1,350 matches
-
cumva să se Întoarcă pinguinul. Dumneata vezi-ți de treabă. Cu o speranță de succes mică sau chiar nulă, m-am Îndreptat spre un grup de interni care ocupau un colț al salonului. — Bună seara, am zis, Înțelegînd pe dată absurdul salutului meu, Întrucît acolo era mereu noapte. O caut pe doamna Jacinta Coronado. Co-ro-na-do. O cunoaște vreunul dintre dumneavoastră, sau Îmi puteți spune unde o găsesc? În fața mea, patru priviri degradate de lăcomie. Aici pulsează ceva, mi-am zis eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pare a lua proporții cosmice, inumane. - Cu rușii a apărut absolutul în politică și, cu atât mai mult, în istorie. Toate formele sociale, politice sau religioase, pentru care au luptat ei, le-au considerat ca finalități ultime. De aici pasiunea, absurdul, crima, bestialitatea unică a istoriei lor. Pentru occidentali, istoria este o finalitate în sine, o totalitate de valori și de drame omenești, ce se rotunjesc în planul imanent al devenirii. Escatologia le-a fost străină (cel puțin modernilor). Hegel - care
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lui, cânta nebunește în vreme ce macarale, excavatoare, simpli oameni încercau să-l distrugă ori să privească pur și simplu din vârful lui, de pe cea mai dureroasă și absurdă construcție, cealaltă parte, liberă, a unei țări ce nu mai putuse suporta sfâșierea, absurdul istoriei. În Londra, am avut înainte microfonul unui post de radio pe care-l urmărisem cu sfințenie ani întregi: BBC; puteam, prin urmare, să spun ce cred necenzurat, în condițiile în care nu-mi păsa, la întoarcere, de consecințele gestului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
ani în Rusia. Despre romanul Spaima, Vladimir Makanin spune că „poate fi înțeles ca o replică asimetrică la Lolita lui Nabokov“. Spaima este un roman poetic, de multe ori trivial, care ascunde sub haina sarcasmului și a ironiei tragicul și absurdul. Eroul lui Makanin din Spaima, bătrânul Piotr Petrovici Alabin, trăiește din plin drama Rusiei postsovietice, aflată într-o perioadă de tranziție, puternic ancorată în tradiție și încercând să facă față noului. Piotr Petrovici Alabin este mereu în căutarea aventurilor picante
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
certăm... Caut să-l conving că am cutia de la construirea blocului, nu poate el să mi-o ocupe acum, nu are cum să o folosească, pentru numele lui Dumnezeu... E încăpățânat. Nu cedează. Mă trezesc și abia așa se rezolvă absurdul situației... *** Sar din somn speriat. Un nou coșmar, de fapt un vis răutăcios, de soiul celor al căror sfârșit nu poate fi rezolvat decât prin trezire. Mi-a apărut o carte de versuri. Foarte subțire. Am dreptul doar la opt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
vina lui Dave Mustaine, și-a altora cu sensibilitate asemănătoare, că lumea actuală este un spectacol (televizual) continuu al automutilării... Youthanasia este un cuvânt-container N-am avut un șoc mai puțin violent când am văzut coperta discului Youthanasia. Totdeauna contrariază absurdul unei situații precum aceea ilustrată acolo. Și-n literatură, de exemplu, e mai greu de suportat Kafka decât Orwell sau Lovecraft, din motive ce nu-și au loc explicativ aci. Youthanasia este un cuvânt-container, din cele care fac deliciul postmoderniștilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
pe când avea cinci ani, a văzut cum mama lui era bătută de un arab - înțelegeți acum de ce Meursault îl omoară pe arab (ca să se poată răzbuna Camus). Toate continuă logic, de la Mitul lui Sisif încoace. Dacă stă scris acolo că „absurdul e divorț“, asta ne duce imediat cu gândul la un eveniment important din viața lui Camus - divorțul de prima nevastă. A, da, și foarte important: Meursault trage încă de patru ori cu pistolul în arabul deja mort pentru că asta sună
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
textele din Scânteia respectă exigența interesului, pentru că prezintă acele evenimente care au un efect asupra spațiului public. Ulterior, însă, spațiul public este abandonat și vor fi selectate doar acele teme care relatau despre mărețele realizări ale comunismului, unele frizând chiar absurdul: în România lui Ceaușescu nu existau bolnavi de SIDA, handicapați sau case de copii, iar, uneori, suprafața declarată ca recoltă depășea suprafața arabilă a țării. VI.1.2.4. Așezare atractivă și manipularea prin discursul Scânteii Există anumite tehnici prin
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
când ți se pune, fără nici un fel de lămurire prealabilă, întrebarea: „Îl cunoașteți, o cunoașteți, îi cunoașteți?“. Nu-ți vine să întrebi automat: „Pe cine, domnule?“? Numai că răspunsurile de la care se așteaptă o elucidare nu duc nicăieri. La Ionesco, absurdul se infiltrează sub acoperirea celor mai banale situații. Personajele recurg, aproape de fiecare dată, la propriul lor sistem de referințe, fără legătură cu ce li se comunică. O țin pe-a lor. Absurdul se naște dintr-o încăpățânare imbatabilă. Dintr-un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
așteaptă o elucidare nu duc nicăieri. La Ionesco, absurdul se infiltrează sub acoperirea celor mai banale situații. Personajele recurg, aproape de fiecare dată, la propriul lor sistem de referințe, fără legătură cu ce li se comunică. O țin pe-a lor. Absurdul se naște dintr-o încăpățânare imbatabilă. Dintr-un autism generalizat. Nimeni nu mai ascultă pe nimeni. Fiecare e cu fandacsia lui. Un doctor honoris causa pică BAC-ul de tâmpit ce e, dar continuă să susțină că a fost persecutat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
de seară se apropie și ei știu ce am voie să mănânc. Dacă o să mă ajuți tu, o să mănânc cu plăcere. Abia spre prânz mi-au oprit alimentația artificială. Cum, cum a fost ? Ai suferit mult, micuța mea ? Victor simte absurdul întrebărilor lui și totuși o liniște binefăcătoare îl cuprinde atunci când ea îi răspunde cu vocea ei dintotdeauna, doar puțin diminuată : Nu am simțit nimic decât ca o plutire... Apoi ca un zbor printre aștri și în fine am auzit respirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
comun efect secundar al resentimentului postmarital cronic: te făcea nu numai să vorbești singur și să te Înverșunezi Împotriva altora, ci și să devii irațional. De Îndată ce o femeie simțea o ură justificată, lumea se Întorcea cu susul În jos, iar absurdul părea dintr-odată perfect rațional. O, dulce răzbunare. Revenirea era un plan pe termen lung, o investiție care aducea profit În timp. Însă putea să-și ia mult mai curând revanșa. Primul impuls al lui Rose era să facă ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
seara în același apartament, la același/aceeași consort/consoartă, de ce luăm pâine de la aceeași alimentară și așa mai departe. Ce caut eu în viața mea? Omul-problemă nu e primul și nici cel mai strălucitor film despre jungla de asfalt, despre absurdul lumii moderne, despre imposibilitatea de a funcționa într-o societate compartimentată și tot mai rigidă, despre neputința de a trăi, dar are un farmec al lui care vine din acel lucru la care vroiam să ajung la sfârșitul primului paragraf
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
după moartea mea vor mai exista erori, o sinucidere stupidă n-ar rezolva nimic; trebuie să dau puțină ordine dezordinei din viața mea. Măcar în felul acesta să contribui la armonia universală. Dacă fiecare ar face ceva pentru sine, micșorând absurdul și zăpăceala din destinul propriu, s-ar micșora probabil și absurdul și zăpăceala din univers. Dar e caraghios să mă erijez eu în reformator; așa că nu mai vorbesc decât despre mine. Uneori mi-am zis că altruismul este o vorbă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ar rezolva nimic; trebuie să dau puțină ordine dezordinei din viața mea. Măcar în felul acesta să contribui la armonia universală. Dacă fiecare ar face ceva pentru sine, micșorând absurdul și zăpăceala din destinul propriu, s-ar micșora probabil și absurdul și zăpăceala din univers. Dar e caraghios să mă erijez eu în reformator; așa că nu mai vorbesc decât despre mine. Uneori mi-am zis că altruismul este o vorbă goală și că, din acest punct de vedere, nu mă deosebesc
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pasăre ca să ucidă o altă pasăre doar pentru plăcerea dresorilor i se părea oribilă. Dar aprecia spectacolul. Era ceva nou. În Franța, ca și în celelalte țări europene de altfel, vestimentația suferise o drastică sărăcire sau transformări care, uneori, frizau absurdul. Aici însă veșmântul mai era încă o sărbătoare, așa că privea cu interes bogăția și eleganța stofelor, strălucirea mătăsurilor, diversitatea blănurilor și frumusețea princiară a faldurilor care alunecau peste crupele cailor. Admira exuberanța culorilor, panașele albe sau vopsite în nuanțe pastelate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mă întreb - ce va spune când va citi în ziare această propoziție dreaptă: „Eugen Ionescu a fost ales academician”? Consecvent - și care academician nu e consecvent cu opera sa? -, acest om va admite în fața acestei vești că, așa cum a prevăzut, absurdul e invincibil și o va trece, desigur, printre noile replici la infinita variantă a Cântăreței chele. 31 mai: Un an de când am primit următoarea carte poștală: „Monsieur, Nous avons le plaisir de Vous informer que l’ufficio Ospitalità Vous a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
cu sângele în vena pentru că normele europene impun noi standarde pentru donatori și râsul exploziv din show-ul muzical. Regizorul care a gândit în 2007 formule de spectacole extrem de diferite este Alexandru Dabija. Ionesco - 5 piese scurte (Teatrul Odeon) distilează absurdul într-o montare în care se citesc perfect influențele lui Urmuz și Caragiale. Block Bach (Teatrul Odeon) cuplează alunecările de mușchi ale lui CRBL cu virtuozitatea duetului Monica Petrică-Răzvan Mazilu și cu gesturile conflictual miniaturale ale Cocăi Bloos atunci când se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
pastelat și domnii și doamnele zâmbindu-și politicos pe stradă (în timp ce activiștii cu șepci muncitorești începeau să mohorască peisajulă. Printre amintiri din anii de-atunci, Nicolae Balotă a strecurat și geneza cărții sale despre absurd (apărută cu titlul Lupta cu absurdul - singura concesie făcută cenzuriiă. Mai întâi Sartre și Camus, apoi absurditatea cotidiană și, în fine, Nicu Steinhardt jucând piesele lui Ionescu în închisoare, în șoaptă, ca să nu audă turnătorii. A, da, și Kafka povestit de Balotă colegilor de celulă (generali
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
un salon de înfrumusețare a realității. Viața de fiecare zi intră ciufulită, nespălată și zdrențăroasă în mâinile de cosmeticiană ale romancierei și iese apoi în lume pieptănată, elegantă și frumos mirositoare. Cosmetizarea înseamnă însă, în literatură, falsificare. Escamotând urâțenia sau absurdul sau caracterul periculos al existenței, autoarea nu face decât să o de-dramatizeze și să rateze ocazia de a ajunge la literatură. În literatură, dacă dramatism nu e, nimic nu e. În centrul romanului se află o tânără țărancă, Silvia
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
există absolut nici o legătură. De ce? Pentru că Marin Preda era scriitor. in afara timpului Secolul XX a fost, din punct de vedere literar, agitat. S-a contestat tot ce s-a făcut în secolul XIX, promovându-se fragmentarismul în locul construcției monumentale, absurdul în locul logicii, antiliteratura în locul literaturii. După acest război de o sută de ani, apare un poet care scrie calm, surâzător, exact ca în secolul XIX... ‹ Poetul se numește Ionel Câmpeanu și a publicat nu demult o carte (Viscole în azur
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
un moldovean cu frica Domnului În sân... - Cu frica cui? Unde? - Păi dacă ai promis... trebuie să-ți respecți promisiunea, nu? - Nu. De ce? Alexandru se zgudui de râs, apucându-se de coama calului. Comunicarea dintre el și fratele lui atingea absurdul perfect. Ștefănel nu Înțelese, dar se molipsi de veselia fratelui său și Începu și el să râdă. - Măi, omule... Încercă Alexandru să explice, dar nu reuși, fiindcă râsul Îl inundă. Își dădea seama că fratele lui nu pricepe ce spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
certa. Teză se confrunta cu teză. Nu că l-aș fi citit pe atunci pe Camus, dar duelurile verbale dintre el și Sartre erau pe buzele tuturor, chiar dacă mai mult folcloric decât pe baza solidă a citatelor. Era vorba despre absurdul în sine și despre mitul lui Sisif, fericitul rostogolitor de bolovani. Probabil că cel care m-a infectat a fost Katz, ajungând fără eforturi de la Kleist la Camus, de la Kierkegaard la Heidegger și de la amândoi la Sartre. Katz iubea disperarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de partea lui Camus; mai mult: pentru mine, fiindcă orice ideologie îmi era suspectă și nu aparțineam nici unei credințe, rostogolitul bolovanilor a devenit o disciplină zilnică. Un tip ca ăsta era pe placul meu. Ocnașul osândit de zei, pentru care absurdul existenței umane este la fel de cert precum răsăritul și asfințitul soarelui și care, de aceea, știe că un bolovan rostogolit pe deal în sus nu rămâne acolo, a atins, pentru mine, statura de sfânt demn de a i te închina. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
revoluționar din Chile", îmi transmite colegul de celulă, după o oră de stat fără cuvinte. Eram epuizați, încercasem toate formulele de zgomot, toate butoanele, toate sunetele, ce mai, tot. El stătea în colțul din dreapta jos, semn că abandonase lupta cu absurdul situației, eu mai eram încă în picioare, încercînd să găsesc o ieșire. Mă înjuram în gând, cât de prost am putut să fiu și să nu încep să fac zgomot imediat, când încă mai erau spectatorii acolo. Ce-ar fi
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]