6,798 matches
-
la fel, numai că nu mai e deloc un ou. Nu știu dacă ceva din ceea ce spun are sens. Când ajung în miezul unui lucru, îmi dau seama că am scăpat din mână unul din capete. Ca atunci când încerci să agăți pe sfoară, în bătaia vântului, un cearșaf uriaș nu reușesc să apuc toate părțile deodată, iar unele îmi scapă, zburând departe și nu le mai pot prinde. Ești acolo? Vei exista oare după ce voi dispărea eu? Încerc din răsputeri să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
clădire, un pub sau un cinema sau un complex comercial, și Clio a zis: „O să-mi tatuez o față zâmbitoare pe spatele degetului mare de la picior“. Am întrebat de ce și Clio a spus: „Pentru ca, atunci când voi muri și-mi vor agăța o etichetă de degetul mare, să arate comic la morgă“. Amintirile de genul ăsta sunt ca praful colorat de pe aripile fluturilor care mi se scutură de pe degete și apoi e luat de vânt. Cred că lui Clio i-a plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
aruncându-le în geantă. Unde era al patrulea, cel spart? — Ce dracu faci? se auzi vocea fetei din celălalt capăt al secției. — Dictafoanele, am început. Iată-l - al patrulea, spart în bucăți, cu puțin în afara cercului de lumină. Mi-am agățat geanta de piele pe braț și-am alergat spre rămășițele lui. Ce faci? Haide, aproape am scăpat aproape am scăpat aproape am scăpat... M-am lăsat la pământ și am început să arunc bucățile mai mari de dictafon în geanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lungă într-o alergare susținută. M-am ridicat în picioare, mi-am șters mâinile de jeanși, am luat țigara, am așezat-o cu grijă între buzele uscate și am tras de câteva ori din ea pentru a nu se stinge. Agățându-mi pe mână geanta de piele a lui Nimeni, am luat-o în pas alert peste peluză după fată. Când am ajuns-o, era vârâtă cu capul și umerii într-o tufă mare de rododendroni neîngrijită. — Ce faci? — Mișcă, ordonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe ea. Urcă! Am întins piciorul plin de noroi peste scaun, în spatele ei, iar ea scotoci într-un buzunar al pantalonilor după cheie. — Ești rănit? — Cum? Nu. Nu știu. Întâmplările deveniseră un vals nebun în care eu încercam să mă agăț de orice urmă de logică în vreme ce lumea gonea pe lângă mine în dungi colorate. — Rahat. Fata se uită înapoi, spre spital. I-am urmărit privirea de-a lungul peluzei. O ploaie noroioasă de impresii de-o frântură de secundă - meciuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și pungile cu treninguri și puloverele împăturite și cămășile vechi. Le-am aruncat claie peste grămadă pe podea și le-am lovit cu piciorul, strigând: — Sanderson, pulă bleagă, pulă bleagă și egoistă ce ești. O pungă de plastic mi se agăță de picior și am scăpat de ea azvârlind-o în perete, unde se sparse ca o momâie plină de încălțări și șosete vechi. Bum. Puf paf paf paf. I-am tras mormanului două, trei șuturi lipsite de vlagă, și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
încet după noi. Găsise undeva o șapcă Park Rangers verde și și-o trăsese peste ochi, prefăcându-se că doarme. Hainele mele ude țopăiau la capătul firului său ca momeală, un ghemotoc de aproape-mine cu un cârlig mare și greu agățat în capăt, pregătit. Vechea mea haină vălurea, se legăna și se rostogolea în apa de-un albastru pur și mie îmi părea rău că o sacrificam după toate prin câte trecuserăm împreună. Eu stăteam cu picioarele încrucișate sub mine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
albastrul întins. După câteva minute, am pus berea jos și m-am ridicat în picioare, având de gând să pornesc în căutarea unei noi pălării sau a ceva cu care să-mi acopăr capul. Făcând asta, degetul mare de la picior agăță marginea cutiei de bere și o răsturnă. Aceasta se rostogoli, împrăștiind spuma, și se lovi de balustrada din cealaltă parte a bărcii cu un clinchet metalic sec. Scout ridică ochii spre mine. — Ce e? Se uită în larg spre marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
încetini deloc, înaintă mai repede, ajunse mai aproape, tot mai aproape... Zgomotul sfâșietor de lemn zdrobit și Orpheus înclinat tare la babord. M-am prins de micul parbriz al ambarcațiunii, împingându-mă cu picioarele în peretele punții superioare; Fidorous se agăță de balustradă în vreme ce găleți, cutii, frânghii și toate celelalte se rostogoliră și se împrăștiară pe punte. — Scout. — E-n ordine, e bine, spuse vocea ei de undeva unde nu vedeam. Un pocnet sau un bubuit sub noi, butoaiele legate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fécîndu-i respirația greoaie și raré, ca și cum și-ar fi interzis sé mai respire aerul acelei nopți vinovate, acelei nopți din amintirea lui În care s-a gîndit sé facé asta. Ce se va spune despre el? Îi plécea sé se agațe de mașinile și tractoarele care brézdau satul Încércate cu paie și cu gréunțe sau cu nutreț pentru fermă de vaci. Se agéța și mergea o bucaté de drum, așteptînd ca mașina sau tractorul sé Încetineascé. Tractoarele mergeau mai Incet și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
a luat-o În jos, pe lîngé cimitir și cazangerie. Din cauza grémezii de fier uzat, care crescuse pîné la jumétatea drumului, parada Încetini mersul și fiecare trecea atent sé nu se murdéreascé, sé nu se Împiedice și sé nu se agațe. CÎțiva béieți sériré peste fiare și atunci se auziré vocile Învéțétoarelor, care au strigat toate deodaté, o parte „boilor” și-o parte „vacilor unde vé bégați!” Cineva chiar Îndrézni sé saré peste o grémadé de cérbune din fața cazangeriei și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
mă străduiesc s-o ignor. Între timp, cade reclama la Sprite; la nu'ș ce reclamă contra ridurilor care pot aștepta și aștepta și aștepta, la o înghețată de paradis și la "cel mai adevărat ziar". Domnul Bebe s-a agățat de trapezul ratingului. Face un triplu salt, fără plasa bunului simț dedesubt. Aruncă informația despre fata care se masturbează știe el, i-a telefonat chiar ea cu un hamster. În traducere... libertină: ca să faci sex, n-ai nevoie de sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
-l facă faimos. Poate și bogat. Știa că n-o să-l facă nici faimos, nici bogat, dar avea nevoie de minciuna asta, cum am și eu nevoie de minciuna că romanul la care lucrez o să mă facă faimoasă. Nu ne agățăm fiecare de-o minciună? De-o minciună necesară? Tata. Cînd s-a întors din refugiu, pe peretele Bibliotecii Centrale "Ferdinand" scria min net. Nu sînt mine. Cine ar fi crezut să fie atîtea? El nu, deși viața devenise de nerecunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
am ce viață sentimentală a avut, are. Albumul îmi spune că trece printr-o nebunie de asfințit, înainte de căderea ultimă. Perverserezi, Russ, perverserezi! Mi-o confirmă și ultimul autoportret. Unul violent autoironic, violent anti-idealist; un fel de salamandră înaripată stă agățată cu ghearele de sexul erect. Cine spunea că, bătut bine, aurul ajunge ban, monedă forte? Așa-i și talentul lui Rusalin, după cît costă albumul; după cît costă un tablou semnat Rusalin Pop. "Căci multă glorie aduc descrierile bine făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
peștoaică. L-a avut la mînă pe X. I-a pus la dispoziție viitorului decan pe Miss Filologia. Y i-a acoperit (destul de inabil) un plagiat. Lucrarea de doctorat a dat-o "la făcut" lui Z. A știut să-i agațe, cu complicitate perversă, pe mulți. Vrăjitorie? Nu, psihologie. O evit pe dama masivă, cu chelie în creștet ca o tonsură catolică. Pleoapa căzută îi dă un aer de dragon solzos. Și pe mine a încercat să mă captureze cu mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
weeps" a Beatles-ilor. Privesc dincolo, prin ușa întredeschisă și încerc să rețin timpul "întors" pentru o clipă printre vaierele ghitarei. Dulce și iluzorie melancolie! Un imbold nestăvilit mă îndeamnă să plec chiar acum, în secunda asta, ca și cum totul ar sta agățat în acest moment, în care timpul s-a răsucit pentru o instanță sub vraja acestui superb cântec. Mai privesc o dată la timpul "întors", prelins prin ușa întredeschisă, iau haina din cui și ies. Nu dau nicio explicație. Nu că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
observ șirul paralel ce se mișcă în sens opus, mult mai rapid, al furnicilor desfrunzite ce se întorc pentru următorul transport. Este atât de liniștitoare această după-amiază târzie... Totul zace într-o armonie statică și deplină; vântul a stat, soarele agățat în cer a uitat să mai apună, norii nu mai aleargă, stau desenați pe cer. Singure, furnicile vibrează calm aerul în surdină, concretizând tăcerea. Ceva mă gâdilă în palmă. O deschid și privesc la furnicoiul uriaș, cavalerul vătaf, ce continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
camerele de curenți pare să-i fi dezinfectat și închis rapid rana, căci după 24 de ore o regăsim în holul "Casei", rugându-se și, probabil, aducând mulțumiri entităților, în fața triunghiului "cunoașterii", simbol al "Casei de Dom Ignacio". El stă agățat pe peretele de răsărit al holului și circumscrie un spațiu sacru de concentrare, meditație și rugăciune. Un bărbat, cândva vindecat de Joao, revine la "Casa" cu o altă problemă și speranța de a mai potența o dată miracolul în favoarea lui. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de înfundat le auzea vorbele dacă erau vorbe scâncetele, râsetele dacă erau scâncete sau râsete -, vorbeau de parcă ar fi scris indescifrabil sunetele desenate în cuvinte străine. Pictogramă sonoră? Cod? Din difuzor, un violoncel leșina violet. Mișcarea o simți când se agăță neputincioasă cu privirea de tavan. Era un amurg lung atunci când Mioara Alimentară se hotărî să plece. Dar nu o lăsau fantasmele cu limbajul lor ermetic. Așa că se hotărî, cam pe la începutul așezării peste lume a sfârșitului zilei, să mai încerce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Vântul trist dansează, vântul dansează cu vederea uscată, lovește cu coardele uscate, zidul uscat sună a sec, a toamnă, a moarte, uscatul pocnește ca boaba de strugure, uscatul zemuiește ca mustul, e sângele subțire, albicios, al iederii de care mă agăț, de ce mă lovești, nu tu mă lovești, Mamă, mă lovește vântul și iedera, frunzele uscate pe gura mea inundată de sânge, înecată de strigăte, oprite în gâtlej, pe trahee, în plămânii care cer aer, deschid gura și înghit aer, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-ului, ca să acosteze pe țărmuri mai liniștite și să aștepte un alt dezastru. Mama 1 și Mioara 2 se amestecară prin mulțimea pestriță. Mioara 1 și Mama 2 se certau. Un cuplu spunea că viața e un cârnat care trebuie agățat fie sus, fie jos, celălalt dimpotrivă, că ar putea fi o formă simțitoare, dar lipsită de vitamine, deși vie, fie înăuntru, fie în afară, fie ascunsă, fie cântată. Cuplu contra cuplu, toți flecărind, au ajuns la polemici și, de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
m-aș fi inventat. Nu vreau să crezi că delirez sau mă repet, dar oare lespedea de pe piept, care mă apasă tot mai greu, nu înseamnă oare sedimentarea orelor care trec, așa cum aluviunile creează țărmul?! Dacă am de ce să mă agăț înseamnă că sunt un acrobat în siguranță. Dacă îmi va lipsi camera, mă agăț de lespede, dacă îmi va lipsi și aceasta, mă agăț de unda tractoare a iubirii, de forțele magnetice ale Planetei Iubirii, Mitică Petrache. Nu știu dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
oare lespedea de pe piept, care mă apasă tot mai greu, nu înseamnă oare sedimentarea orelor care trec, așa cum aluviunile creează țărmul?! Dacă am de ce să mă agăț înseamnă că sunt un acrobat în siguranță. Dacă îmi va lipsi camera, mă agăț de lespede, dacă îmi va lipsi și aceasta, mă agăț de unda tractoare a iubirii, de forțele magnetice ale Planetei Iubirii, Mitică Petrache. Nu știu dacă tu mă mai știi, dar află despre mine că sunt bine, sănătoasă și te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nu înseamnă oare sedimentarea orelor care trec, așa cum aluviunile creează țărmul?! Dacă am de ce să mă agăț înseamnă că sunt un acrobat în siguranță. Dacă îmi va lipsi camera, mă agăț de lespede, dacă îmi va lipsi și aceasta, mă agăț de unda tractoare a iubirii, de forțele magnetice ale Planetei Iubirii, Mitică Petrache. Nu știu dacă tu mă mai știi, dar află despre mine că sunt bine, sănătoasă și te iubesc. Cu această frază de liceană în călduri, îmi încep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a ridicat la cer, iar când Dumnezeu i-a întins o mână, datorită diferenței de fus orar, tata lui Grasu trecu pe lângă Creator, într-altă veșnicie, cu degetele încleștate pe sfoara zmeului, care pentru prima dată în istorie nu se agățase de crengile castanilor de pe bulevardul Karl Marx. Nici eu n-am avut niciodată bicicletă. Nea Costică frizerul era singurul om cu care eu, Șepcarul, eram prieten, pentru că nu râdea niciodată de ochelarii mei cu dioptrii mari și, după câte îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]