraculoasă a învierii. Țigara aprinsă în momentul când ieșise din baie arde încet, uitată. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
privirea focalizează mișcarea imperceptibilă a labei din spate, semn că jivina se pregătește să atace. Nu are timp să reacționeze, luat prin surprindere. Aproape că simte colții la gâtul lui, când mai mult mânată de un reflex inconștient mâna înarmată țintuiește gâtul animalului și îndepărtează pericolul mortal al fălcilor. Se prăbușește sub șocul loviturii. Ghearele ascuțite îi caută fața. Într-o fracțiune de secundă scoate baioneta, împlântând-o din nou puternic în carnea încordată, până la plăsele. Apoi încă o dată. Sângele aburind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Dincolo de Dunăre și de celelalte granițe, se simte îngrozitor; sau este efectiv respins de o obscură forță contrară, ca un produs autohton refuzat la export. Nu poate face absolut tot ce vrea. O ușă de mănăstire din platan îl ține țintuit ani întregi (perioada din ușă, notează autoarea cu umor fin). În unii oameni nu reușește să intre. Din alții nu poate să mai iasă. Viață grea are amoeba noastră în timpul comunismului, când cetățenii sunt pustiiți de gânduri, vidați interior, iar
Un vampir de treabă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8377_a_9702]
-
Sirius, în Vega? Sau poate mai departe? În Dostoievski un personaj ironizează pe altul care îl suspecta că ar crede în acel Dumnezeu cu barbă și în acel iad cu tavan în care dracii înfig furca în tine și te țintuiesc cu ea de acest tavan. În primul rând chiar cuvântul furcă ar naște nedumeriri. Furca are o coadă de lemn și vârfurile cu trei brațe de metal. Ei bine, de unde luau dracii lemn și cine le turna fierul? Iadul nefiind
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a dorit să-i spun... Nu se întîmpla prima oară, e adevărat, dar nu mă puteam obișnui, totdeauna resimțeam despărțirea aceasta a ei de mine ca pe-un șoc... încît am regret adânc, care ținu cel puțin trei clipe, mă țintui locului, apoi mă smulsei și intrai în bibliotecă. Apăsai pe butonul lămpii de pe birou și lumina care inundă suprafața lui încărcată de cărți îmi alungă șocul, și bucuria serilor mele petrecute în tovărășia marilor spirite, care cu două mii de ani
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
expresie care mă făcu să-mi bată inima. Chipul ei era inundat de o fericire pe care o credeam îngropată în sufletul ei, vocea îi era tainică și șoptită, corpul îi era aplecat înainte în fotoliu ca și când ar fi fost țintuită, fascinată de ceea ce i se spunea. Stătea cu spatele la mine, dar deodată ea simți că era privită și ascultată, mai spuse un cuvânt și închise imediat. Se întoarse spre mine și totul pieri de pe chipul ei, îmi arătă într-o clipă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fi, trebuia să încerc și s-o aduc din când în când în fața mamei...) VI Uzina nu poate deveni catedrală. Într-o catedrală gândul ni se îndreaptă spre intemporal, loc de reculegere și meditație, în timp ce într-o uzină gândul e țintuit pe filetul piesei pe care trebuie s-o execuți, sau, chiar în viitor, pe panourile fluxurilor tehnologice care nu pot rămâne nesupravegheate. Și măcar dacă totul ar merge de la sine cu un strung! Nu mi se mări norma sub pretextul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu venisem să rămânem, plecăm în altă parte, dorisem doar să le urăm în trecere la mulți ani și... Mă uitai la Suzy să-i sugerez retragerea, dar observai pe chipul ei că nici n-avea de gând, dimpotrivă, o țintuia cu o privire ucigașă, ași zice carnasieră, pe doamna Cucu, care clămpănea din gură și avea aerul că nici nu ne cunoștea... Niciodată n-o surprinsesem pe Suzy stăpânită de o astfel de furie rece și orgolioasă... Atunci văzui cum
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
adus de vânturile Acheronului nu au reușit să-l distrugă. Jorden blocă frânele tractorului. ― De data asta, am tras lozul cel mare. Anne, scoate echipamentul. Mă gândesc dacă or putea sintetiza și niște șampanie la Hadley Café. Soția lui rămăsese țintuită în fața geamului gros. ― Stai să ne uităm puțin și să întoarcem și după aceea om sărbători evenimentul. Poate că nu suntem primii descoperitori. ― Glumești? Nu e nici o baliză pe platoul ăsta afurisit. Nici un jalon. Nu a venit nimeni înaintea noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și cu imaginile luptei desfășurate la nivelul C transmise de camerele voastre și înregistrate în memoria lui Sulaco? Ar fi putut la fel de bine să pună moartea voastră în seama creaturilor acestora. ― Nemernicul! Jigodia trebuie să crape! exclamă Hudson, care-l țintui cu privirea pe reprezentantul Companiei. Ai auzit? Fă-ți rugăciunea, jigodie! ― Asta-i curată paranoia, declară Burke înțelegând că nu era bine să mai tacă. Ați văzut și voi ce puternice sunt ființele astea. N-aveau nevoie de mine ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
pe punte. Se mai ridica încă fum din arsurile provocate de aruncătorul de flăcări al lui Ripley. Acidul picura din rănile mai puțin însemnate, care se cicatrizau deja. Cele șase membre erau desfăcute, după o geometrie monstruoasă. Ripley rămasa ea țintuită; reacționă în sfârșit și o puse pe Newt pe punte cu ochii pe făptura de coșmar care cobora spre ea. ― Fugi! Newt o zbughi spre o stivă de cutii și materiale. Regina căzu pe punte și se răsuci în direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și diafan din punctul A spre punctul B, se bloca și-n mintea mea: neurocortexul secreta enzimele neîncrederii, le difuza prin sistemul central al fricii, paralizându-mi întâi voința, apoi centri locomotori. Liniile de forță ale luminii și culorii mă țintuiau pe scaun, privirea încremenea, în așteptarea stingerii. Mă simțeam ca o broască înainte de disecție. Și mai era un lucru. Cine desenase harta nebună de creiere, imagini și întâmplări, unde carnea se-amesteca cu hârtia și sângele cu cerneala, cotrobăise departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și crescător de cai la poalele Leaotei, turnat de-un vecin, arestat și bătut de securiști pentru că își ascunsese medaliile pe vremea lui Dej, își consuma acum toată energia pentru un antricot cu os. Mai târziu, atins de scleroză și țintuit în pat de o semipareză, avea să se trezească o dată la câteva zile, pentru a-și întreba familia de care avusese grijă atâta timp: „Pâine? E pâine?“ VII. București, Facultatea de Litere. Noiembrie 2005 Povestea lui Vitalian Robe nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ochi, de unde încep obrajii. E o față mândră, teribil de mândră și nu știu: o fi bună la suflet sau nu? Ah, de-ar fi bună! Totul ar fi salvat! — Dumneavoastră v-ați căsători cu o asemenea femeie? continuă Ganea, țintuindu-l cu privirea lui febrilă. — Nu mă pot căsători cu nimeni, sunt bolnav, spuse prințul. — Dar Rogojin s-ar căsători? Ce credeți? — Cred că și mâine s-ar putea căsători; s-ar căsători și, peste o săptămână, zic eu, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Cât despre bărbați, Ptițân, de pildă, era amic cu Rogojin; Ferdâșcenko se simțea ca peștele în apă; iar Ganecika tot nu-și putea veni în fire, însă și el simțea, vag, dar impetuos, nevoia arzătoare de a rămâne până la capăt țintuit la stâlpul infamiei; bătrânul învățător, care înțelegea prea puțin despre ce-i vorba, mai că nu plângea și literalmente tremura de spaimă, remarcând o îngrijorare neobișnuită în jur și la însăși Nastasia Filippovna, pe care o diviniza ca pe propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în seara aceasta și nu era pregătit pentru o asemenea ultimă încercare neașteptată. Spectatorii se împărțiseră în două grupuri și el rămăsese față în față cu Nastasia Filippovna, la trei pași de ea. Femeia stătea chiar lângă șemineu și aștepta, țintuindu-l cu privirea ei arzătoare, sfredelitoare. Ganea, în frac, cu pălăria și mănușile în mâini, stătea în fața ei tăcut, fără să-i răspundă, privind flăcările cu brațele încrucișate. Un zâmbet smintit rătăcea pe fața lui albă ca varul. Ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]