1,083 matches
-
unii, care tare ar vrea să-i mănânce coliva, de se poate, chiar mâine. A ajuns bătrânelul pe la grădina zoologică, tocmai prin zona animalelor periculoase, în speță leii. E vorba de fioroșii, și foarte musculoșii lei africani, nu de leii amărâți, costelivi și nenorociți ai lui Isărescu, de la Banca Națională. Un copil neastâmpărat și băgăreț, ca și cel care a luat-o peste bot de la Băsescu, a trecut de gărdulețul de protecție și s-a apropiat de cușca leului, până aproape de
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
când de fapt ar trebui două ore pe zi, că sunt mult mai folositori tinichigii decât savanții, etc, etc... Și tot chestii din acestea debita onorabilul, cu un entuziasm demn de o cauză mult mai bună pentru viitorul acestui popor amărât. Și ciracii săi au trecut la lucru. Au croit, fără să măsoare, nu de două ori cum spune zicala, ci nici măcar odată și au tăiat-o direct prin porumb, cu noua lege a educației. Se pare că rezultatele nu au
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
băuturi spirtoase de toate soiurile iar mâncăruri... de care îți trec prin minte! Amplasat într-un demisol elegant, echipat, dotat și împodobit cu mochete înflorate și ospătari stilați, mai mult lung decât lat, totuși nu era de nasul unor studenți amărâți ca noi, dar Edy, tocmai primise bani de acasă și ținea neapărat să o cunoască mai bine pe Giulia, verișoara altui amic, Doru. De fapt o cunoștea, dar ținea morțiș să o cunoască și ...mai bine! Totul fusese pus la
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
seama. Noroc că l-am auzât că era sângur în casă și reșou în priză, scotea fum de numa’. No, apăi am spart ușa, doară mă vedeți că mi-s destul de voinică și ușile astea de bloc îs niște pefeleuri amărâte, ca vai de ele. L-am scăpat, sărăcuțu, da’ ce săpuneală i-am mai tras maică-sii! O puștoaică, nici bărbat n-avea, plecase la o vecină să prindă telenovela, că ei nu-i mergea televizorul, cică. Doamne Maica Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
și-a îngropat toată tinerețea, toată energia, și pentru ce? Ca să dea lecții unei tâmpite, ca să stea sub lumina asta insuportabilă, ca să o doară toată coloana, ca să-i iasă pete de psoriazis peste tot, ca să nu mai vorbim de paralele amărâte pe care le câștigă și pe care le va face repede uitate într-o plasă de beri Tuborg Strong. La etajul zece locuiește o fată bătrână care își trece vremea scriind poezii și scrisori unui iubit imaginar care, culmea, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
după ce o să termine Walcott cu tine. — Da, sigur, spuse Jack, poate așa o să fie. Da’ deocamdată mi-e scârbă de tine. Așa că Soldier urcă-n trenul spre oraș chiar În dimineața aia. Eu l-am condus la gară. Era cam amărât. — Glumeam cu el doar, spuse el În timp ce așteptam pe peron. Nu poa’ să-mi facă una ca asta, Jerry. — E nervos și pus pe harță. Da’ altfel e un tip de treabă, Soldier. — E pe dracu’. N-a fost niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sfârșit întreruptă de vocea de după tăblia ușii de stejar, artistic ornamentată cuun scut antiglonț, antitopor, antidinamită. Vecinulll! Respirând liniștiți,iluminați, am deschis ușa imediat ce presupusul vecin a răspuns la cele 647 de întrebări de rcunoaștere. Vecinul nu dorea decât o amărâtă bancnotă de 50.000 pe care fiică-sa urma să o dea antrenorului de tain-box de la Clubul “La nea FaneDuru”, unul dintre cele 140 de cluburi de arte marțiale nou apărute în micuțul nostru târg în ultimele două zile. Păi
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
momentele-n care-și schimbă extrem de rapid registrul și devine grav ca ghepardul lui Visconti momente din păcate destul de rare cît și, cu precădere, de adevăratele recitaluri cînd se dezlănțuie (scena predicii În stradă) ori snopește calm În bătaie peștele amărît al lui Lulu. Lancaster emană atîta forță, atîta virilitate În stare pură, Încît te face să uiți flagranta lui lipsă de subtilitate, așa ceva nici nu și-ar mai avea rostul, fiindcă-n ultimă instanță este vorba de-un actor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
iluștri, către guvern, către Dumnezeu. Cu excepția lui Dumnezeu. HOMER LA CINEMA Odiseea lui Koncealovski este o grandioasă operă de popularizare pentru idioți Într-o ecranizare „plină de fast”. Fast food, ecranizarea celei mai grandioase epopei a lumii ăsteia cu oameni amărîți, Armand Assante, Greta Scacchi - probabil Penelopa -, Isabella Rosellini - probabil Circe -, Irene Papas - probabil bocitoarea antică supraviețuind În negru unor condiții nefavorabile de existență Încă de pe vremea Ifigeniei, cînd Ahile se odihnea gol pe plajă spre Înfiorarea spectatoarelor neatente la celebrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Am coborît cărîndu-ne tonele de bagaje la Meinz și ne-am urcat În trenul de Köln, conștienți că acolo vom pierde legătura imediată spre Bruxelles, n-aveam la dispoziție decît două minute absolut insuficiente pentru a o prinde. Eram destul de amărîți, trebuia să mai așteptăm Încă șase ore Într-o gară, cînd cineva a propus să-i spunem ce-am pățit taxatorului sau cum se numește la ei cel care perforează și, fără nici o speranță, doar așa, la plesneală, ca să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
clătina întruna. O apucă dascălul cu amândouă mâinile și o dădu deoparte. Lixandru începu să răscolească din nou cu târnăcopul. Îl priveam toți ținîndu-ne răsuflarea. După câtva timp, îl auzii cum oftează. Nu-i vedeam obrazul dar îl ghiceam încruntat, amărât. - Poate n-o fi aici, vorbi Popa. Dacă ne-am întoarce fiecare la șanțurile noastre? Mai avem cinci ceasuri până la ziuă. Dacă ne ajută Dumnezeu, până în zori o găsim. Făcui semn femeilor de lângă mine să se întoarcă la șanțul lor
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
alb-aurie un nor plutind singuratec pe siniliul cerului. Moș Dumitru nu a scăpat prilejul să-l înțepe pe Pâcu. Pâcule! Atâta fum ai scos din pâclișâta ceea de lulea încât începe să se înnoureze. Si tu de colo. Un nouraș amărât și gata,tu te sperii, ca babele - a răspuns Pâcu, parcă cu chef de arțag. Dacă nu plouă la noapte, să nu-mi spui mie pe nume, Pâcule! Da’ de unde până unde știi tu că va ploua la noapte, Dumitre
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de zor, dar o pocnitură însoțită de un piuit m-o făcut să înțeleg că o coardă o dat ortul popii. „Cântă Goguță! Cântă! Nu te opri!” l-am îndemnat eu. După un ceas bun, Goguță îndruga doar un cântec amărât... „Nu mai pot să cânt, bade Costâne! Am înghețat de tot.” - o scâncit Goguță. „Am să cânt eu până ai să te încălzești.” Am început să cânt ceva tărăgănat...Fiarele nu s-au mișcat din loc. Am cântat răzbit, în timp ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Mitruță, vizibil deranjat de întrebare. De ce n-ar merge el la cărăușie în locul tău? a insistat Pâcu. Nici nu m-am gândit la asta, dar nici nu are cu ce merge. Ce, aista-i gospodar? Are o pereche de boi amărâți și un car care s-ar rupe în bucățele numai cu câțiva saci, nu cum încărcăm noi. Lasă. Nu-i duce tu grija. Se descurcă el. Oare? Matale chiar crezi că moș Dumitru l-ar primi? s-a arătat interesat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de unt, o pungă de "dezosate", un cofraj cu ouă, un Ness dublu... Compotul de ananas și vinifructul-șampania fariseică din cireșe le păstram pentru aniversări. Și cafeaua Wiener, cumpărată pe sub mînă. Oamenii din Dorobanț par și mai nevoiași, și mai amărîți decît mi-i amintesc; cîinii, și mai sărmani, și mai rupți de foame. Nu recunosc pe nimeni. Nici pe mine nu mă știe careva. Mamă dragă, Iordana, tu ești! mă strînge-n brațe un zdrahon aflat pe prag de crîșming. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu Șichy o recunosc: e o scenă din romanul literaturii§§§§§§§§§§§§. Nu mi-a plăcut în adolescență Jane Eyre mai mult decît orice? Cartea am re-re-recitit-o; filmul l-aș vedea oricînd. Știu toate ecranizările. Interpreți: William Hurt și Charlotte Gainsbourg. Guvernanta amărîtă, urmărindu-i dansînd, cu tremur în buzele strînse, pe Hurt/Rochester și pe frumoasa-bogata-Lady-She's the One! N-am "interpretat" eu însămi rolul Jane? N-a fost Iordan lordul în ușor declin? Domnul Rochester? "Spune-mi Edward". Iordan și tandrețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
tine mai mult decît zece fii?" 9. Ana s-a sculat, după ce au mîncat și au băut ei la Silo. Preotul Eli ședea pe un scaun, lîngă unul din ușiorii Templului Domnului. 10. Și Ana se ruga Domnului cu sufletul amărît și plîngea! 11. Ea a făcut o juruință și a zis: "Doamne, Dumnezeul oștirilor! Dacă vei binevoi să cauți spre înstristarea roabei Tale, dacă-Ți vei aduce aminte de mine și nu vei uita pe roaba Ta, și dacă vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
domn sau doamnă), dar diferența dintre cei de sus și cei de jos se observa flagrant... El, MăriaSa, boierul de tip nou, trăia la cote cât mai înalte, în timp ce noi, marea masă de truditori, stăteam la cozi interminabile pentru o amărâtă pâine neagră raționată la cartelă, pentru lapte și alte articole alimentare, după care alergam sculându-ne de la miezul nopții, urmând să ne prindem rândul oriunde vedeam aglomerări de persoane, în speranța că... doar-doar vom găsi ceva - indiferent ce... gâturi, coaste
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
nimeni nu sună la “persoane dispărute” pentru a reclama absența lor îndelungată, poate că și tu, Scriitorule - da, da, chiar tu, nu te mira, nu ridica din umeri, nu apela la o jalnică fofilare sortită eșecului -, ești doar un personaj amărât, lipsit de personalitate, unul captiv într-o închisoare de culoare neagră, dimensiuni reduse, bateria poate rezista chiar și cinci ore, dar asta numai în teorie, he, he, fiecare firmă îndrugă baliverne pentru a-și vinde produsele, reclama rămâne sufletul comerțului
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
după ce l‑am scris ad‑hoc - pentru un grup de oameni care doreau să se bucure de compania Mirandei, dar care se pare că nu s‑au dovedit suficient de interesanți ca să aibă parte de ea. Am apărut ca cretină amărâtă, ca să fiu sinceră până la capăt, și era cât pe ce să fac un atac de cord cu ocazia asta, dar nici o problemă, În afară unor asemenea mici detalii, lucrurile stau nemaipomenit. — Andrea! Fii serioasă! Am fost extrem de Îngrijorată cu privire la toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
aprins pe noptieră, Grigore privea umbrele imobile ce împestrițau odaia ca niște amintiri împietrite. Din când în când, cu coada ochiului, se uita la Nadina, care surâdea în ramă, încîntată de ea însăși. ― Câte ceasuri să fie?... Două! murmură dânsul amărât. La nouă mă așteaptă Dumescu și eu visez treaz la Nadina!... Doamne, Doamne, cât sunt de idiot! 6 A doua zi, până la prânz, Grigore a isprăvit cu bine toate afacerile. (Dumescu a fost amabil, ca totdeauna, a scontat polița armeanului
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Valea Câinelui însă, cu toate că e mai mică, e mai mânioasă, face mai multe stricăciuni, aproape în fiecare an, și nici nu seacă niciodată! Trecură valea. Drumul continua drept ca o ață și în puține minute intrară în Babaroaga, un sat amărât, două ulițe încrucișate, niște căscioare murdare, prin ogrăzi mulți copii și orătănii, ici-colo vreun țăran pipernicit, iar pe un dâmbuleț, mai afară, o bisericuță de lemn ca o jucărie stricată. Titu Herdelea deschise gura să întrebe ceva, dar Iuga i-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
niște oameni care se plângeau că i-ar fi înșelat la dijmuit. De atunci trăiește într-o frică de țărani, soră cu moartea. ― Cucoane Miroane, ce vă spuneam eu mereu? zise dânsul, îndată ce se așeză pe scaun, cu o înfățișare amărâtă, parcă ar fi băut oțet. N-ați auzit ce-am pățit? Adică de unde să auziți că și eu adineaori aflai pocinogul... M-au prădat, cucoane Miroane! O jumătate de vagon de porumb, pe puțin, azi-noapte, din hambarul cel nou!... Pândarii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vorbă bună aproape pentru fiecare om ce-l întîlnea. Titu Herdelea era obișnuit de acasă să fie prietenos cu țăranii, dar i se părea că învățătorul exagerează înadins, ca să-i arate lui cât se interesează de soarta tuturor. O femeie amărâtă îi opri, rugând pe Dragoș s-o învețe ce să mai facă și să înceapă că într-atîta i s-a urât cu viața asta de necazuri, de nici nu știe ce-o ține să nu se arunce cu capul în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în jurul hambarului nou ca lupul când dă târcoale unui grajd bine zăvorât. Primarul se uită, cercetă, se suci și, nedescoperind nici o urmă de spargere, întrebă deodată mînios: ― Pe unde au pătruns hoții, măi creștine? ― De, parcă noi știm? zise pândarul amărât. Să-ți arate boierul, că uite-l, vine! Cosma Buruiană, zgribulit, fiindcă se lăsase o brumă groasă, sosea să fie de față la descinderea ce i-o anunțase de aseară pândarii. Primarul Pravilă îl întîmpină cu o imputare respectuoasă: ― Ce-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]