1,967 matches
-
căreia Porfiri detectă o urmă de adâncă onestitate. Deși părea oricând gata să te mintă în față, bărbatul lăsa impresia că, cel puțin, pe el însuși n-ar fi în stare să se amăgească niciodată. Trebuie să fie o prezență agreabilă, gândi Porfiri. ă Acesta este Rataziaiev, spuse Porfiri. ă Da, confirmă Prințul Bikov. ă Este mai în vârstă decât mi-am imaginat. Porfiri își ridică privirea și se uită la prinț, gândindu-se la relația dintre tânărul prinț și actorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
spuse Cipriano Algor, dar știa că nu putea fi adevărat, pietrarilor, și faptul e riguros istoric, le-a plăcut întotdeauna să mănânce în aer liber, chiar când au lucrat în deșert, cu atât mai mult într-un loc atât de agreabil de campestru ca acesta, cu planșele de uscat sub dudul negru, și plăcuta adiere a amiezii. Indiferent de unde vii, trebuie să ieși afară, spuse Cipriano Algor, problema e cum te scot de aici, ca să te duc în brațe ești prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mai vorbim de cele care le au spre interior, Interiorul cui, Interiorul Centrului, evident, Vrei să spui că sunt apartamente ale căror ferestre dau spre interiorul Centrului, Află că mulți le preferă, cred că priveliștea de acolo este infinit mai agreabilă, variată și amuzantă, în timp ce în partea cealaltă sunt mereu aceleași acoperișuri și același cer, Oricum, cine trăiește în aceste apartamente nu reușește să vadă decât etajul Centrului care coincide cu înălțimea la care locuiește, observă Cipriano Algor, dar mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
naturii reale a creațiilor admirate orbește. O cultură în exclusivitate literară și estetică este cea mai rea pregătire imaginabilă pentru a recunoaște caracterul patologic al lucrărilor degenerate. Oratorul care își amalgamează frazele expune în mod mai mult sau mai puțin agreabil impresiile subiective pe care le primește de la lucrările criticate, dar este incapabil să judece dacă acestea sunt produsele unui creier bolnav și de ce natură este tulburarea psihică care se revelează astfel. Astfel, Nordau consideră că efectele artei sunt malefice prin
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
dezamăgesc, spune Diavolul cu obidă, dar nu am nici o putere asupra celularelor, computerelor, televiziunii prin cablu, comunicațiilor prin satelit și microundelor. Nu, pe bune, e adevărul adevărat. Pe vremuri, lucrurile erau mai simple, mai nostime. Aveam o existență frivolă și agreabilă, În calitate de personaj comic, Îndrăgit, cvasi-funcțional. Era grozav - literatură clasică, operă, balet... Oftează din rărunchi, apoi se apleacă spre Wakefield. — Apoi, Într-un singur an, am trecut de la a fi personificat la Bolshoi la a fi zeificat de Khomeini și Falwell
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
coate de care făcea atâta paradă, când probabil că și le cosea special, în timpurile astea, o înveseli așa tare, încât își dădu seama deodată că uitase să ia curba. Făcu imediat cale întoarsă, simțindu-se purtată de un fior agreabil de nerăbdare înspre aleea casei părinților ei. Oare ar trebui să-i povestească tatălui ei despre întâlnirea cu Laurence? Știa că se simțea oarecum vinovat pentru că nu se așezase la casa ei și că ar fi foarte încântat că întâlnise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
romantice privind caracterul parazit al criticii în raport cu creația, mergînd pînă la propunerea de înlocuire a criticii cu eseul: „Critica, veșnic dezmințită de judecata posterității, ar trebui să renunțe la pretenția de a clasifica valori și să se refugieze în genul agreabil al eseului, adică să bată apa-n piuă cu subtilitate” („Critica“, în Luptătorul, an III, nr. 468, 7 ianuarie 1922). De la Poe și Baudelaire, cei dintîi promotori ai poeticilor moderne sînt „artiștii”, aceștia acționînd ca factor de presiune în răspăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un nou prilej de șarjă la adresa spiritului mic-burghez. De astă dată, alături de „poetizatele detalii burgheze” ale relatării blîndului intimist, e taxată indirect și Flacăra lui Constantin Banu, generoasa revistă-magazin de mare tiraj (14): „Flacăra publică — în sfîrșit — o poezie foarte agreabilă și foarte încîntătoare de B. Nemțeanu. Ni se povestește cu infinități de poetizate detalii burgheze (supranutrițiune, creștere în greutate, lenevii) vilegiatura poetului din anul de grație 1915”. Publicînd, sub formă de versuri... hiperrealiste, „părți inedite din această vilegiatură”, Chemarea oferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a cărții” (op.cit., pp. 411-412). Într-o scrisoare din 1937 către același Sașa Pană, pictorul Dimitrie Vârbanescu — fost colaborator al Biletelor de papagal, aflat pe atunci în Franța — afirmă că prietenii săi (printre care Jean Giono) „au fost așa de agreabil surprinși” de textele lui Urmuz, încît au proiectat o traducere completă a operei acestuia. Tot în 1937, Ion Biberi își publică eseul despre Urmuz la Editions Corymbe, Paris. D. Vârbanescu va fi, în 1949, protagonist al unui schimb epistolar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
plăcea să sufere nici o înfrângere. Pe scurt, ea a fost crescută în maniera japonezei din zilele noastre. Takamori considera că sora lui era mai drăguță decât multe alte fete de seama ei. Când nu era furioasă sau bosumflată, era chiar agreabilă, dar nu avea nimic din sensibilitatea japonezei clasice, ai cărei ochi se umezeau când privea stelele sau care ofta nostalgic la vederea unei violete. Tomoe n-a fost însă întotdeauna așa cum e acum. Când era mică, își ridica mânuțele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
felul În care se Însuflețește bucătăria cînd e și altcineva În ea În afară de mine și de Tom, de modul În care Norah Jones reușește să creeze o atmosferă de căldură și relaxare. Dintr-odată, seara mi se pare mult mai agreabilă decît crezusem că va fi, mai ales pentru că nu e deloc cum mi-am Închipuit-o. Îmi place de Charlie. Adică, Îmi plăcea. Nu Încape Îndoială În privința asta. Dar acum, că e aici, acum că fantezia mea a devenit realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
acum, când Zogru îl așteaptă pe Andrei Ionescu în strada Gelu Căpitanul. Dar atunci când îl privea pe Iscru săpând groapa pentru inelul spătarului, Zogru nu știa încă ce îl ține în viață, îl compătimea ușor și i se părea doar agreabil, iar bucuria pe care o resimțea privindu-l îi venea de departe, din amintirile lui Pampu și din durerea lui de a-și fi pierdut locul nașterii, rostul și viața la curtea lui Gongea, alături de Mărineci, Iscru, Ioniță și Mașcatu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
dar mai întâi spuneți-i domnișoarei datele, să vă facă fișa. Și, în timp ce femeia se îndrepta năucită spre celălalt colți al camerei, unde asistenta scria ceva, profund cufundată în hârtii, Zogru a preluat conducerea. Omul i se părea interesant și agreabil. Era un bărbat de 26 de ani, stagiar, cu tată în Ministerul Sănătății, evident, și mamă care încă îi mai făcea pachețel dimineața, entuziast și hotărât să tragă un timp aici, la spital, cât să-și facă experiență și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
strecoare la pieptul lui, inspirîndu-i mirosul, dar pentru Întîia oară nu mai regăsi imediat, ca altă dată Împăcarea pe care o simțea de obicei. Christian Își strecură mîinile pe sub puloverul ei de bumbac, blînda căldură a mîngîierilor lui Îi redeveni agreabilă, gura lui care i se plimba pe obraz șoptindu-i cuvinte de iubire o liniști Încetul cu Încetul, dorința pe care se străduia ușor să i-o trezească Îi alungă pînă la urmă indispoziția, Închise ochii, hotărînd să-și acorde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
crezut că am te cer În căsătorie? - Îți dau toate asigurările. Cu atît mai mult cu cît n-avem nimic În comun. - În afară de sex. Se făcu roșie de mînie și grăbi pasul. - E adevărat, admise ea, am avut cîteva momente agreabile. - Trebuie să recunoaștem că nu prea există alte distracții În colțul ăsta de lume. Distracții, ochii ei lansară fulgere. - E tocmai cuvîntul pe care-l căutam! - Dacă vrei să te oprești din anchetă că să te consacri viitorului tău soț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să se numească un „cuplu modern” și Janine rămase gravidă mai mult din neatenție. Hotărî totuși să păstreze copilul; maternitatea, credea ea, este o experiență pe care orice femeie trebuie s-o trăiască; graviditatea fu de altfel o perioadă destul de agreabilă, și Bruno se născu În martie 1956. Tânărul cuplu găsi că Îngrijirile agasante cerute de creșterea unui copil erau puțin compatibile cu idealul lor de libertate personală și, de comun acord, În 1958, l-au expediat pe Bruno la Alger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de gospodărie (dar, este ajutată mult de aparatele electrocasnice; are timp din belșug pentru familie). Bărbatul lucrează În exterior (dar grație robotizării, lucrează mai puțin timp, iar munca Îi este mai ușoară). Cuplurile sunt fidele și fericite; trăiesc În case agreabile În afara orașelor (În suburbii). În timpul liber, meșteresc, se ocupă cu grădinăritul, cu artele plastice. Asta când nu preferă să călătorească, să descopere modul de viață și cultura altor ținuturi, a altor țări. Jacob Wilkening se născuse la Leeuwarden, În Frizonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
a mamei lui; apoi amintirea se șterse, continuă să-i maseze clitorisul din ce În ce mai repede, lingându-i buzele cu limbi afectuoase. Christiane gâfâia tot mai tare, pântecul i se acoperea cu pete roșii. Vulva era umedă și sărată, cu un gust agreabil. Bruno făcu o scurtă pauză, Îi vârî un deget În anus, un altul În vagin, apoi, cu mișcări rapide, Începu iar să-i lingă clitorisul cu vârful limbii. Ea juisă domol, cu tresăriri prelungi. El rămase nemișcat, cu obrazul lipit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de adolescenți sataniști care hăcuiseră și Înfulecaseră o handicapată mintal - era ceva mai palpitant, totuși. La sfârșitul fiecărei ședințe, mă sfătuia să fac sport, o obsesie a lui - el Însuși, trebuie spus, Începea să facă burtă. În fine, ședințele era agreabile, dar cam monotone; singurul lucru ce-l Înviora un pic era tema relațiilor dintre mine și părinții mei. La Începutul lui februarie, i-am povestit o Întâmplare cu adevărat interesantă. Era la Mai Lin, În sala de așteptare; intrând, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ferestre se vedeau pantele verzi ce coborau În apele Întunecate ale lacului Loug Corrib. Coborând spre Rosscahill, o luară de-a lungul unei pajiști În pantă lină unde păștea o cireadă de vaci mai mici decât media, de un brun-deschis agreabil. — Le recunoașteți? Întrebă Walcott cu un surâs. Da... sunt urmașele primelor vaci ieșite din lucrările dumneavoastră, acum zece ani. Pe atunci eram un centru foarte mic, nu prea dotat, ne-ați fost de mare ajutor. Sunt vaci robuste, se reproduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
știe nici el. Era doar ceva ce‑i trecuse prin cap. Acolo, sus, glasurile ascuțite ale fanilor - adolescenți parizieni, băieți și fete, strigând la unison - răzbeau amplificate de zgomotele autobuzelor, camioanelor, taxiurilor. Acest spectacol istoric alcătuia fundalul nostru. Petreceam clipe agreabile la cafea. Ravelstein era bine dispus. Totuși, vorbeam cu glas scăzut pentru că Nikki, partenerul de viață al lui Abe, dormea Încă. Nikki avea obiceiul, Încă din Statele Unite, să se uite până la patru dimineața la filme kung fu din Singapore, orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cunoștințe celebre. Ei fuseseră Într‑adevăr un cuplu bogat din epoca Jazzului American. Îi cunoscuseră personal pe Picasso și pe Gertrude Stein. Dintr‑un motiv sau altul, discutam despre ei cu Ravelstein acum, la „Café de Flore”. În zilele foarte agreabile, eu trec printr‑o ușoară depresie la Început de după‑amiază - și vremea frumoasă Îmi Înrăutățește starea. Strălucirea solară care aurește Împrejurimile - triumful vieții, ca să spun așa, Înflorirea a tot ce‑i În jur Îmi iscă un soi de disperare. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Dar carnea din piață era grosolană. Când Îmi pregătea supe, nu suportam să Înghit nici măcar o lingură. Francezii de jos continuau să gătească diferite sorturi de excremente și mă Înnebuneau cu duhoarea. - Cum e posibil ca niște oameni drăguți, cumsecade, agreabili, civilizați să gătească - și să mănânce! - asemenea Împuțiciuni! - S‑ar simți jigniți dacă le‑aș cere să Închidă ferestrele, mi‑a replicat Rosamund. Dar nu crezi că ar trebui să te examineze un doctor? E un doctor francez pe strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ar putea să prefere moartea. Eram în suficientă măsură un om de lume sau suficient de lipsit de imaginație - alegeți ce vă place - ca să cred că o fată așa de tânără, drăguță și deșteaptă va ști să-și facă viața agreabilă, indiferent unde ar arunca-o în clipa următoare soarta și politica. Și după cum i-am explicat și ei, nu putea s-o aștepte nimic mai rău decât deportarea. Nimic mai rău decât asta?! exclamă ea. — Atât, am repetat eu. Nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
că a fost îngrozitor. Am observat că orice urmă de interes pe care Sophie ar fi avut-o față de Philip Cantley era surclasată de grijile ei mai presante față de Violet. Era de înțeles. Philip Cantley nu fusese o figură prea agreabilă. Și Violet, în ciuda talentului său extraordinar de a-și scoate colegii din toți pepenii, avea un șarm la fel de pătrunzător și de puternic ca un parfum din anii optzeci. M-am dus să vorbesc cu el despre piesă, zise Violet cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]