20,975 matches
-
așa, nu se bucură nimeni de aer și nici nu-și dă seama ce lucru ieșit din comun înseamnă să vezi până departe-departe, în zare. Mama m-a ajutat să-mi spăl părul fiindcă, de când am renunțat la mai toate ajutoarele din casă, ca să facem economii (o mai avem doar pe bucătăreasa noastră, cu mintea ei îndesată de superstiții, pe Safta și pe firavul Nelu, mereu suferind), ne ajutăm una pe alta. Nu spălatul e cel mai greu, ci uscatul. Nu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
continue urmărirea. Hotărî să se-apuce serios de strânsul paralelor, iar femeile n- aveau decât să se-agațe din mers de vreo ușă a vagoanelor trenului său. Într-o zi din februarie, bona progeniturilor lui Godun apăru cu o tânără ajutoare. O văzu cuprinsă cu șorț și încercând să hurduce o oală plină, până la plita pentru gătit. El era afară, croia poteci prin zăpada răscolită de vânt și sări să îi vină în ajutor. Pentru cine gătești atât? o întrebă surâzând
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
devreme, dar tot mai erau două ore până la șapte. Chiar în dreptul lui, lângă pat, se zărea un tablou cu cireșe într-un bol de pământ și pătrunse în el cu papilele limbii, apoi cu corpul întreg, ca într-o hipnoză. Ajutoarea bucătăresei era acolo, cu șorțul ei și cu rădăcinile părului mirosind a fiertură. — Câți ani ai? Ești de-aici, de prin satele ce se văd pe linia câmpului? Nu știa să-i răspundă. Rămase tăcută și se duse cu pieptul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
la capăt. Simți o lovitură ca de baros. NOUA CEASURILE PARCĂ SE TÎRAU ÎN DIMINEAȚA ACEEA. ÎMPĂRĂTEASA PĂȘEA PRINTRE OGLINZILE ÎNȘIRATE PE PEREȚI. ERA O TÎNĂRĂ ÎNALTĂ ȘI BINE FĂCUTĂ. LA UN MOMENT DAT GÎNDI: "CE ÎNCORDATĂ PAR, CA O AJUTOARE DE BUCĂTĂREASĂ TRUDITĂ PÎNĂ LA EPUIZARE. ÎNCEPE SĂ-MI FIE MILĂ DE MINE ÎNSĂMI ȘI PARCĂ REGRET TOATE ACȚIUNILE ASPRE PE CARE SÎNT SILITĂ SĂ LE ÎNTREPRIND. ÎMBĂTRÎNESC". Și chiar se simțea mai bătrînă. Pentru a nu știu cîta oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
NU SUNT NICI VIZIBIL RELE, NICI EXALTATE ÎN FELUL URÂT AL UNUI SPECTACOL. Aceasta era cel puțin părerea doctorului Rieux atunci când citea în ziare sau asculta la radio chemările și încurajările pe care lumea exterioară le trimitea orașului ciumat. O dată cu ajutoarele trimise pe calea aerului sau pe uscat, în fiecare seară, pe calea undelor sau prin presă, comentarii înduioșătoare sau admirative se abăteau asupra orașului de aici înainte singuratic. Și de fiecare dată tonul de epopee sau de discurs festiv îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
se mai respecta încă prefectura era pentru că trebuia totuși păstrat un loc de întrunire. Dar în general, și ca urmare a stabilității relative a ciumei în acea epocă, organizarea concepută de Rieux nu a fost de loc depășită. Medicii și ajutoarele care depuneau un efort istovitor nu erau obligați să se gândească la eforturi și mai mari. Ei trebuiau numai să continue cu regularitate, dacă se poate spune așa, această muncă supraomenească. Formele pulmonare ale epidemiei care se manifestaseră se înmulțeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cameră cu un singur scaun cu spătar înalt, rezervat prim-ministrului, era propice pentru astfel de întâlniri. Era îngustă și intimă, cu două canapele așezate în formă de L pe care puteau sta să discute ore în șir consilierii sau ajutoarele lor. Biroul era funcțional, construit mai mult pentru a fi folosit decât pentru a impresiona. Rabin stătea aici mult după apusul soarelui, scriind cu mâna lui scrisori către părinții soldaților - adică toți tații și mamele din țară, dat fiind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
înfrângerea pe toată linia, debandada, fuga care încotro. Cipriano Algor îl auzea pe subșef spunându-i sacadat și fără să-și întoarcă ochii spre el, În fiecare zi, la patru după-amiază, va trebui să vă descurcați singur sau să aduceți ajutoare, personalul de aici nu vă poate fi pus la dispoziție nici măcar contra cost, și se întreba dacă merită să îndure asemenea rușine, să fie tratat ca un idiot, un nimeni, pe deasupra trebuind să recunoască că aveau dreptatea de partea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ai noștri a fost ucis. Lucrul cel mai rău erau însă nopțile nedormite, și, într-o săptămână, chiar fără să ne aducă vreo pagubă, avarii ne-ar fi terminat. Unde mai pui că eram cu moralul la pământ, văzând că ajutoarele întârziau să vină. Atunci Romilde a trimis după mine, cerându-mi să-i conving pe ceilalți să o lase să trateze cu Bayan, să încerce să-l convingă să renunțe la asediu în amintirea vechii prietenii. Am căzut de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lui Kakko și am să vă garantez viața. N-au împlinit acel lucru, și, cu toate acestea, asediul n-a durat mult: nici măcar zece zile. Din pricina verii secetoase, puțurile orașului secătuiseră, și apa rămasă în șanțuri era murdară. În plus, ajutoarele promise de Ravenna n-au sosit. Încât, în dimineața celei de-a unsprezecea zile, s-a înfățișat la Rotari un preot trimis de episcopul Magno. Cerea să i se permită episcopului și clerului să părăsească orașul, pentru a se retrage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
temnițe. Căutând printre coastele deschise ale toracelui, am găsit Shin-ul de fier. L-am scos afară, căci, așa cum făcusem legământ față cu mine însumi, trebuia să-l duc Gailei și lui Rotari și să dovedesc că le îndeplinisem ultima dorință. Ajutoarele mele au umplut câteva amfore cu apă din râu și au spălat toată podeaua bisericii, netezind-o toată cu o scândură. Am dormit în biserică, pe piei de cerb, și m-am plâns toată noaptea de dureri de oase, dându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
doar de sărăcie, care nu mă uitaseră. Fiul meu i-a plătit ca să ne-ajute să forțăm ușa bisericii; ne-am dus direct la criptă și am scos trupul lui Rotari și al Gailei, de-acum uscate precum lemnul vechi. Ajutoarele noastre și-au amintit de generozitatea regelui și s-au arătat deosebit de grijulii. Cu purtări respectuoase de care nu i-aș fi crezut în stare, au înfășurat trupurile în pânzeturi albe de in și le-au depus în lada așezată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nici un bărbat. Rebeca era servită de femei și tot ele se îngrijeau și de pelerinii care veneau să-i ceară sfatul sau să asculte profețiile celei pe care o numeau „Oracolul”. Când am întrebat despre tatăl tatălui meu, una dintre ajutoarele Bunicii mi-a spus că Isaac locuia undeva aproape, în satul Arba, într-o casă confortabilă, care era mai potrivită pentru oasele lui bătrâne decât un cort deschis. - O să vină la masa de seară, a spus femeia, al cărei nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
au strâns cupele înainte ca cineva să aibă timp să le umple din nou. Bunica s-a ridicat în picioare și s-a dus în partea de vest a cortului, acolo unde se vedea soarele apunând, într-o văpaie portocaliu-aurie. Ajutoarele ei au urmat-o. Rebeca și-a întins mâinile către soare, ca și cum ar fi vrut să-i atingă ultimele raze. Când și-a lăsat mâinile în jos, ajutoarele au început să cânte un cântec care invoca luna cu prilejul recoltei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a cortului, acolo unde se vedea soarele apunând, într-o văpaie portocaliu-aurie. Ajutoarele ei au urmat-o. Rebeca și-a întins mâinile către soare, ca și cum ar fi vrut să-i atingă ultimele raze. Când și-a lăsat mâinile în jos, ajutoarele au început să cânte un cântec care invoca luna cu prilejul recoltei orzului. Versurile repetau o profeție antică. Când fiecare fir din fiecare lan de orz va avea douăzeci și șapte de semințe, atunci va fi sfârșitul zilelor și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
călcîie. Nu o zgîndărise remarca - deși ar fi avut motive - dar, o dată mai mult, Pierric se făcuse nevăzut, iar Gwen tremura la gîndul că se dusese din nou să dea tîrcoale pe faleză. * * * - Ei bine, spuneți-i procurorului că dacă ajutoarele ar fi plecat de ieri, așa cum am cerut, n-ar fi blocate acum pe continent așteptînd ca furtuna să binevoiască să se calmeze. Lucas zbiera În aparat ca să acopere vîjÎitul vîntului. - Spuneți să facem apel la voluntari? Prinse din zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ale cărei senzații le trăia. - Ochiul ăla fix și rece care mă privește... De fiecare dată am impresia că am să Înțeleg și... Făcu un gest de descumpănire, apoi se Încruntă dîndu-și seama că el era deja Îmbrăcat. - Pleci? - Vin ajutoarele pe care le-am cerut. Avem un instructaj. - Crezi cu adevărat că el e pe insulă? - Da. O mîngîie pe obraz. - E devreme, Încearcă să mai dormi. - Nici vorbă. Fac un duș și te ajung din urmă. Se ridică, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
două luni, li se va amâna achitarea ratelor, fără penalizări, iar după terminarea festivității vor primi fiecare câte un kilogram de telemea olandeză, trei banane, un baton de ciocolată Vangelina și două perechi de ciorapi flaușați, italieni, toate acestea din ajutoarele umanitare sosite cu două zile înainte din rezervele NATO scoase din garanție. Zvonul că se vor împărți ajutoare în telemea și banane la Casa de Cultură se răspâdise cu repeziciune și printre cei care, de pe trotuare, urmăreau defilarea pensionarilor. Încetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
fie chiar Tomnea... Adică ăsta care i-a pus poza pă afișe, de zice că vine la noi? Păi da e mare omul, ta... dom Pancras! E mare și gros la bani. S-a făcut și liste la disperare cu ajutoarele care le vrea lumea, acuma cu venirea lui. Cică dă bani, premii, chestii de-astea de disperă toată omenimea. Le dă... Spală și el niște bani, cum aud că se face acuma cu toți ăștia care împarte bani și ajutoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
simpozionului. Și erau acum la a șaptea sau a opta. Zâmbi înduioșat: statornicie și vigoare. Poli-vitamine și „Carmol“! Și mai făcea și niște frecții Nadia... „Poate ați auzit - urmă visător Fârtat - că s-au deschis niște liste de înscriere la ajutoarele pe care profesorul Tomea le va împărți și în orașul nostru. Un gest național, în buna tradiție a solidarității românești, mai veche chiar decât cea biblică. Căci Zamolxis, dascălul dacilor, orice s-ar spune, l-a precedat pe Iisus. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de spate și acoperit cu amulete: Câtă vreme te gândești, vei vedea ceva pe care puțini albi l-au văzut: micșorarea capetelor... — Or s-o facă deja? — Încep acum. Bătrânul este Xudura, vraciul, singurul care cunoaște formulele magice. Ceilalți sunt ajutoarele lui, cei care i-au ucis pe garimpeiros. Kano este printre ei. Și-au petrecut noaptea în post și meditație, închiși în colibă și nu vor mânca, nici nu vor bea în zilele cât va dura ceremonia. Și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lui fură acompaniate de un fel de dans frenetic și ațâțător, strigând cerului și cerând să cadă asupra sa toată mânia. Când păru sleit de puteri, se așeză cu fesele goale pe fața negrului Rafalo și le făcu un semn ajutoarelor sale, care apucară toți patru un enorm recipient de lut și se îndreptară spre malul mlaștinii. Începură să-l umple cu căușul mâinilor și de fiecare dată când o făceau repetau o ciudată îngânare monotonă. — Ce spun...? — „Umplu vasul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
găsi în fața unui grup compact care va respinge atacul ca un singur om. — „Fierb capul în apa lui güio“ - recită bătrânul și lăsă să cadă pielea, care se cufundă în lichidul gălbui. — „Fierbem capul în apa lui güio“ - murmurară întruna ajutoarele, ca într-un refren monoton... „Fierbem capul în apa lui güio...“ Repetară ceremonialul cu pielea negrului și apoi toți, vraciul, războinicii și spectatorii, se așezară încredințați că apa, rădăcinile și plantele își vor face efectul. Trecu o oră, și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
a fost clar: albii nu vor pacea noastră. Noi nu o vrem pe a lor. — Nici eu n-aș accepta-o. Se întrerupse. Xudura se ridicase în picioare și cu ajutorul a două lănci, scotea din apă pieile șiroind. Le arătă ajutoarelor sale cu un gest orgolios, înfipse în pământ un capăt al lăncilor și lăsă rămășițele la aer, în mijlocul satului. Apoi, își lansă ultimele insulte și se îndreptă spre coliba cea mare, urmat de cei patru de nedespărțit. — Ce se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Ca pe niște făpturi omenești, ca pe niște oameni liberi, singurii oameni cu adevărat liberi care au mai rămas pe fața Pământului. Odată cu răsăritul, a revenit activitatea în sat. Primele raze de lumină i-a surprins pe vraci și pe ajutoarele sale prăjind o mare cantitate de fructe de Genia, pe care ei o numeau „huito“, înfășurate în frunze de palmier. Obținură astfel un lichid negru ca tușul chinezesc, cu care începură să-și picteze cu grijă trupurile unii altora, desenând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]