5,707 matches
-
o componentă general justificată, banală, ba chiar ca semnul distinctiv al unei noi „normalități” și ca soluție general acceptabilă a problemelor umane și sociale. În ciuda controverselor care continuă și în prezent, majoritatea cercetărilor conchid că expunerea la violență mediatică induce agresivitatea (în conexiune cu alți factori) prin: Imitare. Copiii imită acțiunile părinților, pe ale prietenilor și eroilor din filme, mai ales când acțiunea lor este recompensată. Iar atunci când consecințele violenței nu apar, copilul învață că nu se produce nici un rău serios
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
scene de violență decât celelalte programe) doar o lume imaginară. Pentru un copil de 8 ani, spre exemplu, cuvântul „real” pare să însemne „ceea ce există în mod material în univers” (Kellz, 1981; Dorr, 1983). Pentru ambii, incidența violenței televizuale asupra agresivității manifestate după vizionare este probabil mai mare decât în cazul unor adolescenți sau tineri tocmai din cauza indistincției dintre real și imaginar: pentru preadolescenți agresivitatea nu este un efect posibil al transferului de la imaginar (ecranul televizorului, desene animate, filme etc.) la
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
există în mod material în univers” (Kellz, 1981; Dorr, 1983). Pentru ambii, incidența violenței televizuale asupra agresivității manifestate după vizionare este probabil mai mare decât în cazul unor adolescenți sau tineri tocmai din cauza indistincției dintre real și imaginar: pentru preadolescenți agresivitatea nu este un efect posibil al transferului de la imaginar (ecranul televizorului, desene animate, filme etc.) la real (viață), ci rezultatul amalgamului confuz al celor două universuri. Adolescenții sunt mai înclinați să se îndoiască de realitatea conținuturilor televizuale, fiind mai puțin
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
mediatice” de către toate categoriile de elevi, chiar dacă în proporții diferite precum: vedetismul (între 71% și 84%); sexualitatea (între 40% și 67%); lipsa de scrupule (între 30% și 53%); violența (între 67% și 77%); plăcerile vieții (între 26% și 45%); vulgaritatea/agresivitatea (între 55% și 66%); minciuna (între 33% și 49%); senzaționalul (între 59% și 67%); îmbogățirea (între 33% și 47%). Influența este mai mare ca tendință asupra grupei de vârstă de 15-18 ani, dar procentele mai mici în cadrul grupei 7-10 ani
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
2006 Expunerea la violență televizuală și comportamentul agresiv al copiilor. Un model structural al efectelor pe termen scurt Poliana Ștefănescu Universitatea din București În ultimii 50 de ani s-au desfășurat numeroase cercetări care investighează relația dintre violența televizuală și agresivitatea copiilor. Acest articol prezintă câteva concluzii generale ale studiilor internaționale și analizează efectele pe termen scurt ale expunerii copiilor la violența televizuală, în România. Sunt folosite tehnici de analiză multivariată efectuate în SPSS și LISREL. Variabilele analizate au fost extrase
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
televiziunea tradițională facilitează proliferarea conținutului violent și răspândirea necontrolată a acestuia, cu efecte asupra dezvoltării generațiilor tinere. Un articol interesant din revista Science prezintă o metaanaliză a tuturor studiilor care investigau ipoteza conform căreia expunerea la violența din mass-media crește agresivitatea (Anderson și Bushman, 2002). Ne referim la un număr de 284 studii, care investighează 51.597 participanți. Datele analizate în studiile respective proveneau din experimente de laborator, cercetări de teren, anchete panel și studii longitudinale. Deși au fost găsite corelații
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
Ne referim la un număr de 284 studii, care investighează 51.597 participanți. Datele analizate în studiile respective proveneau din experimente de laborator, cercetări de teren, anchete panel și studii longitudinale. Deși au fost găsite corelații între violența televizuală și agresivitate, acestea nu au putut confirma ipoteza că televiziunea poate fi privită ca o cauză necesară și suficientă a violenței din societate. Perspective teoretice În discutarea perspectivelor teoretice alternative care încearcă să explice relațiile dintre expunerea la violență (în familie, comunitate
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
vizionare ale copiilor (Comstock, Paik, 1991). Si alți factori familiali cum ar fi pedepsele aspre aplicate copiilor, respingerea acestora de către părinți precum și lipsa de disciplină influențează agresiunea copiilor. Dar acești factori nu explică efectul general al expunerii la violența asupra agresivității, ci explică diferențele individuale în expunerea la violență și în ceea ce privește intensitatea efectului. Oricare dintre procesele teoretice discutate anterior pot contribui la relaționarea pe termen scurt între expunerea la violența și comportamentul agresiv. Rezultate ale studiilor anterioare Multe cercetări demonstrează o
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
expunerea la violență și în ceea ce privește intensitatea efectului. Oricare dintre procesele teoretice discutate anterior pot contribui la relaționarea pe termen scurt între expunerea la violența și comportamentul agresiv. Rezultate ale studiilor anterioare Multe cercetări demonstrează o legătură între violența televizuală și agresivitatea copiilor. Chiar dacă cercetările nu tratează exhaustiv investigarea efectelor pe care le are violența de la televiziune, vom ține seama de următoarele rezultate: - Copiii consumă multă televiziune. Timpul consacrat televiziunii trece de două ore și jumătate la vârsta de cinci ani și
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
lui Eron și colaboratorii (1971, 1972) demonstrează că, între 6 și 10 ani, copiii sunt mai sensibili la efectele televiziunii, mai întâi pentru că este vârsta la care ei petrec maximum de timp pentru a privi la televizor, și apoi pentru că agresivitatea lor continuă să crească, iar copiii consideră încă televiziunea ca fiind foarte reală. - Frecvența expunerii băieților la emisiunile violente pe care le preferă, după declarațiile lor, poate constitui un predictor pentru frecvența și gravitatea delictelor pe care le comiteau la
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
televiziunea ca fiind foarte reală. - Frecvența expunerii băieților la emisiunile violente pe care le preferă, după declarațiile lor, poate constitui un predictor pentru frecvența și gravitatea delictelor pe care le comiteau la vârsta de 30 de ani, chiar după ce influența agresivității inițiale a acestor băieți era anulată (Huesmann, 1986b). - Copiii expuși la violență televizuală pot deveni insensibili față de violența reală, pot vedea lumea ca pe un loc rău și se tem că se poate uza de forța fizică pentru rezolvarea conflictelor
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
agresivi aveau în general părinți ei înșiși agresivi, care se arătau nemulțumiți de copiii lor și care îi pedepseau mai sever (Huesmann, 1986a). - Modul cel mai simplu de a descrie mecanismul prin care consumul de violență televiziuală poate conduce la agresivitate constă în a afirma faptul potrivit căruia copiii observă comportamente agresive noi și că ei învață indirect că actele violente sunt recompensate. Ei memorizează aceste noi comportamente care, din acel moment, fac parte din paleta de acțiuni pe care ei
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
18 ani 10,00 36,09 7,39 3,48 37,83 5,22 Aceasta analiză transversală confirmă clasificările efectelor pe care le are violența televizuală asupra comportamentului copiilor. Este vorba despre 1. desensibilizare și nepăsare, 2. frică, 3. creșterea agresivității prin imitare. În studiul prezentat se constată că imitarea violenței constituie un efect slab, în comparație cu celelalte două efecte menționate. Imitația violenței este mai accentuată la băieți (maximum 10%) și se reduce la jumătate, în cazul fetelor (maximum 5%). Așa cum se
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
copiilor la violența din mass-media (sau în realitatea înconjurătoare), are efecte indiscutabile asupra predispoziției lor de a se comporta agresiv și violent. Cercetările lui Huesman sugerează că atât femeile, cât și bărbații, din toate straturile sociale și toate nivelurile de agresivitate inițiale, se află în situația de risc de a dobândi un comportament agresiv și violent atunci când vizionează în mod constant secvențe violente în primii ani de viață. Cercetătorii afirmă că, nu expunerea la violență TV a adulților sau a adolescenților
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
reale de către cea mediatică. Toate aceste teze abordează violența TV din perspectiva potențialelor efecte ale acesteia asupra receptorilor. Prima teză, cea a catharsis-ului, de inspirație aristotelică, vizează un efect pozitiv și anume eliberarea simbolică de violență, consumul simbolic al agresivității, „descărcarea” prin intermediul violenței din programele TV. Cea de-a doua teză, a efectelor de întărire, presupune actualizarea și consolidarea, prin intermediul violenței televizuale, a unor tendințe preexistente. Mass-media, în special televiziunea, nu generează ex nihilo atitudini violente, ci, pur și simplu
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
tratate complementar, fiind aplicabile, de la caz la caz, în funcție de situație: uneori efectele pot fi cathartice, alteori pot genera comportamente violente sau pot doar actualiza tendințe violente preexistente. Cele mai importante potențiale efecte nocive ale violenței televizuale sunt: apariția și potențarea agresivității reale (stimularea actelor de violență comise efectiv); generarea și amplificarea temerilor legate de violența reală și de posibilitatea de a fi transformat într-o victimă; desensibilizarea (indiferența) față de actele de violență și de victimele acestora; acceptarea violenței în viața reală
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
valori (pozitive sau negative) precum și la o serie de concepte des uzitate (sex, violență etc.). Rezultatele obținute din analiza datelor relevă că, de la TV, copiii din această categorie de vârstă, spun că învață despre violență (66,97%), vedetism (58,80%), agresivitate/vulgaritate (54,72%) îmbogățire (33,21%), lipsă de scrupule (30,31%, în contextul în care 59,44% dintre respondenți aleg să nu răspundă) și sex (40,20% procent foarte ridicat dacă luăm în considerare că 49,27% dintre cei intervievați
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
este negativă, dar modul în care ea este folosită, a transformat-o într-o certă sursă de manipulare. Există din ce în ce mai multe victime, îndeosebi printre copii, ale programelor de televiziune care promovează, în pofida reglementărilor ori a monitorizărilor Consiliului Național al Audovizualului, agresivitatea și violența sub toate formele lor. Televiziunea, principalul instrument al mass-media După 1989 și în special după jumătatea anilor ’90, fenomenul televiziunii a cunoscut o expansiune foarte mare și în România. În acest moment există o plajă extrem de largă de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
va provoca rezultatul comportamentului. Cu excepția reflexelor necondiționate, tot comportamentul nostru este rezultatul învățării. Învățarea realizată în copilărie are o influență mai mare decât cea de la vârsta adultă. Standardele interne se configurează în copilărie, dar pot fi modificate ulterior. Violență și agresivitate în programele TV Televiziunea constituie principalul mijloc de informare în masă. În aceste condiții, televiziunea poate fi răspunzătoare pentru influențarea comportamentelor oamenilor și a copiilor în mod special. Televiziunea poate avea o influență puternică în dezvoltarea sistemelor de valori și
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
ArnoPress. Cerghit, Ioan (1972), Mass-media și educația tineretului școlar, București: Editura Didactică și Pedagogică. Coman, Mihai (1996), Din culisele celei de a patra puteri, București: Editura Carro. Coman, Mihai (1999), Introducere în sistemul Mass-media, Iași: Editura Polirom. Eibl-Eibesfeldt, Irenäus, (1995). Agresivitatea umană. Studiu Etiologic, București: Editura Trei. De Felur M., Sandra Ball Rokeach (1999), Teorii ale comunicarii de masa, Iași: Editura Polirom, 218. Habermas, J., (1987), Theorie de l’age communicationnel, Paris: Fayord. Lazăr, Judith. (2003). Televiziunea - la originea violenței tinerilor
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
și anume alegerea unui eșantion nereprezentativ. Finalul primului capitol încearcă să răspundă întrebării „Are rost cercetarea fenomenelor evidente?”, autoarea referindu-se la fenomene des întâlnite în realitatea cotidiană precum: supunerea oarbă în fața autorității, favorizarea celor care ne sunt asemănători, intensificarea agresivității ca urmare a frustrării etc. Răspunsul la această întrebare este următorul: „Ceea ce pare evident, nu este întotdeauna astfel”. „Greșeala siguranței retrograde” sau fenomenul „am știut-o de la bun început”, potrivit autoarei, semnifică tendința spre o convingere exagerată că avem capacitatea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
Ipoteza empatie-altruism a lui C.D. Batson și modelul eliberării stării negative a lui Robert Cialdini reprezintă două teorii prezentate de autor care fac referire la un comportament uman foarte apreciat, altruismul. Autorul oferă o bază teoretică asupra diferitelor forme ale agresivității și evidențiază factorii sociali, individuali și de mediu care pot avea influențe asupra acestui comportament negativ. Atitudinile și schimbarea atitudinilor reprezintă subiectul dezbătut în penultimul capitol al acestei lucrări. Definiția atitudinii, modelele teoretice ale atitudinilor, teoriile ce oferă explicații referitoare
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
mijloace „clasice”, dar e la limita jocului cu moartea un alt dandy celebru În anii de până la primul război mondial, alăturat mereu personalității ostentative a lui Vaché: Cravan, „dandy-ul dadaist absolut”, fondatorul, În 1912, al revistei Maintenant, de o agresivitate ieșită din comun. Fabian Avenarius Lloyd, englezul care, instalat la Paris, semnează Arthur Cravan, și-a consumat cei 33 de ani (1887-1920) paroxistic. Anarhist convins, el trece prin primul război mondial ca o cometă, Încălcând granițe cu pașapoarte false, dând
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
retoric tipic dandy - au valoarea unor sentențe, oricât de derizorii sau de stupide ar fi. Sunt rostite cu acel timbru inimitabil și colportate apoi săptămâni În șir ca vorbe de duh memorabile. Zeflemea, ironie, cinism, care, În loc să incite, să stârnească agresivități, fascinează, atrag, fac victime sigure. Iar dacă ne-am referi la strategiile seductive prin arta conversației, să nu uităm că În istoria dandysmului din Anglia s-a pomenit chiar despre conversaționism ca marcă a unei epoci. În albumul de crochiuri
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Aliații, impresionați de sporirea trupelor și de succesul lor, le-au acordat sprijinul. Astfel c... a putut Începe atunci marea ofensiv... Împotriva ocupanților naziști. R...zboiul Împotriva ocupanților Spre deosebire de comportamentul populației din celelalte ț...ri ocupate, intensitatea mobiliz...rîi și agresivitatea combatanților au surprins și Îngrijorat forțele Axei din Balcani. În vara anului 1941, comandantul celei de-a două armate italiene din Iugoslavia, generalul Mario Roatta, declară c... era vorba, În opinia lui, de „un r...zboi asem...n...tor celui
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]