4,765 matches
-
stea ceva mai departe de el din motive de igienă, ca să nu fie stropiți. Drept să spun, m-a surprins când mi-a povestit din ce cauză părăsise circul: "Mă chemase directorul, își amintea el. Eram bolnav, aveam temperatură mare, amețeli, migrene, și anunțasem că nu puteam să-mi fac numărul în spectacolul de a doua zi. "Îmi pare rău, Ulise, pentru tine, mi-a zis directorul, dar trebuie să joci mâine seară". "Dar nu pot, domnule, sânt bolnav", am protestat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
avea plasă". "Cum adică?" am transpirat brusc. "Așa cum îți spun. Dacă nu prinzi trapezul, te-ai ras. Nu mai e nevoie să te vindeci". Și mi-a întors spatele. Am simțit că mi-a trecut temperatura, că nu mai aveam amețeli. Mă stăpânea numai frica. În seara următoare mi-am făcut numărul cu groaza în suflet. A fost un succes imens. A treia seară, a patra, a cincea, la fel. Îmi era continuu frică și nu mai aveam nici o migrenă. Până ce
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Și încă nu sânt sigur că voi rămâne aici. Aristide nu păru însă deloc impresionat de vorbele mele. A ridicat din umeri. ― Mă rog, dar eu trebuie să-mi fac meseria. Ați avut febră de când ați venit aici? ― Nu. ― Dar amețeli? ― Nu. ― Dar greață? ― Nu. Adică, uneori. Acum, de pildă, m-am corectat ca să-l iau peste picior. Netulburat, a scos din buzunarul halatului un carnet de rețete și un stilou elegant și a început să scrie fără să-mi mai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
da peste o urmă omenească. Nu mersesem prea mult, când m-a înțepat ceva la picior, o muscă mare, de culoarea cobaltului. N-am dat importanță acestei înțepături, dar după vreun sfert de oră am început să am dureri și amețeli. Piciorul mi se umflase. Am strigat, dar nu mi-a răspuns decât foșnetul frunzelor mari, clătinate de vânt. Simțeam cum îmi creștea febra și abia mai puteam să pun piciorul în pământ. De fapt, nu știu cum am reușit să mă întorc
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Domnul Andrei m-a rugat stăruitor să păstrez pentru mine acest secret. Se temea de Mopsul. I-am promis și o singură dată am fost pe punctul să-mi încalc făgăduiala când am făcut o insolație și m-a cuprins amețeala în timp ce vorbeam. M-am oprit să-mi revin. Se auzeau zgomotele valurilor, țipetele pescărușilor și, când bătea vântul, foșnetul bălăriilor. Încolo nimic. Bătrânii nu scoteau nici un cuvânt, parcă ațipiseră cu toții în picioare, în jurul meu, hai treziți-vă îmi venea să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
uitîndu-se în altă parte. "Și tu Siminel? ricană Mopsul. Ce faci, dormi?" Siminel răspunse sec: "Eu cred că e nevinovat" și se apropie de mine: "Domnule sculptor, nu mă așteptam la asta". După plecarea bătrânilor noaptea deveni zăpușitoare. Aveam febră, amețeli și dureri de cap. Parcă nu mai puteam nici să mă mișc și așteptam, pândind zgomotul pașilor de pe coridor. Nu se auzea nimic, eram foarte nedumerit din această cauză. Într-un târziu ușa se mai deschise o dată și, fără zgomot
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dând mai degrabă lupte sângeroase decât să-și părăsească cadavrele. Îți puteai imagina rugurile împurpurate dinaintea apei liniștite și întunecoase, bătăile cu torțe în noaptea sfâșiată de scântei și aburi groși urcând spre cerul atent. Te puteai teme ... Dar această amețeală nu rezista în fața rațiunii. Este adevărat că fusese rostit cuvântul "ciumă", este adevărat că în această clipă chiar, flagelul scutura și trântea la pământ o victimă sau două. Dar ce, asta putea fi oprit ? Ceea ce trebuia făcut, era să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
totdeauna un aer de originalitate. Dar în fond, sunt aceleași. ― Presupuneți, cel puțin. De fapt, nu știm nimic despre toate astea. ― Evident că presupun. Nimeni nu poate face altceva. În tot timpul zilei doctorul simți cum i se întețește mica amețeală care îl apuca de fiecare dată când se gândea la ciumă. În cele din urmă, a recunoscut că îi era frică. De două ori a intrat în cafenelele pline de lume. Și el, ca și Cottard, simțea o mare nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ÎNCEPÂND DIN ACEASTĂ ZI N-AM MAI PUTUT SĂ MĂ UIT LA INDICATORUL CHAIX DECÂT CU UN DEZGUST CUMPLIT ÎNCEPÂND DIN ACEASTĂ ZI M-AM INTERESAT, CU GROAZĂ, DE JUSTIȚIE, DE CONDAMNĂRILE LA MOARTE, DE EXECUȚII ȘI M-A APUCAT AMEȚEALA CÂND AM CONSTATAT CĂ TATĂL MEU ASISTASE, PROBABIL, DE MAI MULTE ORI LA. ASASINATE ȘI CĂ ASTA SE ÎNTÂMPLA EXACT ÎN ZILELE ÎN CARE SE SCULA FOARTE DEVREME. DA, ÎN ACESTE CAZURI ÎNTORCEA DEȘTEPTĂTORUL. N-AM ÎNDRĂZNIT SĂ VORBESC CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
nu sunt eu capabil să mă mențin în acest gen de adevăruri. Ceea ce e sigur, este că șovăiam. Dar mă gândeam la bufniță și puteam să continui. Până în ziua în care am văzut o execuție (era în Ungaria) \ și aceeași amețeală care cuprinsese copilul de altădată mi-a întunecat privirea de bărbat. N-ai văzut niciodată cum se împușcă un om ? Nu, bineînțeles, asta se face în general pe bază de invitație și publicul e ales dinainte. Rezultatul e că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pieptul. Agentul de stradă Mancuso își șterse buzele de salivă și încercă să elimine flegma din gât. Într-o după-amiază îl apucase o asemenea criză de claustrofobie, încât fusese gata să leșine în cabină. Acum părea gata să leșine din cauza amețelii provocate de răceală. Își sprijini o clipă capul de peretele cabinei și închise ochii. Pete roșii și albastre îi pluteau în dreptul pleoapelor. Trebuia să captureze pe cineva suspect și să scape de statul în toaletă, înainte ca frigurile să i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
va fi o mică compensație pentru insultele primite. Adresează-te unui avocat. Ne vom vedea la tribunal, ca niște gentlemeni. Fără amenințări, te rog. Cu cele mai bune urări, I. Abelman, Director, Manufactura Abelman Domnul Levy simți că-i vine amețeala când întoarse pagina și citi copia scrisorii trimisă lui Abelman. Era de necrezut. Cine și-o fi bătut capul să scrie asemenea lucruri? „Dl. I. Abelman, mongoloid“; „lipsă totală de contact cu realitatea“; „concepție întunecată despre lume“; „să simți arsura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să vorbesc despre asta, zise ea. Mi-ai redat fiul. Este un miracol. Nu înțelegi, Joshua? Ai reușit un miracol. Toată lumea va vorbi despre ce ai făcut, indiferent dacă-ți place sau nu. Josh începuse să transpire, să simtă o amețeală ușoară, dar imaginea deveni dintr-o dată clară și calmă. Toată lumea avea să vorbească despre asta. Era adevărat, desigur. Dacă puteai scăpa oamenii de droguri? Ar fi fost cel mai valoros medicament din ultimul deceniu. Toată lumea l-ar fi vrut. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
a da de gîndit asupra unui subiect capital: căsătoria și viața conjugală. În Buletinul librăriei, Jean Huguet scria că nu va uita prea curînd acel cuplu „legat printr-o dragoste atît de Înaltă Încît Îl face pe om să simtă amețeala absolutului“. În Mărturie creștină, Patrick Arnaud spusese: „Franz Weyergraf știe cum să evoce dragostea trupească: cu simplitate, fără lăudăroșenie și fără lașe excese de pudoare, cu o autentică poezie.“ François se Întrebă unde să afle curajul moral care i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
la destinație, să ai impresia că ai evadat înspre infinit, că te-ai eliberat de tot și să urmărești ore în șir sinele de oțel, luminile din depărtare și albastrul de cerneală al nopții... Sau dacă decolezi cu avionul, ce amețeală plăcută să te desprinzi de la pămînt, să te înalți, ce certitudine a plutirii... iar cu vaporul, imensitatea apei și a valurilor care clipocesc pretutindeni în jur, legănarea ușor de trecut cu vederea în fața întinderii nesfîrșite de apă... sau viteza acaparatoare
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
era atât critică cât și îngrijorată. ă Ei bine? întrebă Porfiri. ă Acestea sunt semne de malnutriție. Timpi de reacție înceți. Dureri la încheieturi. Atrofie musculară. Slăbiciune. Chiar nu am pus niciun efort ca să îi țin mâna în jos. și amețeli, desigur. Vezi și singur cum se clatină. Dinții și gingiile sunt într-o condiție jalnică. După o pauză, doctorul adăugă, cazuri ca astea văd în fiecare zi. ă Tocmai a mâncat. Am avut grijă de asta. ă Înseamnă că mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
investise atât de mulți bani din buzunarul propriu ca să vină la ART L.A., doar ca să expună Într-o rulotă, să-și pună filmele pe DVD-uri minuscule și să muncească gratis. Datoria ei de 50 000 de dolari Îi dădea amețeli. Și, ca să pună capac, mai era și legată de rulotă, unde trebuia să stea de dimineața până seara. Totuși, deși era supărată pe Charlie, era și mai supărată pe Kitty pentru că-l supărase pe Charlie. Și Kitty era supărată. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Marta, Marçal, Isaura, Găsit, apoi schimbând ordinea, Marçal, Isaura, Găsit, Marta și iar, Isaura, Marta, Găsit, Marçal, și iar, Găsit, Marçal, Marta, Isaura, în sfârșit, adăugă propriul lui nume, Cipriano, Cipriano, Cipriano, îl repetă până pierdu șirul, până când simți că amețeala îl azvârlea în afara propriei persoane, până când încetă să mai înțeleagă ce spunea, atunci pronunță cuvântul cuptor, cuvântul șopron, cuvântul lut, cuvântul dud, cuvântul arie, cuvântul felinar, cuvântul pământ, cuvântul lemn, cuvântul ușă, cuvântul pat, cuvântul cimitir, cuvântul toartă, cuvântul urcior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
arăt. Nu m-am ras dinaintea incendiului, firele de păr din barbă încă miros a ars, iar faptul că am dormit atât de puțin a lăsat, probabil, urme. Bănuiesc că am ochii injectați. Mai e și febra care îmi dă amețeli. Și apoi nu m-aș putea privi într-o singură oglindă, după ce m-am văzut în mii de imagini, într-o sală căptușită peste tot cu oglinzi. Dealtfel, mi-e de ajuns să privesc în dezordinea vieții mele ca să aflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
stea ceva mai departe de el din motive de igienă, ca să nu fie stropiți. Drept să spun, m-a surprins când mi-a povestit din ce cauză părăsise circul: «Mă chemase directorul, își amintea el. Eram bolnav, aveam temperatură mare, amețeli, migrene, și anunțasem că nu puteam să-mi fac numărul în spectacolul de a doua zi. „Îmi pare rău, Ulise, pentru tine, mi-a zis directorul, dar trebuie să joci mâine seară”. „Dar nu pot, domnule, sunt bolnav”, am protestat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
avea plasă”. „Cum adică?” am transpirat brusc. „Așa cum îți spun. Dacă nu prinzi trapezul, te-ai ras. Nu mai e nevoie să te vindeci”. Și mi-a întors spatele. Am simțit că mi-a trecut temperatura, că nu mai aveam amețeli. Mă stăpânea numai frica. În seara următoare mi-am făcut numărul cu groaza în suflet. A fost un succes imens. A treia seară, a patra, a cincea, la fel. Îmi era continuu frică și nu mai aveam nici o migrenă. Până ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Și încă nu sunt sigur ca voi rămâne aici. Aristide nu păru însă deloc impresionat de vorbele mele. A ridicat din umeri. Mă rog, dar eu trebuie să-mi fac meseria. Ați avut febră de când ați venit aici? — Nu. — Dar amețeli? — Nu. — Dar greață? — Nu. Adică, uneori. Acum, de pildă, m-am corectat ca să-l iau peste picior. Netulburat, a scos din buzunarul halatului un carnet de rețete și un stilou elegant și a început să scrie fără să-mi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
da peste o urmă omenească. Nu mersesem prea mult, când m-a înțepat ceva la picior, o muscă mare, de culoarea cobaltului. N-am dat importanță acestei înțepături, dar după vreun sfert de oră am început să am dureri și amețeli. Piciorul mi se umflase. Am strigat, dar nu mi-a răspuns decât foșnetul frunzelor mari, clătinate de vânt. Simțeam cum îmi creștea febra și abia mai puteam să pun piciorul în pământ. De fapt, nu știu cum am reușit să mă întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Domnul Andrei m-a rugat stăruitor să păstrez pentru mine acest secret. Se temea de Mopsul. I-am promis și o singură dată am fost pe punctul să-mi încalc făgăduiala când am făcut o insolație și m-a cuprins amețeala în timp ce vorbeam. M-am oprit să-mi revin. Se auzeau zgomotele valurilor, țipetele pescărușilor și, când bătea vântul, foșnetul bălăriilor. Încolo nimic. Bătrânii nu scoteau nici un cuvânt, parcă ațipiseră cu toții în picioare, în jurul meu, hai treziți-vă îmi venea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-se în altă parte. „Și tu Siminel? ricană Mopsul. Ce faci, dormi?” Siminel răspunse sec: „Eu cred că e nevinovat” și se apropie de mine: „Domnule sculptor, nu mă așteptam la asta”. După plecarea bătrânilor noaptea deveni zăpușitoare. Aveam febră, amețeli și dureri de cap. Parcă nu mai puteam nici să mă mișc și așteptam, pândind zgomotul pașilor de pe coridor. Nu se auzea nimic, eram foarte nedumerit din această cauză. Într-un târziu ușa se mai deschise o dată și, fără zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]