2,048 matches
-
cu persoana lui, dar și cu Elfrida. Vultur-în-Zbor privea insistent muntele. — Tu câștigi, spuse el cu voce tare. Se întoarse înspre pat și se aruncă lângă Elfrida, care dormea, apoi fixă absent tavanul cu privirea. în curând fu și el adormit, obosit și adormit. Media a intrat în cameră ca să-l privească cum visează. Privindu-i chipul, chipul care-i schimbase viața, chipul cu grumaz ferm, cu o umbră de barbă, cu ochii închiși și cu gene lungi, începu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dar și cu Elfrida. Vultur-în-Zbor privea insistent muntele. — Tu câștigi, spuse el cu voce tare. Se întoarse înspre pat și se aruncă lângă Elfrida, care dormea, apoi fixă absent tavanul cu privirea. în curând fu și el adormit, obosit și adormit. Media a intrat în cameră ca să-l privească cum visează. Privindu-i chipul, chipul care-i schimbase viața, chipul cu grumaz ferm, cu o umbră de barbă, cu ochii închiși și cu gene lungi, începu să se gândească la prostii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
minte vuietul. Vultur-în-Zbor s-a înveselit puțin, apoi s-a gândit: Mă întreb câtă hipnoză a folosit asupra Prepelicarului? Media dormea. Prepelicarul stătea ascunsă în camerele ei. Grimus și Vultur-în-Zbor stăteau în Camera Păsărilor, printre picturi și zburătoare împăiate sau adormite. — Pașnice ființe, spuse Grimus. Pot totuși să fie antrenate pentru luptă, așa cum se întâmplă, de pildă, la cocoși. Ființe sărace cu duhul, totuși se spune că pasărea minah poate prezice viitorul. Ființe dincolo de moralitate, totuși unele întru totul morale. Albatrosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
crem. Peretele din dreapta nu era altceva decât un șifonier din fildeș pictat cu trandafiri, cu mulțumiri pentru Suki. Făcuse camera pentru sora ei? Era precum visul unei fetițe devenit realitate. În timp ce Belinda stătea întinsă pe pat ca Frumoasa din Pădurea Adormită, părul lung și blond îi era împrăștiat peste perne. Își dăduse la o parte cuvertura; era o zi călduroasă - sau poate doar voia să-și arate pijamalele de mătase de culoarea piersicii, împodobite cu dantelă care probabil fusese lucrată manual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
încă mă asculți. Vei mai veni pe la noi, nu? Da, desigur, i-am răspuns liniștind-o. Normal că voi mai veni. Aveam mult mai multe să o întreb - pe ea și pe Belinda, când, într-un final, Frumoasa din Pădurea Adormită se trezi. Belinda era cea cu care trebuia să vorbesc, de fapt; lăsând deoparte celelalte considerente, era chiar mai puțin discretă decât Baby. Suki se speria mult mai repede. Era ridicol, dar, pentru un moment, uitându-mă la Suki, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
nu se întâmple cine știe ce bucluc în crâșma plină la acea oră. Undeva la o masă era Dinică cu o tipă blondă. În spatele meu, doi marinari își povesteau ce pățiseră la vamă. Mai spre fereastra de lângă bar, Nuni Anestin, singur, aproape adormit. Actorul Mihăilescu-Brăila cu sculptorul Apostu, la o altă masă, lângă el, mâncau concentrați, din farfurii roșii, de lut, ciolan cu fasole. Tăceam, rugându-mă doar ca Matvei să nu fie atât de beat încât să înceapă să înjure și aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în bârlogul meu. Oriunde m-aș fi aflat, într-un târziu porneam spre casă. Era ca și cum aș fi ieșit dintr-odată din joc și m-aș fi retras în cochilia mea. Porneam în noapte, orbecăind spre casă, singur în orașul adormit, pe străzi tăcute, în liniștea deplină a somnului tuturor. Mă simțeam, în astfel de nopți, un fel de suflet al somnului celorlalți. Ca și cum un duh, beat mort de cele mai multe ori, le veghea somnul, visele, strigând (uneori mă pomeneam chiuind, stârnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și cu mine rămînem treji, În caz că e nevoie de ceva. Dat fiind că Fermín stă În dormitorul dumitale, poți folosi camera mea. — Vai, domnule, În nici un caz. — E un ordin. Și nu mă contrazice. În cinci minute vreau să fii adormită. — Dar, domnule... — Bernarda, Îți pui prima În joc. — Cum porunciți, domnule Barceló. Deși eu am să dorm pe cuvertură. Ba bine că nu. Barceló așteptă ceremonios pînă cînd Bernarda se retrase. Își puse șapte cubulețe de zahăr și Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
apucat sfîrșitul războiului. A fost găsit așezat În fotoliul său, uitîndu-se la vechile fotografii cu Sophie și cu Julián. Ciuruit de amintiri. Ultimele zile de război au fost preludiul iadului. Orașul trăise lupta de la distanță, ca o rană ce pulsează adormită. Trecuseră luni Întregi tatonări și de Încleștări, de bombardamente și foamete. De ani de zile, spectrul asasinatelor, luptelor și conspirațiilor coroda sufletul orașului, Însă, chiar și așa, mulți voiau să creadă că războiul era tot departe, că era o furtună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
tineri și copii, urcați În tren unii cu bilet, alții clandestin, așteptând cu toții să ajungă la destinația finală...Aflat Într-o stare de metamorfoză intermediară, Oliver ocupa un vagon special, călătorind În chip de copac și În chip de pasăre adormită În propriile sale crengi...) Era plăcut să stai cu mâinile sub cap, cu trabucul pe jumătate stins Între dinți, cu paharul de coniac alături, și să te gândești la dulceața clipei de acum și la eternitatea celei de dincolo de mormânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și trepidațiile roților Închipuite și rosturile dintre șine și schimbarea de macaz a gândurilor, când trenul eternității sale ajungea la bifurcații. Poate că există, totuși, Își spunea stomatologul, anumite momente când șinele acestor trenuri se intersectează. Și atunci, cel veșnic adormit Își deschide pleoapele năpădite de dulceața somnului etern și aruncă o privire pe geam. Apoi adoarme la loc. Poate că marșul său avea În vedere tocmai acest fapt. Beția cruntă și ștergerea memoriei erau mijloace prin care medicul Încerca, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sale contrasta cu pereții neașteptat de albi și cu liniștea ce se instalase Înăuntru. Aruncând o privire În urma sa, Noimann fu surprins de faptul că sala de așteptare Îi apăru neașteptat de curată. Era ca și cum, fălfâind deasupra capetelor pe jumătate adormite, corbul ar fi luat În vârtejul stârnit de zborul lor tot vacarmul și toată mizeria adunate-n Încăpere. Acum, În urma lui se așternuse o liniște aproape mortuară. Ciuciți pe locurile lor de pe bagaje sau pe scaune, călătorii păreau acoperiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
parte din șoseaua cu patru benzi care trece pe lângă parc și pe sub un pod construit pentru calea ferată. Un fel de negură cuplată cu murdăria geamurilor Împiedică analiza detaliilor acestor imagini. Ansamblul se aseamănă mult cu un sat de câmpie adormit, iar singurul contraargument al acestei ipoteze ar fi hotelul și cerul plumburiu care chiar În spatele lui se luminează puțin făcând ca totul să pară o ilustrată dintr-o țară nordică. În toată această descriere am urmat tot timpul punctul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Înfruntă din priviri pe bătrân (de fapt nici diferența de vârstă dintre ei nu-i prea mare) nu reușește totuși să-i ascundă sperietura. Ceilalți se scutură și ei de amorțeala care Îi cuprinsese. Ceva se Întâmpla În fața ochilor lor adormiți și ei Încă nu Înțelegeau ce. De ce, bre, nea Antoane? - Întrebă cel de lângă vatră. — Păi, ai pus porumb În boască să-ți iasă țuica mai tare! — Io, bre, să-io sară ochii... — Ai, mă, nu te mai jura, nu vezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pe ea și a rămas pironită locului. De jur-imprejur livada era plină de lăcrămioare și trandafiri sălbatici. Angelica, neștiind ce să facă, a cules un braț de flori și le-a lăsat să cadă una câte una pe fața cavalerului adormit. El s-a trezit, dar când a dat cu ochii de ea, i-a primit salutul cu răceală și a sarit pe cal depărtându-se în galop. Zadarnic l-a urmat frumoasa domniță strigându-l îndurerată, zadarnic îl întreba ea
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
sprijinindu-vă tălpile pe pat. Repetați mantra FARAON astfel: FAAAAAAARRRRRRRAAAAAAAOOOOOOONNNNNNN Repetați această mantra de foarte multe ori. Puteți să o vocalizați cu voce tare și puteți de asemenea să o faceți mental. Adormiți pronunțând această mantra, păstrând genunchii ridicați. Pe măsură ce adormiți, trebuie să vă imaginați foarte clar piramidele din Egipt. Aceasta nu este dificil. Convingeți-vă prin voi înșivă că nu este dificil. Puneți-vă toată atenția mentală și adormiți. Rezultatul va fi splendid: veți ieși în Astral și vă veți
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
Astral, care, așa cum știm, este același cu Lumea Viselor, erau realmente acolo, dar mergeau inconștienți, crezând că erau în carne si oase. Așadar, trebuie sa învățăm să DISCERNEM. În timpul orelor de somn normal, fiecare trăiește în Lumile Interne cu Conștiința adormită. Aici vedem tâmplarii în tâmplăriile lor, vânzătorii în magazinele lor, șoferii conducându-și mașinile sau automobilele etc., și toți sunt pe deplin convinși că sunt în carne și oase. Dacă cineva îl întreabă pe un prieten de acestea: În ce
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
acești oameni și-ar trezi Conștiința în Lumile Interne, ar intra în temple, și s-ar transforma radical. Dar cum acestor persoane niciodată nu le trece prin cap să facă acest exercițiu pe care îl dăm, trăiesc întotdeauna cu Conștiința adormită. Dacă faceți această practică, și în timpul întregii zile (fiecare minut, fiecare secundă în prezența unei persoane pe care nu ați văzut-o de mult timp, în prezența unui obiect curios, în prezența unei mulțimi etc. etc. etc.) vă puneți întrebarea
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
preoți, profesori și alți slujitori care nu și-au compromis misiunea au fost eliminați din societate, iar cei mai dârji au fost întemnițați și aruncați în gropi comune și înlocuiți cu analfabeți plagiatori. Uzurpatorii adevărului vor câștiga mereu pe seama celor adormiți, a lașității și credibilității impostorului sau prin necunoașterea adevărului. Dar degeaba cunoaștem adevărul dacă nu vrei sau nu știi cum să-l aperi. Ia aminte: voievozii noștri cei vrednici nu lăsau din mână buzduganul până la trecerea în veșnicie. Comunismul, considerat
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Fac eu cinste. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI CINCI Fereastra de pe hol scârțâi. Trei pași ușori pe podeaua dormitorului. Buzz se foi, se rostogoli de lângă Audrey, băgă mâna sub pernă și apucă pistolul, camuflându-și mișcarea cu un căscat de om adormit. Alți doi pași. Audrey sforăia ușor, iar printr-o crăpătură dintre perdele răzbătea lumina. O siluetă apăru dinspre partea lui de pat. Se auzi cum se armează un pistol. — Mickey, ești un om mort! Buzz o împinse pe Audrey pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pic mai la sud de Sunset. Parcarea din fața magazinului era ticsită cu tichii evreiești și porci cu puști. La ușa din față stătea un paznic care îi îndepărta pe potențialii clienții. Tipul staționat la ușa din dos părea pe jumătate adormit - stătea pe un scaun și se bronza la soarele arzător al dimineții. Buzz reperă și doi trăgători neutri - Dudley și al patrulea om trebuiau să fie înăuntru, unde avea loc acțiunea. Buzz îi făcu semn cu mâna omului din colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ne limpezim gândurile privind spre Cișmigiu! care a fost pentru dumneavoastră, cred, ceea ce a fost pentru haiduci codrul. Am plecat cel din urmă din clasă. Am închis ușa încet-încet, ca și când mi-ar fi fost teamă să nu-mi trezesc amintirile adormite, de acum douăzeci de ani, care parcă pluteau ușor... aidoma unor fantasme din vremuri de poveste... Aurul roșu al amurgului poleia frunzele ce foșneau nostalgic, oglindindu-se în geamurile sclipitoare și murmurau, parcă înfiorate de această duioasă despărțire, cel mai
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
că nu era momentul pentru o asemenea discuție, știa că e noapte târzie și oboseala lui Cosmin era uriașă. Dar se stăpânea greu. - Și apoi? spuse tot ea, după câteva clipe de tăcere. - Apoi? Întrebă căpitanul, cu o voce slabă, adormită. - Apoi. După ce inevitabilul se Întâmplă. După ce tu ai dovedit că poți muri pentru Moldova. După ce tu ai murit fericit, fiindcă ți-ai apărat țara și voievodul. Ce se Întâmplă apoi? Cum mai pot eu exista fără tine? La asta te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de poartă, simți aerul curat al dimineții care se apropia. Și, deodată, auzi tobele care Începuseră să bată În Turnul celor Cinci pagode. Era cel mai puternic mesaj de bun rămas pe care călugării Shaolin i-l trimiteau, peste pădurile adormite. Tobele băteau În ocazii rare. La finalul unui stagiu de antrenament, la sosirea unei Înalte solii sau la primirea unei echipe de luptători care se Întorcea victorioasă din bătălii Îndepărtate. Zgomotul lor ritmic și adânc ajungea până la 30 de kilometri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
-se și când am coborât, grăbită, am lunecat de pe scara trăsurei și pe trotuarul sticlos, întocmai ca adinioarea, lin ca pe patine - și Mini surise misterios. Fratele meu, posac de nesomn, discuta nu știu ce litigiu despre etaj cu portarul gras și adormit. Eram așa de obosită încît nu puteam înțelege ce spun, și ușoara căldură din vestibul începuse a mă dezmorți, se vede: un fel de beție, specială desigur înghețaților și prin care încă deosebeam bucuria sosirei. Portarul trecuse într-o gheretă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]