1,416 matches
-
din izvorul ăsta până când setea mea se va fi potolit. Apoi am să adorm liniștit, iar mâna mea dreaptă va sta pe sânul izvorului meu. Am să dorm iepurește, pentru ca nici un alt animal de pradă să nu vină să se adape din izvorul meu până când el nu va fi secat de-a binelea. O să mă trezesc în toiul nopții și o să beau din izvorul meu, iar fața mea păroasă va fi înfricoșătoare în lumina lunii. Apoi ființa de lângă mine va cădea
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Poemul Rugăciune, „unic în literatura noastră prin caracterul lui religios-profetic, prin fermitatea-i învăluitoare” (Ion Negoițescu), îi rezumă crezul estetic: „În pieptul zbuciumat de doruri / Eu simt ispitele cum sapă, / Cum vor să-mi tulbure izvorul / Din care sufletul s-adapă. // Din valul lumii lor mă smulge / Și cu povața ta-nțeleaptă, / În veci spre cei rămași în urmă, / Tu, Doamne, văzul meu îndreaptă.” Născut în mijlocul plugarilor, al clăcașilor, poetul s-a afirmat dintru început ca un inspirat cântăreț al lor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
tata ducea produse alimentare:făină,brânză, carne, păsări și le vindea la piața din Hală,iar căruța era "parcată" în grajdurile care se aflau pe unde sunt acum clădirle justiției,magazine și clădirea hotelului Moldova. Când trebuia să meargă să adape și să le dea de mâncare cailor, eu stăteam și păzeam marfa. De când au început concentrările, urmate de perioada războiului, am fost aghiotantul mamei,util și folosit la toate treburile gospodărești, eu fiind cel mai vârstnic fecior al tatei. Nici
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
răsărit este Valea Oțeleștilor, locul pe unde se ajunge în satul Oțelești. Pe partea stângă a pârâului Dunavăț, dinspre nord spre sud este Dealul Caracău (amintește de țiganul fierar Caracău) și în stânga acestui deal este Imașul satului, cu locuri de adăpat animalele, încă un Deal al lui Grigă, al lui Grigore, peste Imaș, sus în dreapta este Runcu, Fântâna Anichii (se făceau lângă ogoare și la drum de trecere, fântâni, pentru pomenire și mulțumire). Tureatca (loc strâmt între dealuri - acum zona e
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
numai în interiorul hotarului, ci pe „zarea dealului”, „muchia dealului”, „la pornituri”, „la stejari”, „la crâng”, „la rediu” etc., deoarece viața comunității era legată de existența unui pârâu, cu debit mic, firește, dar suficient pentru oameni s facă un iaz, să adape vitele și să poarte o moară. Ceea ce era caracteristic pentru întregul teritoriu românesc se reflectă și în situația întâlnită pe teritoriul viitoarei comune Filipeni; existența, în cadrul hotarului moșiei Filipeni, a mai multor așezări, unele dispărute între timp, altele cu o
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
națională. Ei vin și ne cer ca în scrisul nostru să nu-i uităm nici pe ei, care sunt fii ai neamului nostru. Ei ne roagă să facem din “Ardealul” nostru o gazetă a tuturor românilor doritori de a se adăpa la izvorul culturii naționale. Iată cum ne scrie, de pildă, un învățător basarabean care a fost la cursurile de astă vară, domnul Grigore Bălan din Căprești: „D-le Ghibu ! Foarte m-am bucurat când am primit „Ardealul“ d-voastră și
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
din nou la apă, acela s-a arătat din nou lui Lot și i-a cerut să bea. De data aceasta Lot nu i-a dat și atunci i s-a descoperit lui Lot că este diavolul. Văzând pe cine adăpa și fiind foarte amărât din această pricină, Lot s-a rugat la Milostivul Dumnezeu să-l ajute. Și când a turnat apa pe cele trei surcele au crescut deodată. S-au făcut cât un copac. Era un copac anume, cu
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
nici nu vor să cugete că În scurt timp se va vedea rezultatul: ceartă, dezbinare, desfrânare, furt sau omor. De aceea unii nici nu se mai respectă, pentru că a pus stăpânire pe inima și mintea lor cel viclean, care-i adapă cu fel de fel de băuturi. La băutură mintea se Întunecă, cei ce beau se Înfierbântă și trec la acțiuni josnice. Eu, ce să zic, știu că multe lacrimi curg din cauza băuturii. Cred că dacă cineva nar bea deloc nici
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
le-ntind Cuie mari le potrivesc Și pe Cruce-l pironesc! Apoi Crucea o Înalță Rănile s-au deschis tare Curge sânge tot la vale... Iisus greu se chinuiește Setea-L arde și-L muncește Dar cu ce L-au adăpat? Fiere și oțet i-au dat Dar dușmanii n-aveau pace Văzând că Iisus tace Nu se tânguie, nu plânge Măcar că-i scăldat În Sânge Toți Îi trec pe dinainte Să-i vorbească fără minte Acum tu ce poți arată
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
comite o depeșă. G. </citation> <citation author=”ȚANU George” loc=”Cluj” data=”22.VII.’78” desc=”Carte de vizită”> Dragă domnule Eugen, Conform unei intenții mai vechi, voi veni la Fălticeni cu 2-3 prieteni scriitori sau profesori) pentru a ne adăpa la fața locului, din izvoarele mitice și onirice ale Țării de Sus. Pe unul dintre ei l-ai cunoscut la Cluj, cu ocazia conferinței. Ar fi o rară delectare să te avem În mijlocul nostru și să te auzim În plină
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
citation> <citation author=”UNGUREANU Maria-Luiza” loc=”București” data=”25 aprilie 1972”> Mult stimate Domnule Dimitriu, Scrisoarea D-stră mi-a făcut o deosebită plăcere, mai Întâi pentru că recunosc În ea darul scrisului moldovenesc de care beneficiați ca unul care V ați adăpat la izvoarele cele mai prețioase ale culturii noastre, apoi pentru că aflu ce preocupări interesante aveți. Mă bucur mult de frumoasa D-stră colaborare cu Dl. prof. Popa În vederea „Monografiei Virgil Tempeanu”. Distinsul nostru germanist, fără egal astăzi - scriitor și profesor, apreciat
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
-mă: dă-i telefon fetei de la I.L.L., ori alteia; hotărăște-te! Primul pas va fi greu, căci după prima strîngere de mînă, ori după primul sărut, ai să-l dorești și pe-al doilea, cerîndu-i: Și cu parfum de farmec adapă-mă oricît, / Ca după una blondă ce-i hăt, la miazănoapte, Să nu regret atîta, să nu suspin atît". De unde știi că-i blondă?! tresare Dinu, eliberîndu-și brațul din strînsoarea mea. Nu știu. Astea-s versuri de Esenin. Ah! exclamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
față de viața intimă în momente tragice, televiziunile au transformat România într-un fel de spital de alienați și isterici. Spațiul public s-a comprimat într-un țipăt strident, într-un lătrat ruginit, obositor. Scuipați apa de mort din care se adapă ratingul televiziunilor și coborâți între vii. Și veți vedea că acolo, între vii, sunteți și voi. Numai astăzi încercați o clipă să vă gândiți: eu cum sunt? Altfel? Oare? Total diferit de ceilalți? Când v-ați bucurat ultima dată? Când
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
venit ceasul judecății Lui; și închinați-vă Celui ce a făcut cerul și pămîntul, marea și izvoarele apelor!" 8. Apoi a urmat un alt înger, al doilea, și a zis: "A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mîniei curviei ei!" 9. Apoi a urmat un alt înger, al treilea, și a zis cu glas tare: Dacă se închină cineva fiarei și icoanei ei, și primește semnul ei pe frunte sau pe mînă, 10
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
mă-ntorc la Brescia, o să i le dăruiesc bunicului. Ne-am tot învârtit pe-acolo până când soarele, trecut de amiază, a început să scadă. Mi-a arătat cuiburi și vizuini, izvoarele unde se adunau cerbi, căpriori și mistreți să se adape, copacii cu zgârieturile urșilor. Când a trebuit să ne-ntoarcem, ne-am spălat la izvorul de sub stejar. Tot aici am făcut schimbul de jurăminte la cererea neașteptată a lui Rotari. Cea mai importantă făgăduință pe care doi bărbați și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
erau doar patru zile până la Campi Sacri, ne-a spus, și acolo numiții kavhan și tarhan aveau să-și împartă între ei femeile și copiii; în ceea ce ne privea, urma să fim jertfiți zeițelor lor, femele care, dacă nu sunt adăpate cu sânge, îl sug noaptea de la oșteni, provocându-le o moarte lentă. Trebuia să fac ceva, și asta cât mai iute. M-am înfierbântat și, în cele din urmă, mi-a venit o idee legată de femei: în seara aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
umple cu niște mici munți, pornind spre țărmul opus. Privind barca, Shikanosuke Își șterse sudoarea de pe față și-i ceru slujitorului său să Înmoaie o cârpă În apa rece a râului. Celălalt Însoțitor Își mânase calul În aval, să se adape. Gâze cu aripi verzi zumzăiau În jurul lui Shikanosuke. O lună palidă plutea pe cerul după-amiezei târzii. Pe pământ se târau flori de rochița-rândunicii. — Shinza! Hikoemon! Acum e momentul! le șopti fiul cel mare al lui Kii, Motoaki, celor doi oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
of William Blake, 3 vol.) (Yeats editase singur și The Poems of William Blake, 1893), dar ediția a fost incorectă, desi conținea multe referiri la cunoștințe cosmologice, secrete, la Kabbala și la Iluminați. Concluzia lor a fost că Blake se adapă la izvoare ale cunoașterii și ale mitologiei demult uitate (BCH: 19). Secolul al XX-lea a deschis o nouă eră de controverse privind imaginea și scrierile lui Blake, dar în același timp acum a crescut și interesul pentru realizarea unor
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
este cel al mielului care apare încă din primul secol. Pentru moment, să reți‑ nem doar că asemenea peștelui, mielul este în același timp simbolul lui Cris‑ tos, al creștinului în general și mai ales al apostolilor. Mieii care se adăpau la pâraie, îi simboliza pe creștinii care beau apa vie a învățăturii evanghelice: atunci când erau doi, se desemna Biserica evreilor și Biserica neamurilor. Ca simbol principal al lui Cristos, mielul a înlocuit multă vreme imagi‑ nea directă a lui Cristos
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
Soliman Pașa țintea spre Suceava, spre cuibul vulturului. De cum a intrat în Moldova, Soliman Pașa a văzut că satele sunt arse, hambarele golite, fântânele astupate ori otrăvite. N-aveau otomanii unde să-și odihnească truda drumurilor, n-aveau unde-și adăpa armăsarii, iar hrană pe sponci, mai ales că era obicei la turci ca armatele să se aprovizioneze din ținuturile străbătute, pe seama locuitorilor întâlniți în cale. Câtă inimă și câtă putere de cuget le-a trebuit răzeșilor și țăranilor liberi ca să
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
noastre putem să depășim problemele ce apar, dar nu oricum, ci cu ajutorul lui Dumnezeu, pe Care trebuie să-L avem mereu În mijlocul nostru. „Din fragedă pruncie ai Înțeles, voievodule Constantin, că „frica Domnului este Începutul Înțelepciunii” și te-ai adăpat din izvorul cel nesecat al dumnezeieștilor Scripturi. Apoi la vreme cuviincioasă Învrednicindu-te Tainei Sintei Cununii, cu unsprezece odrasle domnești Dumnezeu te-a blagoslovit, pe care de asemenea În frica și În certarea Lui crescându-i, patru au ajuns mucenici
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Georgiana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92316]
-
bine ca d-ta, Moș Ioane, nu poate ști cu ce greutăți a trebuit să luptăm ca să putem întemeia primul ziar românesc la Chișinău, să punem începuturile unei acțiuni naționale în Basarabia și să formăm măcar un grup de tineri adăpați la izvoarele culturii naționale pregătiți pentru misiunea de apostoli în sânul norodului basarabean."181 Așa s-a ajuns că până și cei știutori de carte nu auziseră vreodată de existența lui Eminescu, a lui Alecsandri, nemaivorbind de Creangă, Caragiale sau
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
acoperișul de paie al țăranului, ascultându-i jelaniile și doinele, spun ei că regăsesc adevărata pecete a limbii strămoșești; și e neîndoielnic că au și adus, de pe urma acestor comunicări cu păstorii, părți uitate ale limbii lor. ce par a se adăpa pe de-a-ntregul de la izvoarele antichității"*. Trecând în revistă batalionul ușor și aurit al zeițelor legendare, Lado și Mano, Zînele, Doina, pe care o deifică, Drăgaica, o Ceres valahă, Stafia, păzitoarea ruinelor, Frumoasele, nimfe aeriene, Miazănoapte, Strigoaicele, Ursitele, Legătura, el
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Lăutarii cine-mi sînt? Vulturii ce zboară-n vânt Cu penele zugrăvite, Cu boturi de pietre scumpe, Cu picioare gălbioare Și de sânge roșioare. Ei pe mine s-or lăsa, Cu carnea-mi s-or sătura, Cu sânge s-or adăpa: Iată, maică, nunta mea!". Bătrâna își dă cu pumnii în cap. Fiul continuă: "Lasă, maică, bocetul, Ca să nu-ți pierzi cumpătul. De vrei, maică, eu să scap, Du-te iute și degrab' Du-te-n țara Moldovii, Du-te la
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
este cel al mielului care apare încă din primul secol. Pentru moment, să reți‑ nem doar că asemenea peștelui, mielul este în același timp simbolul lui Cris‑ tos, al creștinului în general și mai ales al apostolilor. Mieii care se adăpau la pâraie, îi simboliza pe creștinii care beau apa vie a învățăturii evanghelice: atunci când erau doi, se desemna Biserica evreilor și Biserica neamurilor. Ca simbol principal al lui Cristos, mielul a înlocuit multă vreme imagi‑ nea directă a lui Cristos
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]