7,862 matches
-
de acum mi-au apărut și-mi apar ca fiind frumoase. Frumoase, așadar, mi se arată numai cele a căror companie Îmi face plăcere, iar cînd bucuria unei Întîlniri se intensifică, sporește și spectacolul frumuseții aprinse În centrul vizual din adîncul meu. Da, femeia e cu atît mai minunată cu cît mă Încîntă mai mult. Iar ca să mă Încînte, e nevoie ca ea să vorbească, să rîdă, să șovăie, să tacă, să zîmbească, să murmure, să Îndrăznească și să se mire
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mai abate pe acolo. Unchii, mătușile și verii nu aveau șansa de a forma un magnet suficient de puternic. Rămînea fără-ndoială astrul de lumină al copilăriei. Numai că acela, urmîndu-mă pretutindeni, se cufun da sau urca la suprafață din adîncul meu și, cine știe, Întorcîndu-mă eu de acum Înainte doar Întîmplător la izvoare, poate că și razele sale aveau să se ofilească. Mutarea familiei În Cluj Îmi Încurca totodată proiectele retorice. Visam de multă vreme că, la libertate (iar asta
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
patimile, moartea și învierea Celui întrupat. Mișcarea kenotică, prin care Fiul etern devine Dumnezeu-om în termeni istorici, e desăvârșită prin moartea și prin învierea Sa. Dar, pentru ca această mișcare să îmbrățișeze întreaga omenire, El a trebuit să coboare în „adâncurile iadului” sub toate aspectele. Isus a trebuit să asume firea omenească nu doar la modul abstract, ci să asume însăși suferința omenească, în aspra ei realitate. Iar acest lucru a trebuit să-l facă „personal” („ipostatic”), în așa fel încât
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
primește să-i ajute, scuturându-și la pământ tocmai creanga de care se spânzurase în ajun Iuda. Când ceilalți arbori încep să-l blesteme și să-i reproșeze „trădarea”, el dă următorul răspuns: Tăceți și domoliți-vă, că nu pricepeți adâncul tainelor. Trebuia ca cel mai vinovat cu cel mai fără de pată să se întâlnească odată; mila cea mai desăvârșită să se reverse peste vina cea mai fără de iertare și să o copleșească; omul cel mai josnic și Dumnezeu să sufere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
au încercat să elibereze Soarele. Acum se stinsese chiar și amintirea lor. Doar uneori, înainte de a se întoarce în ceață, unii mai șopteau că există Soarele și că fusese închis împreună cu îngerii lui într-un ochi de gheață, undeva, în adâncul pădurii. Uneori, se puteau vedea râuri lungi de ceață plutind spre adâncul pădurii. Și, dacă priveai atent, puteai să vezi oameni și animale și păsări în ceața care se destrăma. Se spunea că sunt cei care au fost blestemați să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Doar uneori, înainte de a se întoarce în ceață, unii mai șopteau că există Soarele și că fusese închis împreună cu îngerii lui într-un ochi de gheață, undeva, în adâncul pădurii. Uneori, se puteau vedea râuri lungi de ceață plutind spre adâncul pădurii. Și, dacă priveai atent, puteai să vezi oameni și animale și păsări în ceața care se destrăma. Se spunea că sunt cei care au fost blestemați să caute Soarele pentru ei și pentru ceilalți. Nu ajungeau niciodată acolo, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cuvânt pe care niciodată ceața nu-l poate stinge: Tată! Și atunci, din Focul ceresc, a sărit o scânteie, a luminat ceața, a coborât în ceață, și-a luat trup de ceață și haine de ceață și a pornit spre adâncul pădurii. Oamenii de ceață și vietățile celelalte l-au urmat cât au putut. Apoi a înaintat singur, călăuzit de propriu-i suflet. Prin cețurile și umbrele noptatice ale copacilor începuse să se zărească ochiul de gheață. A înaintat spre mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de ceață și vietățile celelalte l-au urmat cât au putut. Apoi a înaintat singur, călăuzit de propriu-i suflet. Prin cețurile și umbrele noptatice ale copacilor începuse să se zărească ochiul de gheață. A înaintat spre mijlocul gheții. În adâncul ochiului întunecat, zăcea, încremenit, Soarele și alături de el dormeau somnul gheții făpturi cu chip de înger, de om, de păsări, de animale. A încercat să-și trimită răsuflarea fierbinte asupra gheții, dar suflul cald s-a risipit ca o pulbere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
se înmoaie. Întâi puțin, ca o lacrimă. Apoi încă una și încă una: se făcuse deja un ochi de apă. Pe măsură ce cobora spre Soarele înghețat, focul trecea în adânc, gheața se topea, dar fiecare undă de apă care urca din adâncul gheții lua și ceva din puterea lui. Ajunsese aproape de Soarele înghețat, dar puterea era pe sfârșite. Triumfătoare, gheața începuse să se strângă în jurul trupului istovit. Și atunci, și-a amintit. Oamenii ceței spuneau ceva, își spuneau ceva unul altuia, înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
funia de gât! Mulțumesc, acum nu pot să beau, refuză Stelian, împingând pe tejghea cu dosul palmei paharul plin și continuând să scrie. Gestionarul își goli dintr-o suflare paharul său cu țuică și, trântindu-l pe tejghea, oftă din adâncul inimii, ca un om peste care căzuse cea mai mare năpastă a vieții lui. Pentru câteva minute în prăvălie se lăsă o tăcere de moarte, întreruptă doar de zgomotele care răzbăteau de afară și de scârțâitul pe hârtie al peniței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ciudată și fără nume a intuit și satisfăcut toate dorințele lui nemărturisite, toată setea lui de senzualitate pe care Dora nu știuse să o potolească în lungii lor ani de conviețuire care părea fericită. Era un ipocrit ! De fapt, în adâncurile lui, își dorise întotdeuna ca Dora să răspundă cu mai multă ardoare chemărilor lui de dragoste. Era oare prea pudică sau prea cerebrală, prea lucidă ? Sau poate el era vinovatul ? Poate nu știuse să trezească cu adevărat femeia din ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
noi, cei care ne credem normali, se aude un strigăt animalic care este deîndată acompaniat de alte țipete indefinibile. Justin tresare de parcă ar răspunde la un semnal cunoscut și îl privește în fine pe profesor. Îl privește cu insistență, în adâncul ochilor. Profesorul este ca și paralizat. Nu poate face o mișcare, nu poate rosti o vorbă. O clipă are impresia că a descoperit în ochii necunoscutului alți ochi pe care nu putea să îi uite. Ochii lui Margo... La oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
unui gând : Dacă pentru pacienta asta care îți este străină și care nu mai este nici tânără s-a putut, de ce nu s-ar putea și pentru Justin ?" Pentru prima oară de peste douăzeci de ani, dragostea de tată ascunsă în adâncurile lui, trece înaintea obligațiilor profesorului Grand. Dă câteva ordine scurte pentru urgențe sau amânări, se sfătuiește cu Nicolaï pentru câteva tratamente și pleacă în căutarea fiului cu minți rătăcite, cu speranța că iubirea regăsită și competențele dobândite vor reuși ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
până în clipa asta că ai ochi verzi, atât de verzi. Indiferent ce se va mai întâmpla, eu voi păstra imaginea chipului pe care lumina zilei de azi m-a făcut să îl descopăr cu adevărat și să-l ascund în adâncurile ființei. Dar, nu te supăra. Cutez să îți pun o întrebare. De ce ? De ce ții neapărat să mergi pe urmele lăsate de tatăl tău cu jumătate de secol în urmă ? La ce slujește această cercetare, chiar presupunând că vei găsi ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
țineau de mâini." Kakaia devușca, iot foi mati ?" Unul din militari a dispărut deîndată și a revenit târând-o pe Minodora de o mână. Ochii ei mari, ochii lui Simion alungiți spre tâmple, îmi căutau cu groază ochii. Numai în adâncul lor m-au privit în răstimpul ce părea fără sfârșit în care omul cu chip de câine și-a isprăvit netrebnicul du-te-vino între coapsele mele imobilizate. Subalternii lui nu au pregetat să urmeze pe loc pilda mai marelui lor. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cele transmise de tata despre mama și mai cu seamă remarca lui despre relația mea cu Dorina, nepoata lui: "Cam rece, cam sec răspunsul tău..." Întâlnirea cu el mă îndeamnă să scot la suprafață, să limpezesc neliniștea care sălășluiește în adâncurile mele. Relația pe car am avut-o cu mama... Relația mea cu Dorina... Încerc să pun în cuvinte cauza neliniștii mele. Știu că vine de acolo, de la relația delicată părinte-copil, pe care am trăit-o o dată ca fiică și o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Să mă rătăcesc prin lume nu mă lasă... Totdeauna, totdeauna... Frumos, dragi colegi! Minunat! Mâine după prânz ne vom prezenta pe scena căminului cultural din localitate cu repertoriul complet al formației noastre corale. Frumosul din noi mai dăinuie încă în adâncuri. Îl vom aduce la suprafață spre încântarea celor însetați de adevărata artă... a hotărât cuplul sărbătorit fără să fi receptat vreo te miri ce împotrivire sau observație. Noi vom dirija cu rândul, a mai adăugat doamna. Și acum, poftiți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
poate să piardă orice... chiar și un război, fie și un milion sau două de oameni dacă interesul personal o va cere... ori câțiva munți ce aur poartă sau o bucată de mare cu pungi de petrol și gaze în adâncuri. Teșchereaua și gașca, fraților! Nu așa ceva și-au dorit morții noștri tineri. La revărsatul zorilor, două microbuze a câte 16 locuri fiecare așteptau la barieră pentru a-i transporta pe nuntași la cabana Silvicului de la Crujana. Scula de la ring le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pas, tot mai lugubră și mai neprimitoare. Asta îi fu prilej de neplăcere adâncă, pentru că, în drumul său, văzu și un nenorocit care tocmai era în puterea unei crize de delir spasmodic, dar întoarse imediat capul și grăbi pasul. În adâncul firii sale, el era chiar o persoană cu adevărat sensibilă și plină de delicatețe și, de aceea, la vederea bolnavului, își luă repede privirea de la el, întocmai așa cum nu te poți uita la soare fără să nu te doară... În
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cel aflat în permanente și în chinuitoare tulburări interioare, în totală tristețe și în deznădejde grea, așa un mediu este cel mai potrivit mijloc de îndreptare, pentru a te vindeca pe deplin de ele și a ajunge la liniștea din adâncuri... Este cumva curios că, pentru astfel de furtuni sufletești, nu s-a născocit până acum și vreun tratament medical alopat, care să se prescrie. Ar fi fost, într-adevăr, nostim! Amărăciunea este întocmai ca durerea de măsea, care, deși provine
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mă-nfierbântă cât de cât. Bucuria este un leac universal; ea te vindecă de orice fel de suferință. Îți pătrunde năvalnic în inimă și te aruncă pe loc în înaltul diafan al cerului, doar ca să te afunde, mai apoi, în adâncul tenebros al pământului, iar apoi, prin vârtejuri repezi, din nou în înălțimi nesperate. Ah, ce poate fi mai bine și mai mulțumitor pentru bunăstarea sufletului?! Sentimentele de acest fel nu le poți trăi decât cu strigăte și numai în voluptatea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în permanență de echipe care făceau cu schimbul, bizare și anacronice vestale (de fapt, aproape o săptămână dura întregul proces, însă eu îmi repetam cu fior "trei zile și trei nopți" ca pe o formulă magică, gata să conjure demonii adâncurilor). Demonii adâncurilor, dar și domnița din pin, pe care o rugam să coboare, cu pletele verzi unduind, și să-și însoțească, în foc și în chin, trupul cu vasele noastre muritoare. Aceasta pentru că, Mr. Moon îmi explicase cum altfel? zâmbind
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de echipe care făceau cu schimbul, bizare și anacronice vestale (de fapt, aproape o săptămână dura întregul proces, însă eu îmi repetam cu fior "trei zile și trei nopți" ca pe o formulă magică, gata să conjure demonii adâncurilor). Demonii adâncurilor, dar și domnița din pin, pe care o rugam să coboare, cu pletele verzi unduind, și să-și însoțească, în foc și în chin, trupul cu vasele noastre muritoare. Aceasta pentru că, Mr. Moon îmi explicase cum altfel? zâmbind, că, spre
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a face lumină în cazul neînțelegerii ce s-a iscat între pești și libelule. După ce soarele s-a ridicat pe cer, lungime de-o prăjină față de locul de unde a răsărit, apa din iazuri s-a încălzit, astfel că viețuitoarele din adâncul iazurilor, racii, șerpii, familiile de pești, broaștele, năpârcile și lipitorile au ieșit la suprafață pentru promenadă. Când tatăl familiei Pește-gri a văzut ce s-a întâmplat, imediat și-a adunat imediat familia spunând: -Fiii mei, ați văzut ce s-a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
vagabonzi. Nu am stat mult pe gânduri și am intrat în pădure. După o tăiere serioasă pădurea era în formare, peste tot creșteau tufișuri făcând-o de nepătruns, dar mă împăcam cu gândul că nu trebuie să mă afund în adâncul pădurii, pentru a găsi un băț. Pentru un timp relativ scurt am rămas locului pentru a observa vegetația și a găsi din priviri ceea ce căutam. Nu am găsit ceea ce căutam, în schimb am observat că dacă mai fac câțiva pași
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]