1,728 matches
-
pentru că nu era atât de interesat încât să pună întrebări. —Ei, iată-ne din nou împreună, a bubuit vocea lui David din boxele plasate în fundul sălii. Toată lumea a izbucnit într-un val de râsete politicoase. Știind că ochii tuturor erau ațintiți asupra ei, Alison și-a lipit pe față un zâmbet beatific. Cu toate că în interior fierbea de nervi. Ea voia ca aceea să fie ziua ei cu Luca, momentul lor special în care să poată pretinde că viața lui Luca a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
sau „Ex-Zorba-Tant“, cum începuse să o numească Alison după ce scrisese un cec de 2000 de lire prin care le plătise muzicienilor serviciile, a început să cânte primele note din balada aia adormită a lui Elvis Costello, Alison. Cu toți ochii ațintiți asupra lor, Alison a zâmbit și a întins o mână către Luca, care a condus-o spre ringul de dans. Aaaaaaalison, știu că lumea asta te ucide... Asta ca să n-o mai iau în calcul pe fosta nevastă a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-și îndese mâncare în gură, după care s-a oprit și-a dat totul la vale cu un gât de Cola dietetică, băutura în care, dacă i s-ar fi permis, puștiul s-ar fi și îmbăiat. Jake și-a ațintit privirile de un albastru pal asupra Fionei, după care și-a îngustat ochii ca să indice sentimentul de suspiciune. În fond, ce vrei tu să obții cu chestia asta, Fiona? —Uraaaa! O propoziție întreagă. Femeia a zâmbit agitată, șocată de întrebarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
că e îmbrăcată cu o rochie roșie banală, cu mâneci lungi și guler pe gât. E chiar drăguță așa, în stil Debra Winger. Julia s-a încruntat. Până la partea cu Debra Winger, descrierea îi fusese pe plac. Susan și-a ațintit și ea privirile. Arată grozav, ca o tipă cu un milion de dolari în cont, a remarcat ea numai ca s-o enerveze pe Julia. Tehnica a funcționat. — Vrei să spui cu ce i-a mai rămas după ce-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
că fetița n-a reușit să priceapă cum de-l aude pe tati, dar nu-l și vede. —Tati! La auzul acelui cuvânt, Jessica și-a abandonat crăticioarele și tigăițele din plastic și s-a ridicat în picioare cu ochii ațintiți către ușa bucătăriei. Nu, draga mea. Tati nu e acasă. E la serviciu. Fiona a oftat și-a revenit cu privirile la Jake. Acum, vorbind serios, îl înțeleg de ce e supărat pe mine, dar cred că decizia de a ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
după sine praful și murdăria, la nu mai mult de cincisprezece metri de tabără. Orice semn de viață și orice mișcare încetase la vederea lor. Ochii targuí-ului, ai nevestei lui, ai copiilor lor, ai sclavilor și chiar ai animalelor erau ațintiți asupra coloanei de fum și a cenușiului întunecat al monștrilor mecanici, și copiii și animalele se traseră înapoi îngroziți, în vreme ce sclavii fugeau să se ascundă în cel mai retras colț al corturilor, departe de ochii străinilor. A înaintat încet, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
înserat, locotenentul Razman ordonă retragerea spre interior, departe de atacul plăgii, și, în timp ce oamenii săi strângeau foaia de cort ce slujea de adăpost, aruncă o ultimă privire spre caporalul care se îndepărta cu pas hotărât spre inima salinei și-și aținti din nou binoclul spre locul care îl obseda. Soldații care rămăseseră cu el nu făcură nici un comentariu, convinși că era inutil să întrebe dacă targuí-ul se mișcase. Era clar că morții nu obișnuiesc să se miște, nici unul nu avea nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
din pereți prinseră a lua proporții dinaintea ochilor mei. Am rezistat tentației de a mă posta nonșalant În fața celei mai serioase crăpături pentru a o acoperi. În ciuda aspectului său discrepant, puțini Îl mai observaseră În afară de mine; toată lumea era cu ochii ațintiți la platforma pe care Lesley continua să se rotească. Ea Însăși, În entuziasmul ei, era complet absentă, concentrându-se exclusiv asupra șirurilor de fețe Îmbujorate ce o priveau și asupra strigătelor de Încurajare pe care le urla În direcția lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Încât nici nu deschideam gura și mă străduiam să mă fac invizibilă. Având În vedere că purtam haina violetă, care bătea nițel la ochi, eforturile mele erau oarecum zadarnice. Dar continuam să nu afișez nici o expresie, iar ochii mi-i ațintisem pe fațada barului, sperând ca atunci când Derek se va uita la mine, așa după cum și făcea din timp În timp, nu va observa că Îmi pierdusem orice interes față de discuție și Încercam să termin de completat mental cuvintele Încrucișate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
asta de bună voie, Îți amintești? Nici măcar n-a fost nevoie să te conving! Poate ar trebui să ne așezăm toți trei și să bem o ceașcă de ceai..., Îngăimă Gavin cu o voce pierdută. Janice se Întoarse și-l aținti cu privirea, iar el se pierdu vizibil și se bâlbii: — ăăă, atunci, fără ceai... — Uite ce e, am spus, tăind bolboroseala agitată a lui Gavin, ca să o țintuiesc pe Janice cu o privire care speram că va fi, deși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
l-au Întrebat dacă era sigur că femeia pe care o văzuse era Linda, a căzut În capcana propriei exagerări, făcută În scopul de a-i convinge. N-ar fi trebuit să se complice. Rachel Își sorbea ceaiul, cu ochii ațintiți asupra mea. Pe urmă, m-am Întrebat de ce fusese nevoie ca Jeff să inventeze chestiile astea. Nu În folosul propriu, căci, dacă ar fi fost el ucigașul, ar fi fost În avantajul lui ca numărul suspecților să fie cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Încă Îmi mai placi. A făcut o pauză și, pentru o clipă, tonul i se Îndulci. Mi-aș dori să poți privi lucrurile din perspectiva mea. Nu Înțelegi prin ce-am trecut, câtă suferință mi-a provocat? Ochii Îi erau ațintiți spre mine, implorându-mă, așteptând o reacție plină de compasiune. Când a devenit clar că nu aveam de gând să răspund, expresia i se preschimbă Într-una de furie. Insultată, ea explodă: — Dar faptul că ai aflat nu schimbă nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
laolaltă. Victima - vizir, emir, cleric - sosește, Înconjurată de o strajă impunătoare. Gloata este impresionată, supusă și admirativă. Trimisul din Alamut se află acolo, undeva, sub cea mai neașteptată deghizare. Membru al gărzii, de exemplu. În clipa când toate privirile sunt ațintite asupra victimei, lovește. Aceasta se prăbușește, călăul nici nu se mișcă, urlă o formulă Învățată pe dinafară, abordează un zâmbet sfidător, așteptând să se lase măcelărit de străjile dezlănțuite, apoi sfâșiat În bucăți de mulțimea Înfricoșată. Mesajul a sosit; succesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
care prereu o replică a mustăților groase. — Vă las pe mâini bune, după cum vedeți; vă vor proteja mai bine decât nevolnicele femei care au avut grijă de dumneavoastră până acum. — Mă Îndoiesc. Ochii mei urmăreau cu neliniște țevile de pușcă ațintindu-se În toate părțile. — Și eu mă Îndoiesc, râse ea. Dar vă vor conduce, totuși, până În Turcia. În clipa când ne luam rămas-bun, m-am răzgândit: — Știu că momentul e puțin prielnic ca să vorbesc despre asta, dar știți cumva, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
automat, cade În genunchi, se Întinde la pământ, o rază Îi luminează fața de copil umbreb și pomeții strălucind de lacrimi, o mână din preajmă aruncă asupra costumului său negru un pumn de petale. Nu mai aud mulțimea, am privirea ațintită asupra prietenului meu, aștept cu neliniște să se ridice. Ceremonia mi se pare interminabilă. Mă grăbesc să-l prind din urmă. După un ceas, ne regăsim la misiune, În jurul unei supe de rodii. Pastorul ne lasă singuri. O tăcere stânjenitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
era chiar mai micuț decât trupul meu, micuț ca un bobocel, eu obișnuiam să merg pe stradă, iar el pe trotuar, pentru a evita să ne rușinăm până și de vecinătatea umbrei celuilalt, pășeam aplecată de greutatea gândurilor, cu privirile ațintite asupra punctului de întâlnire dintre stradă și trotuar, iar cu coada ochiului îl vedeam pe el încordat și roșu ca racul, până într-o seară când m-a tras lângă el pe trotuar și și-a pus o mână pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu ai idee cât ești de frumoasă, așteaptă să vezi portretul în culori, cărbunele nu îți poate reda culorile, apoi se retrage într-o clipă, se întoarce la masa lui, mâna îi alunecă pe foaia de hârtie, ochii îi sunt ațintiți asupra feței mele. Ambulanța se oprește la semafor și iat-o aici, pe dreapta, cafeneaua aceea veche, diminețile mele furate, nu pe el îl iubeam, pe mine mă iubeam eu, așa cum eram în tablourile lui, dar unde sunt mesele acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
atenției sale, toate săgețile lui înveninate mă aveau pe mine drept țintă, înspre mine era îndreptat întreg fanatismul său, în jurul meu se concentrau toate conflictele sale interioare, toată pasiunea lui infinită, dar acum, când îi văd privirile pline de dorință ațintite asupra ei, simt cum întreaga mea ființă este insultată, cum răcoarea singurătății îmi zdruncină trupul, ca și când exact în clipa aceea aș fi fost alungată din propria mea casă, fără a mi se da răgaz nici pentru a mă îmbrăca. Iat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
privește pe mine, nu și pe tine, cu tine nu are nici o legătură, spune el, te-a preocupat întotdeauna mai mult slujba ta decât persoana mea. Cum poți spune așa ceva, mă enervez eu, nu este deloc adevărat, asupra noastră se ațintesc deja privirile încurcate ale oamenilor din jur, cum te poți certa dindărătul unei perfuzii care îți picură în vene, din contră, această situație ar trebui să fie una care unește oamenii, eu tac, am lăsat-o în urmă pe Gheula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cu care atinge trupul acesta care fusese odată al meu și care nu îmi mai aparținea mie, dar nu îi mai aparținea nici lui, abandonat la mila unor noi stăpâni, capul lui se sprijină deja pe pernă, ochii îi sunt ațintiți spre tavan, ignorându-mă plin de resentimente, dar ce am mai făcut, îmi este greu până și să îmi amintesc. Îmi trag un scaun și mă așez lângă el, faptul că am făcut mișcarea aceasta m-a speriat până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și a început un curs de ghizi, pleca de acasă în călătorii lungi, se întorcea apatic și însingurat, brațele sale nu ne mai îmbrățișau; m-am uitat spre ea pe furiș și i-am văzut fețișoara emoționată, cu ochii mari ațintiți asupra patului gol, ca și când ar avea o revelație înfiorătoare, iar eu mă întrebam cât anume din toate acestea știe ea. Ce anume își amintește din primii ei doi ani de viață, mai ales că nu i-am povestit niciodată despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
animalele de pradă care au populat aceste locuri în urmă cu mii de ani, iar el mă strânge deodată cu o mișcare străină, ca și când nu ar fi soțul meu de la vârsta de doisprezece ani, mâna lui înăuntrul meu, privirea lui, ațintită la drum. Mergi până la capăt, îmi spune el, nu mă opresc până ce nu ajungi la orgasm, iar eu, cu gura uscată, spun exagerând, asta mi-ar putea lua și un an, el nu spune nimic, dar degetele lui lungi devin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
el, după ceea ce mi-a făcut, dacă a fost capabil să mă părăsească în starea aceasta, nu vreau nici banii lui, nici copilul lui. Mâinile ei lovesc furioase burta înspăimântătoare, burta ascunsă, o îmbrățișez, îi mângâi umerii, privirile mele sunt ațintite asupra labelor picioarelor ei lipite de mine, unghiile îi sunt vopsite cu ojă roșie, în ton cu rujul și părul, cât de frumoase pot fi labele picioarelor, sunt uimită, îmi iau apoi ochii de la silueta ei îngrijită, situația nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
fără rușine, ca la teatru, atunci când nu încercăm să ne ascundem privirile, ci, din contră, să le nuanțăm, iar ea stă pe scena de pe canapea asemenea unei amazoane, cu decolteul rochiei adunat, dezgolind un sân singuratic și ferm, cu privirea ațintită asupra guriței copilului și fruntea umezită de sudoare. Sigur îți este sete, spun eu și îi întind o cană cu apă rece, ea bea cu înghițituri mari, iar mie îmi este milă de ea, cât de sete îi era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de-a lungul anilor, fie că foloseau la ceva, fie că nu, peste toate guverna cu mâna ridicată jignirea lui Noga. Așa cum orchestra urmărește cu atenție și cea mai neînsemnată mișcare a dirijorului, la fel stăm noi toți cu ochii ațintiți spre camera întunecată, așteptând ca mirosul de fum să iasă de acolo, ca și când o ursoaică uriașă care își pierduse puiul ar sta culcată acolo, amenințând să se ridice în toată splendoarea ei și să distrugă totul. Cu ochii aproape închiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]