1,306 matches
-
din ziua aceea. De când Velasco se urcase în trăsură în acea dimineață îndreptându-se către tribunal, cei trei nu și-au putut găsi liniștea. Samuraiul înțelegea de ce Nishi umbla acum prin ploaie. — Să fie de ajuns numai atât? Tanaka îl țintui pe Nishi cu o privire tăioasă. Mie nu-mi convine. O să-mi fie rușine față de întreg neamul meu. N-o să mai pot da ochii cu ai mei după ce ei au sperat neîncetat atâta amar de vreme că ne vom primi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
unui singur nobil. Dar mai întâi trebuie să știm dacă prigoana creștină din Japonia este vremelnică sau se prevede că va mai dura mult timp de acum înainte. Eu nu socotesc prigoana din Japonia nici vremelnică, nici veșnică, zise Velasco țintuindu-l cu privirea pe episcop. Este adevărat că la Edo, unde se află marele castel al cârmuitorului de acum, și în ținuturile de sub stăpânirea sa, creștinii au fost prigoniți. Ordinul Sfântul Petru socotește că prigoana și asuprirea vor dura la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Toți trei îngenuncheară înaintea altarului. După cum fuseseră instruiți dinainte, la un semn din partea nașilor, japonezii căzură în genunchi pe pardoseala veche și crăpată din marmură. Urmară apoi nesfârșite rugăciuni în limba latină din care ei nu înțelegeau o iotă. Samuraiul țintuia cu privirea crucea uriașă din spatele altarului pe care era răstignit omul acela sfrijit. „Să știi că eu... n-am de gând să mă închin ție”, murmură cu părere de rău samuraiul clipind din ochi. „Nici măcar nu înțeleg de ce te venerează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nici n-avu vreme să-l oprească. Pocnetul asurzitor al puștii răsună îndelung în crângul veșted. Păsările călătoare își pierdură dintr-o dată echilibrul și desenând vârtejuri negre în aer căzură în vale ca niște pietricele. Prin fumul pușcii, samuraiul îl țintuia cu privirea pe Yozō, parcă oarecum mânios. „Le-ai omorât degeaba!” dădu să spună, dar își înghiți cuvintele. „De ce ai tras? Păsările acelea trebuiau să se întoarcă înapoi într-un ținut îndepărtat, la fel ca noi...” Eu și cu japonezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
din șanțul care împresura conacul seniorului Ishida pluteau ierburi de apă și lotuși putreziți. Dezamăgirea de a-și fi pierdut puterea în Sfatul Bătrânilor se simțea limpede din ierburile și lotușii atinși de putreziciune. — Bun venit! Tușind, seniorul Ishida îl țintui cu privirea pe samurai. Acesta făcu o plecăciune până la pământ. Când își ridică fața, samuraiul își dădu seama că la fel ca unchiul său, seniorul Ishida îmbătrânise mult și că trupul său odinioară vânjos se ofilise. — Ei... zise cu glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
poetul-martir de la Crasna); „Ah, noaptea asta rece așa de ușor cade... / Departe plânge apa și tremură-n cascade. Un vad se desvelește pe apa cerului / Și peste dânsul prinsă e Calea-laptelui. Pe albăstrimea-naltă lucește ca o punte / Cu schele țintuite de stelele cărunte. / Și puntea se întinde departe, tot mai sus, / Până coboară-n zarea albastră, la apus... / O, punte albă, tare, treci vadul cerului / Și întâlnești în cale mioara-oierului, / Tu lasăte de-acolo c-un capăt la fereastră, / Cu
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
bara lui Pricop. La reluare, ploaia s-a oprit, iar același Pricop, cel mai bun de pe teren, și-a continuat recitalul. Astfel, în minutul 48, el a executat excelent o lovitură liberă de la 30 de metri, în dreapta portarului Luca, rămas Țintuit pe linia porții. Nouă minute mai târziu, Pricop a reușit “dubla”, șutând imparabil din vole de la 12 metri lateral stânga. Golul trei al băcăuanilor a venit în minutul 67, atunci când Răduțoiu a centrat ideal de pe dreapta pentru Vasiliu (foto), care
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
ca să mai arunc o privire înainte să mă bag în pat. Trebuia să o mai văd. Trebuia să mă asigur că încă era acolo. Avusesem de gând doar să o văd și să plec, dar prezența fiicei mele m-a țintuit lângă pătuț ca o forță a gravitației. Am stat și m-am uitat câteva minute la ea. În cele din urmă, am tras balansoarul lângă pătuț, m-am așezat și mi-am strecurat mâna printre zăbrele. Pielea ei trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
brațele și alte flăcări au izbucnit ca să le urmeze. La naiba ! a exclamat Charlie. Apoi băiatul s-a întors și-a rupt-o la fugă. Danny n-ar fi putut să se miște nici dac-ar fi vrut. Jinn-ul îl țintuise ca vrăjit, în timp ce scântei roșii săreau dintr-un tufiș către un pin galben înalt de șaizeci de metri. Flăcările urcau pe trunchiul uscat și se împleteau în coroana copacului. Dacă vântul își schimba direcția, așa cum se întâmpla deseori după-amiaza, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și bărbiei se desena perfectă. Pictorul Greg observă că în poza aceea e foarte frumoasă, dar, prigonit de melodia sacră, își beatifică cugetarea. Cum nimeni nu se mișca pentru supremul adio, arhimandritul spuse ceva celor mai de-aproape. O ezitare țintuia slujba pe loc. Se făcu o mică mișcare înainte. Lina, în pripă, se apropie de catafalc, își ridică voalul, îl lăsă iar și se retrase. Rim oscila nehotă-rît. Trebuia sau nu să se apropie? Sta astfel, bălăbănind capul și brațele
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
-l urmeze pe Pennons la etajul opt. După ce ieșiră din ascensor, la etajul șapte, oamenii din echipa lui Leeth, printre care și Grosvenor, o porniră pe coridor, până când dădură peste un trup întins pe pardoseala metalică: parcă ar fi fost țintuit acolo de focul albastru. - Sloboziți-l! Porunci căpitanul. Doi oameni înaintară încet și atinseră trupul. Văpaia albastră se năpusti asupra lor, ca și cum ar fi vrut să-i alunge. Oamenii începură să tragă trupul și izbutiră să-l smulgă din cătușele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
să le crească. Planta sâmburi de avocado, semințe de lamâie, mazăre, cartofi. Mai era pe lume ceva așa de răpănos, de mizerabil, ca aceste obiecte În glastre? Smocuri și vițe se târau pe pământ, Încercau să se ridice pe sfori țintuite cu speranță de tavan spre ventilator. Tulpinile de avocado arătau ca niște bețe de artificii căzute după explozie și produceau câteva frunze ruginite, țepoase, lovite de antrax, pline de lindini. Urâțenia botanică, produsul a atâta săpat cu furculița, udat, atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
văd ce se Întâmplă. Ce nebunie cu Întârzierea asta! Aproape deliberat, aproape dinadins Îți tocau și ultimul dram de răbdare. Până la urmă tot te prindeau. De ce și asta, de ce Feffer? Dar vedea acum la ce se referea Emil. Feffer era țintuit de partea din față a autobuzului. Acela era Feffer lipit de bara lată de protecție. Sammler Începu să tragă de mânerul ușii de la mașină. — Nu pe partea cu strada, domnule Sammler. O să vă lovească. Dar Sammler, la capătul răbdării, deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
În coaste, În burtă - ce altceva putea avea de gând? Să plece, fără grabă dacă se putea, Înainte să apară poliția. Dar Feffer, aproape panicat, totuși se Încăpățâna. Mutându-și strânsoarea, negrul Îl Înșfăcă de guler și i-l răsuci, țintuindu-l, așa cum Îi făcuse și lui Sammler, cu antebrațul de peretele mașinii. Îl sugruma pe Feffer cu gulerul. Ochelarii de soare Dior, rotunzi și albăstrui, nu i se clintiseră de pe nasul turtit. Feffer Îi prinsese În pumn cravata roșie ieșită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pinteni și se apropie de sultan. Garda de luptători africani scoase iataganele și făcu un cerc În jurul celor doi. Când ajunse În apropierea lui Mahomed, Ali se opri, Încremenit. Ochii mari și albaștri ai Marelui Maestru al Ordinului Cuceritorilor Îl țintuiră pe loc. Se gândi să arunce pumnalul ascuns la Încheietura mâinii drepte, dacă Maestrul ar fi făcut o singură mișcare Împotriva sultanului. - Nu cred că e o idee bună... spuse Ștefănel, cu aceeași voce liniștită. Pumnalul din teaca legată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vocea i s-a părut că-i aparține unei alte persoane, cineva pe care-l uitase de mult. E o onoare pentru mine să vă Întâlnesc din nou. Toți cei trei bărbați din jurul mesei s-au arătat interesați. Președintele a țintuit-o cu privirea și a schițat un surâs. — Vârsta e ceva groaznic, pentru că distruge memoria. Am avut Întotdeauna o memorie excelentă, dar nu-mi dau seama de unde vă cunosc. Mi se pare atât de neobișnuit. Vocea Îi era Încă puternică
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nu apăruseră pe tălpile lor de cauciuc și când apărarea civilă cehă, încă insuficient înarmată, ezita să umple acest gol punând mâna pe proprietăți și autoritate. S-a deschis un spațiu de manevră pentru toți aceia care nu mai erau țintuiți la pat. Hoinăream prin zonă, lacomi după pradă. Cu vila noastră și cu grădina ei de liliac se învecina un teren ușor accesibil unde se afla o clădire care, cu turnulețe, foișor, balcon și terasă, semăna și ea cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
decurgeau cu totul nebirocratic. Nu se cereau certificate școlare. Ciudat de capricioasă mai este și amintirea: dintr-odată, zăpada s-a topit, gerul a început să se înmoaie. Scăpat de restricțiile de curent, acum mergea chiar și tramvaiul. Am rămas țintuit chiar în prima întreprindere, în care am fost în audiență, în apropiere de cimitirul Wersten, fiindcă în atelierul meșterului Julius Göbel un cioplitor bătrân pe nume Singer dăltuia la un crucificat impresionant de musculos care, ca basorelief pe un perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
internă, în formă de esență concentrată. Capul rămânea acum foarte mic pentru trupul ei încă robust. Părea că doarme. Când desenise O"Mi, chemată de Lina, Mini fu mirată de expresia lor. Verzi, limpezi, ... ..;J. spânii. Pcucă aiuriți, parcă dimpotrivă țintuiți în spațiu, dar nu direct pe lucruri sau oameni. Lina îi smulse compresa de pe frunte. Rămase cu părul ud, neted, tras în sus, cu ochii de sticlă măriți de slăbiciune, ca în fotografia aceea dintr-un album al Rimilor, în
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
care să-ți placă.” Îmi răsună istoric un nume: Aurel Vlaicu. Mă îndrept cu pași sonori, în sala gâfâindă a așteptare, spre masa cu inspectorii și comisia... Când rostesc numele satului, oamenii scot un sunet vag, a mirare... Privirile mă țintuiesc nedumerite. Aud întrebări: -De ce se duce acolo?... alții își dau cu presupusul: -Are acolo o bunică... Nu am nicio bunică și nu înțeleg privirile nedumerite... dar o să le pricep abia a doua zi...Satul era ca și inexistent în
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
vadă dacă apar și eu sau nu. Cred că fotografia era la ea acasă. Nu știu de ce mi-a dat-o mie. O păstrez și acum. Ce regret însă că nu am nici o poză cu ea. Cu ea mare. IV Țintuiesc cana de ceai. Nu ți se întîmplă și ție să rămâi așa nemișcat cu ochii pe câte un obiect, parcă n-ai vrea să-ți fugă ideea sau gândurile, de obicei cu câte un deget în nas, încît nu mai
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
am oferit să o ajut eu. Era fericită... putea să doarmă până după-amiază, până la întoarcerea mea de la aeroport. Am făcut îmbarcarea turiștilor imediat după ce am ajuns la aeroport. Mă plimbam leneș către ieșire, când am auzit anunțul care m-a țintuit locului. Nu-mi venea să-mi cred urechilor. "Turiștii pentru cursa de Constanța sânt invitați la avion." România, țărișoara mea, Constanța, Mamaia, litoralul meu iubit, m-a apucat un dor de locurile în care am trăit și în care nu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
domnului Nicanor, care nu va mai putea spune nimic de rău și nu-i va mai opri niciodată de la planurile lor. Dar... dacă n-o găsim? Deși șoptită, vocea Ilincăi îi înfioră pe toți. Grupul s-a oprit o clipă țintuind-o cu priviri în care se zbăteau nu numai reproșuri, ci și îndoieli amare. Cum adică? Ce zici? Tu vorbești serios? Și, în timp ce în gîndurile lor găsirea sau negăsirea comorii devenise cea mai grea problemă din lume, vaca reuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
că nu se poate să te fi chemat dom' secretar degeaba, ne-am înțeles? Vă știu eu pe voi! Ehe, mie-mi spui?! Virgil ridică din umeri și dădu din nou să intre. Potîngă îl prinse de guler și-l țintui locului. Unde intri, mă orătanie, fără să-ți dau eu drumul? Ai? Păi dacă m-a chemat, intru, că pe urmă... Mda... Și la ce oră te-a chemat? La opt fix. Aha!... Apăi vezi tu, mă surcică?... Acum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Auzi tu expresie: "rămășiță"! Și nu era pentru prima oară cînd Matei îi spunea așa! Vru, așadar, să treacă pe lîngă Matei mîndru, fără să-i mai acorde nici o vorbă în plus, dar se trezi deodată prins de guler și țintuit locului. Nu pleci nicăieri! se arătă foarte autoritar Matei. Și doar n-avea obiceiul ăsta, dar nu știa ce-i venise atunci. Cum, adică, nu plec nicăieri? se strîmbă Bărzăunul cu ciudă smulgîndu-se din strînsoare. Ce ai tu cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]