15,888 matches
-
portița de lângă bucătăria de vară, plantă câțiva puieți de zarzăr și de gutui, puse o ciutură nouă la puțul cel vechi din curte, plus o mulțime de alte treburi gospodărești, pe care nu putea să le neglijeze sau să le amâne. 3 Era primul an de după moartea Elvirei și viața, mai bună sau mai rea, mergea înainte. Într-o zi, ieșind cu treburi prin sat, îl reîntâlni pe vicepreședintele sfatului care, după ce se arătă bucuros să-l vadă, îl invită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în satul ăsta și să te căciulești la niște cioloveci analfabețî?... Stelian zâmbi cu indulgență. Casa asta e prea veche, ca să obținem acum pe ea un preț convenabil. Ar mai trebui renovată puțin, înainte de a o vinde... Dacă o tot amânăm așa, tată socrule, n-o să facem nimic, vorbi Sever cu alt glas. Eu am venit aici cu o propunere. Matale faci cum crezi. Dar e păcat să te compromiți... Diplomat, Stelian schimbă subiectul discuției, care începea să devină stânjenitor, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
chef de vorbă, fiindcă era foarte obosit, Virgil nu se putu reține să nu-i pomenească cumnatului său despre dezamăgirea sa în legătură cu transferul la Vidra, pe care ar fi vrut să-l obțină mai înainte de sfârșitul anului și care se amâna dumnezeu știa când, fiindcă bătrânul plecase la băi, fără să fi rezolvat ceva în acest sens, așa cum promisese. Lazăr se opri și îi strânse mâna în chip de bun rămas, apoi îl bătu pe umăr consolator: Lasă, Virgile, îi zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cimitir și acum el umbla pe la tot felul de cunoscuți și de binevoitori, în speranța de a găsi undeva, cumva, înțelegere, omenie și sprijin. Consternat de-a binelea de cele aflate, Virgil nu găsi prea multe de spus. El își amână cu câteva ceasuri plecarea, în speranța de a da ochi cu cumnatul său și de a afla cum stăteau lucrurile chiar din gura lui. În așteptare, rugat de copii, el se apucă să istorisească, cu mult har și cu vervă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
tot mai mult. Prin februarie, văzând că nimic nu se mai mișcă, Virgil se decise să apuce taurul de coarne și să facă, în fine, deplasarea la Vidra, dar tocmai atunci îi veni Marianei sorocul să nască și trebui să amâne, din nou, totul pentru altă dată. Până atunci, soția sa își dusese sarcina cu bine, deși nu se mai putuse bucura, ca în vremea când era însărcinată cu Ștefănel, de tihna și de relativul confort din casa mănăstirească a maicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
începu Girolteanu să spună, luând-o în mod diplomatic pe departe. În cel mai scurt timp vrem să înființăm și la noi în comună o gospodărie agricolă colectivă. Suntem la câțiva pași de București și nu mai putem s-o amânăm mult!... E râsul curcilor!... Și eu cu ce vă pot fi de folos în chestiunea asta? întrebă Stelian, bănuind cam unde voia să ajungă secretarul cu o asemenea introducere, dar dorind s-o audă din gura lui. Ați pus punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de sfârșit de aprilie, cu cer senin și soare strălucitor, după un șir de zile mohorâte și ploioase. O vreme merseră în tăcere, apoi începură să vorbească despre lucruri care n-aveau nici o legătură cu situația lor, fiecare părând să amâne, cu premeditare, momentul psihologic al acelei zile. Vorbiră despre școală și despre examene, despre prietene și despre colegi, despre filme și despre spectacole, precum și despre alte lucruri asemănătoare, ca și cum doar la atât s-ar fi rezumat tot ce aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
el se opri și îi propuse ca, de data aceasta, să meargă la el acasă. Oricât era de curios, de când o cunoscuse pe fată, Victor nu o prezentase încă părinților săi. Atitudinea reticentă adoptată de Ticu îl determinase să tot amâne momentul, în speranța că, în cele din urmă, bătrânul avea să-i ceară el însuși să vină acasă cu fata. Ce ți-a venit așa, deodată?! se miră Felicia, uitându-se la el lung. Victor făcu semn unui taxi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
își aruncă privirea pe "Declarație de luare la cunoștință și acceptare a riscurilor chirurgicale legate de intervenția...", când vocea profesorului rupe deja tăcerea : Sunteți de acord și vă însușiți prin semnătură această declarație ? Sunt de acord, nu am motive să amân, răspunde pe loc Dora, în timp ce mâna tremurândă depune semnătura cerută. Suita oamenilor în alb se îndreaptă spre ieșire, când Dora își amintește de "Informarea că autorizează corpul medical să acționeze în consecință dacă..." Își adună tot curajul pentru a chema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nu alta, dar cu o ironie elevată, că o privisem foarte decent, mai decent decât credea ea că o poate face un bărbat care circulă cu metroul. Iar eu, pentru care limba rusă de... metrou nu prea avea multe secrete, amânând coborârea, am mimat faptul că nu prea am înțeles. Doamna a coborât la prima, dar nu înainte de a-mi spune că înțelesesem foarte bine sensul celor spuse de ea... Când mă încurcasem cu Andra cum Dumnezeu am reușit noi să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
clasa I cu eticheta de depravat, cu vocabularul acela îngrozitor de ninetist și cu fițe de Casanova abia evadat din scutece. Ultima apreciere era rostită de tata pe un ton doctoral, dar, pentru că nu știam deocamdată ce înseamnă nici Casanova, am amânat bucuria epistemică a decriptării mesajului. Sincer să fiu, abia în ziua plecării către bunici, când am zărit-o, de pe trotuar, pe Nineta, privind îngrijorată de după perdele, am realizat că nu-i a bună cu vizita asta a mea. Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
morțiș ca prenumele să fie armonizat cu numele: ceva tot cu Z. La primărie, hârțogarul a scris, pe certificat, Zahiu Z, urmând să completeze apoi prenumele. Au băut, au tot băut, dar tot n-au ajuns la un consens. Au amânat decizia pentru a doua zi, lăsând și posibilitatea consultării familiei. Dar, ghinion, peste noapte, conțopistul a dat ortul popii. Atac de cord... Și așa a rămas: Z. Nimeni nu a îndrăznit să mai completeze pe certificat. Ba că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
am luat, într-o clipă, aproape inconștient, poziția de luptă a "cocorului", din filmul acela al karatiștilor japonezi, pe care-l văzusem, tot cu ligheanul bulgăresc, de vreo zece ori. Era, cu siguranță, ultimul bluff al vieții mele, dar îmi amâna cu niște amărâte clipe aruncarea de pe piedestal... Atunci, în așteptarea aceea încremenită de cocor cu ghearele pregătite de o luptă pe care n-aș fi putut-o angaja, am auzit de lângă fiorosul Scarface vocea speriată a unui locotenent de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cum nimeni n-a mai sărutat vreodată, rosti: Să-ți arăt! Nu! se desprinse. Trebuie să știi ceva. Mai târziu. Se treziră dimineața. S-au odihnit ca niciodată. A fost noapte cum nici un an n-a mai avut. Dimineața se amânase cu ceva timp iar ei se treziră singurii Nemuritori, liberi de orice constrângere. Doru încă nu știa. Dar o simțea oricum. Ce faci? întrebă Amanda când el o prinse de mână. Ce vrei tu să faci? Mă duceam la baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Moto: Virgiliu În amintirea părinților mei Elisaveta și Dumitru, în preajma cărora am cunoscut cea mai frumoasă față a iubirii. Cecilia își amână studiile În grabă mare își pune ultimele lucruri pe care avea să le ia cu ea, controlează dacă n-a uitat cartea de identitate, banii, cheile locuinței, dă ultimele instrucțiuni sorei sale, pe care o sărută cu toată dragostea, își
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
fiind bărbat și ca mai toți bărbații nu prea priceput în avea grija unui bolnav. Silvia nu a fost de acord cu întreruperea facultății. Fata mea, nu e bine să renunți la studii pentru mine. Nu renunț, mamă, doar le amân. —Ei! Știi cum este când nu faci lucrul la timpul potrivit, ori nu-l faci deloc, ori nu-l mai faci bine. Mă știi delăsătoare, mă știi puturoasă? Ați avut probleme din cauza mea cu învățătura? Nu mă pot plânge, că
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
se simțea iubită. Până atunci se purtase atât de frumos. O copleșise cu vorbe plăcute, cu sărutări, cu îmbrățișări și toate acestea erau manifestări sincere, nu de fațadă. Era fericit când ea îi admitea propunerile și se întrista când erau amânate anumite întâlniri. Îl necăjea cu unele păcăleli și se amuza văzându-i fața plouată, încât nu rezista să-l țină mult în asemenea stare și-i spunea adevărul, iar el se bucura ca un copil mic și o săruta cu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
bate pe umăr tatăl său. —Ție cum îți mai merge Tibi? Trebuie să-ți dau ce ți-am cumpărat că observ că de abia aștepți. Matei le împarte tuturor cadourile ca să-și ia grija, deși Ștefania Zamfirescu îl rugase să amâne acest lucru după ce mai stau de vorbă, după ce se spală, după ce mănâncă. Pari cam abătut, Matei, observă tatăl. —După atâta drum este și el obosit, intervine Ștefania. Nu este ce credeți voi. Sunt trist că m-am despărțit de Cecilia
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
te iau cu mine și mergem și la Sinaia. Cecilia ar fi vrut ca această primă ocazie să fie cât mai curând, dar urma anul când trebuia să-și susțină teza de doctorat ceea ce făcea ca dorința ei să fie amânată. De când venise în oraș, Matei n-apucase să-i întâlnească pe Leontina și pe Gelu. Nici nu-i sunase că dorea să stea de vorbă cu ei pe îndelete, ca să le povestească amănunțit despre cele petrecute în ultimul timp. Într-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Aaa! De-aia vrei tu să tragi de timp. Să știi că au dreptate, că noi tot zicem că facem nunta acum, ba mai încolo și vremea trece. Când o veți face totuși? —Vara asta. Sper să n-o mai amânăm. Mă ai în vedere ca domnișoară de onoare. — Cum să nu... Tot discutând despre căsătorie, despre nuntă și câte altele, Natalia călcă pe o creangă putredă; care se rupe, se aude o trosnitură, o fâșâietură printre crengi din vârf până la
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și pe moarte dintre ceea ce simțea că trebuie să facă ea - să moară și s-o sfârșească definitv cu sursa tuturor nemulțumirilor și a chinurilor sale - și ezitarea ce glăsuiește mereu în sinucigaș și-l îndeamnă insistent să-și mai amâne un timp gestul ultim. Aceasta este frica omului în fața veșniciei și așa se manifestă ea: prin conștiință. Ah, ce lume întinsă și de nepătruns se află întrun suflet omenesc, care se chinuie! Acum, însă, iată o scenă casnică. Era vară
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
găletușă rustică, deși cosmeticele pe care le poți folosi din abundență sunt de mare lux, nu te poți hotărî să bagi mâna între picioare, să te cureți în văzul lumii, trișezi puțin, îți strângi umerii să te ascunzi în tine, amâni momentul. Trebuie să te ridici. Pășești repede, încercând să te ții dreaptă, spre ieșire. Nu ai voie să duci cu tine decât un prosopel alb, pe care japonezele îl pun pe cap, să se răcorească în bazin. Ție îți flutură
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Întîrziind aproape Întotdeauna cu predarea manuscriselor, ceea ce făcea din el un colaborator nu prea sigur pentru edituri și reviste. Deși unele din aceste amănunte sînt savuroase, credem că mai importantă este explicația pe care o dă Strahov : „Feodor Mihailovici Își amîna mereu munca pînă la termenul extrem, pînă la ultima posibilitate ; se apuca de un lucru numai atunci cînd Îi mai rămînea exact atîta timp cît Îi trebuia să‑l facă muncind intens. Era o lene Împinsă uneori pînă la extrem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2030_a_3355]
-
o plictiseală teribilă". Dar întrebarea importantă la care trebuia să răspund era: cum pot avea un comportament de fond pozitiv, în fața unei realități incerte și ambivalente a lumii și a mea însumi, fără a cădea în irațional? O decizie existențială amânată Sunt persoane care de ani de zile poartă în interiorul lor un dubiu existențial, fără a putea sau a vrea să-l rezolve. La fel sunt și eu. Apropo de aceasta îmi amintesc de Martin Walser, colegul meu Günter Grass, unul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în ultimul său roman povestește despre cum Goethe, la șaptezeci și patru de ani, se îndrăgostește pasional de o femeie mult mai tânără, pasiune care eșuează la limitele ridicolului. Este o istorisire în care Martin Walser se oglindește? Ori a amânat în mod definitiv Gretchenfrage din Faust de Goethe întrebarea pe care Margareta o adresează lui Faust: "Ce crezi despre religie?". Întrebarea mea de fond atunci nu era despre religie, ci despre comportamentul meu față de viață. Cum pot ajunge oare să
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]