3,081 matches
-
sincer. Spune-mi ce sar fi întâmplat dacă mă deflorai acum? - Nimic anormal, dar cu consecințe. La timp oportun ai fi regretat amarnic că nu te poți dărui proaspătă și neprihănită tatălui copiilor tăi. Și ți-ai fi amintit cu amărăciune de mine. După cum am mai spus deflorarea nu se uită nici o dată de ambii participanți. Nu te juca cu sursa amintirilor. Nu există mijloc de reparare sau neglijare. Și sunt foarte dureroase. - De ce, totuși, atâtea tinere fete se joacă cu
PISICUŢA MEA DULCE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352706_a_354035]
-
derute,. O epocă în care, în numele unui revizuiri critice, sunt călcați în picioare stâlpii de rezistență prin cultură ai neamului, începând chiar cu „zeul lucrător” al acestuia. De ce iubindu-l pe Eminescu îl urmăm pe Caragiale? - se întreba cândva, cu amărăciune, Eugen Simion. Pentru că totul este luat astăzi în derâdere, singurii care scapă cursului demolator fiind doar autorii acestui curent antinațional, care neagă pe toți cei ce nu se raliază ,,găștii”lor, care nu mai contenesc a se lăuda ei între
MITUL MIHAI EMINESCU ÎN POEZIA CONTEMPORANĂ ȘI MALAXORUL REVIZUIRILOR DE PROF.UNIV.DR.CATINCA AGACHE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352923_a_354252]
-
07 martie 2012 Toate Articolele Autorului Mama este cuvântul cel mai sfânt rostit întâia oară, suprem sacrificiu pe altarul vieții, zămislind iubirea. Chipul ei senin și surâzător îmi strecura în sufletu-mi cald de copil aroma florilor de tei, în amărăciunea greșelilor de-o clipă. Privirea-i înecată în lumină îmi dădea aripi să zbor spre tărâmul viselor neîntinate; vocea ei duioasă și mâna sa catifelată îmi alinau durerile, când petala clipelor îmi era frântă de furioasa amăgire. Surâsu-i de albe
MAMA-I SUPREM SACRIFICIU de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354299_a_355628]
-
a dovedit a fi, ea a recuperat, în spirit și în duh, averea irosită a bunicului. Dar necazurile nu au ocolit nici familia Sinu... Familia lui nea Mitică Ancorat de amintirile unui timp demult trecut, astăzi, Dumitru Sinu răsfoiește cu amărăciune câteva file din viața familiei sale. Din negura vremurilor, o altă amintire dureroasă prinde contur. Când i-a murit mama, la numai 27 de ani, nea Mitică avea doar trei ani, sora sa, Ana, avea șase luni, Iosif - șase ani
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354359_a_355688]
-
o căsnicie eșuată, Harry (soțul Angelei și tatăl lui Bobby) se îndrăgostește de o ”himeră”, cu nume mitic, Pandora (Pamela pe numele său real), ce reușește să-l prindă în mrejele sale, devenind motiv de luptă dar și de multă amărăciune. Cartea, structurată în unsprezece capitole, este bine scrisă, firul epic ”țesut” discret, firesc, iar trăirile și sentimentele parcurg calea de la agonie la extaz, cadrele suprapunându-se cu viteze amețitoare. Cercul restrâns de personaje și derularea acțiunii pe o perioadă nu
EPTEMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354411_a_355740]
-
mare a lui Eminescu se ridică din mâhnire. Speranța, credința, mângâierea nu par să-l încolțească pe poet așa cum o face dezamăgirea. Accentele acestei trăiri sunt profunde. Poate de aceea, din această dezamăgire limba română a strâns o capodoperă de amărăciune glacială, Luceafărul.” ,,Ca și în poezie, Eminescu posedă un număr egal de coarde la lira sa de prozator literar, iar între aceste două tulpini, poezia și proza, circulă o aceeași sevă, pentru că rădăcina e aceeași, și cum, la fel ca
SUB CERUL OPEREI EMINESCIENE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354465_a_355794]
-
temporară sau definitivă a mamei, imaginea certifică importanța elementului matern în viața omului, imprimarea lui în memoria afectivă a autoarei, ca un factor salvator. Stelian Platon, român stabilit în Statele Unite, își privește condiția de imigrant cu ușoară ironie și profundă amărăciune: “Am inventat cămașa sclavului plecat de-acasă,/Cu utopii în geamantane și chei la gât.” (Tristețea unui emigrant, p. 114), “Altarul ei mi-a pus lacrimi-n colastră/ Și-nstrăinarea ipocrită în care eu mă adâncii.” (Lăsați părinții, p. 113) În contrast cu
SENTIMENTUL PATRIOTIC ÎN ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DIN ÎNTREAGA LUME COORD. LIGYA DIACONESCU de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1173 din 18 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353839_a_355168]
-
dacă n-aș fi atât de gelos precum sunt. Tu îmi faci imputarea că nu-ți vorbesc de loc de amor - dar tu nu știi că amorul meu e un păhar în adevăr dulce, dar în fundul lui e plin de amărăciune. Și acea amărăciune, care-mi turbură pururea amintirea ta, e acea gelozie nebună, care mă face distras, care mă amărăște și când ești de față, și când nu ești. Veronicuța mea, dacă acest sentiment care tâmpește mintea și stinge-n
ROMANUL EPISTOLAR EMINESCU-VERONICA MICLE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353870_a_355199]
-
fi atât de gelos precum sunt. Tu îmi faci imputarea că nu-ți vorbesc de loc de amor - dar tu nu știi că amorul meu e un păhar în adevăr dulce, dar în fundul lui e plin de amărăciune. Și acea amărăciune, care-mi turbură pururea amintirea ta, e acea gelozie nebună, care mă face distras, care mă amărăște și când ești de față, și când nu ești. Veronicuța mea, dacă acest sentiment care tâmpește mintea și stinge-n om orice curaj
ROMANUL EPISTOLAR EMINESCU-VERONICA MICLE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353870_a_355199]
-
Fericit pe deplin nu aș fi cu tine, decât departe de lume, unde să n-am nici a te arăta nimănui și liniștit nu aș fi decât închizându-te într-o colivie, unde numai eu să am intrarea. Și această amărăciune e uneori atât de mare, încât pare c-aș fi vrut să nu te fi văzut niciodată. E drept că viața mea ar fi fost săracă, ar fi fost lipsită de tot ce-i dă cuprins și înțeles, e drept
ROMANUL EPISTOLAR EMINESCU-VERONICA MICLE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353870_a_355199]
-
ușurință și că nu apreciez îndestul dragostea ta? Nu mai sunt în stare și nu voi mai fi de-a iubi nimic în lume, afară de tine. Dac-ai cunoaște această mizerie sufletească care mă roade, dacă ai ști cu câtă amărăciune, cu câtă neagră și urâtă gelozie te iubesc, nu mi-ai mai face imputarea că nu-ți scriu uneori o vorbă de amor. În acel moment te-aș săruta, te-aș desmierda, dar te-aș ucide totodată. Momoțelule, îți sărut
ROMANUL EPISTOLAR EMINESCU-VERONICA MICLE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353870_a_355199]
-
53). Metaforizată, încăperea devine în arta poetică ruffilliană când celulă, când pahar, ceașcă sau cușcă însă, ”fiecare împresurat // ... // de capcana / propriei libertăți” (Cu sutele, 2008:26). Ca semn de punctuație, virgula abundă în creația poetică a autorului, legând idei în amărăciune, contrazicând existențe pierdute, așa cum spuneam mai sus, în diferite încăperi, unde sensul acesta, al locației existențiale, nu face decât să ne rețină într-un spațiu unde ” Trebuința, desigur, / ia naștere din nevoie, / vrerea de a descoperi / dacă există o cale
FRĂMÂNTĂRILE LUI RUFFILLI ÎN ÎNCĂPERILE CERULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353889_a_355218]
-
și mi-am definit propria identitate culturală și națională și îmi pasă de moștenirea spirituală pe care o voi lăsa copiilor mei. Trăiesc în străinătate de 6 ani și de fiecare dată când mă întorc în România descopăr cu o amărăciune crescândă cum ușor, ușor, pierd din ea. Pierd pe de o parte, devenind tot mai acută senzația că distanțarea îți accentuează o stare de adaptabilitate fragilă la rânduielile după care se conduc lucrurile și oamenii în propria ta țară, iar
PATRIMONIUL NATIONAL SOS de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/353236_a_354565]
-
din 02 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Dă să ningă...! Dă să ningă; totuși, iarna N-a intrat în drept și-n haru-i, Mai e vreme cât Gerar n-a Întors fila-n calendaru-i. Și-așa vremurile-s triste Supurând amărăciune După câte acatiste Se rostesc în rugăciune. Și și-așa e plină cupa Omului de rând cu fiere, Care-n sufletu-i și-n trup a Revărsat peste durere. An de an mai rău, mai dur e Traiul celor ce-
DĂ SĂ NINGĂ...! de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353243_a_354572]
-
când unele cântau parcă după o tristeșe nemărginită. Mă întrebam, dacă și ele au doruri precum omul ! Le priveam de sub ceața ce-mi curba vederea clară, însă, nu vedeam să apară o rază stingând această dimineață întunecată. Cu o tristă amărăciune pentru această zi fiindcă următoarea plecam de aici, mi-am lăsat pașii să se piardă de-alungul Dunării. Priveam pădurea din fața mea cu frunzele sugrumate de ceața plină de boabe de rouă. Voiam să se schimbe totul în câteva clipe, spre
ÎNTR-O TOAMNĂ, LA GROPENI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353732_a_355061]
-
atât de mult... încât am și uitat ce s-a mai întâmplat cu mine, așa că dacă am să mă repet îmi cer scuze încă de pe acum. Evenimentele londoneze din ultimele săptămâni mi-au distras atenția dându-mi o senzație de amărăciune! V-am prezentat de curând tristele evenimente ale acelui „August în flăcări”. Am să încerc să trec în revistă cam tot ce am făcut de la penultima prezentare a „jurnalului”, adică să reiau firul normal a poveștii unei emigrante la Londra
JURNAL LONDONEZ (4) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354076_a_355405]
-
noroi pe ițari și pe bundiță!... întrebă prefăcut Ilia, ca și cum n-ar fi știut nimica. - Ah ce să fie nu mă mai înțeleg deloc cu iapa asta a mea bătrână!... S-a făcut tare sperioasă de la o vreme!... răspunse cu amărăciune gospodinul Costan. Referință Bibliografică: Sfințirea cozonacilor / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1193, Anul IV, 07 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
SFINŢIREA COZONACILOR de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354108_a_355437]
-
inexplicabilă, absolut de neînțeles. Era nevoie să fie așa pentru ca să se dovedească sinceritatea, seriozitatea și deplinătatea întrupării. Pe cruce n-a murit o “aparență”, cum cred monofiziții, ci un om care a cunoscut suferința până la capăt și a băut paharul amărăciunii până la fund. (7) Iisus Hristos pe cruce, gol, țintuit, bătut, scuipat, batjocorit, în așteptarea doar a unei lungi și teribile agonii, n-a răsplătit el vorba bună a bunului tâlhar cu făgăduința extraordinară: Astăzi, cu Mine, în rai? În vreme ce patriarhii
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354530_a_355859]
-
rime interioare care potențează sensurile și rețin atenția cititorului. Întru totul, gândul poetic se desfășoară în doar două sau trei stofe o viziune sublimă, delicată. Poeziile din placheta ingenios intitulată „Daruri” sunt tot atâtea stări de conștiință, descărcări pline de amărăciune, scurte meditații înfiorate, fie a tensiunilor și exaltărilor interioare, fie a vieții de care se izbește la fiecare pas. Din loc în loc răzbate fiorul poetic, ca în poemul „Nu pot să uit”: „Din ochi curg lacrimi grele/ Spre cearcăne adânci
STELE, CU ORICE PREŢ de CONSTANTIN LUPEANU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354620_a_355949]
-
Multora dintre noi ne cam dispare cheful de a mai glumi original când vorbim în țară la telefon. S-au dus vremurile glumelor bune, care ne mențineau optimiști. Mărturisesc că, după fiecare convorbire, rămîn mult timp cu o senzație de amărăciune și neputință pentru cei de-acasă, deoarece majoritatea sunt pensionari și probabil din această cauză au și rămas ei să-i suporte pe mult prea incompetenții și rău intenționații politicieni de azi, ai căror buni și străbuni au început să
BĂTRÂNEŢE, HAINE GRELE!... de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354677_a_356006]
-
un cancer osos. Își acceptase cu demnitate boala, se pregătea psihic să facă față următoarei etape dintr-o suferință cu un sfârșit previzibil și, în cele din urmă, pentru ceea ce ea numea “trecerea într-o nouă dimensiune”. Spunea, nu fără amărăciune, că pătrunde pas cu pas în spiritul “Muntelui Vrăjit”. Însă durerea, slăbirea cumplită și neputința ei de a se mai mișca ținea la distanță o fire sensibilă, precum cea a Doamnei Bărbat. - Atât de bolnavă am fost... mi se plânge
DE IERI... de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347212_a_348541]
-
știu. O dată, de două ori pe an mă sună și mă invită să merg cu el în vacanță: la Sibiu, la mare, în străinătate... Când vreau să intru în amănunte, îmi zice „Ne mai auzim noi” și închide. E atâta amărăciune și nedumerire în ea, încât nu mai învârt cuțitul în rană. L-am întrebat altcândva pe Emil: - Dumneavoastră nu v-ați recăsătorit, maestre? - Eu i-am dat numele meu Corinei. Nu mai am ce da unei alte femei. Altfel era
EMIL de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347217_a_348546]
-
supertalentat poet, laureat al peste 20 de concursuri naționale de poezie, căruia - din păcate - nu i se acordă locul și statutul pe care îl merită în poezia contemporană. Ultima sa carte, ca și apariție editorială este un amestec de esențe, amărăciune, jale, un disimulat protest, la ascensiunea nonvalorii în literatura contemporană. Iată ce spune criticul literar Al. Cistelecan:. „Problema lui Liviu Ofileanu rămîne cam aceeași și în această a patra carte: cum să etaleze o sensibilitate imediat vibratilă (și îndurerată, nu
CINDERELLA & ALTE MARŞURI FUNEBRE (POEME) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357067_a_358396]
-
soluție favorabilă . Superficialitatea noastră ne împiedică să vedem fidelitatea Domnului. Nu simțim, sau nu o remarcam, nu o apreciem, pentru ca totul nu se petrece în clipa dorită de noi.Cel mai adesea pentru că în mod voit ne lăsăm orbiți de amărăciune și disperare. Cum am putea să observăm și simți fidelitatea Domnului Isus, cînd el Dumnezeul nostru ne așteaptă să devenim fideli între noi, si de pește 2000 de ani nu am înțeles, ce înseamnă “iubitiva unii pe alții ?. Cu toata
INTRE CER SI PAMANT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357052_a_358381]
-
contactului cu opera lui Byron. Byronismul, mai putin Byron, a fost unul din spiritele directoare ale veacului al 19-lea literar românesc, antrenând condeie agitate de pasiuni, moleșite de mal du siecle, cochetând neprefăcut sau din modă cu neîncrederea și amărăciunea, dedicandu-se cu încântare ironiei și zeflemelii. Marele Byron a lăsat urme prea puține, totuși, în poezia noastră și nici acestea nu aveau să supraviețuiască ultimului deceniu al secolului. Se pare că influența lui Byron și a byronismului în cultura
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞAPTEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357073_a_358402]