1,689 matches
-
postnatal tumoră Wilms (5). 5. La aceste animale nu se dezvoltă nici gonadele, deoarece WT 1 este implicată și în diferențierea acestor organe. Mutația unei alele PAX 2 la șoareci transgenici perturbă nefrogeneza (rinichi displazici) și produce megaureter; mutația ambelor alele blochează complet nefrogeneza. Superexprimarea genei PAX 2 la șoarecii transgenici stimulează proliferarea și produce chiști (7, 10). Factorii de creștere și receptorii lor Factorii de creștere care stimulează diferențierea și morfogeneza în cursul nefrogenezei sunt: HGF/SF, GDNF, FGF2, IGF
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
vârstă. Acest mod de transmitere este susținut de următoarele criterii (5) (fig. 3.1): (a) indivizii afectați sunt de obicei heterozigoți (cu genotipul An), deci boala va fi produsă de prezența unei singure gene mutante (A) (din perechea de gene alele), cealaltă (n) fiind normală; (b) orice persoană bolnavă va avea unul din părinți afectat; deci boala este prezentă în fiecare generație (se transmite vertical); (c) fiecare descendent al unui bolnav (An) are riscul de 50% de a moșteni gena mutantă
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
produsul ei policistina 2 , în aceeași cale de semnalizare ca și PKD 1, dar în aval de aceasta; mutația ar întrerupe semnalul necesar menținerii diferențierii celulare. Datorită acțiunii sale în aval pe calea de semnalizare, nu este necesară inactivarea ambelor alele, așa cum este cazul genei PKD 1 (28). Patogenia moleculară a ADPKD trebuie să explice, de asemenea, cum se produce pierderea gradată a nefronilor funcționali (non-chistici) și progresia spre IRC terminală. Acest fenomen a fost explicat inițial prin compresia chiștilor asupra
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
acționează prin policistina 2 în aceeași cale de semnalizare ca și PKD 1, dar în aval de aceasta; mutația genei PKD 2 întrerupe semnalul necesar diferențierii celulare, dar acționând în aval pe calea de semnalizare, nu este necesară inactivarea ambelor alele, ca în cazul genei PKD 1 (8). Pentru a se demonstra experimental existența tulburărilor menționate mai sus, s-au efectuat culturi cu celule de la nivelul epiteliului tubular renal atât de la persoane sănătoase, cât și de la nivelul chiștilor prelevați de la persoane
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
devin mai mici de volum. 7. Acest semn este caracteristic, dar nu și patognomonic; persistă mult timp, până la adolescență. 151DIAGNOSTICUL BOLII POLICHISTICE RENALE AUTOSOMAL DOMINANTE puternică de manifestare și evoluție a bolii; acest fapt sugerează că alelismul multiplu (cu puține alele) este cea mai probabilă bază genetică a variabilității interfamiliale și concordanței intrafamiliale. Zerres et al. (1994) au localizat gena ARPKD pe brațul scurt al cromosomului 6, în regiunea 6p21-cen, dar până în prezent nu a fost identificată. Oricum, analiza de înlănțuire
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
de 15 ori mai mare la rudele de gradul 1 demonstrează puternica agregare intrafamilială a cazurilor cu DZ tip 1 și susține importanța factorilor genetici. Din punct de vedere genetic, DZ tip 1 este o afecțiune complexă, poligenică, cu multiple alele predispozante și protectoare care interacționează între ele (Todd, 1991). Totuși, rata maximă de concordanță la gemenii identici (monozigoți) este de doar 30-50% (Olmos et al., 1988; Kyvik et al., 1995), ceea ce subliniază importanța unor factori neereditari (probabil factori de mediu
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91977_a_92472]
-
diabetul o boală ereditară sau familială?; Cât din endemia diabetică se datorește factorilor ereditari și cât factorilor de mediu?; Este diabetul ereditar o maladie autosomală sau legată de sex?; Modul de transmitere a diabetului ereditar; Penetranța diabetului; Frecvența purtătorilor de alele mutante în populația generală; Ereditatea mixtă etc. Lucrările prof. Pavel în materie au rămas jaloane de referință pentru medicii și cercetătorii contemporani și pentru cei care i-au urmat. Preocupările prof. Ion Pavel privind ereditatea în diabet au fost continuate
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91977_a_92472]
-
1127 PstI, +1404 Fnu4H1, +1428 FokI, +3201 HaeII, +3580 Msp1 și IGF2 exon 3 +1100 AluI, majoritatea aflate chiar la nivelul genei insulinei. Polimorfismele (induse de enzime de restricție) se află în strâns linkage disequilibrium unele cu celelalte și cu alelele regiunii INS-VNTR și sunt asociate cu susceptibilitatea genetică pentru diabetul zaharat de tip 1. Dintre polimorfismele menționate mai sus, asocierea cea mai puternică a fost dovedită pentru alelele INS-VNTR, -23HphI și +1140A/ C, riscul relativ (RR) fiind de aproximativ 4
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
restricție) se află în strâns linkage disequilibrium unele cu celelalte și cu alelele regiunii INS-VNTR și sunt asociate cu susceptibilitatea genetică pentru diabetul zaharat de tip 1. Dintre polimorfismele menționate mai sus, asocierea cea mai puternică a fost dovedită pentru alelele INS-VNTR, -23HphI și +1140A/ C, riscul relativ (RR) fiind de aproximativ 4,5 pentru genotipurile homozigote (Lucassen et al., 1993). Regiunea INS-VNTR este cunoscută și sub numele de minisatelitul genei insulinei. Menționăm că un satelit ADN este o regiune genomică
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
la individ) a secvenței de 14, 15 nucleotide A(C/T)AGGGGT(G/C)C(T)GGGG (Bell et al., 1981). În funcție de numărul de repetiții, minisatelitul genei insulinei (minisatelit este denumirea echivalentă termenului de VNTR) poate prezenta trei clase de alele. Alelele de clasa I INS-VNTR constau din 26-63 repetiții ale secvenței descrise, mărimea medie fiind de circa 590 bp. Frecvența alelelor de clasa I la caucazieni este de aproximativ 70%. Alelele de clasa a II-a prezintă o lungime medie
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
individ) a secvenței de 14, 15 nucleotide A(C/T)AGGGGT(G/C)C(T)GGGG (Bell et al., 1981). În funcție de numărul de repetiții, minisatelitul genei insulinei (minisatelit este denumirea echivalentă termenului de VNTR) poate prezenta trei clase de alele. Alelele de clasa I INS-VNTR constau din 26-63 repetiții ale secvenței descrise, mărimea medie fiind de circa 590 bp. Frecvența alelelor de clasa I la caucazieni este de aproximativ 70%. Alelele de clasa a II-a prezintă o lungime medie de
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
În funcție de numărul de repetiții, minisatelitul genei insulinei (minisatelit este denumirea echivalentă termenului de VNTR) poate prezenta trei clase de alele. Alelele de clasa I INS-VNTR constau din 26-63 repetiții ale secvenței descrise, mărimea medie fiind de circa 590 bp. Frecvența alelelor de clasa I la caucazieni este de aproximativ 70%. Alelele de clasa a II-a prezintă o lungime medie de circa 1200 bp (aproximativ 64-139 de repetiții) și sunt foarte rar întâlnite în populația europeană (Bell et al., 1981). Alelele
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
echivalentă termenului de VNTR) poate prezenta trei clase de alele. Alelele de clasa I INS-VNTR constau din 26-63 repetiții ale secvenței descrise, mărimea medie fiind de circa 590 bp. Frecvența alelelor de clasa I la caucazieni este de aproximativ 70%. Alelele de clasa a II-a prezintă o lungime medie de circa 1200 bp (aproximativ 64-139 de repetiții) și sunt foarte rar întâlnite în populația europeană (Bell et al., 1981). Alelele de clasa a III-a constau din 140-200 repetiții ale
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
alelelor de clasa I la caucazieni este de aproximativ 70%. Alelele de clasa a II-a prezintă o lungime medie de circa 1200 bp (aproximativ 64-139 de repetiții) și sunt foarte rar întâlnite în populația europeană (Bell et al., 1981). Alelele de clasa a III-a constau din 140-200 repetiții ale secvenței de nucleotide descrise, au o lungime medie de 2200 bp (Bell et al., 1981) și o frecvență de aproximativ 30% la caucazieni (Todd și Wicker, 2001). Mai multe studii
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
din gena insulinei ca fiind etiologice (Owerbach și Gabbay 1993; Julier et al., 1994; Undlien et al., 1995), astfel încât în 1995 Bennett și colaboratorii localizează definitiv locusul IDDM2 la nivelul regiunii minisatelitului genei insulinei (5’INS-VNTR) (Bennett et al., 1995). Alelele de clasa I INS-VNTR (cele mai frecvente în populația umană, peste 90% din indivizi purtând aceste alele) se asociază cu susceptibilitatea la DZ tip 1 în timp ce alelele de clasa a III-a sunt protectoare. În plus, aceiași autori arată ca
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
1995), astfel încât în 1995 Bennett și colaboratorii localizează definitiv locusul IDDM2 la nivelul regiunii minisatelitului genei insulinei (5’INS-VNTR) (Bennett et al., 1995). Alelele de clasa I INS-VNTR (cele mai frecvente în populația umană, peste 90% din indivizi purtând aceste alele) se asociază cu susceptibilitatea la DZ tip 1 în timp ce alelele de clasa a III-a sunt protectoare. În plus, aceiași autori arată ca alela de 698 bp a clasei I are un comportament particular față de celelalte, ea fiind singura alelă
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
IDDM2 la nivelul regiunii minisatelitului genei insulinei (5’INS-VNTR) (Bennett et al., 1995). Alelele de clasa I INS-VNTR (cele mai frecvente în populația umană, peste 90% din indivizi purtând aceste alele) se asociază cu susceptibilitatea la DZ tip 1 în timp ce alelele de clasa a III-a sunt protectoare. În plus, aceiași autori arată ca alela de 698 bp a clasei I are un comportament particular față de celelalte, ea fiind singura alelă de clasa I protectoare. Ulterior s-a arătat că și
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
de clasa I INS-VNTR (cele mai frecvente în populația umană, peste 90% din indivizi purtând aceste alele) se asociază cu susceptibilitatea la DZ tip 1 în timp ce alelele de clasa a III-a sunt protectoare. În plus, aceiași autori arată ca alela de 698 bp a clasei I are un comportament particular față de celelalte, ea fiind singura alelă de clasa I protectoare. Ulterior s-a arătat că și alte alele de clasa I ar putea să nu fie diabetogene, exemplul cel mai
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
alele) se asociază cu susceptibilitatea la DZ tip 1 în timp ce alelele de clasa a III-a sunt protectoare. În plus, aceiași autori arată ca alela de 698 bp a clasei I are un comportament particular față de celelalte, ea fiind singura alelă de clasa I protectoare. Ulterior s-a arătat că și alte alele de clasa I ar putea să nu fie diabetogene, exemplul cel mai important fiind reprezentat de alela 814 (cu 42 de repetiții) și care este protectoare în cazul
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
clasa a III-a sunt protectoare. În plus, aceiași autori arată ca alela de 698 bp a clasei I are un comportament particular față de celelalte, ea fiind singura alelă de clasa I protectoare. Ulterior s-a arătat că și alte alele de clasa I ar putea să nu fie diabetogene, exemplul cel mai important fiind reprezentat de alela 814 (cu 42 de repetiții) și care este protectoare în cazul transmiterii de la tată heterozigot clasa I/clasa III (Bennet et al., 1997
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
clasei I are un comportament particular față de celelalte, ea fiind singura alelă de clasa I protectoare. Ulterior s-a arătat că și alte alele de clasa I ar putea să nu fie diabetogene, exemplul cel mai important fiind reprezentat de alela 814 (cu 42 de repetiții) și care este protectoare în cazul transmiterii de la tată heterozigot clasa I/clasa III (Bennet et al., 1997). În plus, genotipul homozigot 814/814 nu conferă nici el risc pentru DZ tip 1. Mai recent
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
repetiții) și care este protectoare în cazul transmiterii de la tată heterozigot clasa I/clasa III (Bennet et al., 1997). În plus, genotipul homozigot 814/814 nu conferă nici el risc pentru DZ tip 1. Mai recent s-a sugerat clasificarea alelelor de clasa I în 3 grupe denumite: IC(+), ID(+) și ID(-), împărțire bazată pe numărul de repetiții VNTR dar și de haplotipurile pe care se află aceste alele (Stead et al., 2000). Toate alelele de clasa I sunt predispozante, cu excepția
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
el risc pentru DZ tip 1. Mai recent s-a sugerat clasificarea alelelor de clasa I în 3 grupe denumite: IC(+), ID(+) și ID(-), împărțire bazată pe numărul de repetiții VNTR dar și de haplotipurile pe care se află aceste alele (Stead et al., 2000). Toate alelele de clasa I sunt predispozante, cu excepția alelelor de tip ID(-) și numai atunci când acestea sunt transmise de la tată heterozigot pentru alele clasa I tip ID(-)/clasa a III-a (Stead et al., 2000). Alelele
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
Mai recent s-a sugerat clasificarea alelelor de clasa I în 3 grupe denumite: IC(+), ID(+) și ID(-), împărțire bazată pe numărul de repetiții VNTR dar și de haplotipurile pe care se află aceste alele (Stead et al., 2000). Toate alelele de clasa I sunt predispozante, cu excepția alelelor de tip ID(-) și numai atunci când acestea sunt transmise de la tată heterozigot pentru alele clasa I tip ID(-)/clasa a III-a (Stead et al., 2000). Alelele de clasa I de tip ID
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
de clasa I în 3 grupe denumite: IC(+), ID(+) și ID(-), împărțire bazată pe numărul de repetiții VNTR dar și de haplotipurile pe care se află aceste alele (Stead et al., 2000). Toate alelele de clasa I sunt predispozante, cu excepția alelelor de tip ID(-) și numai atunci când acestea sunt transmise de la tată heterozigot pentru alele clasa I tip ID(-)/clasa a III-a (Stead et al., 2000). Alelele de clasa I de tip ID(-) pot fi deosebite de celelalte alele de
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]