1,156 matches
-
iulie 1694 contele suedez a fost ucis, posibil cu complicitatea lui George, și corpul său îngreunat cu pietre a fost aruncat în râul Leine. Căsătoria lui George cu Sophia Dorothea a fost dizolvată, nu pe motiv că ambii au comis adulter, ci pe motiv că Sophia Dorothea și-a abandonat soțul. Cu sprijinul tatălui ei, George a încarcerat-o pe Sophia Dorothea la Casa Ahlden în orașul ei natal, unde a rămas până când a murit, cu peste treizeci de ani mai
George I al Marii Britanii () [Corola-website/Science/310769_a_312098]
-
absolvit o carieră de ofițer în marina militară, devenind locotentent de marină. În același timp s-a făcut remarcat ca sportiv, practicant al pentatlonului modern. În aprilie 1931 amiralul Erich Raeder l-a eliberat din serviciul marinei pentru conduită imorală (adulter). Două luni mai târziu Heydrich a devenit membru în partidul nazist, Partidul Muncitoresc German Național-Socialist, și în organizația paramilitară "SS". În acel timp, Himmler se ocupa de dezvoltarea organizației "SS", care era la începuturile sale. Himmler și l-a apropiat
Reinhard Heydrich () [Corola-website/Science/309864_a_311193]
-
de simboluri onirice", de Marie Coupal (editura Humanitas). 2000 - "Sacrul și profanul", de Mircea Eliade, ediția a II-a (editura Humanitas). - "După 40 de ani. Cartea femeii fără prejudecăți", de Josette Rousselet-Blanc și Marianne Buhler (editura Humanitas). - "Farmecul discret al adulterului. Scenariile infidelității", de Jacqueline Raoul-Duval (editura Humanitas). - "George Apostu. 1934-1986", album comentat bilingv, cu traduceri din și în limba franceză. - "Roumanie. Aperçu encyclopédique" (editura Meronia). - "Le café de Monsieur le Ministre" de Horia Gârbea, și "Moi, quand je veux siffler
Brândușa Prelipceanu () [Corola-website/Science/304977_a_306306]
-
49 și 50, Plângeri 4, Amos 4:11 și Țefania 2:9. Deuteronom 32, Ieremia 23:14 și Plângeri 4 se referă la fărădelegea Sodomei dar nu menționează niciun păcat în particular. Păcate specifice de care este legată Sodoma sunt adulterul și minciuna (Ieremia 23:14), impenitența (Matei 11:23), trăitul fară griji (Luca 17:28), curvia (Iuda 1:7), și global un stil de viață „spurcat” (2 Petru 2:7), unde cuvântul ασελγειαις [gr. aselgeiais] este interpretat în alte locuri
Sodomie () [Corola-website/Science/305568_a_306897]
-
și alte calamități (535-536). Este probabil că acesta a folosit legile anti-sodomie pentru a condamna adversari și oponenți politici, în cazul nu putea să le dovedească vinovăția de altceva.[citation needed] Cu toate că a păstrat pedeapsa cu moartea prin decapitare pentru adulter sau sodomie, novelele lui Iustinian au marcat o transformare în paradigma dreptului roman [25] prin introducerea conceptului pedepsei nu doar seculare, ci și divine pentru aceste delicte. Indivizii au putut să scape sau să ignore legile laice, dar nu puteau
Sodomie () [Corola-website/Science/305568_a_306897]
-
să o chinuie ideea păcatului. „Când se temea că nu-i iubită, când o tortura ideea înfiorătoare a păcatului, ca și cum a doua zi avea să fie legată de stâlpul infamiei, în piața publică din Verrieres, cu o tabliță explicând lumii adulterul săvârșit”. Julien își luă un concediu de trei zile pentru a-l vizita pe prietenul său Foque. Acesta îi propune să facă negoț împreună, Julien însă refuză oferta. Întors la Vergy, își continuă periculoasa escapadă cu stăpâna casei. Într-una
Roșu și negru (roman) () [Corola-website/Science/306340_a_307669]
-
având sprijin politic, doreau să-l aleagă papă pe preotul "Ursicinus" (Antipapa Ursicinus), acest conflict culminând cu acțiuni foarte violente (au murit circa 137 de creștini). După "Liber Pontificalis", Papa Damasus a fost acuzat de diaconii "Concordiu" și "Calixt" de adulter, cel mai probabil din cauza stilului său de viață opulent și influenței asupra soțiilor aristocraților (creștinismul în cercurile aristocratice), sinodul care s-a întrunit, pentru a discuta aceste acuzații grave, l-a exonerat pe Damasus de orice vină și i-a
Papa Damasus I () [Corola-website/Science/305398_a_306727]
-
ca de un intrus pe scaunul Constantinopolului și persecutor ai credincioșilor rămași fideli Sf. Ioan. A intervenit cu hotărâre în probleme privind Sfintele Sacramente - Pocăința, Ungerea bolnavilor, Botezul și Nedesfacerea Căsătoriei, pe care a susținut-o și pentru cazul de adulter. În timpul pontificatului său a apărut și s-a răspândit erezia lui Pelagius, condamnată în 416 la Conciliile din Milevi și Cartagina, la inițiativa Sfântului Augustin și cu aprobarea Papei Inocențiu I. Printre Scrisorile Papei Inocențiu I, este una adresată către
Papa Inocențiu I () [Corola-website/Science/305399_a_306728]
-
955 să fie ales papă fiul său Octavian la vârsta de numai 16 ani (după alte surse ar fi avut 18 ani). Istoricul contemporan Liutprand de Cremona - un episcop - scrie de un șir de crime comise de el: omucidere, mutilări, adulter, incest (cu cele două surori ale sale), simonie, pasiunea vânătorii și a jocurilor, sperjur și blasfemie. În 961 l-a chemat pe regele german Otto I să-l ajute împotrivă lui Berengar al II-lea de Ivrea. Drept răsplată, l-
Papa Ioan al XII-lea () [Corola-website/Science/305419_a_306748]
-
nașterea pruncilor morți. În mai 1536, Anne a fost arestată împreună cu alți șase curteni. Thomas Cromwell a intervenit susținând că Anne a avut mai mulți amanți în timpul căsătoriei sale cu Henric. Anne Boleyn a fost acuzată de trădare, vrăjitorie și adulter (acuzațiile fiind cel mai probabil inventate) și a fost executată în mai 1536. Henric s-a căsătorit pentru a treia oara cu Jane Seymour, fiica cavalerului Wiltshire, de care se îndrăgostise pe vremea când aceasta era doamna de onoare în
Dinastia Tudor () [Corola-website/Science/313090_a_314419]
-
ea a afirmat că Dereham a forțat-o să intre într-o relație adulteră. În același timp, Dereham a expus relația dintre regină cu Thomas Culpeper. La fel ca în cazul Annei Boleyn, Catherine Howard nu putea fi acuzată de adulter din moment ce căsătoria era oficial nulă. Din nou, acest punct a fost ignorat iar Caterina a fost executată la 13 februarie 1542. Când a murit avea între 17 și 22 de ani (opiniile diferă în ceea ce privește anul ei de naștere). În momentul
Dinastia Tudor () [Corola-website/Science/313090_a_314419]
-
împotriva concupiscenței” și având un scop spiritual. Unele culte permit desfacerea căsătoriei prin divorț sau de anulare. Religia catolică nu permite decât în situații excepționale desfacerea căsătoriei religioase. Religia ortodoxă este puțin mai permisivă, permițând desfacerea căsătoriei din motiv de adulter sau dacă ambii soți decid să se călugărească. În sens oficial termenul de căsătorie desemnează o relație aprobată cultural prin care se legitimează o uniune economică și sexuala, de obicei între un bărbat și o femeie, o instituție socială strict
Căsătorie () [Corola-website/Science/314098_a_315427]
-
este de 18 ani, conform Art. 272, cu mențiunea că, "pentru motive temeinice" se poate aproba legal căsătoria de la 16 ani. (In 2007, Legea nr. 288/2007 a egalizat vârsta minimă de căsătorie a femeilor și bărbaților). Pe plan penal, adulterul a fost decriminalizat în 2006. Cu toate acestea, căsătoria este monogama -, deci doar două persoane pot forma un cuplu legal căsătorit, bigamia (încheierea unei noi căsătorii de către o persoană căsătorită) este o infracțiune conform Art. 376 al codului penal. Noul
Căsătorie () [Corola-website/Science/314098_a_315427]
-
unui bun mobiliar). Drepturile femeii sunt protejate juridic. Femeia dispune de bunurile sale pe care le administrează liber, practică numeroase meserii și uneori poate avea răspunderi importante în societate.Pedeapsa cu moartea se aplica criminalilor, infractorilor și celor acuzați de adulter. Spre deosebire de statele din Mesopotamia unde femeile erau lipsite de drepturi (bărbații le puteau vinde ca sclave), femeile beneficiau de un statut egal cu cel al bărbaților (ocazional, au existat și femei-faraon care au avut autoritatea supremă). Primele dovezi de scriere
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
Arcadius (395-408) în Răsărit), iar Honorius (395-423) în Apus . În vara anului 410, vizigoții la comanda lui Alaric I au jefuit Roma. În lumea greco-romană, mitologia și-a elaborat un panteon aproape exclusiv antropomorfic, amoral, sacralizând defecte umane capitale (viclenia, adulterul, incestul, paricidul și fratricidul și în genere crima, vanitatea, trufia, lăcomia, nedreptatea).Zeii greci-romani nu sunt numai prin excelență antropomorfi, nu au numai firi omenești, dar de fapt nu dispun de atribute divine în sens major (departe de absolutul concept
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
scritori, savanți ai Renașterii și una dintre principalele centre de afaceri bancare din Europa. Familia Borgia a devenit celebră pentru domnia coruptă în timpul papalității lui Alexandru al VI-lea (Rodrigo Borgia). Ei au fost acuzați de o multitudine de crime: adulter, simonie, furt, viol, mituire, incest și crimă, iar Papa Alexandru al VI-lea , avea mulți copii nelegitimi. O altă familie nobilă din Milano era Sforza, iar reprezentantul ei, Ludovico Sforza, ca regent al ducelui de Milano, a atras la curtea
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
Voltaire, care altfel ar fi fost pierdute. Nu a trecut mult timp până când Beaumarchais s-a confruntat din nou cu sistemul legal francez. În 1787 a cunoscut-o pe doamna Korman, care era implicată și închisă într-un proces de adulter, inițiat de soțul acesteia pentru a-și însuși zestrea ei. Problema a ajuns la tribunal, Beaumarchais luând partea doamnei Korman, domnul Korman fiind asistat de un avocat celebru, Nicolas Bergasse. Pe 2 aprilie 1790, domnii Korman și Bergasse au fost
Pierre Beaumarchais () [Corola-website/Science/314924_a_316253]
-
familii, împotriva femeilor din aceiași familie, presupuse ca ar fi adus dezonoarea asupra întregii familii. O femeie poate fi acuzată de acest lucru din motive multiple, printre care: refuzul unei căsătorii aranjate, a fost victima unei agresiuni sexuale, dorința divorțului, adulterul, pierderea virginității înainte de căsătorie sau comiterea adulterului. Însă simpla prezumție că o femeie a adus rușinea asupra familiei sale este suficientă pentru a aduce o amenințare asupra vieții ei”. Amnesty International adaugă: ” În cazul onoarei, iertarea nu este posibilă. Femeile
Crimă de onoare () [Corola-website/Science/318352_a_319681]
-
ca ar fi adus dezonoarea asupra întregii familii. O femeie poate fi acuzată de acest lucru din motive multiple, printre care: refuzul unei căsătorii aranjate, a fost victima unei agresiuni sexuale, dorința divorțului, adulterul, pierderea virginității înainte de căsătorie sau comiterea adulterului. Însă simpla prezumție că o femeie a adus rușinea asupra familiei sale este suficientă pentru a aduce o amenințare asupra vieții ei”. Amnesty International adaugă: ” În cazul onoarei, iertarea nu este posibilă. Femeile suspectate de asemenea fapte, nu se pot
Crimă de onoare () [Corola-website/Science/318352_a_319681]
-
încă din societatea antică. Astfel, cutuma ce presupune că castitatea unei femeii este bunul familiei sale, datează încă din perioada domniei lui Hammurabi. În Codul lui Hammurabi, o femeie este încurajată sa se arunce în râu atunci când este acuzată de adulter, chiar dacă nu sunt aduse suficiente dovezi împotriva ei, pentru a-și demonstra nevinovăția. Lavinia, personajul feminin din piesa Titus Andronicus a lui Shakespeare, este omorâtă de tatăl ei, după ce a fost violată și mutilată. În romanul Spartacus scris de Lewis
Crimă de onoare () [Corola-website/Science/318352_a_319681]
-
trăim și să ne mâncăm pâinea în pace. Mi-am apărat onoarea așa cum trebuie să și-o apere orice bărbat onorabil, căsătorit, cu o familie mare, la al cărei viitor se gândește. Căci onoarea e aceiași, fie vorba de un adulter sau de un scandal, ea este la fel, pentru că este una singură, iar noi suntem în onoare egali. Noi suntem blestemați sa fim oameni de onoare și să ne apărăm onoarea cu sânge. Iar eu nu am făcut altceva, nu știu cum
Crimă de onoare () [Corola-website/Science/318352_a_319681]
-
preț. Prin asumarea acestui sistem de valori, și a responsabilităților ce revin odată cu el, onoarea apare aici ca un ” blestem„ aducător de moarte deoarece onoarea se apară cu sânge, iar rușinea se șterge tot cu sânge, cu ”sângele femeilor„. Căci adulterul, de orice natură ar fi, este inadmisibil și impardonabil. Femeia ”necredincioasă„, ”adulterină„, ”păcătoasă„ trebuie pedepsită pentru că a pătat onoarea întregii familii prin păcatul ei. Din acel moment ea nu mai poate trăi printre ei și singura pedeapsă recunoscută de societate
Crimă de onoare () [Corola-website/Science/318352_a_319681]
-
să provoce un bărbat fie numai prin mersul ei. Însă în cazul în care o femeie greșește prin comportamentul sau fapta sa, Coranul oferă soluții ca: Dar în momentul când ea a păcătuit, trebuie să: Căci într-adevăr păcatul, adulter adulterul, desfrâul, este o cale greșită în fața Lui Dumnezeu: aici fiind inclusă și pierderea virginității înainte de căsătorie: Termenul arab, coranic, ce descrie aceste acțiuni este "zina" și implică orice tip de relație sexuală ce are loc în afara căsătoriei. Putem observa cu
Crimă de onoare () [Corola-website/Science/318352_a_319681]
-
a creat omul cu mâinile sale, și a suflat asupra lui cu suflare divină, și i-a pus totul la dispoziție pe acest pământ, atunci viața lui este sfântă. În lumea musulmană sunt însă permise, considerate întru dreptate crimele pentru adulter, apostazie și altă crimă. Islamul interzice uciderea copiilor de către părinții lor. În pre-islam, unii arabi aveau obiceiul de a îngropa de vii nou născuții fete, pentru a nu aduce rușine în viitor darCoranul condamnă acest tip de crime Islamul consideră
Crimă de onoare () [Corola-website/Science/318352_a_319681]
-
din Pakistan a adoptat o nouă lege care nu mai permite grațierea ucigașilor. În Iordania crimele de onoare sunt sancționate de lege. Conform articolului 34 din Codul Penal „Un soț sau o rudă apropiată care ucide o femeie suspectă de adulter va fi condamnat”. În timp ce articolul 98 prevede o sentință ușoară pentru criminalii de sex masculin ori rudele femeii care au comis un act considerat ilicit. Julian Borger notează: „In practică un criminal este judecat pentru o crimă de onoare și
Crimă de onoare () [Corola-website/Science/318352_a_319681]