1,055 matches
-
rupere a țesutului social existent tradițional în satele din România. Oamenii au devenit indiferenți față de dificultățile vecinilor, față de ceea ce se întâmplă într-o altă familie din comunitate. Individualismul a înlocuit atitudinea tradițională de interes față de celălalt, de sprijin imediat și altruist la nevoie. Apărute în timp, aceste atitudini nu pot fi schimbate imediat. După 1990, dar mai ales după 2000, satele românești s-au depopulat încă o dată prin migrația forței de muncă în alte țări. Este un moment în care individualismul
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
guvernamentale să fie percepute ca fiind situate undeva În afara pieței sau chiar deasupra ei. Această percepție are la bază presupusa distincție dintre motivațiile agenților publici și cele ale antreprenorilor privați. Astfel, În timp ce primii sunt priviți ca ghidându-se după motivații altruiste, cei din urmă sunt priviți ca fiind determinați de motivații exclusiv egoiste. Însă, deși este adevărat că motivațiile altruiste, În cazul În care ar fi capitalizate la nivelul sectorului public, ne-ar asigura de faptul că furnizarea de bunuri publice
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
presupusa distincție dintre motivațiile agenților publici și cele ale antreprenorilor privați. Astfel, În timp ce primii sunt priviți ca ghidându-se după motivații altruiste, cei din urmă sunt priviți ca fiind determinați de motivații exclusiv egoiste. Însă, deși este adevărat că motivațiile altruiste, În cazul În care ar fi capitalizate la nivelul sectorului public, ne-ar asigura de faptul că furnizarea de bunuri publice este, Într-adevăr, obiectivul operațional al organizațiilor respective, totuși, ele nu ar constitui decât o condiție necesară pentru furnizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
iar oamenii se deosebesc doar prin inteligență lor prudent]. Ei au fost pur și simplu primii egoiști luminați. Dimpotriv], în viziunea religioas], întruparea sufletelor a atras dup] sine nu doar inteligență, ci și o gam] larg] de noi motivații, multe altruiste. Spre îngrijorarea lui Darwin, colaboratorul s]u, A.R. Wallace, a adoptat cea de-a doua viziune, susținând c] Dumnezeu a dat suflet trupurilor primatelor printr-o intervenție miraculoas] în cursul evoluției. Și ast]zi, chiar și în rândurile gânditorilor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mult de orice copil că și de ai s]i. Într-un regim atât de nonșalant și imparțial, probabil c] puțini nou-n]scuti cu sânge clad ar supraviețui. Astfel, dup] cum subliniaz], pe bun] dreptate, sociobiologii, tr]s]turile altruiste ce pot fi moștenite nu sunt ușor transmise mai departe dac] nu fac posibil] o creștere a speranței de viat] a familiei persoanei altruiste, care împarte genă ce le d] naștere. Ins], când acest lucru se întâmpl], asemenea tr]s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cu sânge clad ar supraviețui. Astfel, dup] cum subliniaz], pe bun] dreptate, sociobiologii, tr]s]turile altruiste ce pot fi moștenite nu sunt ușor transmise mai departe dac] nu fac posibil] o creștere a speranței de viat] a familiei persoanei altruiste, care împarte genă ce le d] naștere. Ins], când acest lucru se întâmpl], asemenea tr]s]turi pot s] se dezvolte și s] se r]spândeasc] prin „selecția familiei”, într-o manier] de neconceput în cazul modelului mai vechi, neprelucrat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
obligațiile corespunz]toare; semi-retragerea, cuprinzând retagerea treptat] din sfera preocup]rilor și pl]cerilor lumești; și renunțarea, care duce la retragere total] și contemplare. Ultima faz] marcheaz] preg]tirea pentru eliberarea final] și lep]darea de toate tendințele egoiste și altruiste, de vreme ce renunțarea trebuie s] antreneze o lips] total] de interes. Etapă aceasta presupune, de asemenea, ruptură de familie și societate și transformarea într-un individ autonom. Dharma (datorie). Dup] cum am precizat, dharma este un concept atotcuprinz]tor, unic, probabil
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pot opta pentru aceast] practic] și în cazul unor boli rare sau în faz] terminal]. Totuși, o precizare important] trebuie ad]ugat] celor de mai sus. În timp ce ahimsa sau nev]ț]marea poate p]rea a fi practicat] din motive altruiste, interdicțiile formulate implic] și evitarea autov]ț]m]rii, ce ar putea rezulta din orice tip de acțiune, nu doar din cele care ar conduce la suferință altora. Prin urmare, dac] o persoan] minte, aceast] acțiune iar putea fi d
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fi asociat atât eticii consecințialiste, deoarece include idealul de fericire suprem], cât și eticii sociale de natur] utilitarist], datorit] preocup]rii pentru bun]starea material] și spiritual] a omului. R]mânând pe aceeași poziție utilitarist], putem sesiza și o component] altruist], concretizat], cu prec]dere, în cele patru virtuți absolute: bun]tatea, compasiunea, bucuria solidar] și st]pânirea de sine. Buddha subliniaz], de asemenea, și rolul datoriilor și al obligațiilor în contexte relevante. Sig³l½v³da Sutta prezint] datoriile și obligațiile p]rinților
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
constituie baza unui tao social, convențional. El a sustinut faptul c] îndrumarea divin] îmbrac] forma unor sentimente sau inclinații înn]scute spre comportament. Acestea nu sunt simple predilecții pentru o conservare de natur] egoist] și nici predilecții generale pentru beneficii altruiste. Înzestrarea divin] este morală deplin instinctiv] aflat] în stadiul de s]mânț]. Fiecare om se naște cu o înclinație ereditar] spre comportament. Pe parcursul maturiz]rii, aceast] înclinație se dezvolt] sub aspectul intensit]ții și al sensibilit]ții în raport cu mediul social
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de recompense a fost deja menționat și argumentat (vezi capitolul 14, „Etică lui Kant”). 3) În loc s] duc] la împlinirea de sine, etică creștin] are un caracter represiv. Majoritatea analizelor psihologice moderne cu privire la dezvoltarea uman] consider] drept norm] etic] atitudinea altruist], autonom]. Nu se consider] ins] c] religia creștin] poate crea aceast] atitudine, întrucat impune un comportament defensiv și restrictiv și un conformism social inactiv. Acest aspect are leg]tur] cu o alt] critic]. 4) Etică creștin] menține oamenii la un
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care cineva își doneaz] un rinichi surorii sale cu care nu mai vorbește de câțiva ani sau simplul gest de a dona sânge unui necunoscut. Adepții egoismului psihologic nu ar trebui s] condamne la prima vedere aceste cazuri de comportament altruist, susținând c] ele ar trebui în mod obligatoriu s] conțin] un substrat egoist. E posibil ca un egoist de acest gen s] inventeze adesea o explicație egoist] plauzibil] pentru comportamentul altruist, la fel cum e posibil ca un egoist ipocrit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] condamne la prima vedere aceste cazuri de comportament altruist, susținând c] ele ar trebui în mod obligatoriu s] conțin] un substrat egoist. E posibil ca un egoist de acest gen s] inventeze adesea o explicație egoist] plauzibil] pentru comportamentul altruist, la fel cum e posibil ca un egoist ipocrit s] aduc] un fals și aparent nobil pretext unui comportament cu adev]rât egoist. Ins] a c]uta cu tot dinadinsul un motiv egoist în orice (și chiar a inventa unul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pan] ce nu se descoper] substratul egoist al acțiunii. Utilizarea acestei explicații „realiste” pentru a susține o afirmație general] duce la formarea unui cerc vicios al argumentației. La acest punct, adepții egoismului psihologic ar putea obiectă c] orice comportament presupus altruist este în realitate unul egoist deoarece, la urma urmei, în exemplele anterioare individul a f]cut exact ceea ce a dorit s] fac] (și-a urmat voința proprie). Aceast] obiecție afecteaz] egoismul psihologic, care, în loc s] constituie o teorie empiric] surprinz
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s]u ori este în avantajul altora și în detrimentul personal. În general, egoist este cel care dorește cu tot dinadinsul ceva mult mai precis, cum ar fi binele propriu, promovarea intereselor personale și satisfacerea exclusiv] a dorințelor sale. Un om altruist (lipsit de egoism) nu urm]rește asemenea scopuri, mai ales cunoscând faptul c] etică ins]și le condamn]. De aceea egoistul este caracterizat prin importantă exagerat] acordat] eului propriu, în timp ce altruistul manifest] o orientare adecvat] (moderat]) în raport cu ceilalți sub aspectul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
personale și satisfacerea exclusiv] a dorințelor sale. Un om altruist (lipsit de egoism) nu urm]rește asemenea scopuri, mai ales cunoscând faptul c] etică ins]și le condamn]. De aceea egoistul este caracterizat prin importantă exagerat] acordat] eului propriu, în timp ce altruistul manifest] o orientare adecvat] (moderat]) în raport cu ceilalți sub aspectul motivațiilor și dorințelor proprii. Versiunea prezent] a egoismului psihologic este, prin urmare, lipsit] de conținut, din moment ce dorința suprem] a individului ar trebui s] fie, de exemplu, realizarea unei contribuții substanțiale la
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c], deși are în minte inc]lcarea moralei creștine, ideea are aplicații mai ample în codurile morale și în cazul virtuților recunoscute în plan laic și în alte contexte decât creștinismul. Cand Machiavelli spune: „un om care vrea s] fie altruist oricând va ajunge s]-i ruineze pe altii care nu sunt atât de altruiști că el. De aceea, este necesar pentru un principe care dorește s]-si mențin] poziția s] învețe cum s] nu fie bun și s]-si foloseasc
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în codurile morale și în cazul virtuților recunoscute în plan laic și în alte contexte decât creștinismul. Cand Machiavelli spune: „un om care vrea s] fie altruist oricând va ajunge s]-i ruineze pe altii care nu sunt atât de altruiști că el. De aceea, este necesar pentru un principe care dorește s]-si mențin] poziția s] învețe cum s] nu fie bun și s]-si foloseasc] sau nu cunoștințele, în funcție de nevoie” (The Prince [Principele], 1513, p. 52) el contest] într-adev
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
determina o acțiune). Dar dac] ad]ug]m grupului de percepții o atitudine moral], avem un alt grup care ne poate motiva. Astfel, atitudinea moral] trebuie s] fie sau cel puțin s] conțin] în esenț] o dorinț] - probabil, dorința general altruist] pentru bun]starea celorlalți (pe care Hume o numește „simpatie natural]”). Rezult] astfel c] nu pot exista fapte morale. Percepțiile țintesc spre fapte, dar dorințele nu. Dac] judec]țile morale ar exprimă percepții, am putea presupune c] trebuie s] existe
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ne începem viața dintr-un punct de vedere egocentric și, prin dezvoltare cognitiv], atât datorit] efortului nostru de a rezolva conflicte din ce in ce mai complexe, cât și a capacit]ții noastre de împ]rt]sire, ajungem s] avem o perspectiv] moral] din ce in ce mai altruist] și mai orientat] spre alții, perspectiv] a c]rei deplin] expresie este atins] în Etapa 6. Kohlberg susține c] fiecare etap] superioar] reprezint] o form] de dezvoltare cognitiv] care constituie de fapt și o form] de dezvoltare moral]. El scrie
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
al relațiilor personale. Structura individualit]ții, presupus] de conceptul de piaț], este una care cere o judecat] instrumental], direcționat] c]tre scopul abstract al producției și al profitului și c]tre urm]rirea interesului personal. Conceptul de „piaț]” exclude comportamentul altruist sau ideea potrivit c]reia bun]starea altuia este ținta activit]ții personale. Morală care ar putea p]rea cea mai potrivit] pentru piaț] este aceea a utilitarismului, care, în formele sale clasice, a propus o concepție a fericirii ca
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
îndep]rta posibilii rivali, care este posibil s] fi fost oameni. Lucrând împreun], oamenii au reușit, iar cei a c]ror munc] era încununat] de succes aveau mai mulți copii decât ceilalți. Astfel, am evoluat de-a lungul timpului că „altruiști” de succes. În acest moment, devenim mai speculativi. Se pune întrebarea cum au avoluat oamenii pan] la a aplica acest „altruism”. Cum se face c] lucr]m atât de bine împreun]? Ipoteza principal] susține c] procesul evolutiv își pune amprenta
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
furnicile, care trec prin viat] întocmai ca niște roboți. Nici modurile de a gândi nu sunt determinate biologic într-o asemenea m]sur] încât cultură s] nu aib] nici o influent]. Dar este clar c] pentru a coopera, pentru a deveni „altruiști”, natura ne-a alimentat gândurile legate de nevoia de a coopera. Poate c] nu întotdeauna urm]m aceste gânduri, ins] existența lor este clar]. De aceea, oamenii sunt precum computerele programate s] joace șah. Primele computere de acest fel analizau
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Care este natura acestor gânduri cu privire la nevoia de a coopera? Poziția final] a biologilor evoluționiști din ziua de azi sugereaz] c] aceste gânduri nu sunt altceva decât credințele legate de obligația de a ajuta. Cu alte cuvinte, pentru a deveni „altruiști” natură ne-a f]cut altruiști. Subliniez un aspect menționat anterior, si anume c] oamenii nu încearc] s] obțin] tot ceea ce se poate unul de la altul, mimând amabilitatea. Mai degrab], în viziunea oric]rui evoluționist, se obțin adesea rezultate mai
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nevoia de a coopera? Poziția final] a biologilor evoluționiști din ziua de azi sugereaz] c] aceste gânduri nu sunt altceva decât credințele legate de obligația de a ajuta. Cu alte cuvinte, pentru a deveni „altruiști” natură ne-a f]cut altruiști. Subliniez un aspect menționat anterior, si anume c] oamenii nu încearc] s] obțin] tot ceea ce se poate unul de la altul, mimând amabilitatea. Mai degrab], în viziunea oric]rui evoluționist, se obțin adesea rezultate mai bune dac] suntem înșelați de latura
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]