1,052 matches
-
restrânsă a Slujitorilor Săraci treptat se furișau și se strecurau neajunsurile și indispozițiile. Unii frați religioși se simt frustrați. Trei, în mod deosebit, și-au arătat deschis contrarietatea: fratele Angelo Savietto, fratele Antonio Consolaro, fratele Oliviero Prospero. Toți ceilalți, deși amărâți, s-au abandonat cu docilitate la voința părintelui lor don Calabria, sperând că, odată cu trecerea timpului, și aceste lucruri se vor schimba. Pentru preoți, însă, istoria se precipita. Cea mai mare parte a acestora (cu excepția lui don Pedrollo, don Adami
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
doamna sa, care a apreciat mult aceasta». Iar doctorul Ermanno Friedental i-a restituit vizita de curtoazie la San Zeno in Monte. Într-o altă ocazie, în fața unei înscenări ofensive împotriva unui evreu, avocatul Bassani, don Calabria s-a simțit amărât și umilit ca italian. L-a trimis pe vicarul său, don Luigi Pedrollo, ca să ceară avocatului scuze în numele concetățenilor săi și să-i arate solidaritatea. Dar trebuie să spunem că și mulți evrei l-au ajutat pe preotul Calabria: primul
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ce se întindea de la închisorile țuguiate și minaretele unei moschei, cobora pînă la Turnul Alb, bastion ce-și scălda zidurile rotunjite în apa portului. Cheiurile foșgăiau de echipe de hamali costelivi, care răcneau sub privirea indiferentă a unei paze la fel de amărîtă ca și ei, sau de clienți stînd la mesele cafenelelor cu un pahar de apă, uneori însoțit de o bucată de rahat. Desele incendii, cronice, care devastaseră cartierele pitorești ale Constantinopolului încă nu făcuseră la Salonic, și el atins de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
prin grija mea, secondînd-o astfel pe a sa... După ce îmi strecurase la ureche că, în fond, pentru Germania era o mare ușurare de a nu avea în război alături de ea o Italie a cărei armată era într-o așa de amărîtă stare ("Nu este ca a dumneavoastră, al cărei rol primordial este să ne acopere în Orient...", adăuga el cu o subtilitate prea cusută cu ață albă), prințul Bulow îmi mărturisea că Berlinul făcea puternice presiuni la Viena pentru ca Austria, înțelegînd
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
finala NBA, adună în tribune staruri de Hollywood, plus Enrique Iglesias, plus pletele blonde ale Annei Kurnikova. Cît timp lumea americană încă nu se întoarce cu susul în jos, nu veți vedea nici măcar un om de serviciu de la cel mai amărît teatru al Broadway-ului luînd drumul Germaniei pentru a încuraja trupa lui Arena. Cine e, de fapt, Bruce Arena? Un tip cu față de tractorist, născut în Bronx din părinți imigranți. Un rudimentar ce bagă două dește în gură și fluieră după
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
scrie încă într-ales cu reguli arătate, Pe toți învață d-a le ști fără greșeală toate, Și versuri înmeșteșugite învață d-a se face, Siliți-vă a o-nvăța!... sau faceți cum vă place. Poeziile lui Ienache sunt cvasi-lăutărești: Amărâtă turturea, Când rămâne singurea Căci soția și-a răpus, Jalea ei nu e de spus. Poetul adaugă oarecari comentarii: Dar eu om de naltă fire, Decât ea mai cu simțire, Cum poate să-mi fie bine?... Oh! amar și vai
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
nu a fost bucuros de asemenea musafiri și le-a ieșit înainte cu ho în anul 279. î.e.n. A urmat o încăierare cruntă iar galii au trebuit să-și schimbe direcția către sud-est să ia Dardanele la picior și așa amărîți și chinuiți au ajuns în podișul Anatoliei unde au întemeiat statul Galatia care a dăinuit pînă în anul 25 î.e.n. cînd a fost cucerit de legiunile romane și transformat în provincie dar păstrînd denumirea galică a regiunii. În anul 275
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
ca și mine, în așteptare. Ascultăm o nouă poveste a morarului, un ins cu imaginație epică și cu ceva umor. Bineînțeles, e vorba despre femei, un fel de prostituate rurale, care cedează repede, ca niște cățele, dar și de văduve amărîte, care „o fac” pentru un tăbîltoc de făină. Ceea ce-i amuză pe ceilalți sînt tertipurile morarului, cît și unele ciudățenii ale „victimelor” sale. După știrile de la zece, se stinge lumina. Nu pot să adorm. Se aude rumoarea mașinilor și, uneori
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
treaptă mare. Cuvintele lui la plecare au fost: „Dacă știam că va lua pe Costescu, mai bine Îndrăzneam să o cer eu!”. După câteva zile, zăresc pe Dragoslav - cu pălăria În mână -, plecând spre iaz, prin fundul grădinii noastre, foarte amărât. La Întrebarea mea, Îmi răspunde: „Mă duc să mă Înec, sunt foarte amărât de soartă!”. și bietul Dragoslav, În ce modestie a murit! Noroc de nepoata lui! Tot Dl. Eugen Dimitriu, a șters praful de pe crucea lui de mormânt 139
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
de odinioară! Tu care ai fost micul Paris, cu grădini, tarafuri și veselie, cu mâncare bună, udată cu vin care azi se vinde doar în revoltătoarele shop-uri, pe bani, nu pe lei! Sărac român ajuns mai sărac și mai amărât ca niciodată! Sub Gheorghiu-Dej mai era încă abundență de alimente, dar nu pentru că Gheorghiu-Dej era mai breaz ca Niculiță, ci pentru că construcția comunismului nu era încă multilateral dezvoltată. E drept, Gheorghiu-Dej nu a avut o academiciană care să-l secondeze
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
I-am oferit, bineînțeles, imediat, lui Mircea Zaciu bietele mele sugestii de neofit și ajutorul, În orice credea că i-aș putea fi de folos. Zaciu revenea Însă periodic, Înțeleg, În țară, pentru a se Întoarce, din nou, parcă mai amărât, la Bonn, unde avea familia. Își regăsise, oricum, În România, casa, amicii, proiectele, ceea ce nu era cazul meu. Mi-a trimis, la un moment dat, primul volum al Jurnalului său, apărut la București, cu o dedicație, din nou, excesiv de afectuoasă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
povestit tot ce se întâmplase la Ofcea, cum fuseseră arestați Tomici și finul lui, cum că regiunea este împânzită de jandarmii, care îi prinseseră pe cei doi (Borobaru și Vârlan) și îi căutau pe ceilalți trei. Bietul copil era foarte amărât, de ce i se întâmplase tatălui său și urându-le noroc și drum bun, a plecat. Au mers pe calea ferată până la Novoselo sau satul Nou, în românește. De aici puteau să ia un tren până la Vladimirovăț. Din prudență, adăugând oboseală
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
pe loc cu presupunerile și-atât. Aveam în mână un craniu de unicorn. Grozav! mi-am zis. Dar de ce mi se întâmplă mie numai lucruri ieșite din comun? Cu ce-am greșit pe lumea asta? Nu sunt decât un Computator amărât și singuratic. Nici ambițios, nici carierist, nici lacom. N-am familie, n-am prieteni, n-am iubită. Strâng bani și-atât. Computatorii câștigă bine, recunosc. Când o să mă pensionez, vreau să învăț violoncelul sau limba greacă. Îmi doresc o bătrânețe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
aprins-o. — Am crescut lângă fabrica de ciocolată. Poate de aceea îmi și plac dulciurile atât de mult. Să nu-ți imaginezi că era o fabrică mare, Morinaga sau Meiji. Nu, nici vorbă. Era o fabrică mică dintr-un oraș amărât. Ciocolata se vindea la supermarketuri sau la raioane de dulciuri și o mâncam cu mare plăcere. De aceea nu mă pot abține nici acum. Prea m-am obișnuit cu ea. Mă înnebunește numai mirosul și-mi amintește de copilărie. Pitic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de pe mamă, Safta Racoviță, stătea într-o bucătărie alături de casă. A stat și ea săraca la Râmnicu Sărat vreo 5 ani deportată. După perioada asta, securiștii au făcut probabil vreo analiză și și-au zis: "ce ținem, mă, țăranca asta amărâtă și bătrână aici?" Și i-au dat drumul din domiciliu forțat. Ei, bunica avea grijă de un copil și a avut necazuri și la Râmnic, pentru că era la unul care lucra la un darac de lână, pe care l-au
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
pe nimeni, nicio rudă. La Râmnicu Sărat mama avea o rudă mai îndepărtată, pe care o chema Lucica, și așa le-a zis surorilor mele: "mergem la Lucica!" Nu mai știu cu ce trenuri am mers. Eram obosit și flămând, amărât. Îmi amintesc doar de faptul că mama întreba mereu în stații unde anume suntem ca să nu ratăm coborârea. C. I.: Ați fost însoțiți sau escortați de vreun militar, jandarm ori de vreun polițist? R. R.: Nu, nu! După triere am
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
ceva cadouri, că și copiii deportaților politici urmează să primească și ei ceva. Acest Greceanu, cred că era de prin județul Buzău și avea relații prin apropiere, a spus că o să ne aducă ceva de anul nou pentru deportații ăștia amărâți. Și am așteptat cu mare nerăbdare și cu mare dorință ce-o să-mi dea și mie. Și ce anume a putut strânge acest Greceanu: un coș de mere ionatan și vreo câteva kilograme de bomboane. S-a dus sora mea
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
de foame iar mama a spus atunci: "copilul ăsta moare!" Eram și bolnav. A venit atunci o țigancă la noi, nu știu de unde o fi auzit țiganca aceea că-s bolnav. Erau niște geambași de cai, țigani boieri, nu țigani amărâți. A adus un pește la grătar și o bucată de mămăligă, pe o farfurie. Eu n-am vrut să mănânc, așa flămând cum eram. A zis țiganca: "Nu vrei să mănânci de la țigani? Dar suntem foarte curați, mănâncă! Eu am
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
început erau singuri, fără familie. Mai târziu a locuit acolo un căpitan care și-a adus și familia, că începuse să le dea voie. Dar colonelul era singur. Mi-a arătat poza cu nevastă-sa și cu băiatul: era slab, amărât copilul, semăna cu mine, într-adevăr. Colonelul mă chema la el și mă trimitea să-i cumpăr sticla cu vin. Avea țigări în niște cutii "Volga", cu o cămilă pe ele, și m-a învățat și să fumez. Zicea: "pajalusta
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
O prostie? Nu chiar. Mai degrabă o lipsă de experiență. Marriott ajunse în locul unde văzuse centrala din vis. Totul îi era atât de viu în minte încât se opri și se zgâi la o duzină sau cam așa ceva de case amărâte ajunse în paragină, care acum ocupau zona - fiecare casă cu jumătatea sa de acru de teren. Era ușor să-ți imaginezi aceste semi-gherete dărîmate și în locul lor ridicându-se complexul atomic transparent de o strălucire orbitoare. Rememora scena așa cum o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
Asta nu e o noutate. Că oamenii ăștia trăiesc parcă în alt timp, într-un soi de rezervații ale sărăciei, ce să le facem?!! Preferăm să nu ne gândim la ei, ca să ne menajăm sensibilitatea de orășeni. Prin satele lor amărâte, înșirate de-o parte și de alta a drumurilor naționale, apăsăm pe accelerator: 80, 100 la oră, ca și cum satele astea n-ar exista. Dacă mergem însă cu mașina în străinătate, încetinim în sate, chiar și în cătune. Nu din respect
Dumnezeu, ministrul țăranilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12593_a_13918]
-
mergem însă cu mașina în străinătate, încetinim în sate, chiar și în cătune. Nu din respect, stați liniștiți. De frica radarelor și a Poliției. La noi acasă știm că nu pune nimeni radar, să-i apere pe țăranii din satele amărâte. Iar polițiștii ce să caute acolo? Nu e rost de nimic. Dacă vine însă o inundație, atunci ne năpustim în satele nefericiților să luăm primii imagini de la fața locului, să înregistrăm declarații. ("Moșule, dacă nu plângi în fața camerei, nu-ți
Dumnezeu, ministrul țăranilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12593_a_13918]
-
drumuri de suferințe, aranjate de niște călăi ordinari în timpul ocupației sovietice. O pereche frumoasă, un bărbat, patriot al neamului, și o soție care nu s-a dezis de el, dimpotrivă, l-a așteptat mereu toți acești 12 ani, fiind mereu amărâtă, înjosită, insultată de unii care au trăit o viață întreagă neînțelegând nimic, bătând din palme și lăudând un regim criminal. Alexandru Leșco putea fi de mult liber, trebuia numai să-și pună iscălitura pe hârtia de grațiere, dar el nu
Lexandru Leșco s-a întors acasă după 12 ani. In: Curierul „Ginta latină” by Vadim Pirogan () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2263]
-
marginea unei păduri, lângă un izvor limpede și rece, să se odihnească și să mănânce, ca să mai uităm de supărare. Apoi, aveam de gând să mergem să căutăm măcar niște hribi prin păduri, drept consolare. Și cum stăteam noi astfel, amărâți și îngândurați, în jurul unei mese improvizate întinse de soțiile din grup, iaca trece pe acolo o bătrânică mânând câteva vaci la deal. Era îmbrobodită cu o basma, cu-n suman gros, de lână, pe ea, în miez de vară, cu
TEAM BUILDING de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349708_a_351037]
-
inclusiv în zilele noastre, mai ales aici, în sud-est... Nu-mi propun să rezolv în acest articol spinoasă chestiune a apartenenței României, atâta vreme cât majoritatea românilor se leagănă în iluzia unicității și a originalității politico-socio-etnice. Adevărul e că suntem un popor amărât, în egală măsură persecutat de destinul istoric și de propriile noastre fantasme (nu știu dacă ele nu coincid!) Ținem atât de mult la niște formule găunoase, încât riscăm de dragul lor să pierdem și puținul pe care-l avem. Să fie
Meningopolitica by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17637_a_18962]