5,130 matches
-
scoase un mic aparat de măsură a reacției galvanice a pielii. —Ce-ai zice dacă te-aș cupla la niște aparate? Îi arătă lui Mark electrozii care se prindeau pe degete. Practic, îți măsoară conductivitatea electrică a pielii. Dacă te ambalezi sau te stresezi... Deci, cum ar veni, ca un detector de minciuni? — Da, cam așa ceva. Mark chicoti. Nu mă-nnebuni! Acu’ mai vii de-acasă. Dă-l încoa’! Întotdeauna am vrut să fraieresc o chestie din asta. Întinse mâinile. Cuplează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
apoi prăbușindu-se. Mașinile zburau libere, avântându-se în aer. Urma scrâșnetul oțelului când șasiul se izbea din nou depământ și cele trei corpuri absorbeau șocul. Motoarele scheunau, sufocându-se pe asfalt. Zgomotul se prăvălea ca un val, în timp ce șoferii ambalau în viteze mai mari. Petele din depărtare, de la baza pantei, se măreau până deveneau alte vehicule rapide, pe care mașinile din prim-plan se chinuiau să le depășească. N-aveai cum să-ți dai seama unde avea loc cursa. Undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
câteva minute. Începu să se învârtă pe lângă ușa închisă a camerei lui Mark, trăgând fără rușine cu urechea. O auzea pe femeie vorbind și râsul înfundat al lui Mark. Sună telefonul. Băiatul înjură și strigă: —Vin, vin imediat. Nu te ambala așa, ce naiba. Vocea Barbarei se auzi, mângâietoare, peste zgomotul mobilei trântite. —Nu te grăbi. Or să te aștepte. Weber bătu la ușă și intră. Uimită, Barbara Gillespie își ridică privirea de unde stătea și răsfoia reviste împreună cu pacientul ei. Weber se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu-i vorba numai despre nume obișnuite. Mă surprind însemnări din agendă, scrise de mâna mea. Tati, adu-ți aminte ce-ai scris într-una dintre propriile tale cărți. „Dacă uitați unde v-ați pus cheile de la mașină, nu vă ambalați. Dacă uitați ce sunt cheile de la mașină, mergeți la doctor.“ — Am spus eu chestia asta? Jess râse, același râs nătâng, absent, cu dinți la vedere, pe care-l avea de la opt ani. Îl străbătu prin tot corpul. Plus că, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
destul de mult cu entuziasmul. — Stai ușurel. E pe-aici, pe undeva. Domnul Andy Jackson, dacă nu mă-nșel. E ciudată istoria asta antică - cum se tot repetă. Uite. Legea pentru mutarea indienilor, 1830. Legea relațiilor cu indienii, 1834. Nu te ambala; nu e așa de interesant cum sună. Toate pământurile de la vest de Mississippi care nu țin deja de Missouri, Louisiana sau Arkansas. Pot să citez? „Sigure și garantate pe veci.“ „Moștenitori sau urmași.“ „Nelimitat“. Asta înseamnă pentru totdeauna. Adică o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vor trece pe-aici mai tîrziu, cînd va începe petrecerea, așa că-ți dau un sfat. Poartă-te glacial. Văd c-ai apucat-o rău, dar tîrgul mare nu-i azi, cînd toți se studiază reciproc. Lobiștii adevărați încep să-și ambaleze motoarele la jumătatea numărătorii inverse, care e în ziua a doua. Executivul din Provan îmi plătește salariul dacă stau sau nu cu tine. Dacă vrei să dispar, zi-mi „dispari“ și-o să dispar. Dacă nu, vino să bem ceva în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îl striga. ― Am cumpărat ceva pentru micul dejun. M-am gîndit că ți-ar place mai mult să mâncăm, aici, la iarbă verde, printre furnici, decât să intrăm într-un restaurant arhiplin. Mâncară în tăcere. Gosseyn observă că alimentele erau ambalate cu grijă în cutii și recipiente de voiaj, din plastic. Aveau suc concentrat de portocale, cornflakes, smântână într-un borcan separat, bușeuri calde cu rinichi, cafea cu frișcă, ambalată de asemenea separat. Cinci dolari, aprecie el. Un adevărat lux pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
un restaurant arhiplin. Mâncară în tăcere. Gosseyn observă că alimentele erau ambalate cu grijă în cutii și recipiente de voiaj, din plastic. Aveau suc concentrat de portocale, cornflakes, smântână într-un borcan separat, bușeuri calde cu rinichi, cafea cu frișcă, ambalată de asemenea separat. Cinci dolari, aprecie el. Un adevărat lux pentru un cuplu care trebuia să reziste 30 de zile cu foarte puțini bani. Pe de altă parte, o fată care ar fi avut cinci dolari, în mod sigur i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
nervoase și eliberează corpul de influența impulsurilor inhibatoare în folosul unei activități mai pozitve. Acum îi era mult mai ușor să-l asculte pe psiholog. Acesta, la rândul său, întovărășea vorba cu gestul. Încă de la începutul expunerii, se apucase să ambaleze rezultatele testelor într-o valiză de piele. Fotografii, note. Deschisese aparatele și scosese tuburile de înregistrare, firele, ecranele, rolfilmele, sulurile de hârtie autoimprituantă, bobinele speciale pentru înregistrări sonore și luminoase. Înainte de a le aranja i le prezentase succint pe fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
ai tupeu. Transportă în grabă distorsorul în living-room. Apoi închise ușa dormitorului. Puțin după aceea, la ușa dinspre coridor se auzi un ciocănit. Gosseyn deschise. Cinci bărbați intrară. Trei dintre ei cărau scânduri. Fără vorbă se apucară de treabă și ambalară distorsorul. Aduseseră cu ei fierăstraie, șurubelnițe automate; în șapte minute, după ceasul lui Gosseyn, erau gata. Cei doi camionagii, care nu făcuseră nimic până atunci, ridicară lada. Unul dintre ei zise: ― Va fi livrată în cinci minute, domnule. Gosseyn încuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
îl striga. ― Am cumpărat ceva pentru micul dejun. M-am gîndit că ți-ar place mai mult să mâncăm, aici, la iarbă verde, printre furnici, decât să intrăm într-un restaurant arhiplin. Mâncară în tăcere. Gosseyn observă că alimentele erau ambalate cu grijă în cutii și recipiente de voiaj, din plastic. Aveau suc concentrat de portocale, cornflakes, smântână într-un borcan separat, bușeuri calde cu rinichi, cafea cu frișcă, ambalată de asemenea separat. Cinci dolari, aprecie el. Un adevărat lux pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
un restaurant arhiplin. Mâncară în tăcere. Gosseyn observă că alimentele erau ambalate cu grijă în cutii și recipiente de voiaj, din plastic. Aveau suc concentrat de portocale, cornflakes, smântână într-un borcan separat, bușeuri calde cu rinichi, cafea cu frișcă, ambalată de asemenea separat. Cinci dolari, aprecie el. Un adevărat lux pentru un cuplu care trebuia să reziste 30 de zile cu foarte puțini bani. Pe de altă parte, o fată care ar fi avut cinci dolari, în mod sigur i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
nervoase și eliberează corpul de influența impulsurilor inhibatoare în folosul unei activități mai pozitve. Acum îi era mult mai ușor să-l asculte pe psiholog. Acesta, la rândul său, întovărășea vorba cu gestul. Încă de la începutul expunerii, se apucase să ambaleze rezultatele testelor într-o valiză de piele. Fotografii, note. Deschisese aparatele și scosese tuburile de înregistrare, firele, ecranele, rolfilmele, sulurile de hârtie autoimprituantă, bobinele speciale pentru înregistrări sonore și luminoase. Înainte de a le aranja i le prezentase succint pe fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ai tupeu. Transportă în grabă distorsorul în living-room. Apoi închise ușa dormitorului. Puțin după aceea, la ușa dinspre coridor se auzi un ciocănit. Gosseyn deschise. Cinci bărbați intrară. Trei dintre ei cărau scânduri. Fără vorbă se apucară de treabă și ambalară distorsorul. Aduseseră cu ei fierăstraie, șurubelnițe automate; în șapte minute, după ceasul lui Gosseyn, erau gata. Cei doi camionagii, care nu făcuseră nimic până atunci, ridicară lada. Unul dintre ei zise: ― Va fi livrată în cinci minute, domnule. Gosseyn încuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Cine mai lucrează azi după model?! Poate pe la cămine culturale. Atinse unul din obiecte: Lucrarea se va numi Gânduri. Nu vi se pare sugestiv? Cristescu se întrebă vag dacă sculptorul nu-și bate joc de el. ― Extrem de sugestiv... Celălalt se ambalase: ― Găselnița mi se pare uriașă. Gînduri! Ce poate fi mai imponderabil, mai inform, mai de coșmar, rotund, convex sau rectiliniu? Gîndul! Ați reflectat vreodată ce formă poate lua gîndul? ― Nu, mărturisi maiorul. Lucrarea v-a fost comandată? Matei își strâmbă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a întâmpinat privirea a fost în același timp captivantă și respingătoare. La Levy Pants, tipul originar de fabrică primitivă a fost conservat pentru posteritate. Dacă s-ar putea ca Institutul Smithsonian, această ladă de gunoi a resturilor națiunii noastre, să ambaleze în vid fabrica Levy Pants și să o transporte în capitala Statelor Unite ale Americii, cu fiecare muncitor congelat în atitudinea lui de muncă, vizitatorii acestui muzeu îndoielnic s-ar scăpa pe ei, în pantalonii lor țipători de turiști. Este o scenă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
chinezești. Se numea Diekirch. Nu i-am știut niciodată numele mic. A apărut Într-o zi la noi acasă. Surorile mele și cu mine ne-am Încrucișat cu el pe culoar cînd ne Întorceam de la școală. Tata Îl angajase la ambalat colete pe care urma să le ducă apoi la poștă. Semăna cu un personaj de western. Era ras În cap și se Îmbrăca mereu În negru. Mi-a vorbit de generalul Patton, care eliberase Luxemburgul, și nu Înțelegea de ce Patton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
nevoie să-mi ajustez tirul, condiția necesară rămînÎnd totuși ca femeia aceea să-mi placă. Numele meu În gura unei femei mă excită. Se poate spune oare că numele are valoare simbolică pentru sex? Răspunsul lui Zscharnack: — O! Nu te ambala așa repede! Prietenul meu Benveniste te-ar putea lămuri În privința asta. Un nume propriu este o marcă absolut convențională de identificare socială care te desemnează În mod constant și face din tine, Într-o manieră unică, un individ unic. Faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
sînii alcătuiesc o imagine cam maternă. Dar atunci cînd mă masturbau? — Sau te ațîțau frumos... — CÎnd mă făceau totuși... — Să ejaculezi? Un vechi vis de sugar, amice! — Și atunci Înseamnă că Bazooka Bar era camera surorilor mele? — Să nu ne ambalăm, totuși! Ai vorbit de biserică și de tabernacol, dar nu te crede totuși mai Îndrăzneț decît ești. Ți-aș putea cita fantasmele unuia dintre semenii dumitale, care visa să introducă o ostie În vaginul celei cu care era pe atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
care devin de negăsit de Îndată ce numele meu figurează În sumar. „Sumar pe naiba!“, am gîndit eu, dar, ca Întotdeauna cînd cineva mă enervează, am căutat să-i spun ceva drăguț: — Doctore, ești ultima mea speranță! — Ei, ei, să nu ne ambalăm. Ne-am Înțeles pe dată, Félix Zscharnack și cu mine, ca hoții la furat. Dacă n-ar fi trebuit să-i plătesc la sfîrșitul fiecărei ședințe, am fi devenit chiar prieteni. I-am spus tatei că am Început o cură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
trebuia ca eu să devin un scriitor bun. Aici intervine numele de familie. Aveam să fac să strălucească numele de familie al tatălui meu pe firmamentul literelor. — N-o lua așa repede! Nici cartea dumitale nu stîrnește chiar entuziasmul. Te ambalezi sub pretextul că ți-a ajuns la urechi c-am spus eu că te găsesc genial. În romanul dumitale, ceea ce va rămîne e partea consacrată persoanei mele. În rest, nu iese nimic În evidență. Cum rămîne cu numele de familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
am dat hârtiile, am descărcat lăzile, s-a făcut socoteala, angajatul a examinat păpușile una câte una și n-a găsit nici un defect, nici una nu era spartă și vopseaua nu era ciupită, ai făcut o treabă excelentă când le-ai ambalat, Nimic altceva, De ce întrebi, De ieri am impresia că ascunzi ceva, Ți-am povestit ce s-a întâmplat, n-am ascuns nimic, Nu mă refeream acum la livrarea mărfii, dar am impresia asta de când ai venit după mine la Centru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dejun, te spălai, te aranjai, îți făceai o cafea, mai o țigară, te îmbrăcai în haine de lucru și te duceai la muncă. Lucram pentru diferite firme. Deci era firma „Liebich“, care se ocupa cu cutii pentru cadouri, cutii pentru ambalat sticle de vin, de ambalat bomboane. Sau pentru firma BMW, aveam niște polizoare micuțe, care funcționau cu aer, și curățam cutiile de ulei, de la motoare. Le curățam, le-ndreptam, le puneam la vinclu și făceam treburile astea, deci. Mai făceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
îți făceai o cafea, mai o țigară, te îmbrăcai în haine de lucru și te duceai la muncă. Lucram pentru diferite firme. Deci era firma „Liebich“, care se ocupa cu cutii pentru cadouri, cutii pentru ambalat sticle de vin, de ambalat bomboane. Sau pentru firma BMW, aveam niște polizoare micuțe, care funcționau cu aer, și curățam cutiile de ulei, de la motoare. Le curățam, le-ndreptam, le puneam la vinclu și făceam treburile astea, deci. Mai făceam covoare, deci n-am lucrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Edgar Papu, protocronic prin Urmuz”), ajungînd la interogații patetic-retorice de genul: „Cum a fost posibilă reforma radicală asupra limbii literare înfăptuită de Urmuz la noi în premieră mondială, într-un timp poetic în care sămănătorismul era în floare?”. Totul e ambalat într-un limbaj de hagiografie autohtonistă („Biblie a avangardei românești”). Nota bene, deși admirator al lui Urmuz, Nichita Stănescu avea importante rezerve față de avangardă... Ca o replică la această acțiune, tînărul critic de artă timișorean Andrei Pintilie publica în România
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]