1,188 matches
-
unii jurnaliști ostili. Predicile lui Miller sunt descrise de biografi ca fiind serioase, profunde, inspirând tăcere, nu isterie religioasă, și conduceau la pocăință, nu la porniri fanatice. În mod inevitabil însă, credința milleriților ducea la sacrificii mari pentru progresul misiunii adventiste, prin predicare și prin publicații care treceau chiar dincolo de granițele țării. Multe proprietăți au fost vândute, iar în ajunul termenului fixat, pământul milleriților a rămas necultivat. William Miller a fost printre primii care și-au sacrificat averea. În ciuda dorinței adepților
William Miller () [Corola-website/Science/304437_a_305766]
-
descoperit-o este astăzi. A murit după cinci ani, la 20 dec 1849, cu această convingere puternică, și a fost înmormântat lângă casa lui de fermier din Low Hampton, NY, care a devenit, între timp, muzeu național. După Marea Dezamăgire, adventiștii rămași în jurul lui Miller s-au constituit în Asociația Milenială Americană, dintre care unii s-au numit mai târziu Adventiști Evanghelici. Aceste două denumiri care constituiau trunchiul principal al mișcării millerite aproape s-au stins pe la sfârșitul secolului 19. O
William Miller () [Corola-website/Science/304437_a_305766]
-
înmormântat lângă casa lui de fermier din Low Hampton, NY, care a devenit, între timp, muzeu național. După Marea Dezamăgire, adventiștii rămași în jurul lui Miller s-au constituit în Asociația Milenială Americană, dintre care unii s-au numit mai târziu Adventiști Evanghelici. Aceste două denumiri care constituiau trunchiul principal al mișcării millerite aproape s-au stins pe la sfârșitul secolului 19. O doamnă adventistă foarte influentă, Clorinda Minor, o sabatistă care totuși nu s-a alăturat părinților fondatori ai adventismului sabatarian, a
William Miller () [Corola-website/Science/304437_a_305766]
-
în jurul lui Miller s-au constituit în Asociația Milenială Americană, dintre care unii s-au numit mai târziu Adventiști Evanghelici. Aceste două denumiri care constituiau trunchiul principal al mișcării millerite aproape s-au stins pe la sfârșitul secolului 19. O doamnă adventistă foarte influentă, Clorinda Minor, o sabatistă care totuși nu s-a alăturat părinților fondatori ai adventismului sabatarian, a condus o mișcare de tip evanghelic-sionist, încurajând plecarea în Palestina și constituirea de kibuțuri în vedrea împlinirii profeției și așteptarea Domnului. Această
William Miller () [Corola-website/Science/304437_a_305766]
-
noi explicații și raționalizări cronologice credeau că, de moment ce anul profetic era corect, venirea Domnului trebuia să aibă loc în curând, la o dată care trebuie aflată. Ar putea fi o eroare omenească de calcul pe undeva. Acest grup de adventiști există și astăzi sub numele de Advent Christian Church (Biserica Creștină a Adventului), numărând vreo 60.000 de membri. Ei au fost influențați de un alt grup adventist cu care s-au și unit în secolul 20: mișcarea Life and
William Miller () [Corola-website/Science/304437_a_305766]
-
putea fi o eroare omenească de calcul pe undeva. Acest grup de adventiști există și astăzi sub numele de Advent Christian Church (Biserica Creștină a Adventului), numărând vreo 60.000 de membri. Ei au fost influențați de un alt grup adventist cu care s-au și unit în secolul 20: mișcarea Life and Advent Union. Aceștia evidențiau credința privitoare la starea inconștientă a morților și anihilarea finală a păcătoșilor, precum și o doctrină antitrinitarienă. Un alt grup important considera că Iisus revenise
William Miller () [Corola-website/Science/304437_a_305766]
-
Martorii lui Iehova”, cu un număr de peste 7 milioane de membri. Ea a fost întemeiată de Charles Taze Russel, un tânăr care părăsise credința familiei lui (prezbiterieni /calviniști) și devenise deist, apoi se reconvertise la creștinism datorită predicării și învățăturii adventiste. Cea mai importantă confesiune millerită este reprezentată astăzi de Adventiștii de Ziua a Șaptea, o Biserică mondială care s-a ridicat la aproape 20 milioane de membri, dar care, după Dezamăgire, încă nu exista. Tentativele dezinteresate ale unor milleriți, care
William Miller () [Corola-website/Science/304437_a_305766]
-
membri. Ea a fost întemeiată de Charles Taze Russel, un tânăr care părăsise credința familiei lui (prezbiterieni /calviniști) și devenise deist, apoi se reconvertise la creștinism datorită predicării și învățăturii adventiste. Cea mai importantă confesiune millerită este reprezentată astăzi de Adventiștii de Ziua a Șaptea, o Biserică mondială care s-a ridicat la aproape 20 milioane de membri, dar care, după Dezamăgire, încă nu exista. Tentativele dezinteresate ale unor milleriți, care au prețuit atât autoritatea supremă a Bibliei, cât și rugăciunea
William Miller () [Corola-website/Science/304437_a_305766]
-
a ridicat la aproape 20 milioane de membri, dar care, după Dezamăgire, încă nu exista. Tentativele dezinteresate ale unor milleriți, care au prețuit atât autoritatea supremă a Bibliei, cât și rugăciunea credinței și legătura frățească, fără a renunța la experiența adventistă prin care trecuseră, au consituit un grup care nu și-au dat inițial nici un nume, dar au fost numiți de ceilalți “adventiști sabatarieni”, sau porecliți “adventiștii ușii închise”. Acest grup de numai câteva zeci de persoane și-au clarificat primele
William Miller () [Corola-website/Science/304437_a_305766]
-
prețuit atât autoritatea supremă a Bibliei, cât și rugăciunea credinței și legătura frățească, fără a renunța la experiența adventistă prin care trecuseră, au consituit un grup care nu și-au dat inițial nici un nume, dar au fost numiți de ceilalți “adventiști sabatarieni”, sau porecliți “adventiștii ușii închise”. Acest grup de numai câteva zeci de persoane și-au clarificat primele punctele de credință distinctive în 1848 (sabatul zilei a șaptea, curățirea sanctuarului, starea morților, spiritul profeției). În timp ce adventiștii care nu primeau sabatul
William Miller () [Corola-website/Science/304437_a_305766]
-
a Bibliei, cât și rugăciunea credinței și legătura frățească, fără a renunța la experiența adventistă prin care trecuseră, au consituit un grup care nu și-au dat inițial nici un nume, dar au fost numiți de ceilalți “adventiști sabatarieni”, sau porecliți “adventiștii ușii închise”. Acest grup de numai câteva zeci de persoane și-au clarificat primele punctele de credință distinctive în 1848 (sabatul zilei a șaptea, curățirea sanctuarului, starea morților, spiritul profeției). În timp ce adventiștii care nu primeau sabatul deveneau tot mai divizați
William Miller () [Corola-website/Science/304437_a_305766]
-
fost numiți de ceilalți “adventiști sabatarieni”, sau porecliți “adventiștii ușii închise”. Acest grup de numai câteva zeci de persoane și-au clarificat primele punctele de credință distinctive în 1848 (sabatul zilei a șaptea, curățirea sanctuarului, starea morților, spiritul profeției). În timp ce adventiștii care nu primeau sabatul deveneau tot mai divizați și primeau noi rătăciri (cum ar fi invazia spiritismului de la 1848), adventiștii sabatiști au apărut și crescut aproape din nimic, dezvoltând treptat înțelegerea doctrinei biblice și a vieții creștine. După 1860 au
William Miller () [Corola-website/Science/304437_a_305766]
-
au clarificat primele punctele de credință distinctive în 1848 (sabatul zilei a șaptea, curățirea sanctuarului, starea morților, spiritul profeției). În timp ce adventiștii care nu primeau sabatul deveneau tot mai divizați și primeau noi rătăciri (cum ar fi invazia spiritismului de la 1848), adventiștii sabatiști au apărut și crescut aproape din nimic, dezvoltând treptat înțelegerea doctrinei biblice și a vieții creștine. După 1860 au adoptat stilul de viață sănătos și organizarea ca Biserică sub numele de Adventiști de Ziua a Șaptea. După 1888 au
William Miller () [Corola-website/Science/304437_a_305766]
-
cum ar fi invazia spiritismului de la 1848), adventiștii sabatiști au apărut și crescut aproape din nimic, dezvoltând treptat înțelegerea doctrinei biblice și a vieții creștine. După 1860 au adoptat stilul de viață sănătos și organizarea ca Biserică sub numele de Adventiști de Ziua a Șaptea. După 1888 au căpătat un accent evanghelic și un puternic avânt misionar în America și în afara Americii. Între 1890-1930 au reușit să se dezbare treptat de influențele antitrinitariene. Nici confesiunea sabatistă nu a fost ocolită de
William Miller () [Corola-website/Science/304437_a_305766]
-
AZS sunt mult mai modeste numeric și ca impact social, totalizând la un loc sub 200.000, așa numitele “Biserici ale lui Dumnezeu” (cu cel mult 100.000), “Mișcarea de Reformă” (c. 35.000), Davidienii și alții (foarte puțini). Confesiunile adventiste, care-și au originea în mișcarea lui William Miller, au atitudini diferite față de Miller și față de mișcarea inițiată de el. În mod paradoxal, unii (cum ar fi cazul Martorilor lui Iehova) își ignoră total rădăcinile, dar au continuat să fixeze
William Miller () [Corola-website/Science/304437_a_305766]
-
din insula Rotuma, populată de polinezieni, dar aparținând de Republica Insulelor Fiji. Toți tonganii sunt creștini. Cei mai mulți sunt protestanți wesleyeni (45%), dar Tonga este țara cu cea mai mare concentrație de mormoni din lume (35%). Restul populației este romano-catolică sau adventistă. Tonganii sunt polinezieni, înrudindu-se cu samoanii, tuvaluanii și insularii din Insulele Cook. Limba tongană face parte din familia austroneziană, grupul polinezian, fiind asemănătoare în mică măsură cu limba samoană. Tongana este limba maternă majoritatea populației regatului. Tongana are o mare
Tonga () [Corola-website/Science/297970_a_299299]
-
Gdańskului din cadrul Bisericii Ortodoxe Poloneze autocefale. Białystok are cea mai mare concentrație de ortodocși din Polonia. La Białystok, există și câteva biserici protestante: una luterană, două penticostale, una baptistă, o congregație a Bisericii lui Dumnezeu în Hristos și o biserică adventistă de ziua a șaptea. De mai multe secole, orașul este principalul nod de transport din voievodatul Podlasia și din întreaga zonă nord-estică a Poloniei. Este un nod important pe șoselele (Via Baltica) și căile ferate (Rail Baltica) europene ce duc
Białystok () [Corola-website/Science/297953_a_299282]
-
este mai improbabilă iar adepții mai credibili. Acest fapt explică de ce în condițiile unei realități adverse credințelor religioase, cum este aceea actuală în care știința și tehnologia lasă puțin spațiu de manevră acestora, exact religiile cele mai conservatoare (islamul, mormonii, adventiștii, penticostalii, sectele evanghelice, iehoviștii), care au un rit pretențios și constrângător, sunt acelea care progresează pe seama religiilor mai puțin exigente în materie de ritual. Declinul catolicismului a început în anii 1960, atunci când biserica a încercat să se adapteze exigențelor modernității
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
Galaction Cordun a fost numit în funcția de Mare Eclesiarh la Catedrala Patriarhală din București . El a publicat ulterior un valoros studiu referitor la sectele religioase care își au originea în Cabala, intitulat: "Cum s-a manifestat iudaismul în propaganda adventistă". Ca urmare a alegerii la 30 noiembrie 1933 a P.S. Nifon Criveanu ca episcop al Hușilor, P.S. Episcop Vartolomeu Stănescu al Râmnicului a fost lipsit de ajutorul arhiereului său vicar. PS Vartolomeu a cerut în mod repetat și a obținut
Galaction Cordun () [Corola-website/Science/311212_a_312541]
-
după veacuri de dominație ungurească, Săcalu de Pădure înregistra 648 locuitori, din care 643 români și 5 țigani. În anul 1960 populația satului era de 623 locuitori, din care 618 români și 5 țigani, pe confesiuni fiind 608 ortodocsi, 10 adventiști și reformați. Purtând hramul „Înălțarea Domnului”, biserica de lemn din Săcalu de Pădure, monument înscris în lista Monumentelor Istorice din 2010, este situată pe locul cunoscut de localnici sub toponimul de „Grui”, într-o fostă livadă, folosită ca cimitir. Biserica
Biserica de lemn din Săcalu de Pădure () [Corola-website/Science/311432_a_312761]
-
recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (96,63%). Pentru 3,14% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (92,66%), cu o minoritate de adventiști de ziua a șaptea (1,12%). Pentru 3,19% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plaiul Zăbrăuți al județului Putna și era formată din satele Câmpurile de Jos, Câmpurile
Comuna Câmpuri, Vrancea () [Corola-website/Science/310934_a_312263]
-
de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (88,22%), cu o minoritate de romi (6,83%). Pentru 4,89% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (93,9%), cu o minoritate de adventiști de ziua a șaptea (1,17%). Pentru 4,89% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Marginea de Jos a județului Râmnicu Sărat și era formată din satele Ciorăști
Comuna Ciorăști, Vrancea () [Corola-website/Science/310936_a_312265]
-
de băieți "Dimitrie Cantemir", Școala inferioară de agricultură și 2 școli primare de fete și băieți. Existau și societăți cultural-sportive (Clubul "Unirea", Cercul de lectură polonez, Societatea sportivă ucraineană), biserici (una ortodoxă, una greco-catolică, una romano-catolică, o casă de rugăciuni adventistă și două sinagogi) sau instituții de binefacere (Societatea poloneză de binefacere, Societatea izraelită de binefacere). De asemenea, pentru ocrotirea sănătății își desfășura activitatea un dispensar medical, iar Casa Asigurărilor Sociale din Cernăuți dispunea de servicii medicale în comună . Ca urmare
Cozmeni () [Corola-website/Science/309584_a_310913]
-
de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (83,73%), cu o minoritate de romi (11,46%). Pentru 4,62% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (93,36%), cu o minoritate de adventiști de ziua a șaptea (1,11%). Pentru 4,67% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Dâmbovița a județului Ilfov, fiind formată din satele Cernica și Căldăraru, având 922
Comuna Cernica, Ilfov () [Corola-website/Science/310027_a_311356]
-
recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (94,8%). Pentru 5,03% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (92,2%), cu o minoritate de adventiști de ziua a șaptea (1,39%). Pentru 5,37% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.
Comuna Întregalde, Alba () [Corola-website/Science/310092_a_311421]