1,512 matches
-
în mod surprinzător. Speranței umile i-a luat locul imediat credința tot mai viguroasă că băieții vor trage lozul cel mare. Dar dacă am învățat ceva din istorie, balonul subțire al speranței și gloriei se va sparge inevitabil, iar ciclul amăgirilor se va rostogoli din nou spre noi.” Când citiți aceste rânduri, dumneavoastră știți deja dacă Aleksandar Hemon a avut sau nu dreptate. De dragul contradicției, parc-aș vrea ca, fie și o singură dată, fotbaliștii englezi să-i confirme pe jurnaliștii
Football and WAGs by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4522_a_5847]
-
Ștefan Baciu, ca apele de boală care cresc în trup: "Mai ieri jucam în brațe un cîntec și-o păpușe,/ Iar astăzi tinerețea am pus-o în sertar." Sau, în pasul unui cîntec de cătănie: Tot mai rar visez acum/ Amăgiri și curcubee,/ Tinerețea mea e scrum/ De cîntări și de femee." Ori, încă, prada amăgitoare a unei pînde pe-un motiv din Ronsard, "O seară argintată cu luna plină'n floare./ Dar nu vin decît timpii - lumini tremurătoare/ Și'n
Lirica recuperarilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10165_a_11490]
-
se interferau autocenzura (pe sfert conștientă), intervențiile perfide ale cenzurii (care se exercita, precum se știe, pe mai multe niveluri, de la unii redactori de edituri ce purtau epoleți nevăzuți, dar știuți, pînă la forurile «de sus», un «sus» al josniciei), amăgirea că niște texte scăldate într-un «optimism» convențional pot înlesni strecurarea și «trecerea» versurilor celorlalte, izvorîte din lumina libertății ascunse”. E un răstimp al ambiguităților determinate deopotrivă de presiunea exterioară și de cedarea lăuntrică, în diverse grade, la care concedea
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
un joc de-a adulții - Kinderland. Pentru că nu există surprize în delicatesele de ciocolată venite printr-un ajutor umanitar la școală, oricum furate. De asemenea, ei îndeasă perne în hainele părinților și mimează forme de atașament, devenind experți în psihologia amăgirii. Speranța lor e unidirecțională, spre părinții absenți. Totul seamănă izbitor cu psihologia copiilor întorși din lagăre, ce se trezesc într-o lume de bunici la fel de neputincioși. Lipsesc din genocidul economic pulsiunile morții. Citim monologul nubilei pregătite să fie matură înainte de
Joaca de-a cei mari by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3486_a_4811]
-
un accident în urma căruia rămâne invalid. Toată atmosfera lucrată cu grijă până atunci se dizolvă în sfârșitul tragic. Remarcăm construcțiile poetice: „eram calm ca o ploaie de vară, ca un copac tăiat, ca un ștergar verde”, stropii sunt reci, „ca amăgiri de rugină”, gara este „osândită la insomnii”. Ideea naratorului e că platitudinea milităriei poate fi învinsă prin iluzia iubirii și imaginație ludică. Doar că, așa cum se întâmplă cu Remus, cele două dispar fulgerător, pentru a deveni amintire pentru ceilalți soldați
Despărțiri în game diferite by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3011_a_4336]
-
că a fost și asta, într-o anumită măsură; dar unitatea și criteriile de măsurătoare sînt greu de stabilit, daca nu e totuși o prosteasca zădărnicie să crezi în posibilitatea lor. Mai mult: acceptînd că a fost numai simulacru sau amăgire, fapt este că totuși a funcționat ani de-a rîndul și a întreținut măcar o mistica a solidarității, daca nu va fi fost și o formă a acesteia, în vreme ce foarte curînd după dispariția ei spațiul în care existase s-a
Solidaritatea intelectualilor cu ei însisi by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17673_a_18998]
-
noastre muzicale, în planul vieții muzicale europene. La numai douăzeci de ani, în anul 1946, primea laurii Premiului de Compoziție "George Enescu". Imediat după război, perspectivele înșelătoare ale unor vremuri noi i-au învolburat imaginația, au adus speranțe, mai apoi amăgiri și deziluzii. Nu, însă, și în plan profesional. Anii de studii petrecuți la Conservatorul din Moscova sub oblăduirea personalității lui Aram Haciaturian i-au permis contactul cu elita intelectuală artistică a timpului, de asemenea cu colegi, cu creatori care s-
80 de ani de la naștere - Anatol Vieru by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10280_a_11605]
-
culori demne de un mic infern al frustrării. Cu profesori mari, însă, nume adunate pe cărți, unii tonans, alții boemi. Bucureștiul oazelor, cum e Insula, o izbăvire cu mijloace puține, într-un teatru cu o scenă "cît o batistă." Poetică amăgire, cu Fundoianu, Mărgărita Miller-Verghi, Ion Călugăru, Sandu Eliad, care, nu-i de mirare, nu va ține. Nu va confirma. Totuși, et in Corăbiei 6 ego... 75 H.P., antirevista, Punct, Contimporanul, expoziția lui Brauner. Și firul se toarce mai departe, între
Ab ovo by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8021_a_9346]
-
motivul jocului de-a v-ați ascunselea pe linia de hotar revine cu insistență în Iarna bărbaților”. În toate cazurile analizate de Corina Ciocârlie se potrivește afirmația lui Baudrillard: a seduce înseamnă a muri ca realitate pentru a funcționa ca amăgire. Frontiera în sine, vecinătatea ei, experiența realității și a visului, jocul măștilor, toate, în cele din urmă, sfârșesc sub imperiul seducției. Iar a seduce înseamnă a duce la o parte, a corupe; literatura frontierei devine, cum zice Andrzej Stasiuk, „un
Frontiera care ne apropie by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3396_a_4721]
-
decid și că "în lumea asta este loc pentru oricine", electoratul fiind cel care validează sau nu o construcție politică. "A doua opinie este că, fiind foarte raționali și prudenți, eu cred că ce încearcă ei să facă este o amăgire a electoratului și o amăgire a propriului electorat", a spus Ministrul Sănătății. Eugen Nicolaescu a arătat că mizează pe faptul că cetățenii români înțeleg foarte bine unde este minciuna și unde este realitatea.
Nicolaescu despre noua alianță DA: E o glumă proastă by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/38762_a_40087]
-
asta este loc pentru oricine", electoratul fiind cel care validează sau nu o construcție politică. "A doua opinie este că, fiind foarte raționali și prudenți, eu cred că ce încearcă ei să facă este o amăgire a electoratului și o amăgire a propriului electorat", a spus Ministrul Sănătății. Eugen Nicolaescu a arătat că mizează pe faptul că cetățenii români înțeleg foarte bine unde este minciuna și unde este realitatea.
Nicolaescu despre noua alianță DA: E o glumă proastă by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/38762_a_40087]
-
vieți, o autobiografie deci și o desfășurare a devenirii sale sufletești și intelectuale. Viziunea să istorista reiese și după cum își clasase opera prin anii 1936, deci în plină maturitate: I Parnasion: Simbolist. Visări păgâne (1912). Eternități de o clipă (1914). Amăgiri (1916). Grădină între ziduri (1919). ÎI Tradiționalist: Bătrânii (1918-1922). Pe Argeș în sus (1922). Satul meu (1925). Biserică de altădată (1925). Limpezimi (1928). III Neoclasic autohton: Caietul verde (1932). Scutul Minervei (1933). Țărm pierdut (1937). IV Poezie pură: Poeme într-
Voluptatea lecturii by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Journalistic/17665_a_18990]
-
Cumpănă dreapta (1941-1944), scrise după 1937. Din punct de vedere autobiografic însă Cîntecele de demult și Casa amintirii (1906-1910) așezate la începutul ediției definitive a operelor lui Ion Pillat (1944), si care fuseseră publicate în Eternități de o clipă și Amăgiri îi oglindesc copilăria și adolescență. Volumele cuprinse în primă grupa de mai sus evocă nestatornicia și căutările tinereții. Din poemele volumelor ce alcătuiesc grupele ÎI, III și IV se străvede stăpânirea și regasirea de sine însuși, împlinirea vieții sale înfruntând
Voluptatea lecturii by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Journalistic/17665_a_18990]
-
lasă, Dimitrie Stelaru, mai lasă!/ Într-o zi vom avea și noi sărbătoare - / Vom avea pîine, pîine/ Și-un kilogram de izmă pe masă." Obiectele de cult ale unei lumi nearătate - pîinea (venind dintr-o nu chiar atît de îndepărtată amăgire de poet: "Poate mîine, și mai mîine,/ Va fi dulce acea pîine.") și aroma. Hrana și leacul. Și fantasme. Umbre ale necunoscutului lumii, o mare cu zile și nopți, cu flux și reflux de adevăr și minciună a simțurilor. De
Ţărmul pierdut by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9870_a_11195]
-
Simona Vasilache Azi, cînd trăim cu iluzia inimii, o carte ca aceasta, a lui Cioran, te poate, încă, deconcerta. Cartea amăgirilor, apărută în '36, la Cugetarea, e o jupuire în șapte părți. În genul acelora după care aleargă, bezmetică, trufașă, adolescența, și pe care vîrstele mai coapte o evită cu un zîmbet reținut. Sîntem fericiți fiindcă sîntem ocupați, fiindcă din listele
Inima iluziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8252_a_9577]
-
în înserări, iată secretul unei renunțări pe care n'o vom putea realiza niciodată, fiindcă punem prea multă pasiune în negații." Bunele instincte de luptă, pentru a căror extragere din ființă Cioran cel tînăr cheltuie atîtea energii. Rămîn, atunci, instinctele amăgirii, încercate în lupte care dau seama de cît poate omul să se-nșele, cu bună știință. Eroul lor, jertfit singurătății, e bietul vizionar din La Mancha: "Aș vrea pe Don Quijote pe cruce și eu să fiu omul fără de lege dela
Inima iluziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8252_a_9577]
-
Acolo unde se adună mucenicii risipirii, pierzătorii de cursă lungă, cei pe care toată lumea îi ocolește vinovat, fiindcă lumea toată le datorează ceva. O datorie în vînt. O iubire fără scop, și fără răspuns, ale cărei corzi tăiate umplu Cartea amăgirilor. De la lauda muzicii la despărțirea de filosofie, de la falimentul binelui la slava răului, de la coerență la descărnare stilistică și de la a te susține la a te contrazice toate rătăcirile acestui jurnal dezordonat propun iubirea de floare care nu leagă rod
Inima iluziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8252_a_9577]
-
O superbie care iscă zîmbete, chiar dacă, vai, așa e. Și-atunci, neputînd cîștiga nimic, la masa unde se împart esențe, rămîi, cu o disperare mai stimabilă decît orice victorie, fiindcă ține mai mult de iubire decît de strategie, agățat de amăgiri: "Și amăgirile au altar. Umbrele se hrănesc cu sângele și cu renunțarea noastră. Capitulările și lașitățile în fața veșniciei constituiesc osatura lumii, căreia ne predăm sau răspundem numai unei tentații? Mă vor avea amăgirile întreg?". În lumea lui pare că, nu
Inima iluziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8252_a_9577]
-
care iscă zîmbete, chiar dacă, vai, așa e. Și-atunci, neputînd cîștiga nimic, la masa unde se împart esențe, rămîi, cu o disperare mai stimabilă decît orice victorie, fiindcă ține mai mult de iubire decît de strategie, agățat de amăgiri: "Și amăgirile au altar. Umbrele se hrănesc cu sângele și cu renunțarea noastră. Capitulările și lașitățile în fața veșniciei constituiesc osatura lumii, căreia ne predăm sau răspundem numai unei tentații? Mă vor avea amăgirile întreg?". În lumea lui pare că, nu pot da
Inima iluziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8252_a_9577]
-
de iubire decît de strategie, agățat de amăgiri: "Și amăgirile au altar. Umbrele se hrănesc cu sângele și cu renunțarea noastră. Capitulările și lașitățile în fața veșniciei constituiesc osatura lumii, căreia ne predăm sau răspundem numai unei tentații? Mă vor avea amăgirile întreg?". În lumea lui pare că, nu pot da alt răspuns decît pesemne.
Inima iluziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8252_a_9577]
-
Europene - cel al refuzului de a admite pedeapsa cu moartea - e limpede că o dezbatere reală asupra subiectului nu poate fi purtată decât la nivel european. Limitarea temei exclusiv la România - așa cum s-a întâmplat până acum - e doar o amăgire populistă, pentru că o schimbare de viziune asupra subiectului poate să plece numai de la Bruxelles", a scris Dan Voiculescu pe blog. Mai poate fi protejată o umanitate care este, în fapt, inumană?" El a adăugat că "Trebuie privită cu atenție, din
Voiculescu susține dezbaterea pedepsei cu moartea la nivelul UE by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/35878_a_37203]
-
însăși”, spune naratoarea. E o formulă în care fobiile și moartea familiei generice se înșurubează în teamă. Și ea nu poate fi explicată decât prin metafora oglinzii în care nu te poți vedea, iar spartă, actul reflectării devine imposibilitate sau amăgire. Anxietate. Herta Müller adună în Ținuturile joase cioburile unei identități eșuate. O armonie informă, în care psihologia destăinuirii anunță vocația inutilității.
Herta Müller. Înaintea poieticii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3840_a_5165]
-
acei ani, pe diverse teme, desigur. Sunt mândră și azi de ele. Niciuna nu s-a constituit în vreun omagiu adus lui Ceaușescu, respectiv partidului comunist român. În vara lui 1969 a urmat „perioada de deschidere” inaugurată de Ceaușescu întru amăgirea noastră a celor mulți și naivi care am crezut că urmează un timp al „socialismului cu față umană”. În vara lui 1968 Ceaușescu refuzase să se alăture trupelor sovietice și celor ale celorlalte țări socialiste întru înăbușirea în sânge a
Ce a însemnat pentru mine „Revista Literară Radio“? by Silvia Kerim () [Corola-journal/Journalistic/3350_a_4675]
-
-l mai repete—/ Credeai că poți opri din destrămare/ Ceea ce-i dat să fie-a destrămării,/ Încremenind o lume-n veșnicie,/ Uitând măsura clipei și-a secundei—/ Și dac-ai vrea în schimb să afli prețul/ Pe alt cântar al amăgirii tale,/ Ar fi aceeași mână de cenușă/ Pe care-ar fi s-o-mprăștii peste toate/ Ori doar pe urma lor imaginară./ Și-aceasta încă nu-i decât un gând,/ Un joc târziu la masa ta de lucru." (p. 5
Ardeleanul definitiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6322_a_7647]
-
cronică despre albumul datorat tot Mihaelei Marin și consacrat tot lui Andrei Șerban (așa cum îi vede acesta în spectacolele sale pe Cehov, Shakespeare, Bergman). Vladimir Tismăneanu scrie despre brigăzile internaționale constituite în timpul Războiului Civil din Spania, considerat o „corabie a amăgirilor”. Ancheta revistei cu tema „1 Decembrie poate fi o temă literară?” (la care răspund Vasile Bogdan, Cristian Ghinea, Mircea Pora, Ion Scorobete) reprezintă un mod inteligent de a trata autentic un subiect ce ar fi putut cădea în festivism. Am
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4066_a_5391]