3,425 matches
-
învățare. Schimbările sunt logice și însușite sub forma principiilor sau generalizărilor. Wertheiner, Köler și Kofka au formulat teoria „gestaltului” prin care afirmau că subiectul percepe relațiile semnificative din ambianță, le intuiește și le rezolvă. Subiectul își reorganizează experiența într-o ambianță percepută ca un întreg, până ajunge la „insight” (iluminare), iar procesul de învățare constă într-o configurație sau alta, fie printr-o unificare sau mai multe configurații; fie printr-o descompunere a unei configurații în alte două sau mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
legate de trebuințe, care exercită atracții sau respingeri sub formă de tensiuni. Barierele cu efecte de frustrare, care pot apărea, pot fi depășite, ocolite sau renunțate. Nivelul de aspirație la care sunt raportate diferite atitudini ale subiectului, este determinat de ambianța comportamentală, structurată după experiența proprie și de mediul social care stabilește ce anume este recompensat și penalizat. E.G. Tolman, considerat principalul reprezentant al teoriilor cognitive ale învățării, ia în considerare întregul comportament și formulează teoria așteptării sau a formării sintezelor
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
strâns legate de cele ale dezvoltării și instruirii, ambele privite într-un context cultural. Teoria instruirii este vazută ca o teorie asupra modului în care dezvoltarea este ajutată pentru a putea controla prin strategii sistematice de comportament mediul său și ambianța în care trăiește. Instruirea este considerabil facilitată de limbaj, care este nu numai un mijloc de schimb, dar și instrumentul pe care cel ce învață îl poate folosi ulterior în ordonarea mediului. Dezvoltarea mediului oferă omului mijloace de acțiune, de
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
comportament ca urmare a deficitului funcțiilor de cunoaștere și de exprimare, a imaturității afective, a creșterii sugestibilității, impulsivității și rigidității psihomotorii, împiedicând semnificativ aprecierea corectă și adecvată a situațiilor de viață cu efecte imediate în comportamentele adaptive la stimulii din ambianță. • De asemenea, la copiii cu deficiență mintală, decalajul dintre dezvoltarea limbajului și celelalte funcții psihice este foarte evident, deoarece posibilitățile de înțelegere și de ideație rămân limitate, în timp ce capacitatea de exprimare înregistrează progrese interesante. Copilul deficient mintal are totuși posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
experiență didactică, utilizarea unor metode de lucru neadecvate (abuz de metode verbale, lipsa materialului didactic, agresivitate verbală); - stresul școlar prelungit; b) cauze care provin din mediul familial: - condiții socioculturale și materiale precare; - hiperprotecție și dirijism excesiv al copilului; - carențe ale ambianței familiale și absența confortului afectiv al copilului; - familii dezorganizate sau climat familial tensionat; - exemple/modele negative din partea părinților sau a fraților mai mari, alcoolism, violență intrafamilială; - pedepsire excesivă, șocuri psihice, dispute intrafamiliale privind ierarhia și controlul în fratrie; - dezinteres din partea
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
nu de cadrul didactic, pentru a putea exercita control și influențe acolo unde situațiile permit acest lucru. Experiența practică demonstrează că o serie de factori sunt în afara controlului educatorului (nivelul scăzut al inteligenței, disfuncțiile cerebrale minime, probleme ce țin de ambianța familială, distribuția naturală a populației), dar sunt și o serie de factori aflați sub controlul educatorului (identificarea precoce a predispozițiilor și a dificultăților de învățare, strategiile și metodele didactice utilizate, organizarea procesului de învățământ, valorificarea eficientă a timpului alocat învățării
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
lui însuși, să se retragă din acțiune și să se refugieze într‑o reverie consolatoare în care să‑și „trateze rănile”. comportament - ansamblul relațiilor adaptive, observabile în mod obiectiv, pe care un organism le execută ca răspuns la stimulii din ambianță; în structura oricărui comportament se disting următoarele elemente: stimulul, prelucrarea și interpretarea informației, alegerea și execuția reacției de răspuns, înregistrarea și evaluarea efectului adaptabil prin intermediul feedback‑ului. comportament adaptiv - gradul în care un individ atinge standardele independenței personale și responsabilității
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
de autoservire pierdută și dreptul la însoțitor permanent. 1. În cazul copiilor cu deficiențe de auz sau cu deficiențe multiple, metoda convorbirii capătă o serie de particularități care țin fie de tipul și canalul de comunicare, fie de contextul și ambianța în care are loc convorbirea, fie de dificultatea transmiterii și înțelegerii mesajului. 1. Pe parcursul acestui capitol vom utiliza și denumiri din terminologia psihiatrică, nu pentru a încuraja utilizarea unor astfel de etichete, ci din dorința de a compatibiliza terminologia medicală
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
le transmiterea unor cantități mai mari de informații privind caracteristicile și proprietățile fizico‑chimice ale elementelor, obiectelor și fenomenelor din mediul ambiant. Integrarea acestor informații la nivelul scoarței cerebrale se modifică în mod semnificativ (în comparație cu o persoană care relaționează cu ambianța prin intermediul dominanței vizuale și auditive) datorită plasticității sistemului nervos central (o proprietate fundamentală care favorizează procesele compensatorii și adaptive în situații extreme). Astfel, procesele cunoașterii și învățarea la acești copii valorifică în mod prioritar informații tactil‑kinestezice; reprezentările, operațiile gândirii
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
arhitectura urbană, iar în fața lor pe sub pomi, sunt buchiniștii la care generații de studioși și-au găsit hrana intelectuală și generații de amatori și-au oferit civilizata voluptate a răsfoirii și colecționării de cărți.” Din această cuprindere eidetică a unei ambianțe ce dă în modul cel mai eminent sentimentul de „civilizație”, decurg două elemente definitorii ale noțiunii: edificiile și cărțile. Ele presupun siguranța așezării teritoriale și garanția durabilității ei, pentru a putea construi pe planuri mari: presupun, de asemenea răgazul necesar
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
universitar”, spiritul său nu era câtuși de puțin unul de catedră. Greu s-ar putea închipui un spirit mai degajat, mai nedogmatic, mai cotidian în spontaneitate. Dar e sigur că a iubit Universitatea și că s-a simțit bine în ambianța ei, care oferea unui intelectual de briliantă manifestare și cu studii temeinice (cum de tânăr se dovedise) o audiență permanentă și vie, o mare libertate și un climat studios și comunicativ. Mai cu seamă la Iași (atunci) viața universitară avea
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
și fără imaginea societății și epocii. Memoriile lui Casanova, bunăoară, interesează mai puțin prin relatarea performanțelor galante (de altminteri foarte trase de păr, dar de multe ori, când nu sunt numai curată lăudăroșenie, revelatorii pentru caracterul picaresc și libertin al ambianței) decât prin tabloul așa de variat și de pregnant ai Europei de atunci. Latura personală a memoriilor, chiar când autorul, cum e cazul de obicei, își exagerează importanța sau se plasează într-o lumină avantajoasă, e totdeauna de natură testimonială
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
a dezvoltării economice; - restaurarea și modernizarea fondului locativ existent; - protejarea, conservarea și restaurarea clădirilor cu valoare istorică și arhitecturală; - remodelarea spațiului prin amenajări urbane în spiritul vechii imagini a străzii, amplificarea spațiilor verzi și personalizarea lor în sit; - crearea unei ambianțe turistice atractive, cu dezvoltarea serviciilor specifice. Proiectul de dezvoltare urbană Strada Lăpușneanu urmărește “renașterea unui trecut, nu prin copiere, ci prin rezolvări noi în consens cu situații noi, prin echilibrul între util și estetic, prin evitarea incompatibilităților de orice fel
IA?IUL din perspectiva regener?rii urbane by Anca Mihaela Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/83081_a_84406]
-
recomandă, de pildă, confruntarea adultului cu situații de viață, cu probleme sociale, practice, antrenarea lui în dezbateri morale. Schimbarea personalității, crede el, nu poate avea loc dacă procesul interacțional formator-format nu se desfășoară într-un climat de încredere, într-o ambianță de experiență de grup. În ceea ce privește aportul curentului critic, ilustrat de contribuțiile pedagogului brazilian, specialist în pedagogia populară, Paolo Freire, formarea trebuie să devină un act de analiză critică a problemelor sociale, un instrument de cunoaștere prin abordarea critică a contextului
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
ritmul lor propriu, poate în mici etape și fără constrângere exterioară în pregătirea examenelor, ei dobândesc încredere în forțele lor și apetență pentru efortul învățării. Rezultatele sunt mai bune când se desfășoară prin angajarea lor în cercetare și descoperire, când ambianța învățării (chiar și cea fizică) este stimulatoare. Pentru a înțelege „cum învață adulții” trebuie să identificăm nu numai rolurile noi pe care ei și le asumă, sarcinile cu care se confruntă, ci și împrejurările de viață pe care le înfruntă
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
fabricate” în scopul de a forma după un tipar ideologic dat. Iată: „Pentru a învăța atitudinile de bază este nevoie de cadrul natural al grupurilor umane, iar pentru a interioriza valori, de un întreg context istoric” (Radu, 1981, p. 177). Ambianța socială, crede autorul acestei interesante lucrări, nu poate fi nici proiectată, nici dirijată riguros, ci cel mult cunoscută, pentru a putea armoniza activitatea de învățare cu specificul contextului. Are, desigur, dreptate, orice învățare înseamnă o inserție mai bună în social
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
apoi „puteri și raze de influență spirituală, care vor frământa și vor preface cultural întreaga regiune” (Stoian, 1938, p. 82). Era nevoie de o „cultură organică”, izvorâtă dintr-o „unitate de preocupări” a participanților, condiție determinată de mediul geografic, de „ambianța economică și spirituală” a locului. Școala poate deveni astfel un stat major al mișcării cultural-economice dintr-o regiune, un centru de inițiative și un cabinet de asistență tehnică pentru toți organizatorii unor acțiuni inspirate de programul școlii. Pornindu-se de la
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
cu cântecele ei de „viață nouă” („Badea meu Îi tractorist...”), apoi modele muzicale poluante (În Banat influența sârbească, În Regat inflexiunile orientale), iar În cele din urmă accesul la muzica Înregistrată (casetofoanele de acasă și cele de la discotecă) au configurat ambianța culturală a satului românesc Într-un mod masiv schimbat. Unde e locul Mioriței În noua configurație? Poate printre pensionarii fostelor CAP-uri. În mod sigur În manualele școlare. În reveriile elitei. Nu e semnificativ că una dintre ultimele anchete cu privire la
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
om. Dacă așa ceva poate fi admis pentru a înlocui obișnuința religioasă a rugăciunii, ceilalți oameni vor găsi schimbarea ca fiind de bun augur. Nietzsche, Uman, prea uman, I, 589 PRIMUL TEMPO îMPĂRTĂȘANIA SFINȚILOR ERETICI I Talmeș-balmeș sectar. Climatul intelectual și ambianța ontologică în care se constituie creștinismul ține de cea mai absolută harababură... E greu de imaginat mulțimea comunităților extravagante, a profeților care se cred inspirați, a prorocilor iluminați, a gânditorilor ezoterici, a filosofilor deliranți care ocupă scena spirituală a primului
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
final un vesel bazar conceptual: Arhonții jonglează cu Sizigiile în Plerom, Marele Lampadare luminează contururile Sophiei Lascive sau ale Momelilor Salvatoare. Omul Primordial stă de vorbă cu Mama cerească în Hebdomadă - Cerurile inferioare, Hipochtonianul desemnând Haosul și Hedesul -, totul în ambianța Semințelor Pneumatice care garantează înveselirea ospețelor. - 7 - Gnoza croiește și însăilează. De unde vin acești bărbați și aceste femei? Din ce neamuri se trag? Care sunt maeștrii lor mărturisiți? Aceste neologisme apărute din neant, aceste matematici extravagante coborâte din cer, aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
păsările și cu peștii, dar știe și să-i pună la punct pe mai marii lumii) practică milostenia și sărăcia voluntară. Frații minoriți evanghelizează atât în castelele feudale cât și în cocioaba celui mai sărac dintre țărani. Bentivenga aparține acestei ambianțe spirituale pătrunsă, foarte probabil, de Spiritul Liber din Suabia și care era foarte răspândită în acele timpuri. Bentivenga s-a distanțat apoi de învățăturile franciscanilor, dacă e să judecăm după o conversație ce ni s-a transmis, între el și
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
că, în 1676, Eseurile au fost puse la index de către Biserica catolică, apostolică și romană? Și că-l vedem pe Epicur revenind la luminile rampei? BIBLIOGRAFIE Mâncători de spermă et Cie... Bibliografia gnosticilor încape pe un petec de hârtie... Pentru ambianță, epocă și ura creștină față de trup: Peter Brown, Renunțarea la carne. Virginitate, celibat și abstinență în creștinismul primitiv, trad. fr. de P.E.Dauzat și C. Jacob, Gallimard, 1995. Un capitol cel de-al cincilea îi este consacrat lui Valentin. A
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
atacau pe epicurieni sau ca părintele Garasse, adversar al libertinilor... - la salvarea în istorie a acestor curente, oferindu-le o tribună editorială și perenitate în timp... Nietzsche ar fi putut accede la Spiritul Liber prin intermediul celor doi apostoli ai protestantismului! Ambianța sinistră a Evului Mediu este adesea iluminată brusc de unele flashuri luminoase care-și au originea și în afara filosofiei hedoniste. Aceasta mai ales cu goliarzii, cântăreți în taverne, poeți și baladini, îndrăgostiți epicurieni, autori satirici cărora nu le erau pe
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
său proverbial, Diogene îi aruncă la picioare un pui de găină jumulit pe care-l prezintă ca fiind omul său - obligându-l pe filosoful ideilor pure să-și precizeze conceptul și să adauge: cu unghiile plate... Orice s-ar spune, ambianța filosofică din agora Atenei nu era lipsită de picanterie! Pe atunci, ideile pure, idealismul și intelectualismul platonician erau combătute cu argumente mai bune decât discursurile interminabile. -2Elogiul peștelui masturbator. Nu prea-l vedem pe Platon masturbându-se în piața publică! El
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
hedonistă este sortită și ea focului! -, osândesc din principiu trupurile și sufletele, contaminează prezentul cu pulsiunea de moarte, dar și viitorul, eternitatea chiar... Pentru prima oară într-o civilizație, moartea ajunge la putere - și încă pentru multă vreme. BIBLIOGRAFIE Salut ambianță! Abordarea continentului filosofic presupune confruntarea cu reale dificultăți. Idealul ar consta în a începe printr-o istorie bine scrisă, clară, precisă, inteligentă - chiar spirituală, dacă se poate: cea a lui Lucien Jerphagnon, Histoire de la pensăe, Tallandier, 1989, Poche Pluriel, întrunește
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]