9,188 matches
-
Cu toate acestea, se știe că în vremurile noastre, domnul Niccolo Viteli a dărîmat două cetăți la Citta di Castello pentm ca să poată să păstreze acest teritoriu în stăpînirea lui. Guido Ubaldo, duce de Urbino, revenit pe tron după ce fusese alungat de la putere de Cezar Borgia, a distrus din temelii toate fortărețele aflate pe acel teritoriu, socotind că fără ele va fi mai greu să-și piardă din nou statul. Cei din neamul Bentivoglio, reveniți la Bologna, au făcut același lucru
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
acela care a pierdut bătălia nu te primește pentru că n-ai vrut ca, ajutîndu-l cu armele în mînă, să riști de a avea aceeași soartă ca și el. Antioh trecuse în Grecia, fiind chemat aici de către etolieni pentru a-i alunga pe romani. El trimise soli la ahei, care erau prieteni ai romanilor, spre a-i îndemna să rămînă neutri; pe de altă parte însă, romanii îi sfătuiau să ia armele în mînă pentru ei. Chestiunea a fost adusă în discuție
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
simț spun că aceștia ar face mai bine să nu figureze în lume decît ca seniori la locul lor, să renunțe odată la emfaza spre care-i poartă orgoliul, să nu întrețină mai mult decît o gardă, suficientă pentru a alunga hoții din castel, în caz că s-ar arăta vreunii atît de înfometați încît să caute acolo de-ale gurii, să dărîme meterezele, zidurile și tot ceea ce poate da reședinței lor aerul unei fortărețe. Și iată motivele: majoritatea prinților mărunți, și mai
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de o ființă gînditoare? Mi se va obiecta că vînătoare este salutară pentru sănătate, că experiența a dovedit că cei care vînează ajung la anii bătrîneții, că este o pasiune inocentă, care convine marilor seniori, deoarece le etalează măreția, le alungă suferințele, iar pe timp de pace le evocă imaginile războiului. Departe de mine gîndul de a condamna un exercițiu moderat; dar, atenție! Exercițiul acesta este necesar doar celor necumpătați. Nu există vreun principe care să fi trăit mai mult decît
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de unsprezece, ci de vreo opt ani de viață conștientă. Ea avea optsprezece sau nouăsprezece ani cînd a coborît pe insula Ellis. Scînteierile paradisului din amintirile ei s-au suprapus Raiului copilăriei mele, din care scăpătarea luminii Încă nu mă alungase. Am putut așadar să-mi reprezint prin asocieri de tot felul, prin comparații ceea ce Încă nu-mi ieșise În cale. Astfel, bunăoară, mi-am lămurit, mai cu seamă că văzusem fața cîtorva orașe, că New Yorkul era plin de blocuri
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pricină de stricăciune, mă fac de rușine Înaintea creștinilor. Am, bag samă, păcate multe, nici io nu le știu, Îndură-te, Măicuță Sfîntă, și de unul ca mine!... Minunea a slăbit În intensitate abia cînd sătenii au Început să-i alunge chiar ei pe cei veniți din afară, fiindcă, de atîta lume Într-un sat cu apă puțină, secaseră toate fîntînile, iar la curgătoare, rîndul nu se sfîrșea niciodată. Un pișcăran chiar a apelat la milițieni să evacueze de la el din
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
la mijloc: — Nu-i Îngăduit a da În ei, că lor li s-o arătat Maica Sfîntă, iară vouă nu! — Gura, chiaburule! — Apoi, dacă asta ni-i cinstea..., zise omul și se Întoarse din grajd cu furca. Pe polițai Îi alungă, iar pe oaspeți Îi reîntoarse În șură. I-au ridicat pe toți trei. Scăpat din temniță după patru ani, țăranul arăta aproape neschimbat pentru că, susținea el, Sfînta Fecioară se Îngrijise de el și de toți nevinovații din preajma lui. Organele au
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de dragul sabatului sau o scoți de dragul vieții? Urmează, ca „exemplificare” tranșantă, vindecarea ologului, apoi alte vindecări spectaculoase, care culminează cu aceea a unui demonizat deopotrivă orb și mut. Reacția mulțimilor: Acesta este fiul lui David, Mesia! Reacția fariseilor: Acesta îi alungă pe demoni cu ajutorul căpeteniei demonilor! Aici se inserează logion-ul despre păcatul împotriva Duhului. Isus le arată încă o dată contradicția, falsul în care se complac fariseii. El denunță argumentația lor ca pe un contrasens: dacă Satana îl alungă pe Satana, înseamnă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fariseilor: Acesta îi alungă pe demoni cu ajutorul căpeteniei demonilor! Aici se inserează logion-ul despre păcatul împotriva Duhului. Isus le arată încă o dată contradicția, falsul în care se complac fariseii. El denunță argumentația lor ca pe un contrasens: dacă Satana îl alungă pe Satana, înseamnă că împărăția lui s-a dus pe copcă, înseamnă că Beelzebul se autosubminează, se autodistruge, își dă singur foc la valiză, lucru care ar trebui să vă bucure. Dacă însă Eu alung demonii cu Duhul Sfânt, iar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
un contrasens: dacă Satana îl alungă pe Satana, înseamnă că împărăția lui s-a dus pe copcă, înseamnă că Beelzebul se autosubminează, se autodistruge, își dă singur foc la valiză, lucru care ar trebui să vă bucure. Dacă însă Eu alung demonii cu Duhul Sfânt, iar voi Mă taxați drept slugă a lui Beelzebul, atunci voi vă autoexcludeți de la comuniunea cu Duhul Sfânt, pretinzând în același timp că îl cunoașteți. Fariseii instaurează monopol asupra Duhului Sfânt (asta va face pseudoteologia din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
omorî. Isus pleacă, urmat de o mulțime provenită din toate provinciile: Galileea, Iudeea, Idumeea, Tyr, Sidon etc. Ne aflăm chiar la începutul misiunii sale publice. Îi desemnează pe cei doisprezece apostoli și-i învestește cu puteri speciale: să vindece, să alunge demonii, să predice. La Marcu, opoziția atinge apogeul. Până și duhurile necurate îl recunosc pe Isus drept Fiu al lui Dumnezeu, în vreme ce fariseii îl taxează drept nebun (textul spune exact: „și-a ieșit din minți”). Marcu insistă pe opoziția Galileea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
-ntr-un joc sadic „de-a v-ați ascunselea”. Minunile lui Iahve sunt „negative”, „patetic-demonstrative”, de ordin punitiv, realizate împotriva unei populații străine și au drept scop eliberarea din jug a lui Israel. În Noul Testament, Isus operează minuni pozitive: vindecă, alungă demoni, trezește la credință, mângâie suflete chinuite, arătând instaurarea efectivă a Împărăției lui Dumnezeu. Iahve eliberează poporul lui Israel din robie politică; Isus eliberează sufletele opresate de demoni. La un al doilea nivel de lectură, adevărata analogie care trebuie subliniată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de vrăbiuțe în frunzișul dafinului și prinse a jeli de una singură, zicând: „Vai mie, nefericita, cine m-a născut? Din ce pântece am ieșit la lumină? Blestem am devenit în ochii fiilor lui Israel și cu batjocură m-au alungat ei din Templul Domnului. Vai mie, nefericita, cu cine aș putea să mă asemăn? Nu sunt ca păsările cerului, fiindcă și păsările cerului aduc pe lume pui, în vreme ce eu nu, Doamne! Vai mie, nefericita, cu cine aș putea să mă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
neglijat sau urmat preceptele Comunității aleșilor, așadar a esenienilor). În capitolul XLVI intră în scenă Fiul Omului (figură preluată din Cartea lui Daniel 7,9): „El va dezlega legăturile celor puternici și va măcina (sic!) dinții celor păcătoși, îi va alunga pe regi de pe tronurile și din împărățiile lor, întrucât aceștia nu-i aduc slavă și laudă și nu mărturisesc de la cine au căpătat împărăția” (XLVI, 4-5). Fiul Omului există dinaintea creaturilor, dar nu se va revela oamenilor decât la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
urmă"7 da, așa fusese: după ce l-au ucis, ne-au lăsat să ne apropiem. I-am sărutat buzele. Matsugo-no-mizu: lacrimile mele cu sângele lui fusese dat să fie "apa clipei de pe urmă". M-au îmbrâncit. Se terminase. Ne-au alungat, din câmp, pe drum. În urmă, asfințitul poleia crucile. În lumina lui se amesteca sângele lor. Sângele lor era lumina asfințitului. În față, Nishizaka, unde erau uciși criminalii. Iar crima lor fusese credința. Nu se mai pomenise așa grozăvie până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
sunt și nu sunt, nu e nici zi, nici noapte, copacii nu cresc, în schimb cresc pietrele, nu e nici grădină, nici pustiu... nici viață, nici moarte... sau, poate, numai moarte e cu adevărat. Și știi de ce? Fiindcă, atunci când au alungat rugăciunea, oamenii au încetat să mai fie oameni. Iar dacă pe pământ nu mai sunt oameni, atunci și pământul a înțeles ca n-are rost să mai existe nici el. Du-te, spune-le asta. Dar cum să le spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
suntem tot oameni, ca și tine. Am venit pe drum și am intrat prin partea cealaltă a satului, acolo unde sunt case arătoase, cum spui tu, oamenii erau pe afară, cu mic cu mare și am cerut apă. Ne-au alungat, ca pe cerșetori. Unul s-a făcut că ne dă apă, a venit chiar lângă noi și a băut în fața noastră cana cu apă... toată cana cu apă... că așa i-a spus taică-su: întâi el și pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
spală-l și haideți, că se răcește mâncarea!". Apăruse mama lui. Atunci am înțeles că fusesem văzut și mi s-a făcut tare rușine și frică. Mă gândisem că, dacă mă descoperă, or să mă pocnească și or să mă alunge doar trăsesem cu ochiul și nu era familia mea. Atunci copilul s-a întors și a spus: "Am să te spăl mai târziu. Spală-l tu acuma, mamă n-a venit încă timpul să-l spăl eu!" Și, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
au dat cu toții deoparte să ne facă loc. Abia îmi mișcam picioarele de frică. Ei mă îndemnau, dar nu mai puteam face un pas. Eram în fața Regelui. Știe ce sunt ! M-a văzut ! O să râdă de mine și o să mă alunge cu pietre ! Uite ! Chiar acuma s-a aplecat probabil să ia o piatră ! Și atunci s-a întâmplat ceva. Stăteam în fața lui, iar el se uita la mine. Dacă tot o să mă alunge, mi-am spus, măcar să văd și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
O să râdă de mine și o să mă alunge cu pietre ! Uite ! Chiar acuma s-a aplecat probabil să ia o piatră ! Și atunci s-a întâmplat ceva. Stăteam în fața lui, iar el se uita la mine. Dacă tot o să mă alunge, mi-am spus, măcar să văd și eu cum arată Regele ! Și m-am uitat și eu la el ! Încet, mi-am ridicat ochii: veșmântul era ca al celorlalți : alb-gălbui, cădea până jos dacă i-aș fi văzut picioarele, nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Cleopa pleacă mâine din Ierusalim. I-am auzit vorbind și au zis că se duc departe. Cine știe, poate se duc să-L caute pe Rege. Iar dac-or să mă prindă că m-am luat după ei și mă alungă înapoi, atâta pagubă! Rămân în sat. Mătușă-mea e acolo și înnoptez la ea, pe urmă oi mai vedea eu. Nu mă întorc acasă până nu-L văd iar pe Rege. Fiindcă nu v-am spus, dar când m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
asta era ca diavolul în persoană : oamenii uitau. Dar uitau binele făcut, uitau vindecarea, uitau c-au fost vreodată bolnavi și singuri și părăsiți de toți, uitau c-au fost paralizați, neputincioși, flămânzi, orbi, goniți de toată lumea și batjocoriți și alungați de pe străzile cetăților lor, uitau că erau să fie omorâți cu pietre din cauza cine știe căror greșeli adevărate sau nu și că El i-a vindecat, i-a salvat, i-a saturat și i-a făcut să se bucure... uitau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
nu L-a ascultat și dacă nu asculți Cuvântul Lui Dumnezeu e ca și cum ai omorî pe cineva. Iar omul a omorât atunci toată Creația lui Dumnezeu ; ia gândește-te : numai omul n-a ascultat porunca Lui Dumnezeu și a fost alungat și încărcat cu necazuri aici, pe pământ dar odată cu omul au plecat din paradis și peștii, și păsările, și animalele, și cerul, și pământul, și marea... totul. Marea și pământul și Cerul trăiesc mai mult decât omul, omul mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
superi și o să plângi iar... e tot aia... știi tu... Mama (se așează jos, îl ia pa băiat aproape, îl mângâie pe cap): Asta nu se mai poate repara. Am făcut ce am crezut eu că e bine. Ne-au alungat din casa noastră, ne-au alungat din ținut... ne-au luat tot ce fusese al lui tata... acuma stăm aici și trăim singuri, cum putem, din ce ne dă pământul și marea. Și tot nu li s-a potolit ura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
tot aia... știi tu... Mama (se așează jos, îl ia pa băiat aproape, îl mângâie pe cap): Asta nu se mai poate repara. Am făcut ce am crezut eu că e bine. Ne-au alungat din casa noastră, ne-au alungat din ținut... ne-au luat tot ce fusese al lui tata... acuma stăm aici și trăim singuri, cum putem, din ce ne dă pământul și marea. Și tot nu li s-a potolit ura. Băiatul (cu obidă în glas): Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]