1,153 matches
-
simțit nevoia să se explice: No, că sameni la perfecție cu fratele meu de la Sighet, uite că acuma numa ce-am văzut! Ui, da ce binghe!, spuse fals emoționata profesoară care părea că a descoperit America. Ce zâci? Valerică se acomodase cu noua sa ținută și postură, nu putea prevedea nicidecum ce va urma, Își făcea datoria să-și asculte profesoara În conformitate cu ordinul lui Victor și spuse: Îmi pare bine că semăn cu cineva drag doamnei profesoare și Încerc să fac
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
un al doilea atac, și lumina dispare. În acea beznă neagră ca smoala Îmi pierd reperele, patul meu pare să plutească Încet, panica mă face să mă ridic În capul oaselor privind În gol; În cele din urmă, ochii mei acomodați cu Întunericul deslușesc printre formele familiare plutitoare, câteva contururi vagi mai prețioase care hoinăresc Într-o amnezie fără țel până ce, revenindu-le pe jumătate memoria, se stabilesc la forma cutelor Întunecate ale perdelelor de la geamuri, În spatele cărora luminile de pe stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Nu am trăit fascinația întâlnirilor cu locuri străine, neobișnuite - chiar atunci când am avut astfel de experiențe -, ci totul era parcă revenire. Mai fusesem cândva pe acolo. M-a atras nu necunoscutul, neștiutul, mi-i străină fascinația aceasta, ci mereu încercam, acomodându-mă cu un loc nou, să-i descopăr cele deja știute. M-am simțit, pretutindeni și oricând, mereu acasă. Mi-au conferit aceste sentimente puterea de a nu fi singur, chiar dacă mă încercau tristețea înstrăinării și povara depărtărilor. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din aceeași breaslă. La distanță de alte câteva mese, un alt cunoscut, prozatorul Tolbaru. Suntem aproape congeneri. Am trecut cam prin aceleași trepte inițiatice, el oarecum mai speriat, mai reticent. Simțea că nu-i primit, că nu putea să se acomodeze atmosferei oarecum tăioase, corozive dintre noi. Umbla mereu cu o sacoșă de plastic în care avea câteva dosare burdușite cu manuscrise. Tot spunea că le definitivează, că i le-au înapoiat de la editură, că mai are de adăugat ceva sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se adune pasagerii. Îmi cumpărasem bilet și intrasem. Îmi găsisem și loc, pusei valiza sub scaunul din față și mă așezasem. Alături de mine, stătea o doamnă care privea prin geam. Tot timpul cât mă învârtisem pe acolo pentru a mă acomoda, ea nu mă privise niciodată. Autobuzul nu se reținu mult și pornirăm. Ca să nu pierd timpul, mă gândisem să scot din geantă caietul cu însemnările făcute în ultimele zile și să mai repet ceva. În caiet, aveam o poză cu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
dezis de Iisus de trei ori dar nu l-a vândut niciodată. Dacă Dumnezeu este atât de iertător, de ce nu ne-a rechemat în Paradis? Numai credința poate transforma smerenia în mărire. Cei smeriți măsoară pământul cu genunchii. Monotonia ne acomodează cu Paradisul. Moartea tuturor religiilor va coincide cu reîntoarcerea omului în copaci. Sărbătorile religioase sunt sublime coloane ale transcendenței. În credință, incertitudinea transformă obsesiile în disperare. Sacralitatea ar trebui să rămână catargul lumii computerizate. Învinge religia care reușește să accesibilizeze
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
să supraviețuiască doar prin agresivitatea titlurilor. Nu toți scriitorii găsesc socluri libere. Cu timpul, naivitățile devin iluzii. Speranța că rațiunea ar putea salva omenirea rămâne o emoționantă utopie. Dacă vrei să te gândești la fructul oprit, fă-te ascet! Ne acomodăm cu vidul? Perfect. Înseamnă că am devenit cosmici. Nu alerga după elogii. Ele îți vor aduce în grabă cohorte de denigratori. Dimensiunea cosmică a marilor artiști nu poate fi deturnată de pigmei. Nu căuta obiectivitatea în preajma podiumului de premiere. Viața
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Sau viol. Mă tem că, în zilele noastre, doar catastrofele mai pot genera solidaritate umană. Se pare că omul contemporan nu mai poate transforma disperarea în artă. Unele popoare și-au dat doctoratul în eșecuri. Iar altele nu se pot acomoda cu pedagogia succesului. Viața spirituală a omului contemporan capătă un tot mai pronunțat contur de scorbură. De ratat, ratăm toți. Integral, ori pe câteva felii. E greu să-ți păstrezi verticalitatea într-o lume accentuat oblică. Pe artiștii rivali nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cadavrele noastre. Deocamdată invincibilă cu adevărat nu este decât moartea. În absența morții, viața ar putea fi o nesfârșită frivolitate. Iubirea mai decolorează puțin ... moartea. Drumul spre misterul morții trece prin mizerie. Moartea este egală pentru toți. Posteritatea nu. Suferința acomodează trupul cu neființa. ETC Presa - singura putere care nu este votată, ci uneori, doar cumpărată. Acuzăm justiția, dar beneficiem uneori de inechitațiile ei. Cea mai sigură soluție de decuplare de la mizeriile realității este nebunia. Tudor Arghezi își eticheta adversarii cu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ascunde și în gaură de șarpe, numai să-și apere viața. El se adaptează la orice situație. Tu te faci că nu înțelegi. Te crezi un reformator. În realitate, te comporți ca un copil, ca unul care nu se poate acomoda, ca un inadaptabil, un nonconformist. Nimeni nu are nevoie de unul ca tine! De acum în acolo trebuie să ai grijă de tine și când mergi pe stradă, în special pe Lugăr și, în special noaptea. Oricând s-ar putea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
îl șfichiuia, precum pe un bidiviu lovitura de bici. Nu era însă nici o nenorocire. Știa că peste câteva minute se va obișnui cu frigul, ceea ce înseamnă că organismul său, trecut prin încercări mult mai dificile, în scurt timp, se va acomoda cu noua situație. În cele peste șaptezeci de primăveri și veri consecutive, timp în care și pielea i se tăbăcise într-un anumit fel, acumulase suficientă experiență, încât să nu-și facă griji, să mai poată trece, când este cazul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
teren de vânătoare, în igluuri din lemn, numite case. A avut și el noroc de constructorii veniți de departe, care i-au durat un iglu cu două încăperi pentru locuit și una pentru provizii, cu care încă nici nu se acomodase. În igluul acela de lemn îl așteptau trei guri flămânde: femeia și cei doi copii. Băiatul cel mare, Naganok trecuse cu bine deja peste zece nopți polare în timp ce Zagadok, abia peste șapte. În plus îl mai aștepta și o cățea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
deloc, se frământa el deseori. Ceva mă afectează vizibil, știu. Eu o iubesc, dar parcă, totuși... Hotărât lucru: nici chiar eu nu știu ce vreau! Deocamdată, simt că-i vraiște în mine: ba o doresc, ba mi-este prea greu să mă acomodez cu ea; ba aș face orice ca să fim împreună, ba câteodată îmi vine să mă las de-a dreptul păgubaș și să-mi văd de viață mai departe (ori, poate, dimpotrivă, să nu pot s-o fac și să mă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
negi deloc faptele trecutului, ci, cu demnitatea greșelilor recunoscute, pentru care acum plătești, să privești cu nădejde în viitor. Numai acesta este limanul condamnaților și singura cale, care conduce la o caznă mai ușoară! Pe urmă, după ce, vrând-nevrând, m-am acomodat în întregime cu regimul închis al închisorii și totul a intrat perfect în firea lucrurilor, potolindu-mi inima și limpezindu-mi bine mințile, m-am apucat cu interes să scriu amănunțit întocmai lucrurile pe care... Brusc, însă, m-am oprit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de multe ori, cum i se adâncește ascuțit între degete. De asemenea, simțea cum dospește în el o putere naturală și sinceră de a face literatură, mai ales că, din fericire, știa să găsească perfect și calea de a se acomoda cu exprimarea ei prin cuvinte. „Poate că am fost făcut ca să slujesc lumii prin scris!”, își spunea acesta în gând, de foarte multe ori, încrezător. Se și vedea, astfel, pe cel mai semeț pisc al acestei arte, fiind cel mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în general -, sau poți să nu fii prieten cu ea. Asta este, și asta și trebuie să fie, o caracteristică aflată în strânsă legătură cu puterea, cu priceperea și cu preferința fiecăruia dintre noi în parte. Nimeni nu se poate acomoda cu un prieten, decât atunci când își găsește cel mai bine locul în intimitatea sufletului său. Tot la fel se petrece și cu relația, aproape inefabilă, a omului cu orice - în cazul de față, cu literatura: sau o îmbrățișează, sau o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mai bine aș muri!”, își spunea ea în sine, în clipele în care parcă simțea că a ajuns la capătul puterilor. Ei bine, da, iată ce poate face o simplă slujbă, atunci când angajatul care lucrează acolo nu se mai poate acomoda deloc cu regulile ei și, chiar și de resemnat cu ea, refuză categoric să se resemneze. Pentru acest angajat, acest tip de loc de muncă știe sfâșietor de bine să semneze, în timp, sentința clară a unui condamnat la moarte
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
decât atât, mă deranja șifonarea frecventă a benzii de indigo și a hârtiei. Pe de altă parte, când altcineva îmi dactilografia textele, acestea mi se păreau la început, extrem de străine, dar nici într-un caz banale. Oricum, mai repede mă acomodam cu textul meu dactilografiat de o altă persoană, decât să-l fi scris eu la mașină. Era ca și cu mâncarea: gătită de altul e mai bună. Totuși ar fi fost bine să am și eu acasă o mașină de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
curaj, a luat in adopție leoaica. Spre a atrage atenția, asupra frumosului animal, a făcut un țărcușor, l-a amenajat, în felul său, și s-a hotărât să stea, cinci săptămâni, permanent, zi și noapte, împreună cu leoaica. Aceasta s-a acomodat ușor cu noul mod de viață. Avea mare grijă ,Silistrul Silistrului, să-și asigure hrana, sieși, să i-o asigure și leoaicei, iar, în țarc, să existe o toaletizare exemplară. Vestea s-a răspândit repede: un om locuiește, cu o
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și deschid ușa, văd omul și întreb cam răstit: De ce nu intrați? Mi-i puțin frică, șoptește pentru el. Luați loc și prezentați-vă doleanțele. Ionel se uită roată prin birou, aparent deloc interesat de dialog. Îl las să se acomodeze și, între timp, pun niște rezoluții pe hîrtii. Trece un minut, trec două, zece și omul meu tace. Puțin jenat, ridic tonul: Vă rog, ce doriți? Aștept să terminați... Dar eu nu termin nici în cinci ore, așa că... Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o săptămînă nereușind să-i descifreze codul. Este teribilă lupta aceasta cu obiectele. Totdeauna am crezut că cel mai greu este să reziști inconfortului, acum m-am convins că și mai greu e să faci față confortului. Copiii s-au acomodat imediat. Și-au și găsit prieteni de joacă. Chiar și eu mă descurc mai bine - probabil că femeile sînt totuși mai practice. Numai Rudolf nu-și găsește locul. N-are Sitzfleisch. Parcă s-ar afla permanent Înaintea unui examen și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
la dizidența lui caută să ne convingă că a optat de bunăvoie și că Își asumă statutul de minoritar e ceva care mă reține să-l cred am senzația că tot timpul e În cacialma cîți evrei nu s-au acomodat s-au lăsat chiar asimilați și slavă domnului o duc bine merci Art. 38, paragraful 6. În caz de alarmă aeriană sau avariere a clădirilor susmenționate, personalul aflat În incinta acestora va folosi căile de evacuare stabilite la paragraful 3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
O idee colectivă? — Da, încuviință doctorul, și încă una comun acceptată preț de mai bine de douăzeci și cinci de ani. Din pricina asta e atât de convingătoare. Îmi întinse mâna și mă ajută să mă ridic în picioare. Am încercat să mă acomodez cu tangajul bărcii și cu apa de mare care încă-mi mai picura din haine. — A, bună! M-am întors ca să urmăresc direcția privirii doctorului. Ian se apropie împleticit de marginea bălții pe care o lăsasem și se așeză. Cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o formă mentală independentă de el, ce putea fi comunicată și altora; după un minut, urmă o relativă indiferență. Dacă Însă Întorcea capul timp de câteva secunde, totul trebuia luat de la capăt; trebuia din nou, cu eforturi, ca atunci când Îți acomodezi privirea pe un obiect apropiat, să distrugă acel sentiment de identificare cu propria-i imagine. Eul este o nevroză intermitentă, iar omul e Încă departe de a se fi lecuit de ea. Apoi văzu un zid alb În interiorul căruia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Cum? Eu nu știu nimic despre mine, În timp ce dumneata știi totul, dar nu-mi poți spune nimic. Nu ți se pare c-avem aici un dialog Între un surdomut și-un orb? — Principalul rost al terapiei, Joséphine, e să te-acomodezi cât mai repede cu lumea-n care-ai intrat. — O, dar sunt pe deplin acomodată. Asemenea mie, e cinică, goală și lipsită de amintiri. Ai putea să-mi spui măcar motivul pentru care-am cerut resetarea memoriei? — Doreai s-o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]