13,876 matches
-
atins-o nimeni, strânsă în jurul unei șuvițe din părul ei. Eu, brusc transformat în spectator, în Alex Hriavu, care păstrează imaginea unui băiețel cu tricou în dungi și ochii roșii de plâns cuibărit între cearceafuri undeva, pe un memory stick abandonat (și el?) deocamdată. Deocamdată, am spus. Și ce se întâmplă mai departe? Ei, uite, asta e o întrebare bună. Idioată, în esența ei, dar bună la suprafață. Întotdeauna am urât obsesia oamenilor pentru poveștile în care trebuie să se întâmple
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ceva. Parcă o ținea în loc. O lua de mână și o ducea înapoi la linia de start... Brusc. Fără explicații. Și ea se ducea. Se lăsa despuiată de toate harurile ei, ca o fetiță ascultătoare. Suferea pentru toate, dar le abandona. Ca și cum s-ar fi temut de un eșec care nu se întâmpla niciodată, dar pe care ea îl aștepta. Era imposibil de convins să nu-l mai aștepte. Între timp, strălucea oriunde s-ar fi dus și orice ar fi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și ele, de pe porțelan pe fața de masă, acolo unde fuseseră mai devreme firmiturile măturate dintr-o atingere de degetele ei lungi, cu unghii perfect lăcuite și pielea ușor încrețită pe sub inele. — Ție ți se pare că Domnica l-a abandonat pe David. Nu crezi că David a abandonat-o pe Domnica? Asta e o tâmpenie. David e un copil. Ea e mama lui! — ...și tu ești băiatul lui Tudor! Dar nu ai ținut la el nici odată, nu? Și, dacă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
acolo unde fuseseră mai devreme firmiturile măturate dintr-o atingere de degetele ei lungi, cu unghii perfect lăcuite și pielea ușor încrețită pe sub inele. — Ție ți se pare că Domnica l-a abandonat pe David. Nu crezi că David a abandonat-o pe Domnica? Asta e o tâmpenie. David e un copil. Ea e mama lui! — ...și tu ești băiatul lui Tudor! Dar nu ai ținut la el nici odată, nu? Și, dacă e să fim cinstiți, Tudor nu-ți lipsește
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
fi aproape imposibil. Pădurea, altă dată a lor și numai a lor, era plină de nemaiîntîlnite viețuitoare toate, în căutarea unor ascunzișuri care să le ferească din calea Omului. Să nu vă imaginați că au renunțat ușor. Nu, lupii nu abandonează fără luptă o cauză în care cred. La urma urmelor, nu fuseseră ei primii locuitori ai acestor întinderi? Nu cotrobăiseră ei fiecare colțișor al pădurii, nu cunoșteau ei fiecare potecă, fiecare izvor? Nu-și crescuseră aici copiii, nepoții, nu-și
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ar fi urcat pe-un colț de stîncă, undeva, și ar fi urlat cu toată puterea dorurilor răscolite, vocea i-ar fi ajuns, purtată de ecou, pînă la destinatarii chemărilor lui... Dar unul era Lupino. Și acel Lupino n-a abandonat vreodată numai pentru că încercarea s-a dovedit a fi surprinzător de grea. Și nu avea de gînd să o facă acum. Nu se putea întoarce la haită așa cum plecase. Cu forțe proaspete, mări pasul. După calculele lui, doar o zi
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
și crezi că “vei da lovitura” dar cea mai mare problemă de care te vei lovi este găsirea banilor pentru a o pune în aplicare. De multe ori lipsa acestora este invocată ca motiv de cei care sunt dispuși să abandoneze. Dacă ești hotărât, vei vedea în continuare că există o mulțime de locuri de unde poți obține sprijinul de care ai nevoie. Pentru a ajunge la bani trebuie să ai o idee bună și să știi unde să mergi cu ea
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
Spuse pardon. Reacție zero. Se enervă. Își aprinse în holul slab luminat o țigară și scoase capul pe geam ca să tragă câteva guri de aer rece. Aruncă țigara fumată nici jumate și trase cu zgomot ușa compartimentului după el. Mămăița abandonase rebusul. Privea stins undeva pe geam. Che Guevara molfăia dintr-o pară zemoasă. Tolănit vizavi de el, se ștergea din când în când cu podul palmei pe mustăți. — Am trecut de Ploiești? întrebă Che Guevara în gol, fără a se
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
doar că reflexia în sine era ireală, căci nu conținea nimic, arătându-i doar ce ar fi putut să aibă, dar de fapt a pierdut. Asta ești tu, Gigi? O groapă de gunoi în care toți cei din jur își abandonează lucrurile de prisos, lipsite de impor tanță ori rost? Un neica nimeni, un idiot bicefal? Un idiot ce se vrea atât pentru sine, cât și pentru ceilalți, deși știe bine că asta nu este posibil și că, atunci când e, nu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
și pentru ceilalți, deși știe bine că asta nu este posibil și că, atunci când e, nu duce decât la alienare atât față de propria persoană, cât și față de cei din lumea exterioară? Scormoni întregul oraș. Scotoci prin toate cotloanele societății, își abandonă pantofii lângă un tomberon și atinse cu piciorul gol și cu un soi de satisfacție crudă stradă după stradă, suportând cu bucurie durerea frigului de primăvară și pietricelele ascuțite care îi tăiau talpa. Curând, își scoase și sacoul. Nici nu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
conjunctura de acord și posesorul frustrării nu dă colțul prematur, la un moment dat, după Revoluție, cu muștarul sărit cât colo și cu terminațiile nervoase iritate la culme, locatarii blocului 48A, aleea Muzelor, s-au strâns de prin apartamente, au abandonat maiourile albe și capoatele înflorate în favoarea hainelor de duminică și s-au pus pe făcut gât. La început oral, în fața blocului, apoi în scris, la Primărie. Pe scurt, s-au dus cu jalba-n proțap și cu convingerea că este
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de chiștoc bine păstrat. Ce să mai, era aproape intact. Își imagină că e o țigară întreagă pe care abia ce a scos-o dintr-un pachet de pe care numai ce desfăcuse țipla. După cum fusese stinsă, era în mod cert abandonată de o mână de femeie. Numai ele au mărinimia asta de a nu le storci în scrumiere, de a nu le apăsa cu încăpățânare făcând capătul să se desfacă și să se fărâmițeze ca o floare ce se ofilește sau
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de a o presa foarte puțin în fundul scrumierelor, încât aproape că particulele roșii nici nu se împrăștiau, darămite să se stingă. Dacă era suficient de rapid, salva chiștocul dintre celelalte, gata scofâlcite sau arse până la filtru, imediat ce respectiva duduie îl abandona. Când ajungea în casa scării, chiștocul era înnobilat deîn dată cu numele de țigară. O întindea grijuliu, îi netezea hârtia boțită de regulă pe la mijloc și o vâra în buzunarul drept al pantalonilor, căci buzunarul stâng depozita obiecte de o
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
se lăsase păgubaș de câte ori se lovise de vreo chestiune nu tocmai pe placul lui, se avântă mai departe cu gândul limpede conturat că de data aceasta nu mai era cale de întoarcere. Reveni ceva mai răgușit, dar hotărât să nu abandoneze lupta. — Un roman din care să nu poți afla prea multe despre personaje? încercă el să o mai îndulcească. Așa cum, de altfel, nici în viață nu ajungi să știi mai nimic despre cei din jurul tău? În care aceleași personaje, sublim
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
subzistă, însă; continuă să existe, în fond, speranța de a putea contrabalansa forța unor anumite puteri, acțiune care, cel puțin în accepțiunea națiunilor "slabe", este însăși rațiunea de a exista a Societății Națiunilor. Dacă ideea echilibrului forțelor politice ar fi abandonată, nu ar mai exista niciun obstacol în fața imperialismului, oarecare ar fi el, monarhic sau demagogic. În 1909 mă aflam la Berlin, împreună cu prietenul meu, dl. Louis Renault, eminent juristconsult (Jules Cambon era atunci ambasadorul Franței la Berlin, începând din anul
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
instaleze în Franța, aducându-i acesteia Flandra, Artois, Cerdagne și Roussillon. La Rochefoucauld, influențat întrutotul de "otrava" războiului civil, a îndrăznit să scrie: Ceea ce ne face să fim deseori atât de nemulțumiți de cei care negociază este faptul că aceștia abandonează aproape întotdeauna interesul prietenilor lor în favoarea interesului de fond al negocierii, devenit interesul lor și aducându-și, astfel, gloria de a fi reușit în ceea ce vor fi întreprins". La Rochefoucauld n-ar fi putut spune nimic altceva pentru a face
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
reconstruirea Imperiului Germaniei, crezând că Austria va deține întotdeauna primul loc în Confederația Germanică. Scopul lui principal nu era Frankfurt-ul, ci Italia. Toate eforturile, vigilența, ca și întreaga forță a imperiului, au fost îndreptate către o Italie care fusese abandonată. Milano iubise dominația franceză, despre care Stendhal 63 păstrase o atât de amabilă amintire; era un foc stins incomplet, pe a cărui cenușă Metternich voia, cu orice preț, să o anuleze definitiv. El a guvernat astfel prin mijloace polițienești. Oameni
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
strălucitor pentru un secund la Algesiras, acolo unde a făcut dovada independenței sale. In 1911, Berlinul era deci decis să invoce ultima ratio, dacă argumentul Panther-ului nu ar fi fost chiar decisiv. Sacrificiile noastre erau, într-adevăr, penibile, deoarece noi abandonam teritorii care nu erau contestate, în timp ce Germania nu renunța decât la pretenții care nu erau justificate. Însă drepturile noastre asupra Marocului păreau la adăpost de o nouă ofensivă germană și, ceea ce era mai important decât orice, pacea era astfel salvgardată
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
Era departe, în acea poieniță înmiresmată, cu iarbă fragedă și flori, în brațele lui, în îmbrățișarea aceea din care nu ar fi vrut să se mai desprindă. Se ghemui la pieptul lui simțindu-se protejată, ocrotită. Oftă adânc și se abandonă viselor. A doua zi dimineață, în timp ce-și pregătea cafeaua, își depănă în minte viața. Rutina o transformase într-un roboțel, la care acțiunile erau foarte bine stabilite, iar ritualul nu se abătea cu nimic de la planul inițial. Fiecare
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
gri. Martora întâlnirii dintre ea și bărbatul cu o voce atât de cunoscută și totuși nedeslușită. O apropie de față închizând ochii. Mătasea fină încă purta parfumul atingerii lui. Amintirile momentelor petrecute împreună reveniră pe neașteptate. Brațele în care se abandonase simțindu-se în siguranță, o cuprindeau din nou retrăind emoțiile și fiorii care o străbăteau până în vârful degetelor de la picioare. „- Unde ești?” Aceleași brațe abandonând-o în singurătate tocmai când avea atâta nevoie de ele. „- Nu pleca! - Mă voi întoarce
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
purta parfumul atingerii lui. Amintirile momentelor petrecute împreună reveniră pe neașteptate. Brațele în care se abandonase simțindu-se în siguranță, o cuprindeau din nou retrăind emoțiile și fiorii care o străbăteau până în vârful degetelor de la picioare. „- Unde ești?” Aceleași brațe abandonând-o în singurătate tocmai când avea atâta nevoie de ele. „- Nu pleca! - Mă voi întoarce, promit!” Cuvintele mușcau cu sălbăticie din sufletul ei și așa rănit de iubirile trecute în care crezuse, de bărbații care o părăsiseră, ca și el
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
doar iubirea reușise să-l readucă la viață, să-l scoată la lumină. Simțise din plin atât fiorul plăcut care îl străbătuse, dar și durerea dezamăgirii. Fusese mai tot timpul la extreme, de parcă pentru ea nu exista cale de mijloc. Abandonă imaginea din oglindă, care, în acea dimineață, avea rolul de a o deprima și se îndreptă spre ieșire. Voia să cumpere ziarul pentru a continua cursa cu obstacole prin anunțurile de angajare, sperând că până la urmă va reuși să găsească
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
povară, dar venise să o bulverseze tocmai când se liniștise, când hotărâse să schimbe ceva în viața ei pentru a putea continua. Și fusese pe punctul de a o pierde, atât de ușor. „- Lașo! Mereu alegi calea cea mai simplă, abandonezi.” Și străinul o abandonase, o lăsase singură în pădure. Străinul...de unde știa el cum este, ce face? Își reveni brusc, ca dintr-un vis. Faptul că se agățase de prezența lui și-l rugase să nu plece nu-i putea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
o bulverseze tocmai când se liniștise, când hotărâse să schimbe ceva în viața ei pentru a putea continua. Și fusese pe punctul de a o pierde, atât de ușor. „- Lașo! Mereu alegi calea cea mai simplă, abandonezi.” Și străinul o abandonase, o lăsase singură în pădure. Străinul...de unde știa el cum este, ce face? Își reveni brusc, ca dintr-un vis. Faptul că se agățase de prezența lui și-l rugase să nu plece nu-i putea spune chiar atât de
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
te va ajuta să te cunoști, să te schimbi, să te transformi. Te va ajuta să-ți atingi limitele și să le depășești. Chiar și limita durerii. Vei vedea cât poți suporta. Vei avea doar de câștigat. - Și dacă voi abandona înainte de final? Dacă nu voi fi în stare să merg până la capăt? - Nu te voi lăsa să abandonezi. - Vei suferi și tu. - Știu, dar asta nu mă va împiedica să merg până la capăt. - Și dacă te vei plictisi de mine
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]