60,912 matches
-
laser tăind adânc irisul. Apoi toate ceasurile au început să bată năvalnic. Râsul tău mi-a inundat interiorul și totul s-a preschimbat în cântec, era ziua de treisprezece ianuarie. Convalescența Convalescent irisul a privit soarele. într-o urnă mică așezată într-o poziție concentrică răspundeai unor scrisori confidențiale. Am urmărit cu atenție primăvara de afară. Senzația că renii aleargă printr-un nesfârșit mi-a amplificat spațiul. Am reușit să te identific cu o formă a nebănuitului etern. Trecând într-o
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
de foc respirându-ți absența. S-au înmulțit actele de sabotaj, greieri mi-au inundat țesutul, tot mai multe gânduri mă răscolesc, simt sfârtecarea pulsului, oglinzile otrăvindu-mi bănuiala că exist. Aseară am făcut două căni cu ceai, m-am așezat în fața ta și am început să mă rog. Simțeam din perete cum mă fixează absurdul. într-un colț mă urmăreau cu ochii înfipți într-o complicată gravură doi mareșali ostatici. Credeam la un moment dat că boarea de gânduri otrăvitoare
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
Într-o vară, pe când alunecam cu vaporul pe un braț al Deltei Dunării, fiica mea mi-a fotografiat mâna dreaptă rămasă cu un creion între degete pe când citeam o carte cam prea celebră de Vladimir Nabokov și tocmai mi se așezase pe degetul arătător o libelulă aproape transparentă. Era, nu-i așa, un fel de emblemă, foarte poetică, a comunicării, să-i zicem viscerale, dar și inefabile, dintre viață și text, drept care a și fost aleasă, apoi, pentru coperta cărții mele
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
ostenită în piepturi ce vor muri. - Ah, toate aceste căderi, gemetele și urletele izbind clipă de clipă-n timpanul meu ceresc, o, palmele mele de lumină ce nu vor mai face nicicând bătături, tot mângâind fețe înlăcrimate, spălând rănite picioare, așezându-se de miliarde de ori pe umerii încovoiați! Să fii ramă în vecii vecilor, în timp ce peisajul se veștejește, în timp ce portretul pute, în timp ce mor încă și încă o dată foarte moartele naturi moarte. Tempus Timpul. Frumos. Cu Profețiile, oho, împlinite toate. Și
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
din cuvinte n-a mai rămas decît pontonul spre care ne îndreptăm nu știu de ce nu se întîmplă nimic în lagărul din care a dispărut frica. șoapta în aceste vremuri Doamne, nu-ți mai duci visul în spate nu mai așezi vreascuri lîngă torentul inaccesibil lungă explicație te așteaptă cînd încă dormim astăzi totul continuă după moarte mîinile bolnave ale celor care cred nu ating pămîntul ne întîlnim lîngă clădirile unde ne petrecem cel mai mult timp te poți lega definitiv
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/12534_a_13859]
-
amăgire a timpului clătinat aievea... știi?... clipa devenea cumva palpabilă, se putea aduce la nară și aspira în plămîni, se respira, se gusta, îți treceai limba peste membrana ei transparentă, o lingeai, o înghițeai... Ajungeam tîrziu în odaia mea, mă așezam obosit la masă și îmi notam într-un carnet gros ce-mi părea că era mai ciudat în aceste călătorii: întîlnirile neașteptate, cutremurătoare (mai întîlneam îngeri la vremea aceea!... nepedepsit de dînșii...), florile cărnoase, cu tije unduite, agățătoare... prăfuite sau
Afară să se topească întunericul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12673_a_13998]
-
ochii spre "fericitele" tablouri. Lucrările lui Alexandru Țipoia, puține la număr, cuprinzând trei portrete ale bunicii, câteva peisaje citadine, ulei și grafică (din București, Assisi și Roma), două picturi abstracte (Galaxie și Mișcare ondulatorie) și o natură statică (Bizantină) erau așezate astfel încât să intre în rezonanță, să se compare, să se înfrunte și să rămână într-un dialog etern cu tablourile fiului, George Țipoia, tablouri reprezentate prin Fecioara cu pruncul, patru Prezențe, cinci Stele, trei Crucificări, două Sarcofage, Clepsidră, Somnul, Fisură
Viața tablourilor by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12427_a_13752]
-
S. Damian Rezemat de motocicleta de pe care abia coborâse, bărbatul cu privirea posacă stătea de vorbă cu cineva în fața unei cafenele din Paris. Foarte rar putea fi văzut așezat înăuntru la una din mese fiindcă nu frecventa îndeobște localurile publice. Interlocutorul său părea hipnotizat de debitul verbal care nu se mai întrerupea. Nu numai vorbirea precipitată stârnea perplexitate. Pe umeri îi atârna o canadiană, în jurul gâtului era înfășurat un
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
Eram pasionat de Van Gogh." Foarte bine! - a reacționat Virgil - scrie despre Van Gogh, n-am nimic împotrivă, dar să fie strict 45 de rânduri. Dacă îmi ești prieten, apucă-te și scrie. Poimâine să-mi prezinți articolul!" M-am așezat la masa de scris și am stat nouă ceasuri în fața colii albe de hârtie, fără să pot așterne un singur rând. A doua zi i-am adus lui Virgil faptul la cunoștință, gândindu-mă că e corect să-l previn
Nașul meu literar, Virgil Iernuca by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/12629_a_13954]
-
Dumitru Mureșan E ca și cum ai merge Printr-o gură uriașă Cu măsele de pămînt O societate de păsări s-a așezat Să-și destindă aripile pe acest drum îndepărtat Se văd cîteva capete mai înalte Doi turiști grăbiți, vorbind între ei și în același timp Unul dintre ei cu cineva de departe Prin telemobil, Fac să se-nalțe-n aer păsările
Drum în necunoscut by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/12718_a_14043]
-
hrănit cu carnea cețoasă de lup și cu cuvîntul viu și lucrător, mai tăietor decît orice sabie cu două tăișuri, mi-ai luat odihna și m-ai îmbrăcat în pielea de foc a strigătului, acum eu culeg strugurii și îi așez în coșurile pîntecoase, iar vinul începe singur să boncăluiască în arterele mele în graiul insomniei, dar tu vii seară de seară în ospeția gîndului, Rabbi, și mă ademenești în mirul iertării cu care glăsuiește sîngele hipermnezic vărsat la nașterea utopiei
RABBI by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/12809_a_14134]
-
va pleca numai cu mine și cu iubita mea în marea epocala senzaționala călătorie numai cu mine și cu poemul meu cel nevăzut de broaștele orăcăitoare de la suprafața lacului obscur numit țară literară fără verticalitate și fară coloana presupus vertebrală așezată nemijlocit la vedere scurt pe doi arde în aceleași secunde și cîteodată periculoasa și soioasa mare neagră și superalbastra și veșnic strălucitoarea mediterana arde și caiafa și ana arde deodată și apa vieții și apa morții ard și deștepții și
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/12775_a_14100]
-
grupe de monumente, cimitire, tipărită la Breaza în interbelic, fără an. Dicționarele de până la 1989 dădeau troiței o astfel de definiție: "Cruce mare de lemn sau de piatră (împodobită cu picturi, sculpturi, inscripții) și uneori încadrată de o mică construcție, așezată la răspântii sau pe lângă fântâni sau în locuri legate de un anumit eveniment." Numai în dicționarul tezaur al limbii române mai afli alte accepțiuni ale termenului: "icoană formată din trei părți, dintre care cele laterale sunt prinse cu balamale de
Un simbol by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/12827_a_14152]
-
cu antrenament zilnic. Băietanul cu "Ceresul" era dintre profesioniști. Nici nu apucase să-și termine vorbele, că pistruiata se și strecurase lângă fereastră. El a privit-o lung, apoi s-a întors spre mine. - Ai mozol, bătrâne. Baftă! Fetișcana își așezase pachetul pe banchetă și încerca să se dezbrace. - E un ghiveci. Mersi! Ghiveciul se răsturnase. L-am oprit să nu cadă. Pistruiata își scosese pardesiul. O fustă scurtă și un pullover pufos, din mohair. S-a așezat, oftând. - Eu l-
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
Baftă! Fetișcana își așezase pachetul pe banchetă și încerca să se dezbrace. - E un ghiveci. Mersi! Ghiveciul se răsturnase. L-am oprit să nu cadă. Pistruiata își scosese pardesiul. O fustă scurtă și un pullover pufos, din mohair. S-a așezat, oftând. - Eu l-am făcut să se ridice și să-mi dea locul. Tot timpul asta i-am spus: "Ușcheală". Și, vezi, a plecat. - Coboară la prima. M-a privit hotărâtă. - Eu l-am făcut să coboare. I-am transmis
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
prima. M-a privit hotărâtă. - Eu l-am făcut să coboare. I-am transmis gândul meu. Sunt psihopată. Caimacamul se foia nemulțumit. Tresărise puțin când fata luase ghiveciul într-o mână, cu cealaltă sprijinindu-se de genunchiul meu, să se așeze. "Atenție! Să nu dai de belea!" îmi șopti speriat. - Adică ce ești? - Am văzut la televizor, la ruși. Era cu ăla, psihopatu, care se uită fix și te face să ridici mâna. Acum pot și io. Dacă mă uit la
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
Am stat sprijinit de bara de lângă capul ei până aproape de T. Abia atunci s-a trezit. întinzându-se, cu răsfățul de a fi privită, a zâmbi. - Te-ai speriat? Și-a săltat capul și mi-a făcut loc să mă așez. Și l-a lăsat pe genunchii mei. - Așa , cred eu. Te-ai speriat. De ce-ai rămas în picioare? - Te-am lăsat să dormi. - Ești fraier. Mie-mi plăcea. Nu-mi plac astfel de discuții. în miez de noapte mi
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
Știam că în autogară era frig. Era pe malul Dunării și bătea întruna vântul. - Așa ai plecat? A ridicat de umeri, râzând. - Tot nu mi-ai spus cum te cheamă. - Ghicește, dacă poți. S-a ridicat de pe banca unde ne-așezasem, în colțul de lângă sobă. A venit în dreptul meu. Mă privea concentrată. - Știu, da nu-ți spun. Știu că știi și cine-i Hamlet. Și nici treijdoi nu ai. O știu și p-asta. - Și ce mai știi? - Și p-asta
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
cine-i Hamlet. Și nici treijdoi nu ai. O știu și p-asta. - Și ce mai știi? - Și p-asta o știu. S-a aplecat și m-a sărutat. Caimacamul a sărit fript: "E lemarghie, beiule. Ai grijă." S-a așezat în brațele mele, prinzându-mă pe după gât. - Am fugit, de fapt. Stau la un unchi și-am fugit. La Gina, soră-mea, cel puțin am cui să mă plâng. își lipise buzele de obrazul meu și vorbea abia îngânat. O
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
prin sală. S-a dus până la ușa sălii de așteptare. A deschis-o. Apoi a venit spre mine. - Hai, că pierd autobuzul. M-ai prășit ca-n Cișmigiu. Am tras-o lângă mine, pe bancă. N-a vrut să se așeze. - De-asta am fugit. De Crăciun vor să mă dea unuia. Și io nu vreau. Zic că tot n-am nici un rost. Că umblu brambura. Că-s psihopată și dacă mă mărit îmi trece. A pornit spre ușă. S-a
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
sfârșit, a urmat puțintică tevatură, s-a încercat convingerea lui Florin că eu nu merit un loc în autocarul cu scriitori dar autoritățile, neavând încotro, au acceptat să fiu luat și eu "de suflet", cum s-ar zice. M-am așezat, firește, lângă Florin care nu-și mai putea stăpâni tremurul capului, parcă prea greu pentru gâtul său firav. Într-un târziu, m-a întrebat: "Dar ce scrii tu, în afara poemelor despre Holocaust, de vor toți să te aducă pe calea
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
să pui mîna pe un bărbat ca lumea - ca floarea mamii nu mai găsești normal da' măcar ca lumea să fie, ca pentru tine - să nu-mi zici mie Lena. Au!" strigă nașa Lena. "Mi-o amorțit ceafa" și se așează. Verișoara Pulheria sare: "Masaj!" Da' lasă-mă, Pulheria, că n-am nevoie!" "Nuuu! Că am studiat!" "Ce-ai studiat, tu, fată?" întreabă nașa Lena cu neîncredere amestecată cu milă. "Am studiat. Cum să fac masaj. Hî! Hî! Tehnici" și-și
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
cum am murit!" se alintă ea. "Mătușa Zizi era o persoană extrem de sobră. Dar, de cînd a murit, nu știu ce are, a devenit cam cochetă. Acum cîteva zile a venit să mă ajute să pun masa de prînz. Am întrebat-o, așezînd furculițele, cum îi merge pe-acolo. Mi-a răspuns ștergînd un pahar Bine. Avea 20 de pisici. Pe Purtătorul de cuvînt l-au omorît celelalte. I-am spus asta. Știa și părea resemnată. înțeleptul și înțeleapta erau nedespărțiți. A trebuit
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
veghează Când crucea zilei suie în amiază Și umbra-i foarte rară ori deloc Se sparie gândul însă mai cutează Profeții din pustiu când îi invoc Și caut semnul Lui din loc în loc Pe fața mea să simt cum se așează De unde vii și unde vrei să-ajungi Poate un nor se va alege-odată În dunga lumii foarte depărtată Ca să-ți răspundă-n tunete prelungi Mă-ntorci din Biblii și mă bântui, Tată, Nu știu, să mă primești ori să mă-alungi
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/12891_a_14216]
-
grinzile-afumate. Din cioburi de-ar mai fi să mai închipui un blid, o oală, umbra unei mâini deasupra vetrei mestecând, și parcă pământu-i noaptea dinspre care vine în pâlpâirea vetrei altă umbră și-o alta-n urma ei și se așază pe un podmol, tăcute, așteptând în stinsele zăranii, răsturnarea ceaunului cu mămăligă-n abur sub grinzi, pe-o masă joasă, lutul galben ca într-o carte veche, cum închide în foaia vetrei stinse-o rugăciune. O apă limpede O apă
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/12891_a_14216]