5,899 matches
-
mai multă atenție în 1774. Listele recensământului luate de ruși s-au păstrat la Academia de Științe din Chișinău și au fost publicate în 1975, dar au fost retrase fiindcă venea în total contradicție cu ideologia oficială. Mistificând realitatea și abătând atenția de la adevăratul scop al recensământului, în document se spune că recensământul s-a făcut pentru a feri populația săracă de exploatarea moșierească, dar în recensământ este înscrisă numai populația birnică și oamenii de rând, fiind omiși boierii care dețineau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de frica penuriilor ce vor veni, de curajul de a-și risca viața și sufletul, calități care au modelat în trecut toate „inimile”, însă care nu mai par să aibă motive să se manifeste fără teribilele amenințări ce se vor abate mai târziu asupra acestei părți a Europei. O altă „inimă” și-ar putea face apariția în țările scandinave, între Stockholm, Helsinki și Oslo. Acolo există și vor exista - la parametri superiori chiar - un climat relațional excepțional, industrii de vârf, universități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
ironie a Istoriei: odată cu instaurarea hiperimperiului, vom asista și la reapariția cetăților-state care au dominat începuturile Ordinii economice. în unele țări, pentru a împiedica această destrămare a identității naționale și pentru a face față valurilor de imigranți care se vor abate asupra lor, puterea va fi preluată de dictatori rasiști, tehnocrați sau laici. în curând, ceea ce se va întâmpla în țări ca Olanda sau Belgia, primele „inimi” ale Ordinii economice și unele dintre democrațiile cele mai vechi din lume, va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
că exprimă astfel voința fraternală de unire a tot restului țării, care, cu un simț civic ce merită toate laudele, și-a îndeplinit cu normalitate datoria electorală, venind aici, ca părinte extrem de iubitor, să amintească populației capitalei, care s-a abătut de la drumul drept, lecția sublimă din parabola fiului rătăcitor și să-i spună că pentru inima omenească nu există greșeală care să nu poată fi iertată, astfel să-i fie sinceră căința, astfel să-i fie totală remușcarea. Ultima frază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
alimentate cu ulei, toate ferestrele deschise și revărsând în afară, în șuvoaie, un râu de lumină ca o inundație, o difuzie de cristale făcute din foc alb, însemnând drumul, marcând ruta fugii dezertorilor ca să nu se rătăcească, ca să nu se abată din drum prin scurtături. Prima reacție a responsabililor cu siguranța convoaielor a fost aceea de a lăsa deoparte toate măsurile de precauție, de a ordona călcarea accelerațiilor până la fund, de a dubla viteza, și chiar așa începură să facă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
gravă în lanțul de transmitere a ordinelor. Așa cum ne-a tot demonstrat neobosită experiența după o analiză serioasă a atâtor cazuri și a respectivelor lor circumstanțe, nu rareori victimele își au cota lor parte de responsabilitate în nenorocirile care se abat asupra lor. De ocupați ce au fost cu negocierile politice, nici una dintre ele, totuși, așa cum nu vom întârzia să ne dăm seama, condusă la nivele de decizie mai adecvate unei perfecte reușite a planului xenofonte, foarte ocupații notabili ai comitetului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
facă un pic de ordine în disperatul haos familiar. Ocupanții uneia dintre mașini au încercat să facă stânga împrejur și să se întoarcă în oraș, dar au fost obligați să renunțe în fața ploii de insulte și injurii care s-a abătut asupra lor, Lași, oi negre, albicioși, țapi de căcat, infiltrați, trădători, fii de cățea, acum înțelegem de ce vă aflați aici, ați venit ca să-i demoralizați pe oamenii decenți, dar dacă credeți că o să vă lăsăm să plecați, e mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
posibil ca mulți oameni, și sper că se vor transforma repede într-o majoritate zdrobitoare, să se lase impresionați, să se întrebe în fața oglinzii dacă nu cumva sunt iarăși orbi, dacă această orbire, și mai rușinoasă decât cealaltă, nu-i abate cumva de la direcția corectă, nu-i împinge spre dezastrul extrem care ar însemna dezmorțirea, poate definitivă, a unui sistem politic care, fără să ne fi dat seama de amenințare, purta de la început, în nucleul său vital, adică, în exercitarea votului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ciudate care se manifestă ori s-au manifestat în viața noastră, cer permisiunea să supun ilustrei judecăți a excelenței voastre unele fapte necunoscute care, poate că vor putea ajuta la o mai bună înțelegere a naturii flagelului care s-a abătut asupra noastră. Spun asta pentru că, deși nu sunt decât un om obișnuit, cred, ca și excelența voastră, că trebuie să existe o legătură între recenta orbire a votului în alb și cealaltă orbire albă care, în timpul acelor săptămâni pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de o jumătate de oră în casa soției medicului, dar acest scurt timp fusese suficient pentru a dezvălui grupului stupefiat reunit acolo adâncurile tenebroase ale misiunii sale. Spuse că avea să facă tot ce-i stătea în putință pentru a abate de la acel loc și de la acele persoane atenția mai mult decât neliniștitoare a superiorilor săi, dar nu garanta că va reuși s-o facă, spuse că i se dăduse termenul extrem de scurt de cinci zile ca să încheie investigația și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cazul când Blanche e mai bine, ar fi posibil ca soțul ei s-o vadă. XXXV Nici nu știu cum am izbutit să trăim până la capăt ziua aceea. Stroeve nu suporta să rămână singur, iar eu mă extenuasem încercând întruna să-i abat gândurile negre. L-am dus la Luvru și el s-a prefăcut că se uită la tablouri, dar vedeam bine că toate gândurile îi sunt numai la nevastă-sa. L-am silit să mănânce și după prânz l-am convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
lui ipoteză, că ar fi putut să fie vorba de un artificiu mecanic, părea greșită. Nici măcar genialul al-Jazari nu ar fi fost În stare să reproducă acea imagine a unei vitalități autentice, pe care fata o emana. Privirea i se abătu asupra plăcii pe care stătea bustul și asupra piciorului central care Îl susținea. Era imposibil ca cineva, oricât de subțirel, să se fi ascuns Îndărătul lui. Iar lada ce conținea relicva și suportul era goală, fără Îndoială. Pe nesimțite, căscase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
capătul schelăriei, și numai un salt supraomenesc i-ar fi permis lui Brandan să ajungă până la cea mai apropiată. I se păru că zărește o umbră nedeslușită și se opri, ținându-se de vârful unui stâlp. Dintr-o dată, oboseala se abătu peste el. Până În acel moment, tensiunea nervoasă Îl susținuse, dar acum simți cum i se taie suflarea Într-o gâfâială chinuită, iar genunchii i se Îndoiră. Stâlpul continua să se legene și o amețeală neașteptată Îl sili să Închidă ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fior, de parcă s-ar fi temut că vechiul maestru se mai putea Încă răzbuna. Dante se aplecă peste desene. Așadar, ceea ce avea sub ochi era proiectul capodoperei lui Frederic, lucrarea despre care povesteau pelerinii Întorși de peste mare, dacă soarta le abătea pașii și Îi ducea să treacă pe sub Coroana de Piatră, cum se numea În popor castelul acela misterios, un octogon perfect, Înconjurat de tot atâtea turnuri cu aceeași formă. Un triumf al geometriei, despre care se credea că repeta Întocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
timp să se reorganizeze, târându-i pe răniți la loc ferit. O companie de arcași se retrăsese până la capătul celor trei străduțe care dădeau În piață și, de acolo, reîncepuse să țintească spre turn. Un nor de săgeți aprinse se abătu peste pietre, ricoșând Într-o ploaie de scântei. Câteva proiectile pătrunseseră prin ferestruici, iar altele se Înfipseseră În căpriori. Benzile de pânză rășinoasă Înfășurate pe vârfuri fumegau În văzduh. Un țipăt de durere, urmat de umbra unui trup În cădere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Să fie asta o amenințare subtilă, un mesaj de alarmă la adresa Statelor Unite și a democrației? Copiii lui să fie în primejdie acasă? Era noapte în S.U.A. And if I die before I wake... Ce fel de nenorocire s-ar putea abate atât de repede peste țara lui? Halterele erau un simbol, erau ele o aluzie la puterea colosului, puterea Libertății, care trebuia redovedită? Will Smith nu venise pregătit pentru atâta responsabilitate. Ce surprize îl mai așteptau în țara asta mică, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
să insiste măcar un pic, de formă. Aici ai whisky, servește‑te până mă‑ntorc. Rainer trage violent de puloverul lui ieftin și lăbărțat în timp ce Sophie îi scapă a nu știu câta oară. Deja devine plictisitor. Bietul lui creier își abate gândurile spre umilințe mai vechi și mai noi. Sunt zone în spiritul lui schilodit, unde filmul se rupe mereu. Nimic frumos, numai lucruri urâte. Ies la iveală excursii de duminică împreună cu mama, tramvaie în care miroase a șosete umede și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
instrumentele muzicale. Apoi își comandă un sifon cu sirop de zmeură, care‑i cel mai ieftin, (n‑a prădat încă nici un portofel) și scrie începutul (mâine sfârșitul) unui poem de la care nimic din ceea ce‑l înconjoară nu‑i mai poate abate atenția. Indiferent cum ar arăta. Până și Sophie trebuie să accepte asta, deși în cazul ei nu‑i așa de strict, fiindcă ea e femeia iubită. Iubirea nu ocupă decât o mică parte din viața lui Rainer, pentru că el știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se răspândească În tot corpul. — Încearcă niște bere, Îmi spuse Monkey râzând. Am dat pe gât Corona. Berea rece mi s-a scurs pe gâtul parcă uns cu unt, bulele de dioxid de carbon au explodat precum o furtună violentă abătându-se asupra unui teren arid și am simțit mici Înțepături iritându-mi esofagul. Amăreala hameiului s-a schimbat Într-o senzație de plăcere de Îndată ce mi-a ajuns În gură, scurgându-se apoi spre stomac. — Ei, cum e? mă Întrebă Monkey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
dușmani, scoși astfel, din fericire, din joc... Vom încerca de asemenea să nu ne considerăm buricul lumii. Să evităm paranoia, am zice astăzi. Pentru că ne plângem adesea că tot ce-i rău ni se întâmplă numai nouă, or, catastrofele se abat asupra tuturor, și asta dintotdeauna. Moartea, bătrânețea, trădarea, încercările sorții umplu scrierile istoricilor și analele încă din cea mai îndepărtată Antichitate. De ce să ne imaginăm că ce-i mai rău a ales exact casa noastră și a scutit-o pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
noastră. A te plânge nu ajută la nimic, nici a vărsa lacrimi, iar a te văita, nici atât. Bucuria vine și din spectacolul nefericirii aproapelui - Lucrețiu își va aminti de asta: există o anumită satisfacție în a vedea că răul se abate asupra altuia și ne ocolește pe noi. O bucurie răutăcioasă, desigur, dar eficace: nu e vorba de a ne bucura de necazurile care-l copleșesc pe altul, ci de a observa mersul lumii și a ne convinge că, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
altfel și-ar putea manifesta mai târziu calitățile care l-au făcut faimos: bravura, forța, hotărârea, curajul, inteligența, perspicacitatea, energia, eroismul? Să omori încă din leagăn niște șerpi sugrumându-i, să ucizi păsări mâncătoare de oameni, să răpui centauri, să abați cursul unor fluvii, să te lupți cu monștri, să capturezi fiare sălbatice înfuriate, dar și să-ți conduci cu iscusință carul de luptă, să tragi cu arcul ca un mare campion, să cânți măiestrit din gură și din liră, iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
silex ori granit, Va hohoti, imensă, Vitala Histerie... ARCA În turburatu-mi suflet, am construit o Arcă - Informă nălucire de biblic corăbier, - Și turme-ntregi de gânduri pe puntea ei se-mbarcă, Noroade-ntregi, plecate puternicului cer. E vremea să se-abată mânia Lui! O ploaie De stropi rigizi întinde zăbrele de oțel. Corabia aleargă... în negura greoaie, Corabia se-nclină și-aleargă fără țel... Și cel din urmă creștet de munte se scufundă... - Spre care țărm, Stăpâne, spre care Ararat Din
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ci prin specialitatea universului ei. Am mai vorbit cu alte ocazii de acea curăție de grup cristalografic a ceea ce este: ardere imobilă și neprihănit îngheț - versul. - Mai avem oare poeți tradiționaliști, care să continue drumul clasicilor noștri, fără să se abată de la evoluțiile culturale de azi? - Unul singur, Ion Pillat. Iubirea lui pentru formele noastre câmpenești și modul larg, încrezător de a le cânta (abia înnorat de o poetică melancolie, pentru cele ce nu se mai întorc), sunt așa de cuceritoare
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Acasa > Orizont > Selectii > NU TE GRĂBI! Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 967 din 24 august 2013 Toate Articolele Autorului Dacă iți dorești ceva și îți va aduce fericire, mergi pe drumul tău, nu te abate, nu lăsa pe nimeni să te influențeze în alegerile tale, nu te-mpiedica de motive inexistente sau inventate, nu te ascunde de propriile sentimente! Vor exista prieteni binevoitori, ei te vor sfătui sincer dar binele tău nu se potrivește cu
NU TE GRĂBI! de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364335_a_365664]