2,458 matches
-
de participiu. Sintagma infinitivului perfect poate fi disociată, între prepoziția-morfem a și auxiliarul de timp fi, de aceleași elemente ca și sintagma infinitivului prezent: • adverbe-regim: Teama de a nu mai fi făcut iar vreo gafă îl neliniștea și pe el. • adverbul de negație nu: Până a nu fi venit el totul părea în regulă. • pronumele, personale sau reflexive: M-a cuprins dintr-odată teama de a nu-l fi jignit cu ceva... Adverbul modal și dislocă sintagma, în mod obișnuit, între
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
iar vreo gafă îl neliniștea și pe el. • adverbul de negație nu: Până a nu fi venit el totul părea în regulă. • pronumele, personale sau reflexive: M-a cuprins dintr-odată teama de a nu-l fi jignit cu ceva... Adverbul modal și dislocă sintagma, în mod obișnuit, între auxiliar și temă: Gândul de a fi și greșit față de Mircea îl determină să plece imediat. Când sintagma este dislocată de mai multe elemente lingvistice în același timp, ordinea rămâne aceeași, ca
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în mod obișnuit, între auxiliar și temă: Gândul de a fi și greșit față de Mircea îl determină să plece imediat. Când sintagma este dislocată de mai multe elemente lingvistice în același timp, ordinea rămâne aceeași, ca în structura infinitivului prezent: adverb de negație, pronume, adverb modal: Uitasem parcă, pentru moment, și de durerea de a nu-l mai fi văzut încă o dată. Accentul: Accentul principal cade pe tema de participiu; verbele din tipurile I-IV prezintă accentul pe sufixul tematic: a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
auxiliar și temă: Gândul de a fi și greșit față de Mircea îl determină să plece imediat. Când sintagma este dislocată de mai multe elemente lingvistice în același timp, ordinea rămâne aceeași, ca în structura infinitivului prezent: adverb de negație, pronume, adverb modal: Uitasem parcă, pentru moment, și de durerea de a nu-l mai fi văzut încă o dată. Accentul: Accentul principal cade pe tema de participiu; verbele din tipurile I-IV prezintă accentul pe sufixul tematic: a fi cântàt, a fi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de altfel, căzând, de regulă, pe ultima silabă, accentul se află tot în „grupul” fonetic în care se cuprinde și sufixul participiului. GERUNZIULTC "GERUNZIUL" Este forma verbală absolută în al cărei plan semantic verbul se întâlnește cel mai adesea cu adverbul. Observații: Gerunziul poate avea și alte ipostaze: • de adjectiv; când primește dezinențe de număr și gen, ca orice adjectiv calificativ: „Metalica, vibrânda a clopotelor jale” (M. Eminescu) • de substantiv; prin intermediul valorii adjectivale, în urma unui proces de substantivizare, prin articol: „Murindului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ne-: „Din toate acestea, Filip înțelesese că mareșalul Cornescu, nefiind lucrător, n-avea nici o trecere nicăieri...” (G. Călinescu) „Filip tăcu umilit și neîndrăznind să contrazică pe Hangerlioaica...” (G. Călinescu) Asemenea verbelor, însă, forma negativă a gerunziului poate fi dislocată, de adverbul modal mai, cel mai frecvent: Nemaiputându-i suporta discursul demagogic, am hotărât să plec. sau prin adverbul prea (cazuri rare): Ne prea știind cum să procedez, l-am rugat pe Adrian să vină. Spre deosebire de verb, însă, gerunziul negativ nu poate
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Călinescu) „Filip tăcu umilit și neîndrăznind să contrazică pe Hangerlioaica...” (G. Călinescu) Asemenea verbelor, însă, forma negativă a gerunziului poate fi dislocată, de adverbul modal mai, cel mai frecvent: Nemaiputându-i suporta discursul demagogic, am hotărât să plec. sau prin adverbul prea (cazuri rare): Ne prea știind cum să procedez, l-am rugat pe Adrian să vină. Spre deosebire de verb, însă, gerunziul negativ nu poate fi dizlocat nici de alte adverbe, nici de pronume. Caracteristici verbaletc "Caracteristici verbale" Gerunziul poate fi: • tranzitiv
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Nemaiputându-i suporta discursul demagogic, am hotărât să plec. sau prin adverbul prea (cazuri rare): Ne prea știind cum să procedez, l-am rugat pe Adrian să vină. Spre deosebire de verb, însă, gerunziul negativ nu poate fi dizlocat nici de alte adverbe, nici de pronume. Caracteristici verbaletc "Caracteristici verbale" Gerunziul poate fi: • tranzitiv sau intranzitiv: „Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri, Redeșteptând în față-mi trecutele nimicuri.” (M. Eminescu) „Iară purcelul calcă înainte pe covoare grohăind și începe a mușlui prin casă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care se prezintă un verb copulativ, gerunziul cere sau este cerut de un nume, împreună cu care realizează diferite funcții sintactice: „Fiind băiet, păduri cutreieram.” (M. Eminescu) șcircumstanțial de timpț A fi om e lucru mare. șsubiectț Refuză opoziții categoriale specifice adverbului (și adjectivului): intensitatea. Structura morfologică Gerunziul este întrebuințarea autonomă, absolută, a temei libere de gerunziu a verbului: cântând, lucrând, coborând, urând, dormind, sosind, părând, făcând. Structura temei verbale a gerunziului diferă, în funcție de tipul de flexiune al verbului (într-o altă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
astăzi să mă-nceapă a lăuda.” (M. Eminescu) În realizarea funcției de circumstanțial, infinitivul domină conjunctivul; în dezvoltarea circumstanțialului de timp, este precedat de locuțiunea prepozițională înainte de sau de prepoziția până, aceleași ca în cazul realizării circumstanțialului prin nume sau adverb: Voi pleca înainte de a veni iarna. Până a începe să ningă mai este. În realizarea circumstanțialului de scop (finalitate), limba română contemporană pare a prefera conjunctivul; infinitivul precedat de prepozițiile spre sau pentru este mai frecvent în enunțurile în care
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
toate apele mării.” (M. Eminescu) • circumstanțial, indiferent de tipul de verb: „Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu?” (M. Eminescu) • complement de agent, dacă are sens pasiv: Nu suporta a fi lăudat de nimeni. Precedat de pronume sau adverbe relative, în relație sintactică cu verbul a avea sau a fi, infinitivul intră în alcătuirea construcțiilor infinitivale relative (în termenii Gramaticii Academiei, vol.II, p. 83), o variantă structurală de constituent sintactic dezvoltat prin care realizează funcțiile sintactice de: • subiect
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
I. Creangă) Nu-i unde/când merge. Nu are cine veni. • complement: „De-acum nici asta nu-mi rămâne Și n-o să am ce blestema.” (M. Eminescu) N-ai de unde cumpăra. N-ai cu cine merge. În interiorul constituentului dezvoltat, pronumele/adverbele relative reprezintă funcții sintactice de gradul II, construcții ale infinitivului: • complement direct interior: ce blestema • subiect interior: cine veni • complement corelativ: cu cine merge • circumstanțial: când/unde merge Infinitivul verbelor copulative intră, într-o relație sintactică de complementaritate cu un
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mod: „Să mă-ngropați, pe când Trec stoluri zburând La marginea mării.” (M. Eminescu) • circumstanțial de condiție: „Dându-mi din ochiul tău senin O rază dinadins În calea timpilor ce vin O stea s-ar fi aprins.” (M. Eminescu) Precedat de adverbul chiar sau și, gerunziul poate realiza și funcția de circumstanțial concesiv: „Chiar plecând imediat, tot nu mai poți prinde trenul.” În mod frecvent, planul semantic al gerunziului cu funcție de circumstanțial asociază circumstanțele temporală și cauzală: „Boierul, văzând că n-are
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
conjunctiv pentru a dezvolta același sens de acțiune-proiect: „Calea aici ce greu se găsește / Nu-i nimeni să te îndrepte.” (L. Blaga) „Dar munții-unde-s? Munții, / pe cari să-i mut din cale cu credința mea?” (L. Blaga) VI. ADVERBULtc "VI. ADVERBUL" Termenul care definește această clasă de unități lexico-gramaticale situează în prim-plan o particularitate sintactică, apreciată în general ca definitorie: adverbul este un determinant al verbului. Dar singură perspectiva sintactică nu poate fixa identitatea specifică a clasei adverbelor, foarte eterogenă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Blaga) „Dar munții-unde-s? Munții, / pe cari să-i mut din cale cu credința mea?” (L. Blaga) VI. ADVERBULtc "VI. ADVERBUL" Termenul care definește această clasă de unități lexico-gramaticale situează în prim-plan o particularitate sintactică, apreciată în general ca definitorie: adverbul este un determinant al verbului. Dar singură perspectiva sintactică nu poate fixa identitatea specifică a clasei adverbelor, foarte eterogenă în ansamblu. De altfel, din punctul de vedere al poziției sintactice, pe de o parte, adverbul intră deopotrivă în sintagme verbale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ADVERBULtc "VI. ADVERBUL" Termenul care definește această clasă de unități lexico-gramaticale situează în prim-plan o particularitate sintactică, apreciată în general ca definitorie: adverbul este un determinant al verbului. Dar singură perspectiva sintactică nu poate fixa identitatea specifică a clasei adverbelor, foarte eterogenă în ansamblu. De altfel, din punctul de vedere al poziției sintactice, pe de o parte, adverbul intră deopotrivă în sintagme verbale și în sintagme nominale: „El pleacă mâine la mare.”, „Cine mai știe ce ne aduce ziua de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
apreciată în general ca definitorie: adverbul este un determinant al verbului. Dar singură perspectiva sintactică nu poate fixa identitatea specifică a clasei adverbelor, foarte eterogenă în ansamblu. De altfel, din punctul de vedere al poziției sintactice, pe de o parte, adverbul intră deopotrivă în sintagme verbale și în sintagme nominale: „El pleacă mâine la mare.”, „Cine mai știe ce ne aduce ziua de mâine?!”, pe de alta, poate realiza o sintagmă autonomă (sub aspect sintactic) prin el însuși: „ - A fost în urma
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Cine mai știe ce ne aduce ziua de mâine?!”, pe de alta, poate realiza o sintagmă autonomă (sub aspect sintactic) prin el însuși: „ - A fost în urma noastră pe aici nenea Anghelache?/ - Da!” (I.L. Caragiale, I, p. 304) Identitatea distinctă a adverbului rezultă, ca și identitatea celorlalte clase lexico-gramaticale, din convergența în mod specific a celor patru perspective: semantică, deictică, morfologică, sintactică. Funcția semantică principală a adverbului este de a particulariza planul semantic general al unui verb: „El scrie El scrie frumos
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în urma noastră pe aici nenea Anghelache?/ - Da!” (I.L. Caragiale, I, p. 304) Identitatea distinctă a adverbului rezultă, ca și identitatea celorlalte clase lexico-gramaticale, din convergența în mod specific a celor patru perspective: semantică, deictică, morfologică, sintactică. Funcția semantică principală a adverbului este de a particulariza planul semantic general al unui verb: „El scrie El scrie frumos.” Adverbul caracterizează acțiunea exprimată de un verb sub aspect calitativ sau cantitativ, sub aspectul coordonatelor principale ale lumii extralingvistice (timpul și spațiul) sau ale situației
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
rezultă, ca și identitatea celorlalte clase lexico-gramaticale, din convergența în mod specific a celor patru perspective: semantică, deictică, morfologică, sintactică. Funcția semantică principală a adverbului este de a particulariza planul semantic general al unui verb: „El scrie El scrie frumos.” Adverbul caracterizează acțiunea exprimată de un verb sub aspect calitativ sau cantitativ, sub aspectul coordonatelor principale ale lumii extralingvistice (timpul și spațiul) sau ale situației de comunicare, din perspectiva protagoniștilor comunicării (locutorul și interlocutorul) și a cadrului situațional (temporal sau spațial
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verb sub aspect calitativ sau cantitativ, sub aspectul coordonatelor principale ale lumii extralingvistice (timpul și spațiul) sau ale situației de comunicare, din perspectiva protagoniștilor comunicării (locutorul și interlocutorul) și a cadrului situațional (temporal sau spațial). Prin acest amplu plan semantic, adverbul ocupă, în sintagma verbală, poziții pe care, în sintagma nominală, le ocupă adjectivul calificativ dar și poziții pe care le ocupă adjectivele de tip pronominal. Adverbul corespunde semantic adjectivelor calificative, când particularizează sfera semantică a verbului din perspectiva unei însușiri
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și interlocutorul) și a cadrului situațional (temporal sau spațial). Prin acest amplu plan semantic, adverbul ocupă, în sintagma verbală, poziții pe care, în sintagma nominală, le ocupă adjectivul calificativ dar și poziții pe care le ocupă adjectivele de tip pronominal. Adverbul corespunde semantic adjectivelor calificative, când particularizează sfera semantică a verbului din perspectiva unei însușiri calitative sau cantitative a acțiunii verbale: „El scrie frumos.” - „El are un scris frumos.” și adjectivelor pronominale, când particularizează sfera semantică a verbului din perspectiva unor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbului din perspectiva unor circumstanțe, mai ales spațiale sau temporale, descrise din perspectiva locutorului: „El doarme acolo.” - „El doarme în patul acela.”, „El vorbește acum.” - „El vorbește în momentul acesta.” Dezvoltând, în esență, un conținut semantic echivalent sau chiar identic, adverbul și adjectivul (calificativ sau determinativ) se disting prin natura sferei semantice pe care o particularizează: substantivală, în cazul adjectivului, verbală în cazul adverbului. Cele două întrebuințări pot fi fixate în planul paradigmatic al limbii prin termeni cu semnificanți deosebiți: bine
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vorbește acum.” - „El vorbește în momentul acesta.” Dezvoltând, în esență, un conținut semantic echivalent sau chiar identic, adverbul și adjectivul (calificativ sau determinativ) se disting prin natura sferei semantice pe care o particularizează: substantivală, în cazul adjectivului, verbală în cazul adverbului. Cele două întrebuințări pot fi fixate în planul paradigmatic al limbii prin termeni cu semnificanți deosebiți: bine (adverb - bun (adjectiv) sau pot fi actualizări diferite în planul sintagmatic al textului al unor acelorași termeni din planul paradigmatic al limbii: om
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și adjectivul (calificativ sau determinativ) se disting prin natura sferei semantice pe care o particularizează: substantivală, în cazul adjectivului, verbală în cazul adverbului. Cele două întrebuințări pot fi fixate în planul paradigmatic al limbii prin termeni cu semnificanți deosebiți: bine (adverb - bun (adjectiv) sau pot fi actualizări diferite în planul sintagmatic al textului al unor acelorași termeni din planul paradigmatic al limbii: om corect (adjectiv)/scrie corect (adverb). Sub aspect deictic, adverbul se situează în sfera obiectului actului de comunicare, în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]