569,274 matches
-
sânge roșu și plec la război / pe câmpul de luptă al tăcerii acolo unde mâinile și picioarele / nu mai au nici o valoare". (Plec la război) Lirismul alunecă uneori pe nesimțite în prozaic și tensiunea se diluează cu bună știință în actul recapitulativ, realizându-și indirecte (auto)portrete la trecut cum e cel din Poemul cu uzine și eșec. În al doilea ciclu, Tăcerea sexuală, apărut ca un volumaș de sine stătător în Colecția Carmen, proiectul underground al lui Un Cristian, Angela
Poeme retrospective în două variante by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12869_a_14194]
-
o oarecare confuzie: B1 nu este un parc zoologic unde animalele (porci, boi, măgari ș.a.) sunt pomenite, firesc, ăn mod frecvent, ci un post public de televiziune. Pentru lămuriri suplimentare, consultați din când în când DEX-ul, dar și autenticitatea actelor de studii. Căci, Doamne, se întâmplă atâtea în democrație!... Dan Negru, Ciao, Darwin (Antena 1). Poate n-ați aflat, dar e cert că emisiunea dvs. are loc într-un studio al Televiziunii Antena 1 " București. Așadar, nu are rost să
Poșta cronicii TV by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12884_a_14209]
-
mai ales tensiuni între registrul standard, cel înalt- ceremonios și spontaneitatea oralității de tip popular-colocvial, care iese la suprafață din cînd în cînd, mai ales în dispute. Unul dintre lucrurile cele mai frapante ale acestor texte este excesul de politețe. Actele de limbaj cele mai puțin agresive, - declarative, invitații etc. - sînt însoțite de formule insistente, repetitive, ceremonioase: "Vă rog să-mi permiteți să declar deschise lucrările ședinței noastre de astăzi" (Senat, 29.09.2003); "dați-mi voie să vă invit să
Parlamentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12908_a_14233]
-
văduvii. Pentru toți membrii familiei, sfârșitul bărbatului devine o certitudine iminentă, mai puțin pentru bolnavul a cărui frică de moarte va învinge moartea însăși sub forma metaforică a sabotării dulapului cu cutii de ness. În Binecuvântatele chinuri ale iubirii luăm act de modul ridicol și absurd în care se ajunge la căsnicii durabile, penibilă lecție de conformism și de manipulare voluntară, așa cum Simțul ridicolului este o dureros de autentică transcriere a tragicei nesimultaneități dintre gând și faptă, a contrastului dintre acceptarea
Demonii dragostei by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/12902_a_14227]
-
coloristică, discipolul său a prețuit, de asemenea, în chip deosebit, măiestria liniei. Poate că este explicabil având în vedere îndelungata sa carieră didactică, faptul că a încercat și a reușit să transmită multor generații de elevi, dragostea și respectul pentru actul desenului. A fost un profesor de modă veche, adică cu o dedicație deosebită pentru misiunea dascăului, dezinteresat material și cu o scară de valori foarte clară, fără a fi dogmatică. Aurel Vasilescu era foarte preocupat și de istoria artei, îi
Despre pictorul Aurel Vasilescu by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/12916_a_14241]
-
profund în realitatea lumii pe care o creează ca și cînd fiecare gest ar fi unic și definitiv. Nimic din ceea ce face el nu este consecință sau comentariu în raport cu o realitate primă, deja instituită, ci o luare de la capăt, un act fondator și o luare în posesie a lumii înseși prin descoperirea și folosirea propriilor ei principii de naștere și de funcționare. înțelegînd creația ca o victorie a ideii și ca o biruință a omului față de multiplele tentații ale destructurării, Mattis-Teutsch
Ultimul Mattis - Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12896_a_14221]
-
de lectură. Pentru că oricăt ar fi opera artistică de singulară ca fapt de găndire și de creație și de ireptabilă ca experiență de construcție, lectura este integratoare și nu autistă, ea relaționează și contextualizează tocmai pentru a confirma, finalmente, unicitatea actului creator. În cazuri extreme, cum sunt cărțile amintite mai sus ori filmul lui Gibson, creația este ea ănsăși o exegeză în felul ei, o lectură nouă, mai mult sau mai puțin convențională, a sursei. |n cartea lui Renan este vorba
Între materialismul istoric și Twin Peaks by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12880_a_14205]
-
drama într-o comedie jucată pe Broadway (cu titlul, evident, “”). În consecință, bietul suflet pereche se va trezi ridiculizat la scenă deschisă, își va descoperi “fundul gol” expus în văzul lumii, ba mai mult, va fi și omorît la sfîrșitul actului II! K.O.! Răzbunarea literară (în paranteză fie spus, se cunoaște că avem de-a face cu un film regizat de o femeie) funcționează mai eficient decît infarctul, și încă în asemenea măsură încît furnizează o lecuire a năravului din
O femeie de iubit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12935_a_14260]
-
ar fi jucată de monștri salvatori, ar fi de o plicticoșenie pe care n-ar mai înviora-o toate apele Senei... Sena cea frumos curgătoare, la care privește un bărbat învins definitiv. De dragoste. Și totuși, “omul omorît la sfîrșitul actului II” va prinde sfîrșitul filmului, triumfător. Tot în zona “consumului inteligent” (dar la o altitudine superioară) se plasează Invaziile barbare, filmul multipremiat al canadianului Denys Arcand (în familia stilistico-sufletească a lui Good bye, Lenin). Fără să copleșească prin originalitatea privirii
O femeie de iubit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12935_a_14260]
-
la el strategie și nu pulsiune. A o cîștiga pe Desdemona face parte din această extraordinară diplomație care consistă în a poseda și gloria militară și simbolurile aristocratice. Desdemona e un trofeu. O satisfacție narcisică. Ceea ce contează nu e atît actul, cît victoria căsătoriei. Aici intervine mutația radicală propusă de Șerban: cuplul nu e fundat pe o împlinire erotică, ci pe o promisiune, pe o dublă proiecție, căci fiecare e pentru celălalt o întruchipare a absolutului, Otello pentru Desdemona o reprezintă
Un Otello neașteptat spectacol pus în scenă de Andrei Șerban la Opera din Paris by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12934_a_14259]
-
cristalizează aici grație “voalului de mireasă” ce traversează întreg spectacolul ca un leitmotiv. Mai întîi voalurile care domină platoul și care evocă voalul miresei ce apoi apare pe o armură în biroul lui Iago sau - soluție splendidă - decorează, în ultimul act, trupul Desdemonei fecioare ce speră astfel să-și consoleze soțul gelos. Virginitatea e proba inocenței! E ceea ce Desdemona expune și Otello, orb, nu vede. El, eroul, se crede pătat, dar complet manipulat, va sfârși prin a păta de sînge albul
Un Otello neașteptat spectacol pus în scenă de Andrei Șerban la Opera din Paris by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12934_a_14259]
-
anumite comportamente. Iago nu se iubește și, brutal, sfîrșește prin a sparge oglinda ce-i reflectă un chip insuportabil. Alt motiv care explică repulsia ce-i inspiră Otello și Desdemona, cuplu fizic atît de seducător. Desdemona, la rîndul ei, în actul ultim se purifică în fața oglinzii pentru a-și transforma chipul într-o viitoare mască mortuară: presentiment al morții pe care albul feței îl anunță, contrast poetic cu albul voalului ce-i va servi de instrument lui Otello pentru a o
Un Otello neașteptat spectacol pus în scenă de Andrei Șerban la Opera din Paris by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12934_a_14259]
-
care separă discret viața de moarte ca în celebra piesă a lui Genet intitulată tocmai Paravanele. Celălalt motiv, tot atît de semnificativ, dacă nu și mai mult, e cel al palmierului. Palmier care se desenează în fundal încă din primul act pentru a nu dispare niciodată, veritabilă inscrustație simbolică. Dincolo de Veneția și fasturile ei, de Cipru și de gloria militară, palmierul amintește originea africană a lui Otello. Ea e de neșters, imuabilă, definitiv înrădăcinată. Otello o poartă cu sine, în sine
Un Otello neașteptat spectacol pus în scenă de Andrei Șerban la Opera din Paris by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12934_a_14259]
-
sonoră. El mi-a amintit acel personaj unic care în spectacolele de marionete Bunraku povestește singur întreaga istorie identificîndu-se cu fiecare personaj, trăind fiecare eveniment: gidayu. Aici Conlon, asemeni lui, murmură cuvintele Desdemonei, acompaniază celebra arie a violoncelului din ultimul act, se folosește de baghetă pentru a controla orchestra, dar renunță la ea cînd vrea să „modeleze” vocea cîntăreților. El singur e un om „orchestră” prin care muzica circulă, răsună, se împlinește. În fiecare clipă mi-aminteam seducția de neutiat a
Un Otello neașteptat spectacol pus în scenă de Andrei Șerban la Opera din Paris by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12934_a_14259]
-
o cercetare prea elaborată, se poate observa din prima clipă. Plasată în contextul interesului contemporan pentru formele simbolico-artistice religioase, producția de icoane are, în sine, dar și în ambientul expozițional propriu-zis, un statut destul de bizar. Ea este pe jumătate un act gratuit și laicizat, un stereotip iconografic și atît, asimilat mai degrabă creației plastice în general, pe jumătate o încercare ingenuă (dar și nițel interesată) de comunicare cu lumea neîntinată a reprezentărilor religioase. În afara unei specializări stricte și a unui program
Imagini și ipocrizii de Paști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12937_a_14262]
-
așa-numitul Factor Opt. Am crezut că aceste injecții, chiar neplăcute, ar putea fi remediul pentru întreaga lui viață. Contaminarea rezervelor de sînge cu virusul SIDA i-a expus îmbolnăvirii pe hemofili, uneori prin decizii medicale greșite, alteori prin iresponsabile acte criminale ale autorităților din Europa și din Statele Unite. Bolnavul de hemofilie a rămas fără apărare, expus unor infecții îngrozitoare și șubrezirii sistemului său imunitar. Carlos a avut o copilărie plină de durere, însă, foarte devreme, într-un fel mai mult
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
alături, trăind unul pentru celălalt, fără a o spune vreodată. A fi explicit ar putea însemna o trădare a acestei tandreți atît de profunde, ce s-ar putea revela doar printr-o tăcere asemănătoare unui ghem de complicități, divinații și acte de grație... Toate aceste lucruri le trăiau Laura și Santiago, în timp ce fiul murea, și știau amîndoi că va muri, complici, intuindu-se reciproc și mulțumiți unul de celălalt, fiindcă unicul lucru pe care hotărîseră să-l lase să iasă la
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
o muzică ce este totodată tonală (astfel că putem auzi rezultatul) și - în același timp - hipercomplexă din punct de vedere combinatoric, astfel încât și compozitorul conceptualist să-și poată avea domeniul său de referință.” Și încheie cu brio, semnând cumva simbolic actul de deces al supremației muzicii seriale, declarată de Schoenberg acum o sută de ani: „Aici am arătat că răspunsul probabil nu va fi o nouă paradigmă muzicală de genul celei bazate pe totalitatea celor 12 sunete, ci mai degrabă problematica
DES-FOSILIZAREA (I) by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12962_a_14287]
-
câteva exemple pentru comparație și situarea revistei „Caete de dor“ în peisajul exilului românesc. Cine ar ști ce cuprind aceste reviste altfel decât frecventând biblioteci din Paris, Madrid sau Freiburg? Iată de ce gestul Editurii „Jurnalul literar“ este unul salutar, un act cultural major, nu doar o simplă restituire de istorie literară.
Din nou despre „Caete de dor“ by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12955_a_14280]
-
migălos și atent compus, e un joc serios, care mizează pe iluzia aleatoriului, a amestecului dezordonat de fraze, de imagini și de fragmente. Substratul e însă unul profund teoretic, cartea are o structură de adîncime, e un discurs dens asupra actului scrierii și al lecturii: „Nu e nici o tragedie că mă adîncesc în cartea aceasta, în pseudoromanul meu, cu o dependență tot mai evidentă, că o citesc neîncetat, de nenumărate ori, pînă devine unica mea lectură, că o iubesc și simt
Chipurile lecturii by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12948_a_14273]
-
mai mare scriitor, renumit, viu, sînt peste tot și atît de inexistent... Scriu totul și nu scriu nimic“. Pentru un ochi avizat, fragmentul acesta, reprodus de pe prima pagină a cărții, e, în esență, un istoric al pozițiilor teoretice referitoare la actul scrisului și al lecturii. A citi, a reciti, îmi vine să spun, gîndindu-mă la titlul cărții lui Matei Călinescu. Prima lectură a cărții e una vizuală: secvențe în principiu scurte, de cîteva rînduri sau paragrafe, rar întinse pe două pagini
Chipurile lecturii by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12948_a_14273]
-
din propria viață fermecător, cu o plăcere deosebită din care rezultă un amalgam fantastic în care realul și imaginarul dus pînă la fabulos nu se mai pot distinge. Esența sa nu rezidă în fapt în autenticitatea evenimentelor, ci în chiar actul povestirii. Eroul filmului a fost rînd pe rînd călător, îndrăgostit, agent comercial, soldat însă mai mult decît orice altceva el este povestitor. Întocmai ca și în cazul personajului Wendy din Peter Pan natura sa adevarată o aflăm în modul în
Viața ca poveste by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/12961_a_14286]
-
î.d.Cr. pentru a atinge apogeul în secolul lui Pericles. Două principii caracterizează democrația în viziunea grecilor: libertatea (eleutheria) și egalitatea în fața legii (isonomia). Atât de indisolubil era în ochii atenienilor legată democrația de egalitatea reală a tuturor cetățenilor în fața actelor normative emise de adunările legislative, încât isonomia a fost primul termen prin care grecii au denumit sistemul politic în care puterea este exercitată de tot corpul cetățenesc. Când Herodot imaginează în cartea a III-a o discuție despre forma constituțională
Egalitate în fața legii? by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12971_a_14296]
-
de către factorii de decizie din străinătate și care afectează grav prestigiul țării și riscă să compromită integrarea noastră europeană. Își imaginează cineva că apărarea plagiatului, adică a furtului intelectual, și a plagiatorilor de către cele mai înalte autorități politice este un act european? Nu există precedent pentru o asemenea atitudine decât în timpul socialismului biruitor, când clientela politică beneficia de impunitate absolută. Azi, asemenea cazuri au reapărut și, în ciuda semnalărilor din presă, în ciuda dovezilor irefutabile prezentate, însuși președintele țării și primul ministru i-
Egalitate în fața legii? by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12971_a_14296]
-
autosuspendări din funcții. Ce rezultat palpabil a avut, de pildă, faimoasa autosuspendare a „baronului” de Vrancea, Marian Oprișan? După ce a stat vremelnic cu capul la cutie, Oprișan s-a întors triumfător în funcția pe care a avut-o. Reales cu acte în regulă. Dacă așa au vrut reprezentanții locali ai partidului, ce mai poate face conducerea centrală? Așa a putut trece un asemenea precedent care a dovedit foloasele autosuspendării. Fiindcă în perioada în care Marian Oprișan s-a autosuspendat din PSD
Semnalele viitorului anterior by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12993_a_14318]