3,667 matches
-
deveni mai puternici și mai înțelepți: dacă sunt corect informați.” Substanța și atractivitatea celor 12 capitole ale cărții, jalonând cronica anilor 1990-2015, oferite de textele publicate, an de an, în ziare și reviste, unele înființate și conduse de el (ca admirabilul hebdomadar „Balcanii și Europa”), sunt îmbogățite de nenumăratele reproduceri ale paginilor respective, dar mai ales de fotografiile atâtor personalități care s-au remarcat în lumea ziaristicii, ca și a oamenilor politici români și străini, inclusiv președinți și conducători de țări
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93101_a_94393]
-
ca și a oamenilor politici români și străini, inclusiv președinți și conducători de țări și guverne. Să recunoaștem nu doar curiozitatea neistovită și inventivitatea gazetarului, dar și harul și inspirația scriitorului care a fost și rămâne Carol Roman. Iar acest admirabil text final, „Menirea și zădărnicia scribului”, tocmai îmi adeverește impresia și convingerea: „Și se făcea că după ce am părăsit Terra mă aflam în imperiul lui Hades. Și am zărit plimbându-se prin întinderile cerești vechi cunoștințe din presă, care, când
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93101_a_94393]
-
să facem împreună: proiectul Medicinii Preventive pentru o Românie mai sănătoasă. Zâmbetul acela atât de cald în pragul cabinetului, când l-am întâlnit prima oară, m-a ajutat de multe ori să trec mai ușor peste momentele gri ale vieții. Admirabilă credință că poate să urnească bariere politico-administrative, că poate schimba mentalități, că poate convinge spirite ignorante de a dărui celor mai puțin norocoși... Penelul refuză acum să-și pună semnătura finală pe tabloul unei lucrări pământești săvârșite fără tăgadă. Prof.
ȘI ÎNGERII SE ODIHNESC CÂTEODATĂ! UN ULTIM OMAGIU PROF. DR. MIRCEA CHIOREAN… [Corola-blog/BlogPost/93328_a_94620]
-
nouă - care să le ușureze celor interesați demersul. „Cum m-am lăsat“, în regia lui Bogdan Muntean, după o idee de Hannes Stein, este o falsă pledoarie în favoarea non-gandirii și inacțiunii. Un pretext de care cei doi actori se folosesc admirabil, pentru a ne plimba prin pădurea defectelor umane și prin artă universală. Focile sunt animale fericite. Pentru că nu gândesc”, spune, din prima, unul dintre personaje. Aparent superficial, la primele dialoguri, textul derutează. Pe parcurs, descoperi plăcerea gândirii despre non-gandire. „Gândirea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93358_a_94650]
-
cu totul deosebite cultivă o poezie minunată, în spirit creștin. Scriitoare de factură mistică, în toată profunzimea ei, Ioana Stuparu a scris multe cărți de spiritualitate, atât de poezie cât și de proză. În Antologie se prezintă cu un grupaj admirabil de poeme sacre, mărturii de credință și gesturi de bunăvoire. Ea aduce „Mântuitorului Slavă!” - prin condeiul său destoinic, neprecupețindu-și cuvintele atunci când e vorba despre Dumnezeu. Poemele ei sunt „clipe de Lumină” care ne îmblânzesc ființa. Legătura tainică dintre trup
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93340_a_94632]
-
oameni, sîntem copii!”. Pierderea copilăriei înseamnă pierderea inocenței și a purității. Așa se explică și îndemnul Domnului D. înainte de a-și da obștescul sfârșit: Să fiți cuminți, copii, și să nu vă murdăriți!”. Dar, și mai puternic rămâne finalul propriu-zis, admirabilă și strălucitoare metaforă a raportului dintre viață și moarte: În acest scurt timp de la întoarcerea fiilor acasă, de nici un ceas după măsurătorile fizice, teiul alb de lângă mormântul Laurei a înflorit brusc. O așa minune a trecut însă neobservată. Mirosul livid
Un roman filosofic şi dilematic /Cimitirul copiilor de Nicolae GOJA [Corola-blog/BlogPost/93430_a_94722]
-
moralizatoare, strategiei dorinței și impulsului achizitiv, stimulat - prin sexualizare publicitară - de „sirenele” ideologiei consumeriste. Devotată (de o viață!) ideii Olimpismului, doamna DOINA MOȚ vine în final cu o remarcabilă inițiativă, propunând olimpismul ca nouă disciplină școlară! Cum sportul este un admirabil instrument pedagogic, ideea s-ar cuveni reținută. Și, negreșit, aplicată. Avem, de fapt, în semnatara lucrării, o excelentă profesoară de Olimpism! ADRIAN DINU RACHIERU
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93495_a_94787]
-
data de 15 iulie 1975 și a fost înmormântat la Avrig. Eudochia Tatu și-a urmat soțul după mulți ani. A trecut în eternitate la 29 martie 1999, fiind înmormântată alături de soțul ei și lăsând în urmă imaginea unei femei admirabile. Dar copiii preotului au suportat consecințele convingerilor și acțiunilor anticomuniste ale tatălui lor. Rând pe rând, toți trei s-au confruntat cu tot felul de piedici în procesul de formare profesională. “Greșelile” părinților... necazurile copiilor! Când Gheorghe Tatu a fost
Temniţă pentru spovedanie! Preotul Gheorghe Tatu din Sebeşul de Sus [Corola-blog/BlogPost/93491_a_94783]
-
inimii sale - Margareta Kruch. Cariera profesională îi este încununată de succes la Institutul de metale rare din București unde realizează mai multe invenții și inovații. În plan literar, ineditele experiențe de pe continentul african, unde a lucrat în cercetare geologică, sunt admirabil povestite în volumul Dor de ducă. Rana dorului de Basarabia sfârtecată ne este dezvăluită în romanul Povod; celelalte cărți ale sale sunt ... Citește mai mult Șansa și bucuria de a întâlni un om ales - Boris David - cu realizări exemplare în
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
inimii sale - Margareta Kruch.Cariera profesională îi este încununată de succes la Institutul de metale rare din București unde realizează mai multe invenții și inovații.În plan literar, ineditele experiențe de pe continentul african, unde a lucrat în cercetare geologică, sunt admirabil povestite în volumul Dor de ducă. Rana dorului de Basarabia sfârtecată ne este dezvăluită în romanul Povod; celelalte cărți ale sale sunt ... XVIII. IRIMESCU DEMIURGUL DE TĂCERI, de Emilia Țuțuianu, publicat în Ediția nr. 2030 din 22 iulie 2016. Opera
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
se fi constituit Într-o variantă antică a Cinei cea de Taină pictată de Cranach cel Bătrân, cu participanți animați de idealul Înfrățirii universale și așezați democratic În jurul unei mese rotunde, nu dreptunghiulare, așa cum ne-a obișnuit iconografia creștină tradițională. Admirabilă imagine, dar și realistă În context istoric? De discutat... Mă Întreb uneori dacă nu cumva, În judecarea faptelor lui Alexandru, spiritul nostru critic nu ne joacă feste. În fața unei opere ce frizează supranaturalul, ne simțim copleșiți și iritați, iar raționalismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În Allah. Poate chiar mai puternică. Și ? Ce a mai rămas din ea ? Un set de povești frumoase, alcătuind o mitologie religioasă eventual fascinantă pentru cercetători, sigur obositoare pentru elevi, și cam atât. Pardon: am uitat arta Înflorită În jurul lor, admirabilă, de altfel. Dar nimic mai mult, și așa va rămâne atât timp cât noi, oamenii de pe acest Pământ, nu putem răspunde la Întrebarea cardinală: de ce credem În ceea ce credem? Sunt perfect conștient: ce spun eu acum nu sună corect politico-umanist, dar adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Ieși în duminica Floriilor, dimineața. Era o zi cu soare și prostime, cu mic cu mare, cu grec, cu turc, se bulucise pe ulițe, să vază noul Domn. în frunte, cuprins de-o firească emoție, mergea Barzovie, călare pe un admirabil armăsar pag, făcut lui cadou de vel-postelnicui Gherman ca Vodă să uite treaba cu iapa. După Vodă, călărind în dreapta și-n stânga lui, puțin mai în spate, veneau spătarul Vulture, rapsodul Broanteș, țigăncușa Cosette, boierul Radu Stoenescu-Balcâzu, apoi ceilalți boieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
imaginație atât de extatică cum era a mea! În mâna dreaptă aveam acum o mitralieră neagră, superbă, și am plâns de bucurie gândindu-mă la cât de norocos eram și totodată la însăși minunea vieții mele. Lumina care veghease cu admirabilă statornicie la viața mea din chiar clipa în care mă născusem îmi salvase încă o dată bietul cur și, pentru Dumnezeu, nici vă puteți închipui cât de mult i-am mulțumit în acele clipe. Mitraliera a răpăit scurt, cântând muzica eliberării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
atât mai mult cu cât atât ea, cât și mintea mea slabă tind să imite exact natura duplicitară a universului, emițând judecăți contradictorii și în egală măsură adevărate sau false, pe cât de opuse unele altora... Cum să-mi reprezint exact admirabila nefericire căreia i-am fost hărăzit? Și cum să-mi explic faptul că nu se poate împlini decât în cel mai teribil păcat? Văd eu bine că mult prea adânca mea nepricepere nu numai că nu m-a ajutat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
lumea literaturii; autorul nu s-a făcut remarcat în cercurile literare ieșene, iar romanul său de aproape cinci sute de pagini, din 2012 era o surpriză de proporții. Aventuri, istorie, ezoterism, știință, legendă, basm, mitologie acesta e "mixajul" unui roman admirabil care informează din surse totdeauna credibile și formează cititorul fără a-l supune unei retorici agresive și fără a forța domeniile, cum se întâmplă adesea în cazul unor autori "protocroniști" care sfârșesc în improvizații, metafore și eresuri, uneori de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Daniel. E numai o chestiune de preț. De mult știu că o ai. Oamenii vorbesc. Eu ascult. — Păi, probabil că ați auzit greșit. Eu nu am cartea asta. Iar dacă așa avea-o, n-aș vinde-o. — Integritatea ta e admirabilă, mai ales În epoca asta de sicofanți și de pupincuriști, dar cu mine nu-i nevoie să te dai În spectacol. Spune-mi cît. O mie de duros? Pe mine banii mă lasă rece. Prețul Îl stabilești tu. — V-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
era convenabil să ia cu ele și ceea ce trebuiau să lase. Cum genul uman este așa cum îl știm, nu puteau lipsi capriciile egoiste, neatențiile simulate, falsurile apeluri la sentimentalisme ieftine, manevrele de seducție înșelătoare, dar au fost și cazuri de admirabile renunțări, din acelea care încă ne permit să credem că, dacă perseverăm în aceste gesturi și în altele de meritorie abnegație, vom sfârși prin a ne îndeplini cu prisosință mica noastră parte de contribuție la proiectul monumental al creației. Retragerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
valoros pe această temă și într-adevăr eu sunt întru totul ignorant în materie de pictură. Din fericire nu e nevoie să risc pornind într-o asemenea aventură deoarece prietenul meu, dl Edward Leggatt, scriitor foarte capabil și totodată pictor admirabil, a epuizat pur și simplu subiectul operei lui Charles Strickland discutându-l într-o cărticică - un exemplu fermecător de stil, de fapt al unui stil care este cultivat în chip mai fericit în Franța decât în Anglia. În articolul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mie mi se pare că dl Strickland a fost nechibzuit respingând relatarea destul de curentă și acceptată a unor oarecare „neplăceri“ între tatăl și mama sa, afirmând că, într-o scrisoare trimisă de la Paris, Charles Strickland o descrisese drept „o femeie admirabilă”, întrucât Dr. Weitbrecht-Rotholz a putut să tipărească scrisoarea în facsimil și pasajul incriminat spune de fapt așa: „S-o ia dracul pe nevastă-mea. E o femeie admirabilă. Aș da oricât s-o știu în iad“. În zilele ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
o scrisoare trimisă de la Paris, Charles Strickland o descrisese drept „o femeie admirabilă”, întrucât Dr. Weitbrecht-Rotholz a putut să tipărească scrisoarea în facsimil și pasajul incriminat spune de fapt așa: „S-o ia dracul pe nevastă-mea. E o femeie admirabilă. Aș da oricât s-o știu în iad“. În zilele ei de glorie nu așa trata biserica dovezile neconvenabile. Dr. Weitbrecht-Rotholz a fost un admirator entuziast al lui Charles Strickland și nu exista nici un fel de primejdie ca el să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ne plimbăm prin parcul St. James. — A fost o petrecere foarte plăcută, i-am zis. — Ți s-a părut bună mâncarea? I-am spus eu că dacă vrea să aibă scriitori la masă trebuie să-i hrănească bine. Un sfat admirabil, i-am răspuns. Dar de ce se dă în vânt după scriitori? Dra Waterford dădu din umeri: — Îi găsește amuzanți. Vrea să țină pasul cu moda. Presupun că e destul de simpluță, sărăcuța de ea, și ne socoate pe toți minunați. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
artistic erau plăcute. Masa era agreabilă, cele două servitoare erau plăcute ca înfățișare, mâncărurile erau bine făcute. Era imposibil să nu vezi că dna Strickland este o gazdă excelentă. Și erai sigur în felul acesta că e și o mamă admirabilă. În salon erau fotografii ale fiului și fiicei. Băiatul - pe nume Robert - avea șaisprezece ani și studia la Colegiul Rugby; și îl vedeai în ținută sport, cu șapcă de jucător de cricket, iar apoi în frac și cu guler tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
părea detestabil și, de îndată ce a fost în afară de orice pericol, i-am spus-o de la obraz. — Du-te naibii! mi-a răspuns el fără menajamente. Renunțând total la munca lui, Stroeve îl îngrijea pe Strickland cu tandrețe și duioșie. Se pricepea admirabil să-l facă să se simtă cât mai bine și folosea o viclenie iscusită de care nici nu l-aș fi bănuit măcar a fi în stare pentru a-l face pe Strickland să ia doctoriile prescrise. Nimic nu părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
a spus? — Nu. Mi s-a părut o prostie cumplit de siropoasă. — Presupun că ți-a ieșit din minte faptul că i-ai distrus viața, nu? Își frecă bărbia dus pe gânduri. — E un pictor mizerabil. — Dar e un om admirabil. Și un bucătar excelent, adăugă râzând batjocoritor. Împietrirea lui era de-a dreptul neomenească, și în indignarea mea nu mai eram dispus să-mi îndulcesc vorbele. Chiar dacă e o simplă curiozitate, aș vrea să-mi spui dacă ai simțit cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]