1,387 matches
-
Locotenența Domnească din 1866 s-a constituit la 11 februarie 1866, în urma abdicării forțate a domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Cei trei membri ai Locotenenței au fost: În timpul Locotenenței Domnești a ființat și un guvern provizoriu, sub conducerea lui Ion Ghica, acesta deținând și portofoliul afacerilor externe. Principala preocupare a Locotenenței Domnești a fost
Locotenența Domnească (1866) () [Corola-website/Science/308731_a_310060]
-
Constituția din 1866 este actul juridic și politic fundamental al României adoptat după Unirea Principatelor Române. După abdicarea la 11 februarie 1866 a lui Alexandru Ioan Cuza, atât liberalii, cât și conservatorii înclinau, majoritatea, pentru aducerea unui prinț dintr-o dinastie străină pe tronul României, fapt ce ar fi garantat siguranță stabilității politice și sociale. Astfel, s-a
Constituția României din 1866 () [Corola-website/Science/308132_a_309461]
-
Tânărul monarh avea sprijinul forțelor militare ale provinciilor Satsuma și Tosa. Shogunul Tokugawa Yoshinobu (ian. 1867 - nov. 1867) ajunsese, practic, lipsit de orice sprijin armat, fapt pentru care, pe data de 8 noiembrie 1867, a renunțat la funcțiile sale. După abdicare, acesta nu și-a făcut seppuku, așa cum ar fi cerut tradiția, ci a trăit un timp în obscuritate, și mai târziu a fost primit la curtea imperială. Liderul forțelor imperiale, Saigo Takamori, și liderul forțelor shogunale, Katsu Kaishu, s-au
Istoria Japoniei () [Corola-website/Science/308200_a_309529]
-
războiul împotriva Turciei. S-a căsătorit la 27 februarie 1921 la București cu Principesa Elisabeta a României, fiica cea mare a regelui Ferdinand și a reginei Maria. Când turcii au învins Grecia în Bătălia de la Dumlupınar, forțele militare au forțat abdicarea lui Constantin iar George a devenit rege la 27 septembrie 1922. În urma unei tentative nereușite de lovituri de stat în octombrie 1923, Comitetul Revoluționar "a cerut" ca George să plece din Grecia în timp ce Adunarea Națională a examinat problema sub forma
George al II-lea al Greciei () [Corola-website/Science/308257_a_309586]
-
pace de la Paris, 1947 cu Puterile Aliate. 23 august 1944 - 30 decembrie 1947 ocupa funcții precum: subsecretar de stat la Președinția Consiliului de Miniștri, la Ministerul de Interne, la Ministerul de Război, subsecretar de stat pentru armata de uscat. După abdicarea forțată a Regelui Mihai și instaurarea statului comunist a fost exclus din armată. La începutul anilor ’50 a fost degradat, arestat și i s-a intentat un proces. După detenție, în anii ’60 a fost reabilitat, redându-i-se gradele
Dumitru Dămăceanu () [Corola-website/Science/307488_a_308817]
-
toate serviciile și armele ei”. La numai trei săptămâni de la acest eveniment, sovieticii au început ocuparea Basarabiei, nordului Bucovinei și Ținutului Herței (28 iunie 1940), continuând cu ocuparea părții de nord a Transilvaniei (Dictatul de la Viena, din 30 august 1940). Abdicarea Regelui Carol al II-lea, la data de 5 septembrie 1940, l-a adus la conducerea guvernului pe generalul Ion Antonescu, care, după evenimentele din ianuarie 1941, a recurs la un guvern format din militari. În noul guvern a fost
Grigore Georgescu () [Corola-website/Science/307485_a_308814]
-
sovietici, ca și cauzele înfrângerii acesteia : Nu uită să menționeze greșelile regelui și coaliției care a guvernat după lovitura de stat de la 23 august 1944 : Extrem de critic la adresa regelui, nu uită să menționeze și greșelile acestuia, care i-au pregătit abdicarea:
Platon Chirnoagă () [Corola-website/Science/307502_a_308831]
-
de franceză din Silistra, Teodora Săndulescu, cu care nu a avut copii și de care a divorțat în 1938. Mihail Moruzov a fost arestat la 5 septembrie 1940, din ordinul lui Ion Antonescu, numit prim-ministru cu puteri sporite, în urma abdicării lui Carol al II-lea, care dorea să-l aducă în fața justiției pentru numeroase ilegalități pe care acesta le comisese cât timp a fost la conducerea SSI. În noaptea de 26/27 noiembrie, în timp ce se găsea sub stare de arest
Mihail Moruzov () [Corola-website/Science/307644_a_308973]
-
ca fiind un drapel princiar confecționat în 1862, după unirea deplină a celor două principate, proclamată la 11/24 decembrie 1861. Într-adevăr, Alexandru Ioan Cuza nu și-a luat titulatura de „Alexandru Ioan I” decât după această dată. După abdicarea lui Cuza, steagul a fost păstrat la Arsenalul Armatei din București până în 1919, când a fost transferat la Muzeul Militar Național. Din 1971 se găsește la Muzeul Național de Istorie a României. Acest exemplar se pare că a fost precedat
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
la București, în februarie 1862, stil vechi - 24 Ianuarie 1862 pe stil nou. Aceste drapele au fost împărțite următoarelor unități: Cu prilejul înmânării drapelelor, Alexandu Ioan Cuza a ținut următorul discurs: Aceste drapele vor fi folosite până în 1866, când, după abdicarea lui Cuza, vor fi schimbate. Astăzi se mai păstrează doar patru drapele ale armatei, model 1863. Constituția din 1866 a României prevedea la articolul 124: „colorile Principatelor-Unite urmează a fi Albastru, Galben și Roșu”. Ordinea și dispoziția culorilor au fost
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
anterior. Realizarea "Cuirasierului rănit" este mai elaborată, mai impresionantă, culorile sunt mate și mai întunecate. Dramatice și monumentale, aceste două tablouri ecvestre suscită un deosebit interes la Salonul din 1814, într-un Paris ocupat de armatele străine învingătoare, după prima abdicare a lui Napoleon. În 1814, Géricault - tânăr om de lume, elegant și seducător - se îndrăgostește de Alexandrine Caruel, tânăra soție a unchiului său. Această legătură furtunoasă, care va dura mai mulți ani și din care va rezulta un fiu, Hippolyte-Georges
Théodore Géricault () [Corola-website/Science/306753_a_308082]
-
îndrăgostește de Alexandrine Caruel, tânăra soție a unchiului său. Această legătură furtunoasă, care va dura mai mulți ani și din care va rezulta un fiu, Hippolyte-Georges, se dovedește nu numai scandaloasă dar și plină de consecințe negative pentru artist. După abdicarea lui Napoleon, Géricault înrolează printre muschetarii regelui Ludovic al XVIII-lea. Acest episod, în special retragerea din Paris în fața armatei lui Napoleon revenit de pe Elba, este descris în romanul lui Louis Aragon, ""Săptămâna Sfântă"" (1958). În anul 1816, după cea
Théodore Géricault () [Corola-website/Science/306753_a_308082]
-
Carol, așezat lângă episcopul Jean de Chissé, a primit jurământul de credință al oamenilor. În schimb, el a promis în mod public să respecte carta comunității și a confirmat libertățile acordate de Humbert al II-lea, care înainte de a semna abdicarea a acordat o ultimă amnistie tuturor deținuților, cu excepția celor condamnați la pedeapsa cu moartea. La 8 aprilie 1350, la Tain-l'Hermitage, l-a vârsta de 12 ani, Delfinul s-a căsătorit cu verișoara sa, Ioana de Bourbon. Pentru această
Carol al V-lea al Franței () [Corola-website/Science/307843_a_309172]
-
victorie a partidului nou progresist, care obține o majoritate în Parlament, ce duce la un conflict constituțional. Regele pretinde continuarea mai departe a structurii militare existente. Aceste conflicte care pun sub semnul întrebării suveranitatea monarhului, îl determină să-și semneze abdicarea. Actul semnat a ajuns în mâinile lui Bismarck, care va îndupleca regele să-și schimbe hotărârea. Bismarck este numit la 23 septembrie 1862 ca prim ministru al Prusiei, sprijinit de Camera Deputaților. Bismarck promovează o politica autoritară prin instituirea unui
Wilhelm I al Germaniei () [Corola-website/Science/307860_a_309189]
-
căpitanul Murguleț a fost numit comandant al punctului Galați. În anul 1865, este avansat la gradul de maior, fiind desemnat pentru a ocupa funcția de ajutor al colonelului Constantin Petrescu, comandantul Flotilei Române. La data de 11 februarie 1866, după abdicarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza și retragerea colonelului Petrescu, maiorul Scarlat Murguleț a preluat comanda Flotilei Române pe care a deținut-o pentru o perioadă de numai un an, până la 17 martie 1867. Printr-un decret din 17 martie 1867, maiorul
Scarlat Murguleț () [Corola-website/Science/307469_a_308798]
-
după ce Abe Sadato este ucis. 1068 - Go-Reizei moare. Go-Sanjo devine împărat. Fujiwara Norimichi devine regent până în anul 1075. 1073 - Go-Sanjo abdică. Shirakawa devine împărat titular și Go-Sanjo devine împărat în retragere. Împăratul în retragere (sau împăratul-călugar) își păstrează și după abdicare puterea efectivă. 1075 - Fujiwara Morozane devine regent până în anul 1094. 1083 - Minamoto Yoshiie este numit guvernatorul provinciei Mutsu și, cu ajutorul lui Fujiwara Kiyohira, conduce trupele pentru a pune capăt insurecției familiei Kiyowara. (Acest război va dura trei ani și este
Cronologia Perioadei Heian () [Corola-website/Science/303063_a_304392]
-
a început ascensiunea la putere în România de după Actul de la 23 august 1944, la care a participat ca parte din Blocul Național Democrat (BND). Apoi, conform strategiei staliniste și cu sprijinul trupelor sovietice, PCR și-a eliminat treptat adversarii. După abdicarea forțată a regelui Mihai I a instaurat Republica Populară Română. Între 1947 și 1989 PCR a fost singurul partid politic oficial din România. În articolul 3 al Constituției României din 1965, PCR era numit „forța politică conducătoare a întregii societăți
Partidul Comunist Român () [Corola-website/Science/303146_a_304475]
-
Ispirescu, împreună cu alți asociați, Walter Scarlat și Frederic Göbl, a înființat "Tipografia Lucrătorilor Asociați". Cu un an mai târziu, Ispirescu conducea personal foaia "Tipograful român". Timp de un deceniu, din 1862 până în 1872, autorul nu a publicat niciun basm. După abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza în 1866, la invitația ministrului de interne Ion Ghica, Ispirescu a acceptat să conducă Imprimeria de Stat. După o perioadă de doi ani, împreună cu alți trei asociați, a înființat "Noua tipografie a laboratorilor români". În 1872
Petre Ispirescu () [Corola-website/Science/302067_a_303396]
-
sfatul noului colaborator, Horia Sima, care-i propune să-i încredințeze formarea guvernului generalului dizgrațiat Ion Antonescu. Așa începe organizarea loviturii de stat care a dus la răsturnarea dictaturii carliste, așa-numita „revoluție legionară”, din 3-6 septembrie 1940 și forțarea abdicării și exilării regelui Carol al II-lea. Propunerea lui Sima se baza pe tratativele secrete duse cu Ion Antonescu în timp ce se afla cu domiciliu forțat, prin intermediul avocatului său (Mihai Antonescu), prin care generalul se obliga să se înroleze, public și
Horia Sima () [Corola-website/Science/302185_a_303514]
-
asociate lui Constantin cel Mare și Iulian Apostatul (324-363). Teodosiu I (379-395) a fost ultimul împărat roman care a domnit peste un Imperiu Roman unificat. După moartea sa în 395, Imperiul Roman a fost divizat. s-a încheiat oficial cu abdicarea lui Romulus Augustus sub presiunea lui Odoacru la data de 4 septembrie 476 și neoficial cu moartea lui Julius Nepos în 480. În ciuda unei scurte perioade de recucerire a sa de către Imperiul Roman de Răsărit, Imperiul Roman de Apus nu
Imperiul Roman de Apus () [Corola-website/Science/302542_a_303871]
-
a desființa Biserica română de Alba Iulia"" . Printre motivele care a determinat un număr de istorici să recunoască falsitatea traducerii acestui act sunt: diferențele radicale între textul original românesc și textul tradus latinesc (primul prezintă o unire formală, fără nicio abdicare canonică "din obiceiul Besericii noastre a Răsăritului"; textul latinesc prezintă o unire totală); menționarea în traducerea latină a diplomei leopoldine dată în 16/28 februarie 1699, deci la câteva luni ulterior pretinsului sinod.
Manifestul de unire cu Biserica Romei () [Corola-website/Science/302578_a_303907]
-
să respecte guvernul constituțional cu care Ferdinand a fost obligat să fie de acord, și că era necesar să se găsească un împărat tânăr, energic, pentru a-l înlocui pe amabilul dar debilul împărat. La 2 decembrie, la Olmütz, prin abdicarea unchiului Ferdinand și prin renunțarea la tron a tatălui său, Franz Joseph a succedat ca împărat al Austriei, la vârsta de 18 ani. Numele de "Franz Joseph" a fost ales în mod deliberat în onoarea unchiului noului împărat, Iosif al
Franz Joseph al Austriei () [Corola-website/Science/302666_a_303995]
-
Mișcarea Legionară. Sub presiunea reprezentanților lui Hitler la București și a lui Horia Sima, regele l-a numit prin decret regal prim-ministru - cu condiția formării unui guvern de uniune națională - pe generalul Ion Antonescu, iar acesta i-a impus abdicarea (la 6 septembrie 1940). În calitatea de prim-ministru, Antonescu a contestat Dictatul de la Viena, inclusiv în discuțiile cu Adolf Hitler și Benito Mussolini, dar a obținut de la Hitler - în primăvara anului 1944 - numai o vagă promisiune de revizuire rămasă
Dictatul de la Viena () [Corola-website/Science/302692_a_304021]
-
martie 1503 în apropiere de Madrid - d. 25 iulie 1564, Viena) a fost un monarh austriac din Casa de Habsburg. La moartea regelui Ludovic al II-lea, în 1526, a devenit Rege al Boemiei și Ungariei, iar în 1556, la abdicarea fratelui său Carol V împărat romano-german, a devenit Împăratul Sfântului Imperiu Roman, în mod oficial din 1558 și domnind până la moartea sa. A fost principe a Transilvaniei între anii 1551-1556. Deviza sa a fost "Fiat justitia et pereat mundus": "Să
Ferdinand I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/302725_a_304054]
-
iulie 1944, în ziarul „The New York Times” a apărut un articol care prezenta Ungaria drept ultimul refugiu al evreilor din Europa ocupată de nazism și menționa faptul că ungurii au încercat să protejeze evreii. Totuși în perioada imediat următoare, mai ales după abdicarea lui Horthy din 1944 ritmul deportărilor a crescut semnificativ. În total se estimează că au fost deportați circa 450.000 de evrei din Ungaria. Fülöp Freudiger a fost unul din liderii marcanți și foarte activi ai evreilor din Ungaria. El
Miklós Horthy () [Corola-website/Science/302681_a_304010]