2,758 matches
-
contribuia și părul de pe ceafă, pe care i-l ciufulisem. Rămăsesem amândoi fără suflare și, o vreme, n-am putut rosti nici un cuvânt. Eu eram foarte ocupată să-mi recapăt echilibrul. Sângele Îmi curgea cu atâta rapiditate prin vene că amețeam. — Și cine e persoana cu care locuiești? am Întrebat eu Într-un final, cu diplomația ce mă caracterizează. Mi-am luat mâinile de pe ceafa lui, cam fără chef. El arăta amețit și Încerca să-și treacă degetele prin păr, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ambalajul de la un capăt la altul și devoră conținutul pungii, de parcă nu mai văzuse mâncare de săptămâni de zile. — Tom zice că ai fost membru al Socialiștilor Militanți, am spus, hotărând că Pegg nu era genul pe care să-l amețești cu vorbărie goală, Înainte să treci la subiect. — Exact. Înclină punga de chips fără nici o jenă, ca să permită ultimelor fărâmițe să i se rostogolească În gură. — Dar ei nu urmăresc decât să creeze o hegemonie proprie, Înțelegi? Mi-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Diane, conștientă că era conștient de prezența ei, se simți fericită. Potirul bătut în pietre scumpe - donația unui Newbold de mult răposat - se înclină spre gura ei și vinul dulce, îmbătător, îi hrăni foamea și-i încălzi trupul și-i ameți plăcut mintea. Se întoarse la locul ei, cu capul plecat și cu senzația fugară că ar fi cu totul altă ființă. Preotul rosti cuvintele de încheiere a slujbei. Urmă o tăcere și apoi un vag fâșâit când membrii congregației se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Se poate să nu-l audă, dar le afectează nervii“, îi spusese odată cineva, cu mare seriozitate, directorului Institutului, Vernon Chalmers, care a încropit pe dată, ținând-o în rezervă, o mică monografie asupra efectului terapeutic al sunetului. Zăpăcit, aproape amețit de zgomotul pe care nu-l auzea, John Robert plutea, cu pântecul lui uriaș, ca de balenă albă, înainte. Mâinile mari, ca niște labe înotătoare, i se mișcau ici-colo în spațiul bazinului, ținându-l la suprafață, în timp ce apa fierbinte curgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vede că-s beată. Când tăcu, Tom își repetă întrebarea: — Tu l-ai adus pe George la Papuc? — Nu. S-a dus singur. Cât despre ce a făcut domnișoara Meynell, tu ești cel care trebuie să știe. Diane era din ce în ce mai amețită de băutură, dar simțurile îi erau foarte treze. Teroarea că s-ar putea ca George să o surprindă cu Tom o părăsise. Acum se uita la băiat și se gândea cât e de înalt și ce frumos păr buclat are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Garantezi tu, necondiționat, pe sănătatea ta, aia-n pioneze? Pe coeficientul tău de inteligență? Păi... Ce, păi? Ție ți se pare lucru de glumă? Pe unde și cum vom scoate castanele, dacă ne facem de comandă cu coniac lampant, dacă amețim brusc și ne lasă vederile? Ți-ai pus vreodată întrebarea la ce spital mergem și dacă mai apucăm să ajungem acolo? Și ce variantă idioată o să le servim ălora? Hai, zii! Sartre spunea odată că, dintre-atâtea și-atâtea viețuitoare, numai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
versurilor bătrânului Pope: "... How happy is the blameless vestal's lot! The world forgetting, by the world forgot. Eternal sunshine of the spotless mind! Each pray'r accepted, and each wish resign'd". *** Nu m-am putut reține. Efectiv, sunt amețit. Sunt tulburat! Și iată din ce cauză: Alaltăieri-noapte, spre zori, eu, care nu prea visez, din fire, am avut un vis. Un vis...? Îmi amintesc că fusesem în bucătărie, să-mi torn un pahar cu apă și abia ațipisem la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
juca strâns. ― Presupun ― zise el ― că n-ai uitat de existența detectorului de minciuni. Gosseyn îl privi fix ca o pasăre fascinată de un șarpe. Domnea tăcerea, dar în capul lui Gosseyn răsuna un ciudat duduit de tobă. Simți că amețește. Privirea i se voală. Dar el continuă să rămână așezat cu un aer impasibil. ― Ar fi interesant ― continuă inexorabil Prescott ― să vedem dacă a existat cu adevărat și un alt corp. ― Da ― zise Gosseyn, cu voce obosită ― Da ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
pe rând, iar colegii se ridicau unul după altul, În timp ce proful Îi privea interzis și nu Înțelegea nimic. Stătea la catedră, șifonat tot, cu ochii uimiți În spatele ochelarilor rotunzi, cu o mină neliniștită și cu șosetele desperecheate, căci era foarte amețit, iar astăzi Își pusese o șosetă neagră și una verde-Închis - ceea ce, chiar din momentul În care intrase În clasă, stârnise un val de veselie, care Încă nu se stinsese. — Bostan, strigă Mataloni. Rossi se ridică și râse. Proful părea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
broscoiul acela, un pitic insignifiant de un metru șaizeci. Puse șervețelul ud pe birou și-i trecu pe dinainte ignorându-l, ca și cum ar fi fost o mobilă, legănându-se pe cizmele lungi, cu mersul ei vaporos și indiferent, care-i amețea pe bărbați. Deschise ușa și nu-și bătu capul s-o mai Închidă În urma ei. Traversă salonul, se așeză la postul ei, Își puse căștile și, pentru că pe ecran pâlpâiau trei apeluri În așteptare, răspunse. II A. Descriere: Tatăl meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu băieții de la a cincea C și nu-i acordase nici măcar o privire. Ce lucru trist e iubirea. Camilla Însă Îl privea mereu. Și de fiecare dată simțea că mâinile i se răcesc, că inima Îi bătea În gât și amețea. Când fuseseră În excursie la Vatican, pentru a-l Întâlni pe Papa, În autocar, sora educatoare Îl obligase pe Kevin să se așeze lângă ea - nu pentru că ar fi vrut să-i facă o plăcere, dimpotrivă. Nimeni nu voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
avea o perfuzie. Cezariană - fără nici un pic de jenă, dama aceea repeta tuturor, cu voce tare, că fiica ei Înfruntase cu curaj o sarcină dificilă, intrând apoi În amănunte legate de fibroame uterine și contracții de avort iminent. Încă era amețită după anestezie. Vino, intră, Aris, Îi spusese cu un surâs. Și deși n-o mai văzuse niciodată, avu impresia că Îl aștepta. — Știi ceva? Îi spuse ea absentă. Eram de vârsta ta când l-am Întâlnit pe Elio. Și unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
acasă. Începu să se Învârtă, pierdută, de la ringul de dans la pupitrul DJ-ului, de la colțul barului la ușa Închisă pe care trona omulețul melancolic cu telecomanda În mână. FĂ BUM! Nici aici nu reuși să găsească ieșirea. Începea să amețească. Pereții coșcoviți ai clădirii păreau să pulseze, se Înclinau asupra ei, se roteau. Muzica Îi bubuia În urechi și-i răsuna În tâmple - Îi sfâșia inima. Îi era din nou greață. Se clătină spre o dâră de lumină din cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fi fost mai ușor În timp ce dormeau. Nu ar fi suferit. Nici măcar nu și-ar fi dat seama. Somnul nesfârșit. Nici o durere. Și totuși, nu mai putea să aștepte o oră sau două. Gândurile care i se Îngrămădeau În minte Îl amețeau și l-ar fi Încătușat Într-o plasă de Îndoieli, de ezitări și remușcări. În plus, nu reușea să suporte ideea de a-i veghea. De prea multe ori o făcuse alături de Emma. Când se Întorceau acasă, târziu, după vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu o inteligență perfect obișnuită. De ce a fost atunci Sheba atât de impresionată de calitățile lui? De ce a insistat în a vedea în el micuța ei Helen Keller într-o mare de Yahoos? Ziarele vă vor spune că Sheba era amețită de dorință: era atrasă de Connolly și pentru a-și explica această atracție, s-a convins singură că el era un fel de geniu. Asta ar fi ceva de bun-simț. Dar nu explică totul, cred eu. Ca să înțelegem pe deplin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
nota. Bangs a calculat în cap că jumătatea mea se ridica la 23.45 de lire, plus bacșișul 1,64 (sau 2,34 dacă voiam să fiu „generoasă“). Apoi și-a netezit pantalonii și a clipit: — Mergem? Poate că mă amețisem de la vin. Poate că mă agățam de ideea că lucrurile se vor îmbunătăți. Poate că pur și simplu nu suportam ideea de a mă întoarce în apartamentul meu, cu părul încă țeapăn de la fixativul coafezei, să mă întind pe pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
terminat cu ăl dinainte. Mă Întorc să-l văd pe Bogdan, să-i văd reacția. Pajiștea din care m-am ridicat tremură gelatinos la cîțiva kilometri distanță, iar din ea mă urmăresc o duzină de perechi de flăcări albăstrui. SÎnt amețit de uluială. Mă Încurajez singur, dar nu am cu ce să-mi alung stupoarea - de ce eu? Pe ce criterii ne alege? De ce doar noi patru? Patru din bateria noastră, dar mai sînt răcani și În celelalte baterii. Ce dracu’ ar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
așteaptă pe un peron și despre o mamă care plînge neconsolată, iar altcineva bate ritmul În valiză. Dar toată treaba iese atît de delicat și de gîtuit Încît ai senzația că nu cîntă un vlăjgan, ci un fluture de noapte, amețit de foame și frig. După alte cîteva ore de așteptare, plecăm mai departe cu un personal de noapte care nu dă semne că ar vrea să ajungă vreodată undeva. Și călătoria durează pînă spre dimineață, cînd coborîm odată cu zorile Într-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
la pămînt sau făcîndu-ne să pornim șarje Împotriva unui inamic nevăzut. De multe ori, apare o amenințare chimică și ne ordonă să ne punem măștile de gaze și să Înaintăm tîrÎș. Are momente În care pare că Își pierde mințile, amețit de admirație de sine. — Salt Înainteee! cîntă el. — Auzi, bă caporale, sigur nu ești rudă cu Napoleon? țipă la el Gărăgău, trîndăvind undeva În iarbă - nu se văd din el decît două șiruri de fildeși albi, avînd forma unui rînjet
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mă tem să nu fie o continuare a episodului cu CI-stul de la Hațeg și-mi propun să fiu mai atent cu lucrurile pe care le scot pe gură. Ideea de a mă Întîlni iar cu un astfel de animal mă amețește. Maiorul mă primește În birou și Îmi Înmoaie aerul ostil arătîndu-mi ordinul de mutare. — Te muți la o unitate de artilerie de lîngă Caracal. Probabil că ai o relație foarte tare dacă ți-a obținut un transfer așa de aproape de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un topor cu o batistă. A plecat de-acolo livid și lac de transpirație, nu-și amintea ce anume a reușit să scoată pe gură. Poți să-i vorbești unui securist despre poezia lui Emily Dickinson fără să te simți amețit din pricina anacronismului? Și cam ce dracu’ o fi În capul americanului ăstuia? N-a auzit de Cortina de Fier? Se pare că nici editura n-a mai fost așa de mulțumită de calitatea muncii lui, din redactor a ajuns corector
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
că ar fi ceva din cauza căruia ar trebui să te prefaci că nu știi nimic. Treaba asta am simțit-o ieri toată ziua În spital, o simt acum și la maică-mea, care schimbă subiectele cu o viteză care mă amețește. O să mai vină Într-una din zilele următoare, după ce face rost de carne - am reținut esențialul. Chiar dacă ar fi ceva de spus, mă Îndoiesc că mi-ar spune. Ca să mă ferească, În primul rînd. Fumăm În capătul coridorului, e seară
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vrut-o adusă din nou la suprafață, în bătaia serii de-atunci, în dulcea nehotărâre dintre da și nu, dar nu îndrăznii. Privirea-mi stătea pe umerii ei, pe armurile-i nevăzute, strălucind la jocul fluierător al timpului, simțeam că amețesc, dar deodată, abstracție făcând de toți câți ar fi putut să ne vadă, îmi strânse mâna dreaptă cu o vigoare greu bănuită, transmițându-mi căldura ei tremurătoare. Încercai o desprindere dar ea, cu o cunoaștere perfectă a disimulării, venită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vârfurile pierdute în cer, veghindu-ne pierzania. Ceasul acela aș fi vrut să țină cât o viață, dar ea se lăsă în voia sfârșitului, căci peste noi începu o adiere ca de pe alte tărâmuri, nebănuite lumi exotice cerându-și îndreptățirea. Amețit de vrăjile orei mă luminam trupului ei gol și nimic nu ne-ar fi putut clinti mântuirii acelui ceas. Târziu, nici unul din noi n-ar fi putut spune la ce oră, oricum înainte de miezul nopții, poarta se auzi scârțâind, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ar păsa. Hormonii ei sunt Încă foarte instabili după naștere. Crede-mă pe cuvânt, trebuie să fie o nimica toată. Dar Ruby era ferm convinsă că nu putea fi o nimica toată. Câteva momente mai târziu, când a Început să amețească puțin, a crezut că e din cauza șampaniei și a neliniștii. Apoi, după ce s-a ridicat de la masa din bucătărie, și-a dat seamna că partea superioară a corpului său a Început să se legene. Abia când s-a prins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]