2,725 matches
-
conștiința un factor explicativ independent sau ea este doar o verigă intermediară în lanțul unui determinism obiectiv, fără să aducă o contribuție proprie la determinarea fenomenelor sociale? În cazul în care conștiința nu aduce nici o contribuție explicativă independentă, putem face abstracție de ea în analiza sociologică. Dacă ea este un factor explicativ independent, este necesar să vedem cum acționează. Patru poziții asupra rolului conștiințeitc "Patru poziții asupra rolului conștiinței" În sociologia actuală, s-ar putea desprinde patru mari poziții în legătură cu rolul
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
printr-un proces social de cunoaștere situația și felul cum trebuie să-i facă față. Dacă abordările obiective presupun că procesele de cunoaștere, individuale și colective, exprimă până la urmă concret situația obiectivă, Blumer și alți colegi ai săi fac complet abstracție de această dependență. Subiectivitatea colectivă, mecanismele ei de constituire reprezintă singurele surse ale explicării socialului. După cum remarcă Jonathan H. Turner (1978), o asemenea opțiune duce la o perspectivă indeterministă asupra cauzalității: „Variabilele care influențează definiția situației și acțiunea unei persoane
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a factorilor care acționează asupra comportamentului, mediind însă această acțiune. Conștiința este deci o verigă în lanțul de determinare, exprimând adecvat determinismul obiectiv. Paranteza în care este pusă în schemă conștiința indică faptul că în explicația sociologică se poate face abstracție de ea. Analiza se concentrează asupra relației dintre condiții și comportament, dintre cauze și efecte deci, care oferă un răspuns suficient la întrebarea „dece?”. Faptul că această relație este mediată de conștiință prezintă importanță doar în măsura în care dorim să știm „cum
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
atitudinile, valorile, aspirațiile lor, oamenii conservă sau modifică formele de organizare a propriei vieți sociale. Ei nu fac însă acest lucru în mod arbitrar, ci determinat. Atitudinile lor subiective exprimă un determinism obiectiv. Analiza sociologică poate, în consecință, să facă abstracție de termenul „conștiință” al modelului, considerând direct relația de determinare condiții-formă de organizare. În teoria lui Marx găsim conștiința în ambele ipostaze discutate până acum, sub forma a două straturi distincte ale conștiinței colective: pe de o parte, o conștiință
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
motive suficiente pentru a crede că experimentarea diferitelor soluții este de natură să modifice condițiile de existență a sistemului, în așa fel încât însăși starea de optimalitate se modifică. De aici, o concluzie generală. Formularea legilor sociale nu poate face abstracție de conștiința actorilor. Cantitatea și calitatea cunoștințelor disponibile, nivelul de cunoaștere caracteristic sistemului respectiv trebuie să fie specificate. Cu titlu de exemplificare voi încerca să sugerez câteva tipuri mari de situații în care nivelul de cunoaștere intră, într-o modalitate
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
grup social sau subsistem, tinde să devină conștientă de poziția sa în cadrul organizării sociale, să-și identifice și să-și promoveze propriile interese. Marx a adus argumente substanțiale în favoarea ideii că într-o societate neomogenă științele sociale nu pot face abstracție de pluralitatea intereselor. O atitudine posibilă a sociologiei este deci să se angajeze în promovarea intereselor unei clase sau grup social. Înaceastă ipostază, sociologia încearcă să sprijine clasa sau grupul social în cauză să-și clarifice poziția în ansamblul organizării
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
realiza în interiorul ei, într-omanieră obiectivă, științifică, nemanipulativă. Sociologia echidistantă. Sociologia angajată, chiar atunci când este realizată la cele mai ridicate standarde de obiectivitate și științificitate, rămâne parțială. Ea dezvoltă doar o perspectivă asupra realității (a unui grup social sau subsistem), făcând abstracție de celelalte perspective; analizează realitatea dintr-un punct de vedere, neluând în considerare, în aceeași măsură, și părerile altor agenți sociali implicați. Ne putem însă întreba dacă este posibilă o abordare care să ia în considerare simultan toate perspectivele sociale
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
patronale în sociologia industrială. Pe de altă parte, apar analize tot mai articulate caredezvoltă punctul de vedere al claselor și grupurilor sociale oprimate și marginalizate: clasa muncitoare, țărănimea, persoane fără calificare profesională, imigranți, tineri, bătrâni, femei. Analiza sociologică poate face abstracție cu greu, la ora actuală, de multiplicitatea perspectivelor. Când se analizează căile de perfecționare a întreprinderilor capitaliste, punctele de vedere ale patronatului și ale muncitorilor sunt tot mai mult distinse cu grijă. În ultimele două decenii, în sociologia occidentală se
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
pe exercitarea puterii și a coerciției, promovarea tehnicilor dialogului, cooperării, a negocierii democratice. În acest punct al analizei este necesar să se formuleze câteva concluzii înlegătură cu relația dintre sociologie și colectivitate. Într-o societate diferențiată,sociologia nu poate face abstracție de această diferențiere. Asupra sa se exercită continuu presiunile claselor și grupurilor sociale. Și acest lucru, așa cum a argumentat Marx, este normal. Chiar și în aceste condiții, este posibilă promovarea idealului obiectivității științifice. Poziția echidistantă, cât și angajarea deschisă reprezintă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Holt, Rinehart and Winston, New York. *** (1971), Survey of Working Conditions, Survey Research Center, Ann Arbor. Capitolul 12 DIMENSIUNEA TEMPORALITĂȚII ÎN ȘTIINȚĂtc "Capitolul 12 DIMENSIUNEA TEMPORALITĂȚII ÎN ȘTIINȚĂ" Până în secolul trecut, timpul era considerat în știință doar marginal. Analiza științifică făcea abstracție de temporalitatea fenomenelor. Conceptul de „istorie”, expresie nemijlocită a dimensiunii temporale, nu avea ce căuta în preocupările propriu-zise ale omului de știință. Știința se ocupă cu aspectele generale și repetabile, insensibile la scurgerea timpului. Aproximativ pe la mijlocul secolului al XIX-lea
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Mai exact ar fi deci să spunem că obiectul de cercetare îl reprezintă clasele abstracte de fenomene. Obiectul individual este în plus într-o clasă sau alta doar în măsura în care întrunește o anumită proprietate generală. De celelalte proprietăți se face complet abstracție. Fenomenul individual ca atare nu reprezintă obiect de cercetare al respectivei științe. În teoria căderii corpurilor nu apare termenul de piatră sau brontozaur. Conceptele cu care se operează în științele generalului desemnează clase abstracte de fenomene sau de proprietăți: corpuri
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în această categorie- geografia, anatomia și fiziologia omului etc. - sunt și ele atemporale. Nici ele nu iau în considerație timpul ca o dimensiune importantă a cercetării lor. Motivul este însă cu totul diferit de cel pentru care științele generalului fac abstracție de timp. Științele analizate aici pornesc de la presupoziția că obiectul lor de cercetare are o anumită constanță în timp și deci poate fi cercetat în secțiunea prezentului, făcând abstracție de istoria sa trecută și de dinamica sa posibilă în viitor
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
însă cu totul diferit de cel pentru care științele generalului fac abstracție de timp. Științele analizate aici pornesc de la presupoziția că obiectul lor de cercetare are o anumită constanță în timp și deci poate fi cercetat în secțiunea prezentului, făcând abstracție de istoria sa trecută și de dinamica sa posibilă în viitor. Ar fi eronat să considerăm că științele obiectivelor individuale ar avea doar o funcție descriptivă. Deși descrierea reprezintă operația cea mai importantă pe care o realizează, ele îndeplinesc totodată
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
prezentul, perspectiva istorică este absolut necesară. Pentru a înțelege semnificația unor evenimente actuale, ca, de exemplu, tensiunile din Orientul Apropiat, conflictele din Irlanda etc., este necesar să pornim de la premisele istorice ale acestora. • Istoria ca izvor de înțelepciune. Chiar dacă facem abstracție de funcția teoretico-științifică a istoriei, de contribuția unei științe generale a omului și societății, experiența istoriei ca disciplină are un rol formativ individual. Lordul Bolingbroke se exprima foarte plastic în acest sens: istoria este filosofia ce se învață prin exemple
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Ideea caracterului ideologic al conștiinței, distincția dintre conținutul propriu-zis al conștiinței și conștiința de sine, deschide o perspectivă metodologică foarte importantă. Istoricul, încercând să determine „ce s-a petrecut în mintea” actorului pe care îl analizează, are acces direct (facem abstracție aici de posibilitățile documentare ale acestui acces) la conștiința de sine a acestuia în special așa cum este aceasta comunicată celorlalți. El poate să determine ce credea actorul că îi determină opțiunea. Să luăm un exemplu. Presupunem că istoricul este interesat
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
psihologie și calculatoare, dă un răspuns neașteptat în contextul unei asemenea puneri a problemei. Este posibilă - în sensul de interesantă din punctul de vedere al plusului de cunoaștere- o istorie empirică a calculatoarelor? Dacă cercetăm succesiunea generațiilor de calculatoare, făcând abstracție de proiectele care le-au generat, putem desprinde un model de evoluție ce nu este conținut în nici una dintre conștiințele creatorilor lor. Cercetând succesiunea acestor produse înalt fundate pe știință, putem să desprindem o serie de semnificații, caracteristici ale lor
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ei determinată de situația obiectivă (1), fiind deci ea însăși purtătoarea unui determinism obiectiv, cât și datorită determinării directe a evenimentului de către situație, omul de știință poate sintetiza toate aceste secvențe într-o relație mai generală de determinare(4), făcând abstracție de mecanismele prin care se realizează acesta și, în special, de conștiință ca verigă intermediară. Faptele sociale sunt explicate prin alte fapte sociale. Valoarea metodei comprehensivetc "Valoarea metodei comprehensive" Am văzut până acum care sunt limitele acestei metode. Ne putem
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
umane - se poate înscrie fericirea sau nefericirea umană. Probabil acesta este argumentul esențial pentru care, atunci când este vorba de el însuși, omul nu se mai poate mulțumi doar cu o știință a generalului, care să explice numai caracteristicile mari, făcând abstracție de variațiile datorate întâmplării. El are nevoie, totodată, de o știință a individului care să-l înarmeze cu instrumentele necesare înfruntării hazardului și a accidentalului. În fine, este nevoie să se ia în considerație un ultim aspect. Sistemele sociale nu
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
determina empiric care sunt fazele prin care trece o comunitate, succesiunea lor necesară, fără însă a se aprecia dacă acest lucru este bun sau rău, preferabil sau nu. Evaluarea este o chestiune strict subiectivă. Cercetarea științifică trebuie însă să facă abstracție de preferințele cercetătorului sau ale oricărui alt subiect și să descrie realitatea așa cum este ea, în propriii ei termeni. Conceptul de progres poate figura la nivelul filosofiei, al speculației, dar în nici un caz în cadrul științei pozitiviste, empirice. Al doilea tip
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de decizie. După luarea deciziei, incertitudinea nu mai era considerată un parametru important al dinamicii sistemului. Incertitudinea rămasă însă din procesul decizional creează probleme specifice, generând activități orientate spre soluționarea lor. Modelul clasic al raționalității, prin natura sa, făcea complet abstracție de procesele extracognitive, sociale și psihologice, care acompaniază decizia. Acestea apăreau mai mult ca un substrat neutru al deciziei. Modelul dezvoltat aici, dimpotrivă, consideră procesele psihologice și sociale generate de incertitudine ca parte componentă structurală a procesului de decizie. În
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ca atare. Interesul se plasează pediferitele ei forme particulare de organizare, formațiunile sociale. Conceptul deformațiune socială joacă, din această cauză, un rol fundamental în teoria marxistă a societății, reprezentând unitatea esențială de analiză. Societatea „ca atare” nu este decât o abstracție. În realitate, ea este procesul istoric de trecere de la o formațiune socială la alta. Mecanismele, structurile, caracteristicile generale ale vieții sociale apar în forme specificate în diferitele formațiuni sociale. Este conținută deci aici o importantă implicație metodologică în ceea ce privește analiza fiecărui
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
o privire asupra celorlalte sfere. Fiecare fragment de organizare socială cuprinde în el o indicație asupra organizării întregii societăți. În al doilea rând, fenomenul economic are o anumită independență relativă, în virtutea căreia, în anumite condiții, poate fi analizat făcându-se abstracție de influența celorlalte sfere ale vieții sociale. Dimpotrivă, fenomenele suprastructurale nu pot fi analizate dacă nu se pornește de la baza materială care le dă profilul lor ultim. Desigur, se pot face analize în sine ale fenomenului politic, juridic, filosofic etc.
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
imaginația scriitorului, ci, devenind caractere, determină acțiunea. Subiectul nu mai pare artificial, ci este o consecință firească a comportamentului eroilor, desprinși dintr-un mediu cunoscut în amănunțime: societatea ieșeană a epocii 1860-1880. Din această cauză, dialogurile sunt naturale și, făcând abstracție de unele întorsături de frază încă greoaie, au fluență. Mai toate personajele sunt dominate de viața afectivă, ca în Serghie Pavlovici, unde forța sentimentului atinge un prag ce o face patologică, iar protagonistul devine un obsedat. În linii generale, comportarea
NEGRUZZI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288414_a_289743]
-
mai degrabă decât spre acomodare așa cum o descrie Piaget. Proces și eveniment cognitiv Mecanismul prelucrării patologice a informației este calificat drept „proces cognitiv”. Sunt descrise mai multe astfel de mecanisme cum ar fi: - inferența arbitrară (a trage concluzii fără dovadă). - abstracția selectivă (focalizare excesivă asupra unui detaliu, o ipoteză, fără a ține cont de context), - suprageneralizarea (generalizare excesivă a unei observații), - personalizarea (a-și atribui în mod exagerat responsabilitatea), - maximalizarea (eșecurilor), - minimalizarea (reușitelor). Rezultatul acestui proces este denumit „eveniment cognitiv” și
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
optimizarea obiectivelor. Totul depinde de începutul analizei funcționale, în special în ceea ce privește disfuncția sexuală: ce rol joacă partenerul? Ce anume întărește sau diminuează tulburarea? Care este problema reală (Cine reclamă ce... și cine a găsit deja soluții?). Analiza funcțională nu face abstracție nici de consecințele tulburării asupra individului și asupra mediului, nici de antecedentele istorice și recente. Analiza funcțională a lui Fontaine și Ylieff pare a fi cea mai bine adaptată, în domeniul tulburărilor sexuale, pentru a reconstitui istoricul problemei pacientului explicându
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]