79,378 matches
-
și poezie impresionând prin candoare. Copilăria lui Alin este, fără îndoială, un roman, dar el o spune ca pe o anecdotă, basm sau poezie, o serie de întâmplări curioase, contradictorii, cu sau fără înțeles imediat, pline de nuanțe învelite în aerul dulce al nostalgiei: "Doar adulții văd în alb și negru. Noi, copiii, niciodată." Salinger, Saroyan sau Brussig, pe care probabil C.D. Florescu l-a citit, pot fi menționați. Deloc naiv în ceea ce privește propria existență, căci părinții îl tratează aproape ca pe
La vita e bella by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11807_a_13132]
-
sa. Totul era la nivelul zero: seriozitatea precum și trăznaia erau abordate firesc, fără vreo intenție apreciativă sau depreciativă. Asemenea unui entomolog, se apleca asupra subiectului și-l cerceta pe față și pe dos, găsindu-i calități și defecte cu un aer cît se poate de natural"(pag. 249). Dar Radicalizare și guerrilla mai este și o cascadă de informații la zi despre mișcarea ideilor ce intersectează fenomenul muzical, cu predilecție scrutat în actualitatea lui. 5) E ca și cum ai servi un cocteil
Cura de dezintoxicare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11799_a_13124]
-
artistul care se gândește numai la vremea sa. Pe cei ce vor veni să-i ai în vedere, par a spune sculpturile lui. într-o expunere de mare artă, pe socluri ce țin în echilibru linii, forme și suprafețe cu aerul din jur, ceea ce vedem afirmă mai mult ideea de muzeu de artă ca sursă de încântare și frumos. Atunci când, în 1928, judecătorul american și Curtea au decis că "Pasărea în spațiu" e operă de artă și nu un simplu obiect
Brâncuși la Londra by Ion Igna () [Corola-journal/Journalistic/11823_a_13148]
-
basarabeană e tratată mai degrabă cu indiferență. Și e nedrept ca tocmai unde ar fi normal să existe o receptivitate mai generoasă ea să lipsească. Voi încerca o compensație prin lecturi periodice, neconvenționale. O resimt ca pe o datorie profesională. Aerul nostru de superioritate, ca față de o rudă mai săracă, e nejustificat. (1918-1987) își datorează formația intelectuală Facultății de Litere și Filosofie din București, unde în 1937 îi avea ca profesori pe Tudor Vianu, P. P. Negulescu, D. Gusti, Mircea Florian
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
poate face simțit printr-un anumit mod de situare în viața publică, un model intelectual, destul de greu de definit. Așa cum spune, în stilu-i inimitabil, Alexandru Dobrescu, "maiorescianismul ni se înfățișează, în ultimă analiză, ca o prezență generală și difuză, precum aerul pe care îl respirăm. E al tuturor și al nimănui anume. Și ne amintim de el atunci cînd ne lipsește. E ansamblul Ť locurilor comune ť în prezența cărora spiritul funcționează normal. În linii generale, gîndim, vorbim și scriem maiorescian
Ce rămîne din Maiorescu? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11833_a_13158]
-
cei doi copii se pornesc pe râs și râd cu dăruire, cu dărnicie, râd din toate fibrele trupului, cu tot sufletul în hohote senine, înalte, de fântână arteziană, preluăndu-și și prelungindu-și baletul sonor al glotei, balansul de vibrații din aer, ca și cum întreaga lume e adunată în apele hohotirilor proaspete, ca și cum răul nu există și nu va exista niciodată, nicăieri. Sînt lucruri care le rămân accesibile numai copiilor. Stau în puterea lor. Atâta timp cât poți să râzi în felul acesta ești în
Hearts in Atlantis by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12885_a_14210]
-
totul în calea ei, care din orfelinata cenaclieră/ a sărit direct în manuale, vezi, la statuia lor/ silexul verbului lucra încă înainte de litera A.../ Cum plouă cu elogii, atmosfera a devenit de-a dreptul/ sufocantă, așa că voi ieși repede la aer curat" (Occident). Neîndoios astfel de imprecații contribuie la conturarea omului "vechi" care este autorul Opiumului. Satira alcătuiește umbra, o umbră grea, dup cum vedem, a "deschiderii" bardului delicat, care, iată, nu e dispus a accepta chiar în totalitate lumea noastră
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
mine nu mai suportă praful. În ochi, în nas, în gât, pe cap, pe piele, pe haine peste tot se depune praful sufocant de pe pe străzile capitalei. De unde atât praf și ce componentă are el ? te intrebi nedumerit, obișnuit cu aerul curat și curățenia din alte părți ale planetei. În Chină din timpul Olimpiadei, am simțit poluarea care făcea să nu se poată vedea bine soarele, dar nu simțeam praf în aer. Ce se întâmplă la București ? Cred că de vină
Un canadian în România. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_309]
-
ce componentă are el ? te intrebi nedumerit, obișnuit cu aerul curat și curățenia din alte părți ale planetei. În Chină din timpul Olimpiadei, am simțit poluarea care făcea să nu se poată vedea bine soarele, dar nu simțeam praf în aer. Ce se întâmplă la București ? Cred că de vină sunt tot felul de gropi și denivelări ale străzilor, terenuri murdare, construcții neprotejate, tencuiala care cade de pe clădirile vechi totul parcă făcut cu intenția de a nu se putea curați mecanic
Un canadian în România. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_309]
-
veterinării nu recomandă că hrană oamenilor să fie dată câinilor) excrementele blândelor patrupede se aseamănă cu cele ale orășenilor. Oamenii calcă în piciore mizeria care se întinde pe jos, miroase urât, se usucă, se amestecă cu pământul, se ridică în aer devine praf. Bolile căilor respiratorii sunt la ordinea zilei, mai ales când aerul este uscat și este frig. Este ușor de înțeles de ce oamenii scuipa flegme scârboase, care se amestecă cu ce este pe jos, se usucă și iar intra
Un canadian în România. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_309]
-
se aseamănă cu cele ale orășenilor. Oamenii calcă în piciore mizeria care se întinde pe jos, miroase urât, se usucă, se amestecă cu pământul, se ridică în aer devine praf. Bolile căilor respiratorii sunt la ordinea zilei, mai ales când aerul este uscat și este frig. Este ușor de înțeles de ce oamenii scuipa flegme scârboase, care se amestecă cu ce este pe jos, se usucă și iar intra în circuitul « natural » al prafului și mizeriei. Chiar și în cartierele noi ale
Un canadian în România. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_309]
-
în România ? În plus, mă surprinde limbajul vulgar care este la modă : « Mă, ba, tu...» sunt cuvinte folosite cotidian. Oamenii pe străzi apar obosiți, bolnavi, nervoși și gata să-și arunce epitete jignitoare, măi din nimic. De ce atâta tensiune în aer ? De unde vine ? Nu cumva poluarea și contaminarea cu fel de fel de substanțe și metale grele din praf le schimbă comportamentul ? Am mai scris pe această temă, inspirat și de Biblie. Dacă citim Isaia, 1/21 ...26 vom vedea clar
Un canadian în România. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_309]
-
În locul celor două planuri, unul istoric și unul transcendent, imposibil de ignorat ăntr-un asemenea proiect, ni se oferă, fără nici un complex, tot două planuri, dar unul carnal, de un naturalism împins pănă la grotesc, și unul scenic, de teatru în aer liber. Dacă acestora le mai adăugăm și desele evadări în spectral, momente în care apare un fel de androgin drapat în negru și cu priviri de cobalt, care uneori mai ține în brațe o apariție cu totul bizară, un fel
Între materialismul istoric și Twin Peaks by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12880_a_14205]
-
lexicale, "obscenități" ș.a.m.d. predomină sub chipul unor digresiuni care ne opresc (nu fără savoare) la tot pasul. Jouisseur al asociațiilor, autorul alunecă lesne de tot de la un subiect la altul, de la un termen de comparație la altul, cu aerul de jonglerie, de prestidigitație cu elementele date: "Constantin Noica, interogat de noi prin mijlocirea unei amice spiritiste, bună cunoscătoare a ultimului Hasdeu, ne roagă să aplicăm la gîlceava Provinciei cu Centrul doctrina sa despre contradicția unilaterală, în cadrul căreia unul dintre
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
că abuzurile vor fi menținute sub control. După câte știu, nu Emil Constantinescu, ci Ion Iliescu l-a decorat pe președintele CNSAS, profesorul-minune Onișoru, pentru înaltele sale servicii. Prin urmare, toată teoria cu „mandatul abuziv” e încă o bulă de aer rău mirositor, ca mai tot ce emană din direcția Cotrocenilor și-a guvernului. Dacă CNSAS-ul acționează „abuziv”, de ce-a fost decorat șeful ei?! Nu întâmplător, pesedeii au invocat, la modificarea legii, „vidul de autoritate”. Despre ce fel de
Stăpânul peltelelor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12921_a_14246]
-
cu Bucureștiul la finele secolului XX. Bunicii mei au trăit la București pînă în 1927. Întrevăd "arheologia" ca pe un proces creator și poetic, destinat regăsirii unui spirit al vremii, a unei anumite sensibilități și situații de viață, a unui "aer" specific locuitorilor acelui oraș, clădirilor, grădinilor lui. Mi se pare fascinantă urmărirea tuturor acestor elemente și ceea ce m-a surprins a fost nu numai descoperirea unor amintiri străine, în straturi succesive, ci revelațiile propriei mele memorii. Am rămas surprins cît
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
vorbe de clacă, dacă avem în vedere studiile ce le-a consacrat pe parcurs unor Costache Negruzzi, Ion Ghica, I. L. Caragiale, precum și cîtorva scriitori interbelici. Și atunci? Care e, pînă la urmă, „adevărul“? „Adevărul“ literar-moral al acestui critic ce are aerul a se dezice de darurile sale vădite în contul unor aspirații bovarice! Sub raportul tehnicii critice, putem indica o adaptare din mers la cotitura actualităților „în sensul cel mai strict“, ceea ce nu constituie altceva decît o probă a detestatului echilibru
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
pe planul imaginarului (e inculcată aci, e drept, și o discretă disociere): „Închipuie o stranie lume a lui Caragiale, kafkiană, orwelliană, pentru a turna în ramele acesteia imaginea lumii românești din anii totalitarismului comunist“. Făcînd atari considerații, Gabriel Dimisianu are aerul cuiva care aplaudă din public, al unui suporter iar nu al unui competitor. Cu toate că în realitate colegul nostru vădește suficientă energie și tenacitate sub masca discreției, a unei melancolii congenitale ce-i acordă farmec pentru a se alinia frecvent echipei
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
un articol admirabil pe această temă a publicat acum câțiva ani compozitorul și teoreticianul italian Nicola Sani), despre muzica în universitate și sistemul de predare al idiomului contemporan. Interesant în articolul său este aplombul cu care pune probleme fundamentale cu aerul cel mai bonom. De pildă, Puckette are un dar special al exprimărilor directe, clare, pline de sevă, pe care le „împachetează” într-un stil haios. Vorbind despre necesitatea existenței regulilor în cadrul unui sistem compozițional complex, el ajunge la următoarea exprimare
DES-FOSILIZAREA (I) by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12962_a_14287]
-
antagonismul, când tăcut, când exploziv (la propriu) a arătat că lumea e mult mai puțin dispusă la omogenizare decât se credea. Om fi privind cu toții CNN-ul și finala Campionatului mondial de fotbal, dar nu beneficiem în egală măsură de aer condiționat, de frigidere pline și de autoturisme de lux. Probabil că experința istorică îi determină pe români să fie sceptici în ce privește avantajele intrării în NATO. Deocamdată, s-au bucurat la unison de ziua liberă de 2 aprilie. Câțiva încep să
NATO și îmbogățirea vocabularului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12945_a_14270]
-
o metaforă, dar seamănă cu scrisul unui roman. Are mii de chipuri și prin urmare nici unul, e un fel de promisiune dorită cu ardoare carnală, niciodată atinsă, doar schițată în nenumărate, infinite, obsesive portrete. Secvențele care alcătuiesc cartea au uneori aer de jurnal, alteori ritm de confesiune, de discuție intimă între prieteni sau de mîzgălitură adolescentină, plictisită și frustrată. Dacă în pseudoromanul Lilianei Corobca există „acțiune“, atunci „acțiunea“ se reduce la eșecul cititorului de a alcătui din toate aceste fugare notații
Chipurile lecturii by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12948_a_14273]
-
de înțeles tribunul, care subînțelege că puterea din România poate fi cucerită întinzînd mîna în străinătate. Pe de altă parte, prin această cerere, CVT nu numai că-i insultă pe evrei desconsiderîndu-le de fapt opțiunile pentru democrație, dar sub un aer aparent pro-semit, el ventilează ideea antisemită că evreii fac și desfac în politica mondială. Iar propunerea de troc, dacă-mi dați mie puterea va fi bine și pentru israelieni, subîntinde și o amenințare deloc neglijabilă dacă luăm în calcul faptul
Interviu de două ori scandalos by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12967_a_14292]
-
Olivia refuză și evită sistematic să-l vadă. Cît despre restul, nici nu poate fi vorba! Corpuri de bibliotecă dezafectate, cu geamuri mari, generoase, delimitează spațiile de joc, exteriorul și interioarele, traseele fixe sau aleatorii ale acțiunii, imprimînd atmosferei un aer ciudat, un amestec de sfîrșit de lume, în care orice început este amînat, un amestec de zi și noapte, o lîncezeală prelungită la infinit, o stare de provizorat, un interval, cum ar spune Pleșu, un teritoriu pe care trenează melancolia
În căutarea timpului pierdut (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12960_a_14285]
-
Activiștii de pe vremuri erau iritați că poeții ridică prea sus ștacheta laudelor, mai sus decît puteau ei, greoi mînuitori ai limbii, să sară. Al doilea fel de discursuri vin dinspre oamenii de știință, unii veritabili, alții nu. Aceștia dau un aer științific aberațiilor, pretinzînd de exemplu că materialismul-dialectic face din criminalistică o disciplină științific riguroasă. Oare ce jurist român a putut emite o asemenea maximă? Nu știți? Vă spunem noi: doamna de astăzi și tovarășa de ieri Rodica Stănoiu. Nu știm
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12968_a_14293]
-
Înțelesesem că nu mă plăcea. De atunci, mult timp îi purtasem pică, Dumnezeu să-l ierte.. Devenind vicepreședinte al Uniunii scriitorilor, după revoluție, Bănulescu se purta foarte amabil cu mine, dar prefăcut parcă, mereu cu capul în pământ și cu aerul oarecum absent sau că se gândește în altă parte. Pe când eu, ascultându-l, căutam să înțeleg de unde venea ușoara lui înstrăinare, poate antipatia în ce mă privește și cum credea el, totuși, că amândoi am fi venit de foarte departe
4 decembrie 1969 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12979_a_14304]