3,746 matches
-
copaci. Copaci mari, uriași, cu coroanele înalte căutând lumina soarelui. Alți copaci căzuți de-a valma în toate părțile, pe jumătate putrezind, unindu-se cu pământul care le-a dat ființă. Pădurile păreau că stăpânesc totul, și văile, și povârnișurile abrupte, pietroase, și culmile mulților, și văile de dincolo de munte. Pădure neîntreruptă era de la Suceava la Cracovia, de la Cluj la Iași, de la Maramureș la Bacău. Dar nici spre miazăzi nu se terminau pădurile. De mergeai spre sud, nici nu treceai Siretul
PĂDUREA ŞI OMUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379903_a_381232]
-
și avea picioare cam lungi și iuți. Ursul aștepta pomană de la alții, sau vreun animal bolnav. Zimbrului îi era frică de haite mari de lupi.. Iată, însă, într-o zi, ceva nou și curios apăru în pădure. Pe o pantă abruptă presărată cu multe pietre, apăru o ființă ciudată, rară în acele parți, mergând doar pe membrele de dinapoi, ființă înaltă, cu pieptul acoperit de păr mult, cu o blană de cerb acoperindu-i mijlocul, desculță. Ducea pe spinare o căprioară
PĂDUREA ŞI OMUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379903_a_381232]
-
Simțeam că mă atașez de-a binelea de tovarășul meu din această temerară drumeție. Mă încuraja entuziasmul lui. Vorbeam rar, în schimb depuneam mari eforturi ca să depășim toate obstacolele pe care le întâlneam în cale. Începusem să urcăm povârnișul mai abrupt al unui munte care, după configurația terenului - abundent în colțuri stâncoase și acoperit cu arbori doborâți și încurcați în fel și chip - prevestea a fi culmea cea mai înaltă unde, după socotelile mele, ar fi trebuit să fi căzut meteoritul
PUTEREA RAZEI ALBASRE (5B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379951_a_381280]
-
doar că fiecare colț de stâncă e iluminat și că toate coroanele brazilor aveau un nimb imperceptibil de lumină. Am urcat o vreme muntele pe o configurație întortocheată a traseului, până am început să simțim că intrăm într-un povârniș abrupt. De la o oarecare înălțime se puteau vedea spinările întunecate ale munților rămași în urmă. Zărisem chiar, în plan îndepărtat, poiana albă, unde se afla Observatorul Astronomic. Începusem să prind oarecare speranță. Trebuia să ajungem neapărat pe linia reperelor plănuite de
PUTEREA RAZEI ALBASRE (5B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379951_a_381280]
-
lumii, Doamne de vei vrea, De o vreme parcă, negura-i pe ea, Din Tabor trimite sfânta Ta Lumină Să ne lepădăm de a noastră vină. Noi suntem la poale, Tu ne-aștepți în vârf, Drumul este greu și tare abrupt, Trepte nevăzute se ivesc în zare Le-a zidit Iubirea Ta izbăvitoare. Inima și mintea se unesc întruna, Când pe coji de nucă așezăm minciuna Și-atunci se aprinde ruga-n miez de noapte, Mai scăpăm de noi, doar prin
ÎN LUMINA TA, de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380014_a_381343]
-
Rareori omul a reușit să se pună de acord cu conștiința sa. Accesoriu nesolicitat dar costisitor al statutului nostru uman, conștiința reușește, de cele mai multe ori, să se afle în conflict cu realitatea. Unde societatea este sănătoasa și nu are schimbări abrupte de valori, oameni nu sunt expuși la necesitatea de a face compromisuri cu valorile proprii. Și totuși, când am citit "James Clavell - King Rat" - Changi (scrisă prin 1950 parcă) "compromise" a fost folosit pentru a descrie acțiunea celor ținuți în
TRĂIM ÎNTR-O EPOCĂ A COMPROMISURILOR, OARE? de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380045_a_381374]
-
pe Marița! Să moară Veta dacă nu e așa!” “Mașină bună, i-o laud eu, are motor nou!” “Aș, îmi răspunde el, acu toarce, acu face fasoane! Ca femeia văduvă, până-i afli toate melicurile!” Îar tăcurăm, urcam niște serpentine abrupte și șoferul era atent la volanul lui. Se zăreau pe fereastră stânci prăpăstioase, hăuri adânci și coame de dealuri potolite cu câte-o stână spânzurată în vârful lor în care ardea o vatră de foc. Pe parbriz, jos la bord
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381844_a_383173]
-
întâmplări din Oceanul Fără Sfârșit. Într-una dintre plimbările sale, ajunsă în apropierea unui vulcan pe care îl credea demult stins, îi atrase atenția un țipăt ascuțit care părea să vină chiar din interiorul craterului. Înotă cu repeziciune peste marginea abruptă, tocmai la timp să vadă un căluț de mare roșcovan prins în tentaculele unei caracatițe imense. - Oprește-te, strigă Anemona, dă-i drumul căluțului! Caracatița o privi cu un ochi și rânji spre ea batjocoritor: - N-am să renunț la
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1442 din 12 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Străbate arcașul în goană zăvoiul, Gonind după cerb într-o aprigă luptă, Mai iute ca el îl zorește copoiul Și-l mână la vale pe calea abruptă. Făcuse pe seară prinsoare că-n munte, El singur și câinele său cel temut, Ucide-va Cerbul cu soarele-n frunte. Apoi a plecat să se roage tăcut. În zori, cu tovarăși, spre câmpuri pornește, Bat pinteni prin iarba ce
CERBUL CU SOARE ÎN FRUNTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382071_a_383400]
-
poieni, colnice, iar în depărtare un alt sat risipit. Dar nici acolo nu o văzu. Inima i se strânse, sufletul i se îngreuna pe măsură ce înainta. Ajunse la locul unde coama se lărgea într-un platou, ce cobora apoi de formă abruptă și urcând din nou, dicolo de un drum, întinzându-se până la cer, într-un munte domol, blajin. Partea stângă era străjuită de o pădure deasă de fagi și stejari, cu frunza de un verde negru, care o făcea mai întunecoasă
ULTIMA VARĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380385_a_381714]
-
cele noi prieteniei le lași să-ncurce socoteli te doare. urli-n tine-ncet mușcă din tine tigrul firii visezi o plajă două trei sau șapte le așterni pe iarbă cu gândul visu-l încropești te învelești încet șăgalnic sau trist abrupt deznozi povești privești singurătatea tandru și cât de bine e să fii singur pe țărmul de cuvinte ales în traista cu netoți lăsați să-nșire mied și foc să fie-n cale miei și lupi pui deopotrivă strigând sorții și
MIED ŞI FOC de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379365_a_380694]
-
Viețile bărbaților iluștri și înțelepți, cum este în cazul nostru Marele Împărat Sfânt Constantin, trebuie să lase altor neofiți convingerile personale, prejudecățile, invidia, fariseismul, polemica provocatoare și să treacă dincolo de prezentarea faptelor mundane parcurgând un drum destul de lung, cu înălțimi abrupte, ca suișul filocalic al unei adevărate Mărturisiri de Credință Ortodoxă. În calea sa istoricul trebuie însoțit de obiectivitate, acuratețe, buna credință, de armura calităților înțelegerii intuitive, de cavaleria percepției imaginative, de erudiția unei culturi alese, încorporând astfel darurile spiritului rafinat
ÎMPĂRAŢI ŞI SFINŢI DACI AI PĂMÂNTULUI ŞI CERULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381053_a_382382]
-
intimă, cu oameni deosebit de frumoși și sănătoși, cu medici că în serialele de televiziune. Deziluzia este înlănțuita deoarece spitalele noastre nu prea aduc cu ce este aici și nici spitalul acesta nu aduce cu cel din reclamă. Urc niște trepte abrupte și alunecose. Oare câți și-au frânt oasele în drum spre medic, mă gândesc când era să mă întind toată cât sunt de lungă pe holul placat cu piatră de la etajul doi. Parcă aveau și ortopedie... îmi rețin cu greu
CELULA MEA NEBUNA- CONTINUARE VI de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1925 din 08 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381448_a_382777]
-
locuință nu avea geamuri, prin gurile de aerisire înguste, făcute parcă să nu poată trece prin ele nimic mai mult decât un pui de șarpe, feciorul împăratului, Ador pe numele lui, auzea țipetele pescărușilor acoperind mugetul apei lovite de stâncile abrupte pe care era construit turnul. Închidea ochii și își imagina că era și el un pescăruș liber care zbura în înaltul cerului, printre norii înspumați, purtat de curenții de aer, cât vedeai cu ochii. În loc ca dorul lui să se
ARIPILE FERMECATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381472_a_382801]
-
vor da dreptate. Vă invit, însă, pe cei care nu au făcut-o deja, să pășiți în Împărăția lui Zamolxe - Peștera Polovragi. Nu prea departe de Horezu, se află Masivul Căpățânii, despărțit de Masivul Parâng prin Cheile Oltețului. Pereții stâncoși, abrupți și încremeniți peste ani în forme care cer admirație, respect și supunere, încep imediat de lângă Mănăstirea Polovragi, un lăcaș de cult cu o vechime mai mare de 500 de ani, devenit în zilele noastre monument istoric. Oltețul se strecoară știutor
PEŞTERA POLOVRAGI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381547_a_382876]
-
efect, și nu un factor declanșator, dar din cauza premizei greșite de la care se pleacă, sunt mulți părinți care recurg câteodată la gesturi extreme, rupându-i total pe copii de tehnologie”, declară psihologul Nicoleta Burlacu. Specialistul crede că ruperea totală și abruptă de un obicei sau chiar de o dependență, îi poate accentua tânărului stările depresive și anxioase, nicidecum nu i le diminuează. „Tehnologia face parte din viața noastră, fie că suntem tineri sau adulți. Nu putem nega sau ignora evoluția tehnologică
TEHNOLOGIA NU ESTE NOCIVĂ PENTRU COPII de NICOLETA BURLACU în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380896_a_382225]
-
a dezvăluit aparatului de fotografiat o frumusețe, un farmec, o spontaneitate și o elegantă ieșite din comun. Neobișnuite calități, mai ales în contrast cu temperamentul care le însoțea. Fiindcă regina noastră nu este o femeie suava, ci una energică. Ea poate fi abruptă în reacții, tăioasa în replici, iute în gesturi și plină de un aplomb rebel. Agilitatea să nu este una de balerina, ci una de felina. Ana a României nu răspunde vieții și lumii, ci le provoacă. Gata mereu să se
CORNELIA CURTEAN [Corola-blog/BlogPost/380753_a_382082]
-
a dezvăluit aparatului de fotografiat o frumusețe, un farmec, o spontaneitate și o elegantă ieșite din comun. Neobișnuite calități, mai ales în contrast cu temperamentul care le însoțea.Fiindcă regina noastră nu este o femeie suava, ci una energică. Ea poate fi abruptă în reacții, tăioasa în replici, iute în gesturi și plină de un aplomb rebel. Agilitatea să nu este una de balerina, ci una de felina. Ana a României nu răspunde vieții și lumii, ci le provoacă. Gata mereu să se
CORNELIA CURTEAN [Corola-blog/BlogPost/380753_a_382082]
-
fiecare an, la vremea cositului. Fânul, cădea atunci în brazde lungi, secerat de coasa pe care o mânuiam cu mare dibăcie ca pe o jucărie, dar care șuiera nimicitor, în mâinele mele. Era greu în munți să cosești pe pante abrupte și să aduni apoi fânul uscat în clăi. N-am să uit însă niciodată, momentele de liniște, când mă odihneam la umbra brazilor, după o oră sau două de cosit, și mâncam toți plăcinte ardelenești cu brânză, calde, apoi ne
PARTEA ÎNTĂIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380918_a_382247]
-
Ființa ne devine precum o bancă așezată în mijlocul întinderii pustii ce se deschide către orizonturile nesfârșite dimprejur, pe care aripile obosite ale sufletului poposesc, odihnindu-se, extrăgându-și esența propriei liniști, din tăcerea absolută... Valul de speranțe ce inundă marginile abrupte ale propriilor simțiri adeseori alină cu mângâierea stropilor săi, suavi, ca de ploaie de vară, și revigoranți îndelung, netezimea catifelată ce îmbracă inima, al cărei contur se întrezărește ușor în zări, în imaginile ce reflectă în apusuri de soare ritmurile
ÎN TĂCERE, PRIN ANTICAMERA TIMPULUI APROPIAT de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374329_a_375658]
-
acest volum majoritatea întâmplărilor se petrece în Rebra, localitatea natală a autoarei, evocată cu duioșie, solicitând întreaga atenție: Soarele pe timpul verii mângâie pădurea, încălzește poienile cu flori, îl dogorește plăcut pe gospodarul întârziat de amiază la cositul ierbii pe coasta abrupt, dă amețeli animalelor ce aleargă în pădure și se tolănesc la umbra deasă a acesteia. Vântul nu-și face simțită prezența, iar liniștea locului este atât de profundă, încât clipocitul unui pârâu îți dă senzația zgomotului scos de o cascadă
ROMANUL DOREI ALINA ROMANESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374425_a_375754]
-
de-a treia scară - în sacră simbolistică întru re-Unirea celor trei Principate / State Evmezic-Valahe din Dacia Nord-Dunăreană, „vis“ aproape bimilenar al Pelasgimii > Valahimii din Dacia lui Burebista / Regalian), Voia Providenței (e un capitol al ascensiunii eroului central pe treptele „uneori abrupte“, până-n vârful piramidei sociale, grație vrerii Providenței: 1. «făcuse politică în '48 dintr-o pornire lăuntrică; fusese luat de valul revoluției»; 2. «întâlnirea cu totul întâmplătoare de la Istambul, a prințului Grigore Alexandru Ghica, a fost pesemne voia Providenței; după instalarea
UN ROMAN ISTORIC ÎN CALIGRAFIA UNUI HAIJIN VALAH de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374369_a_375698]
-
Acasa > Poezie > Credinta > DRUMUL CU LACRIMI Autor: Emilian Oniciuc Publicat în: Ediția nr. 2296 din 14 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Drumul cu lacrimi Emilian Oniciuc- 29.04.2016 Crucea este grea și drumul abrupt, Lacrimile-I sărate izbesc colbul din drum Romanii bat toba: bum-bum, bum...! Un alt bici de spate I s-a rupt...! Nădușesc toți în timpul încremenit Îngerii din cer, soldați și oameni furioși Privesc la regele săracilor, curioși... Dar El își
DRUMUL CU LACRIMI de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371330_a_372659]
-
scrisoare, aceeași scrisoare care se repetă în același apus până la același ... VII. DRUMUL CU LACRIMI, de Emilian Oniciuc , publicat în Ediția nr. 2296 din 14 aprilie 2017. Drumul cu lacrimi Emilian Oniciuc- 29.04.2016 Crucea este grea și drumul abrupt, Lacrimile-I sărate izbesc colbul din drum Romanii bat toba: bum-bum, bum...! Un alt bici de spate I s-a rupt...! Nădușesc toți în timpul încremenit Îngerii din cer, soldați și oameni furioși Privesc la regele săracilor, curioși... Dar El își
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
tot mai greu Arhanghelii privesc și din dinți scrâșnesc; Cât poate îndura Fiul în corp omenesc... Sau poate Fiul e chiar Dumnezeu...!? Bum-bum, bum, timpanele surzesc ... Citește mai mult Drumul cu lacrimiEmilian Oniciuc- 29.04.2016Crucea este grea și drumul abrupt,Lacrimile-I sărate izbesc colbul din drumRomanii bat toba: bum-bum, bum...! Un alt bici de spate I s-a rupt...!Nădușesc toți în timpul încremenit îngerii din cer, soldați și oameni furioșiPrivesc la regele săracilor, curioși...Dar El își duce crucea
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]