1,095 matches
-
sexul și rasa; feminismul, pe de altă parte, excelează în analiza de gen, ignorînd însă uneori clasa, rasa și alți factori determinanți; structuralismul este util în direcția analizei narative, dar tinde să fie excesiv de formal, iar psihanaliza reclamă o hermeneutică abisală și o articulare a conținuturilor și sensurilor inconștiente, ignorînd însă determinările sociale ale textelor sau indivizilor. Ca urmare, cu cît criticul are mai multe astfel de metode la dispoziție, cu atît are mai multe șanse de a produce lecturi critice
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
intelect în corp precum un lichid vital până atunci neștiut. Anaïs Nin este acaparată de Miller în același sens în care se petrece o invazie sau o contaminare - fiecare zonă a vieții ei îl păstrează în hologramă și îl reflectă abisal. Jurnalul are două fețe și conturează deliberat două istorii tangente. Anaïs o cunoaște pe June și o adoră ca pe o divinitate barbară, ce la rândul ei o pedepsește prin frumusețea ei inaccesibilă și o apropie de Henry. În această
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
de tânărul și furiosul Marlon Brando) și Papa cel Mare, "pisica" Maggie și fragila Blanche sunt, de fapt, proiecții ale angoaselor ce l-au chinuit pe Williams de-a lungul vieții. Excentric și auto-destructiv, oscilând între pasiuni devoratoare și căderi abisale, scriitorul declară, într-un Interviu cu sine însuși așezat în deschiderea volumului de față, "N-am scris niciodată despre vreun viciu pe care să nu-l am și eu". Influența majoră a lui D.H. Lawrence și a lui Hart Crane
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
de o carieră grandioasă, făcînd practic istoria. Astfel, ea a dovedit că se poate pune și în slujba maselor, nu doar a conducătorilor. La originea acestui reviriment stau lucrările lui Freud. Într-un sfîrșit, scrie unul din artizanii schimbării, psihologia abisală modernă sfîrșește prin a curăța descoperirile psihologiei maselor a lui Le Bon de zgura poziției lor politice îndoielnice"369. Asta fără ca Freud să o fi dorit, ba chiar împotriva voinței lui. Cert e că majoritatea științelor omului economia, istoria, sociologia
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
apreciază în următorii termeni: "Înrudirea dintre teoriile lui Tarde și Freud este frapantă"397. Cuvîntul identificare a făcut carieră. Dar nu e mai puțin adevărat că ceva ne scapă și ne aflăm dinaintea celei mai anevoioase taine din întreaga psihologie abisală. Aceasta din urmă ne-a obișnuit cu noțiuni obscure iar noi, printr-o neînțelegere, din curiozitate sau prin anumite asociații de idei trăim cu iluzia că le înțelegem. În această privință, noțiunea de identificare bate toate recordurile. Nici precizările clinice
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cînd tu însuți vei fi devenit tată și vei avea puterea de a-i impune fiului tău voința ta. V Ar fi multe lucruri de spus asupra acestei identificări restrînse întrucît a devenit prea repede un loc comun al psihologiei abisale. Este adevărat că Freud și-a schimbat mult părerile asupra acestui subiect. Faptul îi întristează pe acei îndrăgostiți de ipotezele clare pe care le poți ilustra prin trei fapte precise. Ca și precursorii, a repetat teza privind copilul care trebuie
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
caracteristice, permeabilitatea sa proprie, care-l diferențiază de ceilalți. Anca Munteanu consideră că, creativitatea presupune cooperarea multiplă dintre trei categorii de factori psihologici, biologici și sociali : I. Factori psihologici a) Factori intelectuali b) Factori nonintelectuali c) Aptitudini speciale dă Factori abisali II. Factori biologici a) Ereditatea b) Vârsta c) Sex d) Sănătate mentală III. Factori sociali aă Condiții socio-economice și culturale b) Condiții educative I.a. Factori intelectuali 1. Gândirea divergentă 2. gândirea convergentă 3. Stilul perceptiv I.b. Factori nonintelectuali
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
un sentiment de greață ce nu-i dădea pace, moleșindu-l. Și-ar fi dorit să renunțe la vizita aceea: nu avea chef să vorbească și nici să asculte pe cineva. Și-ar fi dorit să se lase pradă tăcerii abisale ce i se căscase în tot trupul, înstrăinându-l de sine însuși. Dar regele fusese generos cu el, îl ocrotise și îl apărase, iar a renunța ar fi fost un gest de ingratitudine. Ca și cum l-ar fi întrerupt cu cinci
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
îndoială, ceva există, și nu numai obișnuitul subterfugiu evoluționist. Dar nu m-ai convins deloc, este clar că inchizitorii sunt ignoranți și nu citesc operele filosofilor, altfel și-ar fi dat seama că, în spatele acelor silogisme telesiene, se ascund abateri abisale de la doctrina catolică. Bine, acum potolește-te și perie-ți puțin tunica, căci e timpul să mergem la Catedrală. Ultimele trăsuri nobiliare își croiau drum în grabă. Când călugării dominicani, înșirați în tăcere, si-au găsit locul în fața bisericii, și-
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
exterioară: aura Sfinților, luminozitatea trupului lor, lumina taborică și cea a Învierii, lumina percepută cu ajutorul ochilor transfigurați. Cunoașterea religioasă autentică este cunoașterea revelată, trinitară, în descendența tradiției capadociene: în Sfântul Duh se poate vedea chipul Fiului și, prin El, Arhetipul abisal, pe Tatăl. Răspunsul ortodox formulat de Sfântul Teodor Studitul iconoclasmului este semnificativ: chipul este întotdeauna neasemănător prototipului, după ființa sa, dar îi este asemănător după ipostas și nume. Pe icoanele lui Hristos este reprezentat ipostasul Cuvântului întrupat și nu firea
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
de asemenea, o receptivitate a subiectului față de imagini și, implicit, o dinamică afectivă complexă 11. Prin urmare, profunzimea simbolică a imaginilor este inseparabilă de o tonalitate psihică care solicită totalitatea eului. Fenomenologia profunzimii simbolice nu exclude o psihologie a categoriilor abisale, fundată pe revelarea sensurilor primordiale ale imaginilor. Imaginile simbolice acoperă un ansamblu delimitat de fenomene iconice care nu au o densitate egală. În același timp, dimensiunea simbolică a imaginilor nu poate fi asimilată unei supraabundențe a reprezentărilor. 2. Imaginea speculară
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
omul însuși", în căutarea stilului Anei Blandiana, cea aflată într-o permanentă căutare de sine, Joaquin Maria Aguirre Romero îi definește, poetica în termenii: "mai degrabă orientală decât occidentală, o poetică a dizolvării, a restituirii unității pierdute, provocată de ruptura abisală dintre conștiință și abstractizare"51. Natura paradoxală a unui stil, care pendulează, inegal, între intelect și emoție a expresiei, în favoarea celei din urmă, se răsfrânge asupra conținutului, deconstruind parțial canonul Generației, prin instaurarea unui nou ceremonial. Vindecarea prin poezie sau
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
au pătimit, dar mai cu seamă a celor ce au săvîrșit orori. Ar fi deci mîntuirea prin căință. Dar cine să-și deschidă inima uscată? Cine să-și plece fruntea? În orice caz, nu procleții pe care Dumnezeu, din rațiuni abisale, îi rabdă pînă cine știe cînd. Nu turnătorul, nu torționarul, care n-au remușcări, ci numai dibăcia mistificării. Ce să faci cu "adevărul" lor? Și ce e trist, îngrozitor de trist, este că și adevărul victimelor apare uneori înnegurat, căci viața
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Este prea mult și, se știe, modernitatea este caracterizată, spun francezii, de exces. Este prea mult deci, da, este vorba tocmai despre discursul francez despre modernitate. Literatura, ca unul dintre elementele ei, nu e, În această carte altfel foarte frumoasă, abisală, nevrotică, dominată de demonul teoriei și stăpînită de mania paradoxului, aflată mai presus de orice sub imperiul Rupturii, decît o idee despre literatură, ea Însăși formulată În urma unei priviri „absolutizante”. Cred că ar trebui să nu absolutizăm noi, cei care
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
efervescență greu de Întîlnit din Renaștere Încoace. Studiul literaturii devine curînd o psihanaliză, pe de o parte și o reflecție asupra limbajului, pe de alta. Or, În vreme ce oscila Între aceste trei roluri: epifania unui suflet național, a unei psihee individuale, abisale și a unui inconștient lingvistic, literatura se Îndepărta tot mai mult de adecvarea ei la ceea ce se numește „norme estetice”. Estetica baumgarteniană, un capitol de psihologie senzualistă Într-un secol materialist, al XVIII-lea, urmată de cea a lui Edmund
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
adeziunea la livresc, fără să-l poată lua în stăpânire pe deplin. Tot astfel, I. Crânguleanu, în ciuda emoției pe care o intuim în unele din poemele lui, rămâne un versificator, ca altădată Rusalin Mureșanu. Radu Cârneci se vrea un intelectual abisal, liric, un cântăreț al idealurilor umaniste, al miturilor, al genezei și al sfârșitului. Este tradiționalist și modern; el "face" poezie lucid și calculat. Anghel Dumbrăveanu nu ajunge la "un timbru definit"1, nu numai în primul volum, dar nici în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Paraschivescu. Poetul îi stăpânește limbajul: "Boarfo! Nu ți-a fost șucar/ Să bagi mâna-n buzunar?". Întoarcerea poeziei la istorie, la tradiție o sesizează Marin Sorescu la câțiva poeți printre care și A. E. Baconsky, intuind în același timp tipul abisal, frământat de întrebări: "în mine-un scit se căuta pe sine,/ având drept torță marile neliniști". Pe Ion Horea îl parodiază pentru nota ostentativ pășunistă: "Chiar în minuta asta pe-al șesului porthart/ a mai căzut o nucă și-un
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Acest tip uman este tenebros, pasional, sfâșiat de patimi, cultivând suferința ca pe o condiție și nevoie a mântuirii. Spre deosebire de tipul german care cultivă valorile morale și aspirațiile supraeului, așa cum le vedem la Zarathustra lui Nietzsche, tipul slav cultivă pasiunile abisale ale inconștientului, asemenea lui Raskolnikov al lui Dostoievski. Cele două tipuri se află Într-o situație de „echilibru opozițional”. Tipul central Acest tip uman și model de existență se situează Între tipurile sudice (grec și latină și tipurile nordice (german
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
mai spus ceva asemănător: „Je suis las de mots, je suis las d’entendre/ Ce qui peut mentir...”. Bacovia și Caragiale Intru direct în subiect: Bacovia (idee pe care o susțin de mai mulți ani) e un Caragiale amar și abisal, trecut de la rîs la plîns. Cînd a murit autorul Nopții furtunoase, el avea 31 de ani, în ultimii 13 dintre aceștia, cei de după debutul în „Literatorul” (1899), fiind contemporanul lui ca scriitor. Există și o mențiune că l-a „văzut
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de Dan Bogdan Hanu în "Convorbiri literare", iunie 2007). Scriitorul se consideră, prin urmare, reprezentantul unei minorități poetice structural neoromantice, atente la palpitul vieții interioare, dornice oricând să transcrie fantasmele învăluitoare și, natural, imateriale, dar atât de persistente în străfundurile abisale ale ființei. Într-adevăr, deși interfața textelor pare a fi uneori asigurată de fața vizibilă a unei cotidianități atopice, dar imediat recognoscibile, adâncimile poematice sunt atrase de spectacularul ontologic. Până să ajungă, însă, la acestea, cititorul se vede silit să
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
aparține unei individualități pregnante, ce își marchează, decis, singularitatea și se detașează, la fel de decis, de exterioritate: "și astăzi am sânge subțire de înger și/ mâini străvezii și praf s-a făcut/ solidaritatea mea cu mulțimile cu omul din popor cu/ abisalii cheflii de la periferie" (fiul). Delimitarea se face, adesea, în termenii unei apostrofe de care histrionicul autor uzează fără menajamente (a se vedea frecvența termenilor ca "paiațe", "măști", "saltimbanci", "papagali"). În fapt, eul și lumea din care el s-a rupt
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
faptelor (Calul). Doi tineri ciobani, Stroe și Bâlea, surprind pe câmp o fată dormind și o violează. O replică brutală la vechile scrieri despre amorul câmpenesc. Scena pare filmată cu încetinitorul, fără comentarii, lăsând cititorul să înțeleagă evenimentele acestei psihologii abisale (La câmp). Când află că va muri în curând, un țăran bolnav se manifestă sălbatic împotriva doctorului care îi stabilise sorocul. Și aici faptele sunt înregistrate metodic și rece, fără alunecări sentimentale (Înainte de moarte). A doua categorie este aceea a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
unde Călin și Maria se retrag, pentru a pune bazele unei lumi fără tragedii, încolțesc ura și îndoiala, violența și complicitatea. Încheierea e că nu se poate ieși din propria condiție și că o fatală complicitate împinge individul spre zone abisale de existență. „Omul - spune prozatorul - e o divinitate înlănțuită de puterea condițiilor.” Ce sugerează aici este că nu există totdeauna o potrivire între logica destinului individual și logica existenței, că individul poate deveni, împotriva voinței și calităților sale, victima istoriei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
caracter puternic al cărții, greu de definit ca tip de sensibilitate feminină. Nu seamănă cu nici una din femeile din cărțile anterioare ale lui P. Acelea erau buimace și intransigente, iar lumina era semnul frumuseții lor interioare. Matilda este o ființă abisală, imprevizibilă, jucărie a unei forțe obscure. Faptul că ea are sânge rusesc ar explica, printr-o prejudecată literară, complicația psihologiei, căderile și înălțările ei. Prozatorul nu vrea să dea o explicație a psihologiei, construiește numai un caracter și introduce un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
1987, 23; Ion Cristoiu, Ochiul naratorului, RL, 1987, 29; N. Steinhardt, Guica sau Imanența exasperată, ST, 1987, 7; Ion Vlad, Marin Preda, condiția povestitorului, TR, 1987, 32; Nicolae Manolescu, „Scrieri de tinerețe”, RL, 1987, 50; Liviu Petrescu, Marin Preda - scriitor abisal, ST, 1987, 12; Băileșteanu, Aorist, 120-127; Cosma, Romanul, I, 114-124; Cristea, Fereastra, 69-71, 119-122; Dimisianu, Subiecte, 88-90; Holban, Profiluri, 27-37; Rotaru, O ist., III, 605-629; Ștefănescu, Prim-plan, 103-120; Popovici, Eu, personajul, 108-116, 173-181; Tuchilă, Privirea, 18-30; Zamfir, Cealaltă față
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]