1,261 matches
-
mai spuse profesorul de sport, ce zici, cu vocea aia a ei pițigăiată, vrând să afle dintr-o suflare totul, cine, cine, o auzi întrebând în recreații, cine, cine, unde, unde, cum? Glasul lui imita sacadând caraghios tonalitatea de pasăre alarmată de furtună. Cine, cine, unde, unde, cum, când? Se opri obosit, se adânci în canapea, avu câteva mișcări dezordonate cu degetele. Îl furnicau brațele, puncte fierbinți îi sfredeleau mușchii, tegumentele i se contractară de parcă i s-ar fi făcut foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu numai necesară, ci și obligatorie, mă. Dar asta nu înseamnă că trebuie să dai cu bâta, să desființezi pe ceilalți din jur pentru simplul motiv că nu ai alt reper la fel de bine aprofundat. Nu, Nik, sări împăciuitoare Nina puțin alarmată de tonul lui Alexe, s-ar putea ca și la Carmina să fie vorba de același elan spontan, un atașament cu substrat interior așa cum a fost și la mine. Pe urmă, glăsui Alexe de parcă nici nu ar fi auzit intervenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
trece vijelios și nu lasă în jur cadavre, ci doar nesiguranță și silă. Puterea lui stătea în plicurile albastre. Carmina se gândi să plece, simțea din nou că i se șubrezește încrederea... se temea de stările de amorțire, când se alarma de inutilitatea și delăsarea sa, când cădea într-o trasă de apatie imediat după o exaltare de câteva săptămâni timp în care reușea să citească și să acumuleze enorm, să se entuziasmeze ca în pragul unor decizii majore, să i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
peste un an să ne întâlnim în același loc și în aceeași zi... Și atunci fusese îngrozită de viditatea care se crea în jur, trecea timpul, fulgerător de repede și ea nu mai reușea să-i mai stopeze cursul, se alarmase de vălul gros, ca de pâslă ce o înconjura, de sărăcia fluxului informațional, de vraja ce-o exercita asupra ei vocea Fanei, universul mărunt spre care se lăsa târâtă, tot mai adânc, mai comod, mai greu de înlăturat. Atunci se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sâcâitoare altădată, ațipise și ea. Îi era frig, se simțea amorțită. Dimineața nu mai știa cu ce să se îmbrace. Buzele îi erau crăpate, ochii adânciți în orbite, nasul i se ascuțise. Credea că o să moară și faptul n-o alarma deloc. Își amintea de o mătușă, o munteancă vânjoasă, calmă și bună, așa cum numai în basme bunicii pot fi. La un moment dat, între omoplați i-a apărut o umflătură și curând, din zi în zi forțele începeau să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
soțul ei, Cenek la ediția din acest an al Marelui Premiu al Germaniei. Măturând la o parte câteva firmituri, privirea mi se opri asupra unui articol fără semnătură În partea inferioară a paginii locale: UN NOU CAZ PENTRU GENIALA MANETTI Alarmată de un telefon anonim primit vineri noaptea, poliția a găsit o femeie ucisă În propria casă de pe Otto-Ludwig-Straße. (Pentru cei din afara orașului: aceasta este În partea de vest!) În vârstă de peste treizeci și cinci de ani, necăsătorită, femeia care trăia o viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
casa asta. Dacă mă puteți Îndruma spre adresa asta, mi-ar plăcea să mă duc s-o vizitez cândva. În timp ce mătușa Zeliha cerceta scrisul de pe bucata de hârtie, Asya a observat că ceva o frământa pe mătușa Feride. Aruncând priviri alarmate spre ușa Întredeschisă a balconului, părea agitată, ca cineva care se trezise că trebuia să Înfrunte o situație periculoasă și nu știa pe ce cale s-o apuce. Asya s-a aplecat spre ea și Întinzându-se peste pilaful aburind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fost. Din clipa aia am Încetat să mai ascult altceva. Îmi place Cash. Mă deprimă atât de tare, Încât nu mă mai simt deprimată. Nu asculți nimic de pe la voi? Muzică turcească... pop turcesc... — Pop turcesc!!! Nici gând! Asya a scuturat alarmată din mâini de parcă ar fi Încercat să alunge un vânzător ambulant insistent. Simțind că Întrecuse măsura, Armanoush nu a mai insistat cu Întrebările. Ura de sine, a dedus ea, era probabil lucrul de care suferau turcii. Însă Asya a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
poarte mănuși de cauciuc... Teoretic, bineînțeles, vreau să zic, hai să fim serioși, cine și-ar da atâta osteneală? — A făcut toate astea. Acele erau noi, iar mâinile Îi erau curate, a observat noua prietenă În turcă, cu o notă alarmată În glas. Asya nu s-a dat bătută, continuând În engleză. — Mda, bine. Din nefericire nu e de-ajuns. Cum era cerneala? Știai că nu numai acele, ci și cerneala trebuie schimbată de fiecare dată? Trebuie să folosești cerneală proaspătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
canapea. — De ce nu te duci la culcare, soro, și nu mă lași pe mine să păzesc ușa ca să mă asigur că sunt bine? a Întrebat mătușa Banu strângând umărul surorii ei. Uneori, când boala ei se agrava, mătușa Feride se alarma În privința relelor care puteau veni de oriunde și din partea oricui din lumea de afară. — Lasă-mă să preiau tura de noapte, a zâmbit mătușa Banu. Du-te și te culcă. Nu uita că noaptea propria ta minte Îți e străină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ca să declanșeze alarma? — Da. După prima alarmă falsă, toate nivelurile de reglaj au fost coborâte. Sistemul era astfel reglat Încât să ignore ceva atât de mare. De aceea Tina a trebuit să reajusteze reglajele. — Și ce anume a declanșat totuși alarma chiar adineauri, când Beth și Norman se aflau afară? — Tina? zise Barnes. Nu știu ce a fost. Bănuiesc că un soi de animal. Tăcut și foarte mare. — Cât de mare? Tina clătină din cap: — După amprenta electronică, doctore Adams, aș putea spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
fi intacte. Avem aer, apă, căldură și electricitate. Încerc să aflu cât aer și câtă electricitate ne-au rămas. — Unde e Fletcher? — N-o găsesc pe nicăieri. Beth Îi arătă pantoful de pe covor și petele de sânge. — Tina? Întrebă Norman, alarmat la gândul că rămăseseră Închiși acolo, fără nici un om al marinei pe lângă ei. — Tina a fost cu tine, spuse Beth Încruntându-se. — Nu-mi amintesc nimic, zise Norman. Cred că ai suferit un șoc electric, Norman. Asta o să-ți provoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
n-am omorât-o! spuse Harry. Și din nou, vocea profundă, bărbătească, anunțând: „Atențiune! Opt minute și numărătoarea continuă.“ Norman se concentră asupra ceasului: „Stop. Oprește numărătoarea.“ Dar când privi din nou, ceasul continua să numere. Și mai era și alarma: nu cumva alarma Îl Împiedica să se concentreze? Încercă din nou. „Oprește-te acum. Numărătoarea trebuie să se oprească acum! Numărătoarea s-a oprit!“ — Las-o baltă, spuse Harry. Nu merge. — Dar ar trebui să meargă! — Nu, spuse Harry. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
refrenele muzicale care le fredona, ca să-mi arate că se Încredea În măndel și să mă apropie dă ideile lui mai intime, care io le-am socotit puzderie dă aiurea și, matale n-are să-ți vie să crezi, m-au alarmat. Planu, ce mai, d-a dreptu napaleonic iera că să-i facă arșice cu acidu prusic nu numa pă Caponsacchi și tot neamu lui adormit și neadormit, ci și p-o porție dă fârtați potop dă cinstiți: toți, Fonghi, magu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pe strada Dogăriei din Galați, unde locuiau soții Rugină Vasile și Constantina s-au auzit focuri de armă și a izbucnit un incendiu. Atât vecinii, cât și muncitorii de la Fabrica de biscuiți care se afla pe aceeași stradă, s-au alarmat și mergând la locul de unde se auzea zgomotul au gășit în magazia locuinței două cadavre care ardeau sub nșite lemne cu o flacără mocnită, scoțând mult fum. Speriați și îngroziți de imaginea din fața ochilor, vecinii au sunat la Miliția orașului
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
tinerei Aurica Ionașcu din Focșani, moment ce avea să dea o nouă turnură mersului cercetărilor. Din data de 28.04.1990, Aurica nu mai este văzută de nimeni din familie și nici de colegii de muncă. Rudele aveau să se alarmeze de această dispariție imprevizibilă și cum era firesc au început căutările, nu înainte de a le cere unele explicații soțului dispărutei. Acesta, destul de voluntar, foarte marcat de eveniment dă primele explicații. Pe 28 aprilie, după-amiază Aurica trebuia să plece la părinți
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
fac dacă...” “...Formidabil! Am ajuns să stau de vorbă și cu fantomele. Evident că am auzit și am citit de și despre poetul Mărgărit Panaitescu, dar știam că...” “...Evident, m-am retras cam de multișor în lumea umbrelor. Nu te alarma, nu delirezi și nimic altceva nu ți s-a întâmplat. Nu pune și nu-ți pune prea multe întrebări, altfel totul se destramă. Nu mai putem sta de vorbă și zău că am atâtea să îți spun. Mi-e teamă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
pângăresc trupul în fața patrupedelor. Așa. Numai ca să le fac în ciudă. Să mă răzbun. Să-i înnebunesc că le-am siluit regina. Ieșim pe terasă. De aici se văd toate luminile orașului, pescărușii, foarte vag marea. Câinii încep să latre alarmând toți vecinii. Hămăiala lor se amplifică acut căpătând ecouri în tot cartierul. E frig de-mi clănțăne dinții-n gură. M-am făcut mic, mic de tot. Nu contează. Ea e la fel de sucită ca mine. Începe să râdă ca muta
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
chiar din 5 în 5, știu, e 11.35. Totul e gata, vin. Acum taxiul. Sun și sună. Sună, sună, hai ridică, răspunde odată. Sună din nou, degeaba, sună și ceasul, știu, e 11.40, totul e sub control, fixasem alarma exact pentru clipe de-astea. Mai bine ies în stradă, e 11.45, la colț sunt taxiuri și într-o clipă sunt acolo, vin, Michael. De obicei sunt taxiuri, da, acum nu e nici unul, sigur, nu trece nimic pe aici
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
urma să apară în fața judecății, trompetul Chihaia Gheorghe se îmbrăcase militărește. Era chipeș, feciorelnic, de statură mijlocie și tras ca prin inel. La trântă, îl puneam regulat cu umerii pe rogojină. Atunci râdea și Niță Anghel, iar hohotele celorlalți îl alarmau pe paznic, care venea grăbit, zăngănind cheile închisorii. ...Era băiat frumos trompetul. Purta cămașă țărănească, brodată cu arnici roșu, la piept și pe mâneci. Pantalonii lui cazoni, răscroiți în josul coapselor, și tot mai strâmți înspre glezne, erau legați de șiretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
bine și aveam un aer dramatic. Am fluturat sabia de abordaj spre Clyde și am strigat: „Mergi pe scândură, Amirale!“* Ar fi trebuit să știu că asta era prea mult pentru mintea lui obtuză, o minte ca un cârnat. Se alarmă teribil și începu să mă atace cu furculița lui ca o spadă. Am fandat câteva clipe unul spre celălalt, ca doi soldați lăudăroși dintr-un film istoric deosebit de tâmpit, furculița și sabia ciocnindu-se sălbatic între ele. Dându-mi scama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
care, În vederea dezinfecției, avea sarcina de a perfecționa o rețea de gaze toxice. Ca inginer specialist vizitase În vara lui 1942 lagărul de concentrare Belzec, la care se va referi În mărturiile sale. Apoi va căuta prin toate căile să alarmeze opinia publică mondială și va reuși să intre În contact cu un diplomat suedez, baronul van Orther... Va Încerca apoi să fie primit de nunțiul papal de la Berlin, dar va fi respins...“ Sfîrșitul Îi va fi pe cît de tragic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
El Însuși a fost surprins auzindu-se ce spune și și l-a imaginat pe Froggy rămas cu gura căscată. — Beatrice, a continuat el brusc. Vreau să plec la studii. Toată lumea din Minneapolis se duce la studii. Beatrice s-a alarmat ușor: — Dar nu ai decât cincisprezece ani. Da, dar toți pleacă să studieze la cincisprezece ani și vreau și eu, Beatrice. La propunerea lui Beatrice, au renunțat la subiect pentru restul plimbării, dar după o săptămână ea i-a bucurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
poreclit Club de Gink), sau În Sala Trandafirilor de la Plaza. Oricum, chiar și această distracție cerea câteva cocteiluri, ca să „cobori până la nivelul intelectual al femeilor prezente“, după cum Îi spusese cândva Amory unei matroane indignate. În ultima vreme Amory primise scrisori alarmate de la domnul Barton. Casa din Lake Geneva era prea mare ca să poată fi Închiriată ușor. Cea mai bună chirie ce se putea obține În prezent n-ar fi acoperit, decât impozitele din acel an și finanțarea unor Îmbunătățiri strict necesare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
râs scurt, tare, se răsuci și părăsi camera. Se săturase de ea, gândi el, se săturase până peste cap de ea. CAPITOLUL 5 Craig pipăi piatra. Se străduia atât de mult să se poarte firesc, încât mâinile îi tremurau. Se alarmă, temându-se că s-ar putea trăda. Se lipi mai tare de iarba grasă pe care se întinsese, înconjurat de cele șapte gardiene ale sale. Piatra avea doi țoli1 în diametru, doi țoli de piatră inertă. Totuși conținea în masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]