2,157 matches
-
a culturii române cu monografia Viața și opera lui Miron Costin (1975), debut editorial și totodată lucrare fundamentală într-un domeniu de strict profesionalism. Cartea impresionează prin seriozitate, competență și bogăție a informației, bine puse în lumină de un stil alert, cu certe calități literare. Aceeași rigoare filologică, aceeași minuție niciodată pedantă caracterizează și lucrarea Scriitori și reviste la Pontul Euxin (1997), scrisă cu o căldură bine temperată de obiectivitatea criticului, mereu blajin ca om, niciodată îngăduitor peste dreapta măsură când
PUIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289062_a_290391]
-
și-a propus să scrie trilogia Legea conservării scaunului, anunțată încă în 1987 (într-un interviu din „Tribuna”). Sociologul, mizând pe „argumentele” prozatorului, avansează, în cheie postmodernă, o radiografie a patologiei puterii, așa cum s-a manifestat ea ante- și postdecembrist. Alert, alternând bucolicul cu inciziile sarcastice, romanul Vina (2002), prima parte a trilogiei, îl are ca protagonist pe Alex Trifa, un profesor de istorie trăitor în satul Strâmtura, ins dilematic, ezitant, posibil scriitor, decis să reconstituie epic odiseea tatălui, mort pe
RACHIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289079_a_290408]
-
superior, ilustrat cu succes și de alți dramaturgi, de la A. de Herz la Victor Eftimiu. Ca prozator, R. a fost remarcat mai ales pentru romanul cu substrat autobiografic Mâl, proiecție a unei obsesii erotice. Scris într-un stil limpede și alert, gazetăresc, marcat de ritmul precipitat al dezvoltării conflictului, ca într-o piesă de teatru (Perpessicius l-a numit, prin opoziție cu romanul-fluviu, „roman-cascadă” sau „roman-torent”), Mâl poate interesa prin tematică, fiind - observa tot Perpessicius - „un roman de predestinări tragice, un
RACACIUNI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289077_a_290406]
-
Ioan Slavici. Țărani care au mereu în gând munca, bunăstarea și răsplata după faptă, personaje a căror soartă e legată de credințe și vrăji întrupează ceea ce ține de realitatea și poezia rusticității. Vorbe înțelepte, proverbe și zicători colorează aceste pagini alerte, care au făcut din autorul lor unul din cei mai citiți povestitori ai Transilvaniei, prezent și în numeroase antologii. SCRIERI: Poezii, Gherla, 1881; Novele, I, Gherla, 1902. Repere bibliografice: Pop, Conspect, II, 187-188; N. Drăganu, Vasile Ranta-Buticescu, DR, 1921-1922; Breazu
RANTA-BUTICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289134_a_290463]
-
într-un orizont modest, din tonalitatea sentimentală a naratorului - care se substituie, pe rând, personajelor - și din răsturnările dramatice aduse de războiul mondial în destinul individual, ca și în cel al istoriei. Bunăoară, finalul celui de-al doilea roman filmează alert prăbușirea vechii Rusii și ascensiunea bolșevismului. R., atent la evenimentul politic și la psihologia mulțimii, introduce pagini de comentariu cvasipublicistic în toate romanele sale. Ileana Lupului (1934) și Banul... ochiul dracului (1941) fac parte dintr-o categorie diferită: sunt „romane
RASCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289140_a_290469]
-
geolog, George Virgiliu Salomie, care nu avea nici el decât cunoștințe livrești despre problemele de criminologie. Următoarele cinci romane - publicate între 1982 și 1990 - vor purta aceeași semnătură, Morogan-Salomie. Ele s-au bucurat de succes pentru că aveau vervă, o acțiune alertă, antrenantă și dovedeau un simț al comicului special, care mizează și pe elemente de parodie a genului. Personajele sunt tineri ofițeri de miliție, neconformiști, care rezolvă cazurile cele mai complicate cu o logică riguroasă, chiar cu fantezie și lansează din
MOROGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288252_a_289581]
-
desfășoară îndeosebi toate aspectele vieții bucureștene care sintetizează oarecum însăși viața burgheziei românești”. Purgatoriul le-a apărut criticilor ca un pandant tematic al romanului Ion de Liviu Rebreanu, editat cu doi ani înainte. Materia romanescă este coagulată de o acțiune alertă, incluzând istorii cu desfășurări sinuoase, incitante, cu deznodăminte imposibil de anticipat. Narator plat, romancierul este, în schimb, un iscusit scenograf, cu un simț deosebit al situațiilor și cu știința derulării intrigii, a gradării efectelor, a provocării suspansului, a amânării deznodământului
MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288229_a_289558]
-
mamă îndobitocită, care își ucide, fără s-o știe, propriul fiu, plecând de la un fapt real, prelucrat și de Albert Camus în Neînțelegerea. Silit să se desfășoare pe spații mici, prozatorul câștigă în concizie și efect dramatic, reușind narațiuni mai alerte, mai expresive, mai puțin parazitate de elemente străine. Firesc aproape, activitatea lui M. se încheie cu „memoriile unui scriitor”, intitulate Viață și vis (1986) și având deviza „Scriu - deci sunt”. Principalele relatări se referă la cele dintâi încercări literare, încurajate
MONDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288234_a_289563]
-
fiind tipărită abia în 1998. Multă vreme M. face jurnalism onest dar fără strălucire, scriind reportaje, documentare, corespondență, cronici economice și sociale etc. O bună informație și acuratețe relevă încercarea monografică I. G. Duca și îndeosebi documentarul România de azi. Alerte, cu o anume abilitate în prinderea unor chipuri și a unor întâmplări relevante sunt însemnările din Spitalul 2 de campanie. Însă meșteșugul gazetăresc este vizibil un lest foarte greu când este abordat romanul. La marginea orașului, autobiografic într-o măsură
MUNTEANU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288296_a_289625]
-
doamnei Stastok (1974) dezvoltă epic motivul incertitudinii, căci drama doamnei Stastok este declanșată de posibilitatea ca ea să fi trădat autorităților pe soțul sabotor, ofițer în armata germană. Scris sub forma confesiunii în fața unui tovarăș întâmplător de călătorie, scrierea este alertă, dar fără motivații psihologice consistente, de unde senzația de facilitate. SCRIERI: Răscoala iobagilor, București, 1951; S-aprind luminile în sat, București, 1951; Războiul iobagilor, I-III, București, 1956; Misiunea H.S., București, 1957; Povestirile sergentului Negoiță, Cluj, 1960; Microromanul doamnei Stastok, București
MUSAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288322_a_289651]
-
mic burghezi surprinși într-un moment de ridicolă buimăceală legată de căpătarea vreunui „onor”, de o tranzacție matrimonială ori de vreo farsă pusă la cale în familie sau între amici. M. știe să încondeieze fumurile acestei lumi, să facă dialogul alert, suculent, să intuiască efectele comice declanșate de ticuri, clișee, verbiaj, anticipând astfel, ca și alți comediografi ai epocii, tehnici exploatate de I.L. Caragiale. O dramă ocazională, Răpirea Bucovinei, scrisă în colaborare cu V.A. Urechia și N. Țincu și semnată
MYLLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288344_a_289673]
-
orașului, văzut ca focar de necinste și compromis, loc care distruge sau pervertește sufletul, unde orice instituție e clădită pe viciu și corupție. Ici și colo pâlpâie câteva bune intenții psihologice ori calități de limbaj și se observă autenticitatea dialogului, alert, fluid, plastic. O piesă istorică, Ghica-vodă, domnul Moldovei, neînzestrată cu un conflict dramatic, se susține tot prin virtuțile dialogului. Meritorii sunt transpunerile în românește din literaturile engleză (Charles Dickens), franceză (Émile Zola, Jules Verne, Prosper Mérimée, André Theuriet), italiană (Matilde
NADEJDE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288345_a_289674]
-
în fond banală. De aceea, sub titlul poetic Iubirea ca o mânză neagră (1995) se află un roman destul de inconsistent, confesiv, despre iubirile succesive sau simultane ale protagonistului, un om afectat de o maladie cardiacă etc., „felii de viață”, narate alert, dar fără suflu, în registrul burlescului intimist curent în mediile intelectuale de la sfârșitul secolului al XX-lea. SCRIERI: De-a soarele, București, 1967; Echilibru până în ploaia din octombrie, București, 1969; Erezii, București, 1970; Poeme rococo, București, 1970; Ninse colinele în
NEAGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288386_a_289715]
-
N., câteodată cu o tentă parodică, dar în general cu numeroase scăderi de stil și de structură (confesiuni ale naratorului care deseori se declară incoerent, determinări temporale naiv-deictice și prezentări directe, implicând identificarea autorului cu naratorul etc.), răspund, prin ritmul alert al acțiunilor și prin tematică, așteptărilor unui public nepretențios, dornic de o lectură agreabilă în timpul liber. În volumele de versuri Cântecul constelației și Ochii, asociind poezii dedicate Partidului, comunismului, Uniunii Sovietice, detașamentelor de brigadieri etc., cu balade și pasteluri construite
NEAMŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288388_a_289717]
-
ținută a lirismului modernist cerebral. Eseul Paul Valéry și modelul Leonardo este conceput cu o mare capacitate simpatetică față de omul Valéry, față de opera lui (chestiunea raportului om-operă e aprofundată cu subtilitate) și cu deschidere către reverberațiile în actualitate. Textul e alert, cu frecvente schimbări de unghi, dar în cadrul unui proiect de ansamblu foarte coerent. Criterii diferite - cronologic, tematic, biografic etc. - sunt convocate pe rând cu un pragmatism eficace. N. și-a caracterizat, de altfel, cu adecvare, demersul: „Nu va rezulta un
NEGREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288406_a_289735]
-
deosebit au rămas alte două mici române, Povestea unei fete (1927) fiind mai degrabă un reportaj din viața mahalalei bucureștene, iar Veșnicul învins (1931) o încercare de analiză psihologică, schematica și cu multe elemente melodramatice, în pofida științei de a ritma alert narațiunea. Tot atunci a dat multe traduceri, cu deosebire din autori în vogă (Maurice Dekobra, Claude Farrère, Myriam Harry, Pierre Loti ș.a.), dar și din Jules Verne, Maxim Gorki, Émile Zola, Knut Hamsun, Anatole France, Lev Tolstoi, Victor Hugo ș.a.
PAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288702_a_290031]
-
elaborată. Intriga se axează pe un caz judiciar - crima comisă de o tânără, victima fiind tatăl vitreg care, cu complicitatea mamei, îi speculase afecțiunea pentru a profita de averea ei. Piesa are un crescendo dramatic, bine transpus într-un dialog alert, doar finalul fiind forțat, artificios. SCRIERI: Spre întregirea neamului, Galați, 1914; Bimbașa Sava, București, 1918; Mila Iacșici, București, [1919]; Premergătorii, București, 1921; Teatru, București, 1922; Fata lui Loth, București, 1929; Carol II, regele românilor, tr. Erastia Peretz, București, 1932. Traduceri
PERETZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288757_a_290086]
-
pe ultimii doi Mușatini - Alexandru Iliaș și fiul său, al cărui destin fără noroc e schițat succint -, P. dă o lucrare onorabilă în limitele genului și ale uzanțelor în materie pentru anii în care a fost publicată. Ritmul e destul de alert, cu recurs la un dialog pitoresc, la multe personaje secundare. Protagonistul este un reflexiv, un fel de „iluminist” plin de bune intenții, călăuzit de o viziune umanist-melioristă. Eventualul mesaj al cărții către contemporaneitate privește „moralitatea exercitării puterii” (Victor Atanasiu). Tematica
PETRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288803_a_290132]
-
poveste de dragoste desfășurată în peisajul exotic al capitalei otomane din anii 1863-1865, locul fiind și teatrul eforturilor întreprinse în special de Costache Negri pentru recunoașterea definitivă a Unirii Principatelor și pentru acceptarea secularizării averilor mănăstirești. Acțiunea are un ritm alert, grație și elementelor de roman senzațional (iubiri interzise, asasinate plătite, contrabandă cu arme, spionaj, răpiri, evadări etc.), iar decorul, fie că este vorba de Măgura Vulpii, de București ori de cosmopolitul și pitorescul Istanbul, vădește ochiul călătorului pasionat, dar și
PETRESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288786_a_290115]
-
modernă îndeosebi prin adoptarea unor unelte expresioniste. Ca autor de proză narativă, P. s-a afirmat cu povestirile fantastice din Cărțile poștale ale morții (1970; Premiul Uniunii Scriitorilor) și cu fragmente de roman apărute în presă. A publicat și un alert memorial de călătorie, De la Bârca la Viena și înapoi (1982). Vajnic publicist, și-a strâns o parte din torențiala lui producție în câteva volume compacte. Poetul stă pe un vulcan în continuă erupție, e aruncat în slavă și absorbit în
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
Filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor. Debutează cu o povestire în revista „Tribuna” (1963), iar în volum în 1970, cu o carte de nuvele, Cheltuieli de reprezentare. Colaborează la „Vatra”, „Argeș”, „Luceafărul”, „România literară”, „Ramuri”, „Convorbiri literare” ș.a. Într-o cadență alertă, îi apare un număr impresionant de volume, cuprinzând proză scurtă sau roman: Adio, Robert! (1974) și Separația bunurilor (1975), Cocorul de pază (1976), Fericit cel care ca Ulise... (1978), romanul Vară nebună cu bărci albastre (1983), Oameni, furtuni, vapoare (1984
NOVAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288491_a_289820]
-
mort (1996) și Povestiri arogante (2002). Semnează și scenariile filmelor La porțile țării (1971), Furtună în Pacific (1984), Puterea calorică a lemnului de palisandru (1985). Cea mai bună carte a lui N. este romanul Vară nebună cu bărci albastre, scris alert, în maniera lui Fănuș Neagu, cu un personaj tras parcă din proza optzeciștilor. Benito Macarie, profesor amator de „ghidărie” (agent turistic sezonist), își îngrămădește într-o epică plină de haz solitudinea, iubirile anonime, tribulațiile mărunte. Toate sunt pretext al unei
NOVAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288491_a_289820]
-
literatura era supraordonată biograficului, postmodernismul optzecist plasează textul și asistența sa pe același nivel axiologic și tipologic. Vom subordona întotdeauna textul literar existenței, considerându-l pe acesta doar un produs al procesului realizării de sine”. Expuse în registrul publicisticii literare alerte, fără excese profesoral-dogmatice și fără pretenția de a se articula într-un „sistem” predictiv și complet, precizări sunt formulate ulterior în special de Cristian Popescu și Cătălin Țârlea. Astfel, Cristian Popescu afirma: „Nouăzeci nu este numele unei promoții literare, ci
NOUAZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288484_a_289813]
-
a avut o frumoasă carieră teatrală se explică prin modernitatea discursului dramatic (autoarea este o bună cunoscătoare a tehnicilor de montaj din cinematograful suprarealist), prin caracterul polemic (uneori prea demonstrativ) cu care sunt atacate inerția și șabloanele epocii, prin dialogul alert și ironic. Piesa Interviu (titlul inițial, Handicap, a fost schimbat de cenzură) s-a reprezentat în 1976, cu o distribuție de primă mărime, la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra” din București. Reapar El și Ea, dar de data aceasta iubirea nu
OPROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288561_a_289890]
-
din Cluj-Napoca. Prima carte a lui N., romanul Spărgătorii de vitrine, apărut în 1984, este o radiografie ușor teribilistă a vieții tineretului vremii, cu personaje afișând o atitudine neconformistă, totuși fără accente de protest social sau politic. Este o scriere alertă, nervoasă, cu un dialog viu, colorat. Cel de-al doilea roman, Gigantica (1988), se axează pe o evocare afectuoasă a personalității tatălui, acrobatul, care devine personaj într-o epică de factură parabolică, incluzând aluzii la contemporaneitate. Tot din lumea circului
NICOLAE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288436_a_289765]