1,099 matches
-
care însoțesc substantive indicând înrudirea; adjectivul nehotărât; gradele de comparație - forme sintetice (cele mai frecvente: buono, cattivo, grande, piccolo, alto, basso) - Numeralul: cardinal (de la 1.000 la 100.000); ordinal (formarea); folosirea numeralului ordinal; distributiv; colectiv; multiplicativ - Pronumele personal în acuzativ cu și fără prepoziție (reluare); pronumele personal în dativ cu și fără prepoziție (reluare); pronumele relativ che, chi, cui, îl/la quale, i/le quali; locul pronumelor complemente în grupurile verbale, propoziția asertivă și imperativă - Verbul: indicativul prezent al verbelor
ORDIN nr. 5.867 din 26 septembrie 2012 privind aprobarea Programei şcolare de Limba şi literatura italiană maternă pentru clasa a VIII-a. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/246287_a_247616]
-
substantive indicând înrudirea; adjectivul nehotărât; gradele de comparație - forme sintetice (cele mai frecvente: buono, cattivo, grande, piccolo, alto, basso) 4. Numeralul: cardinal (de la 1.000 la 100.000); ordinal (formarea); folosirea numeralului ordinal; distributiv; colectiv; multiplicativ. 5. Pronumele personal în acuzativ cu și fără prepoziție; pronumele personal în dativ cu și fără prepoziție; pronumele relativ che, chi, cui, îl/la quale, i/le quali; locul pronumelor complemente în grupurile verbale, propoziția asertivă și imperativă. 6. Verbul: indicativul prezent al verbelor regulate
ORDIN nr. 6.389 din 12 decembrie 2012 privind aprobarea Programei de evaluare naţională pentru elevii clasei a VIII-a la disciplina limba şi literatura italiană maternă şi a Programei de bacalaureat naţional la disciplina limba turcă modernă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/247976_a_249305]
-
neflexibile) a. Părțile de vorbire flexibile ● Substantivul și grupul nominal. Categorii gramaticale ale substantivului (genul, numărul, cazul). Substantive comune. Substantive proprii. Substantive simple. Substantive compuse. Funcții sintactice din grupul nominal. Schimbarea valorii gramaticale a substantivului. Ortografia substantivelor la cazurile nominativ, acuzativ, genitiv și dativ. Variante substantivale Articolul (hotărât, nehotărât, posesiv-genitival, demonstrativ) ● Pronumele și grupul nominal cu centru pronume. Tipurile pronumelui (personal, reflexiv, de întărire, posesiv, demonstrativ, relativ, interogativ, nehotărât, negativ). Funcții sintactice ale pronumelui. Adjectivele pronominale ● Numeralul și grupul nominal cu
ANEXE din 11 august 2015 la Ordinul nr. 4.711/2015 privind aprobarea unor programe şcolare pentru ciclul superior al liceului, filiala vocaţională, profil pedagogic - Anexele 1, 2 şi 3. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265621_a_266950]
-
limbii spaniole. Alfabetul limbii spaniole este compus din 27 de caractere. Pronumele personale sunt singurele forme din gramatică limbii spaniole care posedă o declinare (redusă și ea). La aceste pronume deosebim cazurile nominativ (nominativo), prepozițional (caso preposicional), dativ (dativo) și acuzativ (acusativo). Unele forme ale pronumelor personale au accent de intensitate ("nosotros", "mí", "ți", "ellos", etc.) iar altele nu ("me", "te", "le", "los" etc.). Sub acest aspect, deosebim forme accentuate ("formas tónicas o acentuadas") și forme neaccentuate ("formas átonas o inacentuadas
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
Cu prefixul mal- se obține sensul opus, adică "bolnav". Sufixul -ul- înseamnă "persoană", iar -ej- înseamnă "loc"; adică "loc pentru oameni bolnavi". Toate substantivele se termină în "-o". Pluralul se formează adăugând terminația "-j". Există numai două cazuri: nominativ și acuzativ. Acuzativul se formează adăugând terminația "-n" (la plural, după sufixul "-j"). Prin urmare, un substantiv din esperanto are patru forme, după cum se vede în tabelul următor: Nominativul se folosește pentru a exprima subiectul propoziției: De asemenea, numele predicativ stă întotdeauna
Gramatica limbii esperanto () [Corola-website/Science/300745_a_302074]
-
prefixul mal- se obține sensul opus, adică "bolnav". Sufixul -ul- înseamnă "persoană", iar -ej- înseamnă "loc"; adică "loc pentru oameni bolnavi". Toate substantivele se termină în "-o". Pluralul se formează adăugând terminația "-j". Există numai două cazuri: nominativ și acuzativ. Acuzativul se formează adăugând terminația "-n" (la plural, după sufixul "-j"). Prin urmare, un substantiv din esperanto are patru forme, după cum se vede în tabelul următor: Nominativul se folosește pentru a exprima subiectul propoziției: De asemenea, numele predicativ stă întotdeauna în
Gramatica limbii esperanto () [Corola-website/Science/300745_a_302074]
-
-j"). Prin urmare, un substantiv din esperanto are patru forme, după cum se vede în tabelul următor: Nominativul se folosește pentru a exprima subiectul propoziției: De asemenea, numele predicativ stă întotdeauna în nominativ (o greșeală des întâlnită la începători este folosirea acuzativului în această situație): Nominativul este folosit cu toate prepozițiile: Câteva prepoziții pot fi folosite și cu acuzativul, vezi mai jos. În majoritatea cazurilor, acuzativul se folosește pentru a desemna complementul direct: Acuzativul este de asemenea folosit cu unele prepoziții pentru
Gramatica limbii esperanto () [Corola-website/Science/300745_a_302074]
-
se folosește pentru a exprima subiectul propoziției: De asemenea, numele predicativ stă întotdeauna în nominativ (o greșeală des întâlnită la începători este folosirea acuzativului în această situație): Nominativul este folosit cu toate prepozițiile: Câteva prepoziții pot fi folosite și cu acuzativul, vezi mai jos. În majoritatea cazurilor, acuzativul se folosește pentru a desemna complementul direct: Acuzativul este de asemenea folosit cu unele prepoziții pentru a indica direcția: Pentru a arăta durată sau distanță: În câteva expresii uzuale: În esperanto, articolul hotărât
Gramatica limbii esperanto () [Corola-website/Science/300745_a_302074]
-
De asemenea, numele predicativ stă întotdeauna în nominativ (o greșeală des întâlnită la începători este folosirea acuzativului în această situație): Nominativul este folosit cu toate prepozițiile: Câteva prepoziții pot fi folosite și cu acuzativul, vezi mai jos. În majoritatea cazurilor, acuzativul se folosește pentru a desemna complementul direct: Acuzativul este de asemenea folosit cu unele prepoziții pentru a indica direcția: Pentru a arăta durată sau distanță: În câteva expresii uzuale: În esperanto, articolul hotărât este "la", care nu-și schimba niciodată
Gramatica limbii esperanto () [Corola-website/Science/300745_a_302074]
-
o greșeală des întâlnită la începători este folosirea acuzativului în această situație): Nominativul este folosit cu toate prepozițiile: Câteva prepoziții pot fi folosite și cu acuzativul, vezi mai jos. În majoritatea cazurilor, acuzativul se folosește pentru a desemna complementul direct: Acuzativul este de asemenea folosit cu unele prepoziții pentru a indica direcția: Pentru a arăta durată sau distanță: În câteva expresii uzuale: În esperanto, articolul hotărât este "la", care nu-și schimba niciodată formă. Nu există articol nehotărât. Toate adjectivele se
Gramatica limbii esperanto () [Corola-website/Science/300745_a_302074]
-
unele prepoziții pentru a indica direcția: Pentru a arăta durată sau distanță: În câteva expresii uzuale: În esperanto, articolul hotărât este "la", care nu-și schimba niciodată formă. Nu există articol nehotărât. Toate adjectivele se termină în "-a". Pluralul și acuzativul se formează exact că la substantive. Prin urmare, un adjectiv are tot patru forme: Adjectivul se acordă în caz și număr cu substantivul pe care îl determină. Cum în esperanto nu există gen gramatical, nu poate fi vorba de acord
Gramatica limbii esperanto () [Corola-website/Science/300745_a_302074]
-
are tot patru forme: Adjectivul se acordă în caz și număr cu substantivul pe care îl determină. Cum în esperanto nu există gen gramatical, nu poate fi vorba de acord în gen. Câteva exemple: Pronumele personale din esperanto sunt următoarele: Acuzativul se formează adăugând "-n", ca la substantive și adjective: mi "eu", min "pe mine". Adjectivul pronominal posesiv se formează adăugând "-a", si se declina că oricare alt adjectiv: ni "noi", nia "al nostru, a noastră". Pronumele ci este foarte rar
Gramatica limbii esperanto () [Corola-website/Science/300745_a_302074]
-
se folosesc cuvintele "N.N., eu te botez pe tine în..." , iar în cea evanghelică se folosește traducerea lui Martin Luther "N.N., eu te botez întru numele ...". În textul grecesc original (de ex. Mt. 28, 18-20) prepoziția εις se află în acuzativ, fapt care ne arată o direcție sau un scop (în; întru, pentru). Mai clar se exprimă Apostolul Pavel în Rom 6, 3ff că fiecare care s-au botezat „în” (εις) Iisus Hristos, a fost botezat „întru moartea sa” (εις τον
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
se face conform regulilor stabilite în 2000, dintre care cele mai importante sunt: Vocabularul bielorus se înrudește, în ordine, cu cel ucrainean, cel polonez și cel rus. Iată câteva cuvinte și expresii uzuale: Substantivele au 6 cazuri (nominativ, genitiv, dativ, acuzativ, instrumental, locativ), la care se adaugă vocativul, mult mai puțin folosit.
Limba bielorusă () [Corola-website/Science/299337_a_300666]
-
cu sens lexical poate fi plasat: Într-o propoziție cu trei părți, dintre care una este complement direct, topica poate fi subiect + predicat + C.D. sau C.D. + predicat + subiect. Dacă subiectul și C.D. sunt nume de animate ambele la același număr, acuzativul nefiind marcat și C.D. nefiind anticipat sau reluat de pronumele personal corespunzător, sensul unei asemenea propoziții depinde de scoaterea în evidență a uneia sau alteia din părțile de propoziție prin accentuare și intonație. La citire, următoarele propoziții pot însemna: Exemplu
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
cu articol posesiv antepus: "ạu̯ țarlui fitšor" „fiul împăratului”, "tai̯fa a featil’ei̯" „ceata fetei”. Dativul are ca marcă prepoziția "la", în general substantivul fiind nearticulat: "la bărbat, la feată, la Piștol, la fraț, la feati". Acuzativul este identic cu nominativul, fără prepoziție la numele de persoană în funcție de complement direct. Vocativul meglenoromân este identic cu nominativul sau are desinențe (numai la singular): "ạmpirati!" sau "ạmpiratuli" (mai rar) „împărate!” (masculin singular), "su̯ăru!" „soro!” Articolul nehotărât are
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
foneme: "om - oameni", "roată - roți", "fată - fete", "steag - steaguri", "pijama - pijamale". În multe limbi substantivele își modifică forma după caz, marcînd astfel diverse funcții în enunț: subiect, posesor, instrument, obiect, loc etc. În română există cinci cazuri: nominativ, genitiv, dativ, acuzativ și vocativ. Totuși, spre deosebire de pronume, substantivele pot avea numai cel mult trei forme distincte în funcție de caz: formele de nominativ și acuzativ sînt identice și la fel și formele de genitiv și dativ. În plus nu toate substantivele au formă de
Substantiv () [Corola-website/Science/299435_a_300764]
-
astfel diverse funcții în enunț: subiect, posesor, instrument, obiect, loc etc. În română există cinci cazuri: nominativ, genitiv, dativ, acuzativ și vocativ. Totuși, spre deosebire de pronume, substantivele pot avea numai cel mult trei forme distincte în funcție de caz: formele de nominativ și acuzativ sînt identice și la fel și formele de genitiv și dativ. În plus nu toate substantivele au formă de vocativ.
Substantiv () [Corola-website/Science/299435_a_300764]
-
este denumită în popor „certificatul de botez” al Danemarcei ("dåbsattest"), deși ambele utilizează cuvântul „Danemarca”, sub formă acuzativă „tanmaurk” () pe cea mai mare, și genitivă „tanmarkar” (pronunțat ) pe cea mai mică. Locuitorii Danemarcei sunt numiți acolo „tani” (), sau „dani” la acuzativ. Cele mai vechi descoperiri arheologice din Danemarca datează din perioada interglaciară Eem din anii 130.000-110.000 î.e.n. Danemarca a fost locuită de prin 12.500 î.e.n. și există dovezi că se practica agricultura pe la 3900 î.e.n. Epoca de bronz
Danemarca () [Corola-website/Science/297801_a_299130]
-
ușor decît aerul ea afirmă că trebuie să privim dincolo de simboluri în loc de a ne face un fetiș din ele acest lucru a făcut ca romanul să constituie valoroasă sursă de informații referitoare la istoria personajelor și evenimentelor pentru a forma acuzativul se adaugă n la forma de nominativ vot pentru unul sau mai mulți înlocuitori reformarea autotermă are loc în condițiile unei precise dozări a alimentării cu aer și abur menținerea vieții prin scăderea temperaturii cadavrelor bătălia a avut un efect
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
Rumanio-România; Cele 16 reguli ale gramaticii limbii Esperanto 1. Nu există articol nehotărât, există un singur articol hotărât, la, care este invariabil. 2. Substantivele se formează adăugând o la rădăcină. Pentru plural, se adaugă j. Există două cazuri: nominativ și acuzativ. Pentru a forma acuzativul, se adaugă n la forma de nominativ. Celelalte cazuri se exprimă cu ajutorul prepozițiilor (ex. de mia patro "al tatălui meu"). 3. Adjectivele se formează adăugând a la rădăcină. Se acordă în caz și număr cu substantivul
Esperanto () [Corola-website/Science/296519_a_297848]
-
ale gramaticii limbii Esperanto 1. Nu există articol nehotărât, există un singur articol hotărât, la, care este invariabil. 2. Substantivele se formează adăugând o la rădăcină. Pentru plural, se adaugă j. Există două cazuri: nominativ și acuzativ. Pentru a forma acuzativul, se adaugă n la forma de nominativ. Celelalte cazuri se exprimă cu ajutorul prepozițiilor (ex. de mia patro "al tatălui meu"). 3. Adjectivele se formează adăugând a la rădăcină. Se acordă în caz și număr cu substantivul pe care îl determină
Esperanto () [Corola-website/Science/296519_a_297848]
-
la forma de nominativ. Celelalte cazuri se exprimă cu ajutorul prepozițiilor (ex. de mia patro "al tatălui meu"). 3. Adjectivele se formează adăugând a la rădăcină. Se acordă în caz și număr cu substantivul pe care îl determină, formând pluralul și acuzativul în același fel. Comparativul se formează cu ajutorul cuvântului pli, iar superlativul cu ajutorul cuvântului plej. Cuvântul "decât" se redă ajutorul cuvântului ol. 4. Numeralele cardinale - care sunt invariabile - sunt unu, du, tri, kvar, kvin, ses, sep, ok, naŭ, dek, cent, mil.
Esperanto () [Corola-website/Science/296519_a_297848]
-
Cuvintele se citesc cum se scriu. 10. Accentul cade pe penultima silabă. 11. Cuvintele compuse se formează prin simpla juxtapunere a rădăcinilor (cuvântul principal fiind pus ultimul). 12. Nu există negații multiple. 13. Pentru indicarea direcției, se adaugă terminația pentru acuzativ. 14. Fiecare prepoziție are un înțeles bine definit, dar dacă sensul nu arată clar care prepoziție trebuie folosită, se recurge la prepoziția je, care nu are înțeles de sine stătător. Alternativ, se poate folosi acuzativul fără prepoziție. 15. Cuvintele - așa
Esperanto () [Corola-website/Science/296519_a_297848]
-
direcției, se adaugă terminația pentru acuzativ. 14. Fiecare prepoziție are un înțeles bine definit, dar dacă sensul nu arată clar care prepoziție trebuie folosită, se recurge la prepoziția je, care nu are înțeles de sine stătător. Alternativ, se poate folosi acuzativul fără prepoziție. 15. Cuvintele - așa numite - străine, pe care majoritatea limbilor le-au preluat din aceeași sursă, rămân neschimbate, adaptându-se doar ortografic, la nevoie. Derivatele se vor forma de la rădăcină pe baza regulilor gramaticii esperanto. 16. Literele a din
Esperanto () [Corola-website/Science/296519_a_297848]