1,915 matches
-
adevărul. Te-am văzut luptându-te ca un bărbat; mai mult, îți datorez viața. Cine te-a învățat să folosești sabia? Tatăl meu, dar mai ales Ricarius, maestrul lui de arme. A murit odată cu el. Lăsând în spate lacul, se afundară din nou în întunecimea desișului, unde terenul se dovedea tot mai anevoios de parcurs. Sebastianus îi ceru vești despre Chilperic. — E rănit, dar în afară de orice pericol. Soldații săi l-au dus la Genava. — Și tu? După cât se pare, preferi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care nu se vedeau urmele prezenței umane, cu suprafața fărâmițată de nenumărate bălți rotunde, înconjurate de trestie și desișuri de arini. Se găsiră curând într-o adevărată mlaștină, în care Divicone era singurul capabil să se orienteze. Copitele cailor se afundau în pământul mocirlos, iar cărarea pe care o străbăteau se strâmta, pe unele porțiuni, într-atât, încât îi constrângea pe Sebastianus și pe tovarășii săi să meargă în șir indian, înconjurați de mărăcinișul des și de ochiuri de apă stătătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îi strigă în mijlocul vociferărilor tovarășilor ei. De-acum, ești de-al nostru! 12 în întunericul nopții, barca tăia lent negura care, ca un văl impalpabil, plutea pe deasupra râului. Liniștea apăsătoare era spartă doar de clipocitul mărunt al vâslelor ce se afundau ritmic în apa tulbure. Pentru bătrânul și încercatul barcagiu ce se afla la prora, singurul punct de reper care îl ajuta să vadă zidurile Aurelianei erau focurile aprinse pe turnurile de pază, ce lăsau să se vadă doar crenelurile, făcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Moralitatea individuală și cea națională sunt structuri delicate, capabile să suporte presiuni mari, dar care se deformează ușor. De fiecare dată când fiul unuia bogat sau nobil obține avantaje speciale datorită nașterii lui, indivizii mai puțin favorizați de pretutindeni se afundă mai adânc în complexele lor de inferioritate și încearcă mai înverșunat să scape din mijlocul realităților distrugătoare care-i înconjoară. Asta, desigur, este pe planul doi. Oamenii sunt prea ocupați în majoritatea timpului, pentru a-și da seama la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
ne duci spre "Orient", interveni Filip. Ai, ai, ai! Ca în vremurile bune, chiui Nikolai și șfichiui cu biciul prin aer. Scoțând abur gros pe nări, caii porniră brusc la trap, făcând ca trupurile obosite ale celor doi să se afunde voluptuos în capitonajul de piele moale al birjei. L-ai mai văzut pe grec? întrebă muscalul, fără să-și întoarcă fața imberbă. Niciodată, răspunse sec Filip. Gerul se înmuiase și nu mai era frig. Vălătuci mari de ceață secreții nocturne
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cauza fricii nu poate fi suprimată de lama vreunui cuțit. Au spart cu topoarele ușile și au năvălit înăuntru. O duhoare pestilențială de vegetație în descompunere le-a oprit pentru o clipă înaintarea. Tălpile tăbăcite și ghetele scâlciate s-au afundat în grosimea și moliciunea covoarelor persane. Au strâns mai aprig pumnii pe cozile topoarelor și au continuat asaltul, urcând scările, împiedicându-se și călcându-se în picioare pentru a ajunge primii în iatacul Feliciei. Acolo îi aștepta un spectacol oribil
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
palidă după o noapte de veghe, apunea în dreapta. Avea aurul de o parte, argintul de alta și apa la picioare semn bun pentru călătorie. Mirosea puternic a pelin trezit din somn și bivoli negri îi traversau drumul pentru a se afunda în mâlul răcoros de pe marginea apei. După un cot al râului, zări o mogâldeață afundată în apă până la subsuori, cu glugă pe cap și umeri, ca a hamalilor. Cu grabă și fără zgomot se mișca prin vâltoare, de colo-colo. I
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
alta și apa la picioare semn bun pentru călătorie. Mirosea puternic a pelin trezit din somn și bivoli negri îi traversau drumul pentru a se afunda în mâlul răcoros de pe marginea apei. După un cot al râului, zări o mogâldeață afundată în apă până la subsuori, cu glugă pe cap și umeri, ca a hamalilor. Cu grabă și fără zgomot se mișca prin vâltoare, de colo-colo. I se deslușeau doar mâinile, care culegeau icoanele plutitoare și le băgau într-o traistă. Era
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
întunecoase. Târgoveții prizau, mestecau sau duhăneau tabac ținut la brâu în chisele brodate, dând pe gât ca aldămaș ulcele de vin d-ăl prost și ieftin, stricat cu apă și miere, cărat cu chervanul în butoaie mari în care cârciumarul afundase și câteva lipitori de baltă, ca să se lipească mușteriii de vin. îngânau și țineau isonul unui taraf de balaoacheși, care îi dădeau zor cu cântări tânguitoare de iuboste și de inimă albastră. Bătrânul îi privi o clipă cu invidie pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
locaș de ghilotină. Câte un zarzavagiu rânjind știrb, se descoperea netezindu-și părul rar cu palmele însalivate. Capul pleșuv, cu fața nerasă, înnegrită de colb și arsă de soare până la dunga lăsată de căciulă în mijlocul frunții, cu ochii supți și afundați în găvane, cu nasul osos și coroiat, și-l așeza cu respect și teamă pe umerii îmblăniți ai boierului, de parcă schimbarea ar fi putut să fie aievea și definitivă. Târgovețul purcedea la drum spre casă mulțumit, cu convingerea și chiar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
doarmă. Venise vremea să se trezească. Se ridică În capul oaselor și băgă În priză ochiul electric. Apa fusese pregătită la culcare. Îi plăcea să privească schimbările sârmelor ca cenușa. Se trezeau la viață furios aruncând mici scântei și se afundau În rigiditate roșie sub sticla recipientului Pyrex. Mai adânc. Pălind. Avea un singur ochi bun. Stângul distingea doar lumina și umbra. Însă ochiul bun strălucea Întunecat, iscodind atent printre firele de sprânceană ce atârnau peste el, ca la unele rase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
tras prin salonul de societate și Înapoi În pădurea Zamoșt. Acolo de foarte aproape Împușcase un om pe care-l dezarmase. Îl făcuse să-și azvârle carabina. La o parte. La vreo doi metri În zăpadă. Aterizase culcată și se afundase. Sammler Îi ordonase omului să-și scoată haina. Apoi tunica. Puloverul, bocancii. După aceea, Îi spusese lui Sammler cu voce Înceată: „Nicht schiessen“. Se rugase să-i cruțe viața. Roșcovan, cu o bărbie mare acoperită de tuleie arămii, de-abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
umeri. Credeți că ar trebui să mergem În spațiu, doctore Lal? — Sunteți foarte trist În legătură cu nepotul dumneavoastră. Poate ați prefera să nu discutăm. — Odată ce Începi să vorbești, odată ce mintea se obișnuiește cu asemenea Întorsătură, continuă să se Întoarcă și se afundă În toate evenimentele. Și poate că problemele devin oarecum mai ușor de Îndurat dacă o lași să se Învârte. Deși nu văd de ce ar trebui să fie mai ușor de Îndurat. Este un moment cu adevărat Înfricoșător. Dar ce poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Allah cerea mai mult de-atât, iar Ahmad avea nevoie de un dumnezeu care să ceară mult. Altfel n-ar fi putut să-L respecte. Ahmad s-a mai uitat o dată la Ellis, apoi a întors spatele. Cu cât se afunda mai mult în munți, cu atât mai mult scăpa de durerea cronică de cap. Naji nu-i lui în considerare interesul pentru Khidr, profetul, călătorul, Cel Verde; fratele lui ajunsese să fie atât de despuiat de credință, încât nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mână. Femeia s-a crispat, dar ochii lui erau blânzi, iar vocea îi semăna cu șoaptele copacilor. Alice, a zis Ahmad, ai luat-o în direcție greșită. Alice s-a uitat împrejur. Într-adevăr, fără să-și dea seama, se afundase și mai tare în pădure. A, a exclamat ea. Am crezut ... Vino, i-a spus bărbatul. Te conduc înapoi. Ahmad a ținut-o strâns de mână și-a călăuzit-o către casă. Au luat-o pe lângă Lantz Bar, către vechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
se instalează liniștit în sacul de dormit, în mijlocul pustietății. Sigur că sunt, a concluzionat Mike. Jina s-a dus la el, a încercat să-l ia în brațe. Zach, a spus ea. Zach s-a smucit însă și s-a afundat așa de tare printre copaci, încât Jinei i-a fost teamă c-o abandonase din nou. Femeia a deschis gura, dar a închis-o la loc fără să-l strige. Își amintise că, în Idaho, țipetele nu-ți foloseau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cel mai frumos zâmbet și cei mai albaștri ochi din câți există pe lume... Nu mai visa dacă ți-e greu! îi spuneam. Trezește-te și fii iar tu, fata cu privirile de gheață!... Dar era prea târziu. Ea se afunda în adâncul de gânduri și se lovea repetat de întrebări fără răspuns. De pe o bancă din curtea școlii, cineva îi fredona cântecul abia compus cu o săptămână în urmă. Farsele tinereții îi prindeau în capcană pe toți. Iubiri trecătoare răneau
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Îndată un miros Înțepător, ca de frigider vechi, care venea de la paltonul lui. Timp de cîteva minute - de fapt cîteva zeci de secunde - pînă cînd trecu trenul, pupilele individului se făcuseră mici de tot În spatele ochelarilor și capul i se afundă În gulerul paltonului. Trupul lui Înțepenit tremura odată cu trepidațiile trenului, vibrînd de parcă era o foiță metalică subțire. Oare ce poveste Îmi mai Îndrugă? Dacă a venit să-mi mai spună ceva concret, treacă-meargă, dar dacă voia să-mi arunce iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Taximetristul era foarte nervos. CÎnd i-am spus unde să mă ducă, a dat din cap, dar n-a scos o vorbă. A demarat brutal, de parcă n-avea pic de milă pentru motor și ambreiaj. Dacă EL s-ar fi afundat pe undeva prin spatele Cameliei, evadînd Într-o altă lume, oare și-ar fi petrecut timpul ca acest șofer, cu nervii praf, ca o bucată de sticlă fărîmițată? Oare este chiar atît de insuportabilă lumea aceasta, Încît trebuie să Încerci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
s-ar putea numai să ni se pară că iubim? Dacă pot exista asemenea confuzii, atunci care criterii ne pot lămuri? - Nu știu. E o complexitate... Oricum, simpla lege a atracției e nesemnificativă. Cu cât căutăm deslușiri, cu atât ne afundăm într-o imposibilitate a definirii, totul se lămurește în metafizic, dar nu suntem înzestrați cu puterea unei asemenea aventuri. Ea mă privi ca dintr-o capcană din care-și cerea izbăvirea, iar eu, neînțelegând, o întrebai la ce gândește. - La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
profetică. Aceste paradoxuri îi oferă mai multă strălucire figurii lui Emil Cioran" și "Pentru Cioran, profetul dezamăgirilor, umanitatea a trăit liniștit numai în vremurile scepticilor". Citind cele două articole, am uitat că mă aflu pe o bancă din centrul Limei, afundându-mă în conținutul conversației inteligente a ziaristei din Italia cu ilustrul scriitor român. În ciuda restricțiilor, din acele vremi, de a introduce în țară cărți sau articole de sau despre autorii interziși de regimul comunist, am luat cu mine și încă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
marginea mesei. Deodată rosti tare, întinzând mâna stângă, mare și neagră, spre mine: Nu! la noi nu-i chip să mai trăiască rumânul! Pe mine m-a sărăcit boierul ăl de-a murit, și ăsta care a venit m-a afundat și mai rău în necaz... Am rămas numai cu casa, atât - și cu pușca... În glasul lui era ca un hârâit aspru, dureros. Prin ochii verzi, care mă priveau, trecu o lucire. Crâșmarul îmi făcu cu ochiul și tuși. Puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lui „să dea asaltul“. Căci tot meșteșugul era să știi cum să aduci vorba, unde să vorbești de judecător, unde de grefier, cum să faci pe om să scoată punga, cum să te ridici în vârful degetelor și să-ți afunzi privirea spre francii și spre gologanii cu amar adunați, cum să știi să scoți para după para... Era o luptă în adevăr, pe care Ștefan Bucșan știa s-o ducă totdeauna la bun sfârșit, cu grabă și cu cruzime. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Dădu pinteni calului și își reluă drumul prin pădurea aceea unde avea să-i întâlnească pe Julius Civilis și pe Velunda. Când ajunse la o ridicătură, se opri, fiindcă Lurr stătea nemișcat, cu părul zbârlit, adulmecând. Valerius coborî de pe cal, afundându-se în zăpadă până la pulpe. Ascultă. Un strigăt îndepărtat, înăbușit imediat, sfâșie preț de o clipă liniștea care acum se lăsase din nou peste peisajul scăldat în lumină. Un alt strigăt. Din nou liniște. Valerius își încleștă fălcile, cuprins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de la o ureche la cealaltă, descoperindu-i toți dinții, într-un rânjet sinistru. Celui de-al doilea îi smulseră armura; gol, căzut în zăpadă, se zbătea, încercând să scape. Scoase un strigăt animalic când lama celtului celui înalt i se afundă în stomac. Gigantul lovi încă o dată, și capul soldatului fu despărțit de trunchi, căzând și rostogolindu-se până la trunchiul în spatele căruia era ascuns Valerius. Barbarii scoaseră un urlet sălbatic. Strigăte și hohote de râs umplură văzduhul. Pe trupurile lor aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]