1,817 matches
-
ale țării. Comerțul ocupa un loc însemnat în activitatea târgoveților. Se vindeau miere, ceară, cai și, mai ales, vestiții boi de Fălciu - cunoscuți până în nordul Europei, la Marea Baltică și în sud până la Veneția -, brânză și unt, seu și lână, carne afumată și pește. Era din belșug la Huși pastramă de berbecuți, de vacă și chiar de capră și gâscă. Mulți negustori însoțeau convoaiele curții domnești și pe ale armatei. În secolul al XV-lea, apar în documente mai mulți negustori din
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
cubanezi care luptau pentru independența Insulei! Timp de două secole, bucaneros și filibusterii au reprezentat o categorie "ori-ginală" a pirateriei. La început nu aveau nimic în comun cu acțiunile războinice și cruzimile. Primii bucaneri englezi și francezi vindeau marinarilor carne afumată, piei, fructe și erau angrenați în acțiuni de contrabandă. Expulzați în 1630 din insula San Cristobal, s-au refugiat în insula Tortuga, devenită centrul activităților "ile-gale" din Caraibe. Au format aici asociația "Hermanos de la Costa", elaborând și "un regulament" în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
de torturi, mulți ajungând la destinație într-o stare fizică deplorabilă sau orbi. Primeau două "mese" pe zi una între 9,30-10,00 și alta la 15,30-16,00, constând în câțiva pesmeți, legume, porumb, orez, banane, pește sărat sau afumat, în general mâncarea fiind puțină și aproape alterată. Celor care refuzau mâncarea, li se ardeau buzele cu cărbuni aprinși și se afirmă că unii comandanți de vase, la terminarea proviziilor, îi hrăneau pe sclavi cu carnea celor morți sau omorâți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
cu arestarea lui. Fritz s-a bucurat că i se acordă atîta atenție și vorbea cu satisfacție despre „chinta” lui la Lexington. Poponaru’ era un jefuitor de bețivi clasa-Întîi. Loviturile lui erau fabuloase. Era cel care ajungea primul la fazanul afumat, niciodată cel care nimerea la locul faptei cînd fazanul zăcea cu buzunarele-ntoarse pe dos. Un bețiv adormit - numit În branșă „căzătură” - atrage o ierarhie de hoitari. Primii vin prăduitorii de top, ca Poponaru’, ghidați de un radar special. Cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
părea rău că n-o făcuseră ai noștri. Se instalau pentru timp îndelungat. Luau toate localurile mari. Mai ales la exportul aprovizionărilor se gândeau. Proiectau să sugă, să stoarcă și măduva din țara aceasta bogată. [Mai târziu făcuseră cuptoare pentru afumatul porcilor, pă sărilor și peștelui de lux, pentru uscatul fructelor; ungeau ouăle cu vaselină, făceau marmelade de poame și boabe de măceși, tescuiau jirul fagilor pentru grăsime, scoteau fibrele de urzici pentru țesut. Tot era exportat în Germania. Era natural
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ei. crăciunul nostru Era o bună introducție pentru sărbătorile Crăciunului, care se apropiau mai puțin triste decât cele trecute. Chiar din punctul de vedere al proviziunilor stam mai bine; toți prietenii și cunoștințele se întrecuseră să ne trimită curcani, porc afumat și proas păt, slănină, saci cu făină, unt, ouă, cașcaval. Te mirai de unde le scoteau după atâtea rechiziții. Era efectul reluării în mână a moșiilor de către proprietari și rezultatul disimulării față de germani. Niciodată nu avusesem atâtea merinde substanțiale. Chiar vărul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
număr de 16, precum și 12 "stupitoare de lemn" completau mobilierul dezolant al Ospiciului, unde se aflau cum am spus "29 crivaturi de lemn din care unul sfărâmat". Existau câteva obiecte de uz comun: un vas pentru agheasmă, o "cățuie" de afumat, "doi feredei (sic) pentru fereduit" și de asemenea "două feredoare de spălat picioarele". Nu era nici o încăpere pentru baie, ci numai spălătorie de rufe. Se făcea baie în saloane, în condiții precare, utilizându-se în acest scop un burete, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Infern la lumina soarelui, voi reveni și eu de la școală acasă la lumina ochilor vecinei mele. M-am opus, deci, pe răbdare, neputând face altfel, și am început să înșir din capăt zilele cele lungi și monotone între păreții cei afumați, cu coatele pe pupitre, cu ochii în cărți și cu gândul cine știe unde. După un an, într-adevăr, am revenit, dar ce folos că am găsit casa doctorului Diaconovici întunecoasă și tristă ca un al doilea iad. Numai erau ochii cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
sunt golani veritabili și compromit însăși ideea generoasă de golănie. Sunt o rușine pentru adevărații golani. Stau pe hol, atârnă. Așa zic. Viețuirea înțeleasă ca vegetare. Stă aici în bucătărie și fumează cu degetele lui galbene, înnegrite, ca niște cârnăciori afumați. Babic, cârnați de oaie. Ceva de genul ăsta. Nici măcar o panoramă în fața ochilor nu are. Peretele altui bloc se vede doar. Se mai aud țipete alungite printre blocuri. Copii care zbiară inconștient. Țipă, nici măcar nu articulează cuvinte. Deși spun ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mea, din față, ediție din 1888 a acelor Fleurs du mal tipărită de Alphonse Lemerre, editorul poeților parnasieni, minune de format, literă și ornamentație elzeviriană, legat În piele vișinie și cu marginile aurite, mi amintește și azi, cu filele lui afumate, lampa cu petrol a tinereților noastre pline de veghe pasionată. Îl luasem Într-o zi cu mine, pe vremea lava lierei vagabonde, În căruța cojanului de pe Ialomița care mă ducea, pentru o cinzeacă de țuică, cu Ioachim Botez, să visăm
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dintr-un muzeu militar. Înțelept, cu umor și sarcasm - și neprimenit ca un Socra te -, nu-i scăpa nimic ochiului său ager, Întrebător, nici minții lui proaspete, aplicată realităților, neîmpiedicată de formule și capabilă de reacțiuni prompte și firești, ritos afumate și fără con veniențe În fața lenei de a cugeta a birourilor militare, care Îi recomandaseră, Într-o faimoasă circulară a Marelui Cartier General din Iași, să-și hrănească miile de cai de la coloană cu rămurele și flori de vâsc (viscum
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cartofii cu carne, simplă, s-ar părea, dar de o dificilă formulă chiar pentru cei mai bătrâni bucătari; castraveții acri cu piept gras de văcuță; gutuile rumenite În tigaie și gătite cu carne macră „de la coadă“; prunele uscate, opărite sau afumate, gătite cu piept sau cu costiță afumată de purcel; ciulamaua de rinichi; stufatul sau capamaua de miel cu ceapă, usturoi verde și coconari; mielul cu spanac verde, cu tarhon, cu ciuperci, cu capere, cu ver dețuri, cu găluști și sos
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
spital, s-a întâlnit cu Stan. El avea un rucsac de pânză, mai încăpător și mai bogat: pe lângă pistolul cel grozav, mai deținea briceag, lanternă, o busolă, plus o carte de Jules Verne, plus pâine și o bucată de slănină afumată și una de salam uscat. Până-n pădurea Galimea, unde sperau să-i întâlnească pe partizani, erau cam cincisprezece kilometri. Dacă vor merge în pas alert, în trei-patru ore vor fi acolo, adică pe întuneric încă - e bine. Au respectat planul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cu atâția rulmenți și i-am cerut un loc de casă. Însă pentru locuri de casă, sunt mai buni consilierii primăriei. Iar dacă prinzi unul cu pisica bunicii beteagă, om te faci“. La celălalt capăt al mesei, un stomatolog ușor afumat dă din cap neîncrezător: „Adu-mi-l mie sâmbătă după-masă pe deputatul ăsta al tău cu o infecție la măsea. Să-l văd eu cum mi se uită în ochi ca un copil care și-a pierdut părinții și scot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
tandrețe -, iar când nu-și mai poate juca rolul de etalon al puterii și bogăției, să-l abandonezi în mijlocul orașului și să te faci nevăzut! Unii oameni pot coborî sufletește și mai jos, dar nu cu mult mai jos. Oase afumate În iarna lui 1997, un rebusist bătrân mi-a vândut un pont, în felul vicios camaraderesc în care se ajută pușcăriașii când unul dintre ei e lăsat la vatră ca să se apuce din nou de furat: mă admira mult un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
dezlegat vreodată un careu. Dar îmi era foame, familiei mele îi era foame, țării întregi îi era foame și, fiindcă foamea bate rușinea, așa cum în armată funcția bate gradul, mă îndreptam spre abatorul din Titu atras de mirajul unor oase afumate. Gestionarul fusese fără echivoc, în modul acela suprarealist în care se purtau discuțiile despre carne, brânză și cafea în 1987: „Să vină domnul Tudor încoace și o să-i dăm din oasele noastre afumate“. Astăzi, invitația sună lugubru, dar pe atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
piață nu găseai decât gâturi și gheare de pui și „adidași“ de porc, condamnă o Românie pe care n-o cunosc și n-or s-o înțeleagă niciodată. Dacă eu o făceam pe rebusistul ca să capăt pe sub mână niște oase afumate tocmai de la Titu, nu era dintr-un minus de demnitate, ci, dimpotrivă, dintr-un exces. Având de ales între a fi demn din perspectivă istorică și a fi demn în ochii alor mei, am ales de fiecare dată a doua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
o supă, dar ascunde-o, să nu ne vadă dracului careva că-ți dau!“ Dacă voi ajunge vreodată în situația de a compara modul în care m-am simțit eu învingător când mă întorceam acasă cu brațele pline cu oase afumate și modul în care se simt justițiari și imaculați cei care vor să știe cât de demn m-am purtat în comunism, voi fi foarte îngăduitor cu ei. Ca să fii deștept, nu-i suficient să nu te naști prost. Mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
bou." (G. Topîrceanu) Acceptând în final ca punct de sprijin al părții dorsale taburetul, doamna Condor, dintr-o curiozitate specifică marilor detectivi, și-a început activitatea de investigație, formulând o întrebare simplă, aparent banală: Doamnă Rozalia, de ce-i așa de afumată camera asta? La această întrebare mama s-a limitat la un răspuns laconic. Din cauza fumului, doamnă. Vizitatoarea noastră, aflată într-un vizibil proces de senescență, a încetat să mai cerceteze camera, oprindu-și privirea plină de o avidă curiozitate asupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de ucidere lentă, dar sigură a propriilor mei copii nevinovați, prin înfometare??! Luați aminte, doamnă, că ceea ce gândiți ori spuneți despre mine și despre copiii mei este și neadevărat și mai ales profund jignitor și impardonabil. Da, doamnă, camera e afumată din cauză că el, crivățul, acoperise casa în întregime, cu acoperiș cu tot, inclusiv hornul. În momentul în care am făcut foc, tot fumul s-a răspândit în cameră, încât am crezut că vom muri asfixiați. Dacă nu ne-ar fi salvat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ce-a fost mai departe... A sosit timpul să mergem la "camera de gazare" pentru a vedea în ce măsură intrușii au fost afectați de fumul otrăvitor. Lighioanele muriseră. Nici urmă de ploșnițe ori de căpușe. Dar pereții și tavanul erau bine afumați; am trecut serios la treabă pentru a pune cămăruța și sala în stare de funcționare. Tata era solicitat la muncă aproape în fiecare zi; ceva bani se mai găseau. A cumpărat vopsea albastră, iar Mircea și Lică, suiți pe o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ochi de koso-albanezi, ce fac aprins politică. O insulă etnică, cu alte cuvinte. Un al doilea "comerț" balcanic aparține unui kosovar căsătorit cu o frumoasă sud-americancă. Locuiesc împreună în încăperea din spatele magazinului. De la ei cumpăr pepeni (importați din Grecia), cârnați afumați și un fel de pastramă ce-mi aduce aminte de pastrama din România. Țin foarte mult la proprietarul magazinului. Primăria din Geneva a interzis prin ordonanță vânzarea alcoolului după ora 21.00, din cauza bandelor de adolescenți care găseau că este
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ciorba servită în boluri metalice asemănătoare cu cele utilizate în armata română. Patronii turci sunt amabili, porțiile uriașe, nostalgia clienților, maximă. Magazine: Magazinele balkano-central-europene. Murături, castraveți, varză acră ca la Oborul bucureștean. Contribuția polono-ungură se manifestă prin șiraguri de cârnați afumați și șunci expuse savant, astfel încât să atragă magnetic privirile potențialilor clienți. Șliboviță, vodci diverse, bere "etnică", vinuri puzderie. Marca sârbească "Țarul Lazăr" (eticheta masivă, cu chipul-icoană al țarului martir pus la treabă de către marketing) este însoțit de perechea sa de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fel al cartofilor (de preferință prăjiți), cu alimentele sărăcăcioase din Alimentara: conservă de pește, tocană de legume (după o anumită rețetă, aceasta devenea ciorbă), biscuiți cazoni (îi numeam ca atare) și ceai de zahăr ars. Râdeam de cozile la oase - afumate -, care adunau zeci, poate sute de oameni pe trotuarul din fața Filologiei, care se învecina la acea dată cu o Gospodina. Făceam cozi doar la țigări și la cafea, invariabil în amestec (sau cu înlocuitori), uneori la fructe. Îmi amintesc de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
părinților), venea momentul în care toți cei din compartiment își sco teau pachetul cu de-ale gurii. Pahare de plastic „raba tabile“, roșii tăiate cu briceagul, termosuri, brînză, furculița de la briceag, pulpe de pui, piept de pui, castraveți, cîrnați, cașcaval afumat, sarea din flaconul de medicamente - toate acestea îl amețeau pe Dănuț. Dar și mai tare îl amețea mirosul de ou fiert, care, după ce era anunțat de cele trei ciocănituri succesive în metalul de pe marginea măsuței, invada întreg compartimentul, cu atît
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]