KorAP: Find »[drukola/base=amică & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...40 41 42 ...52 >

1,300 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350

mai ales în partea din spate, amintindu-mi de jucăria de gumă a fiicei mele, Shmoo. Jucăria are o greutate la picioare, așa că de fiecare dată când Abigail o împinge, se ridică singură la loc. —Ce-ți mai face gâtul, amice? Când l-am cunoscut pe Harry, îmi zicea „evreiuș“, dar, după ce a aflat că nu sunt evreu, a trecut la „amice“. A încetat, de asemenea, să își mai condimenteze conversația cu expresii în idiș, cel puțin atunci când era cu mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
picioare, așa că de fiecare dată când Abigail o împinge, se ridică singură la loc. —Ce-ți mai face gâtul, amice? Când l-am cunoscut pe Harry, îmi zicea „evreiuș“, dar, după ce a aflat că nu sunt evreu, a trecut la „amice“. A încetat, de asemenea, să își mai condimenteze conversația cu expresii în idiș, cel puțin atunci când era cu mine. Acum tonul lui părea foarte degajat, dar știam că era îngrijorat. Băncile și firmele sunt reticente în a prelungi creditul pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
aici, iar mâine nu mai e. —Pe zi ce trece e din ce în ce mai bine, am spus pe când ieșeam din clădire și ne îndreptam spre parcare. —Bun, bun. Își întinse mâna și mă bătu pe umăr. — Deci au găsit problema? Nu chiar, amice. I-au dar doar un nume. Afonie, a numit-o doctorul Gabor. Nu aveam de gând să îi spun asta lui Harry. Nici măcar nu-i povestisem despre doctorul Gabor. Harry nu este un bărbat dur. Are, dacă se poate spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
i-am spus. Nu este transmisă. Transmisibilă, vreau să zic, m-am corectat eu și am râs ca să îi arăt că fusese o glumă. Își aranjă părul negru, pe care începuse în ultimul an să îl pieptene peste creștetul capului. Amice, întreb doar, pentru că sunt unii oameni pe care îi preocupă starea ta. M-am întâlnit din întâmplare azi-dimineață cu George Johnson. Voia să știe cum o duce partenerul meu și eu habar n-am avut ce să îi spun. —Spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
L-am lăsat chiar să mă convingă să țin un discurs de mulțumire la dineu, deși mi se părea că ar fi trebuit să îl țină el. Am accent, i-am spus. —Și eu. Direct din Brooklyn. Să fim serioși, amice, tu ești motivul pentru care primim premiul ăsta. Construim căsuțe drăguțe, dar la fel fac și mulți alții. Încep chiar să se prindă de camerele mai mari la același preț. Există doar o singură diferență între noi și ei. Tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
o dată, când eram prin oraș. Am uitat ce m-a adus acolo în acea seară. Literele negre curgeau pe marchiza luminată de neon. Pe când stăteam și mă uitam în sus la ele, un bărbat s-a apropiat de mine: —Hei, amice! Mi-am încleștat pumnii chiar înainte să mă întorc. Avea un nas ca de porc. —Douăzeci de parai, a șoptit el. Al cincilea rând din centru. O afacere. Pumnii mei se desfăcură. Bărbatul nu era un bătăuș, ci doar un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
avea trăsături. Nu era nimic. Am alunecat pe podeaua neterminată și m-am rezemat de traverse, cu picioarele îndoite și capul pe genunchi, cu brațele încrucișate deasupra capului. Era poziția pe care o luam ca să ne protejăm în timpul bombardamentelor. —Hei, amice. Cuvintele îmi ajunseră la ureche prin zgomotul bombelor care îmi explodau în minte. —Ești bine? Îmi dădu mâinile la o parte de pe cap. —Ești bine, amice? Am deschis ochii. Falca vânătă, ochii prea apropiați, capul chel sub cele câteva șuvițe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
deasupra capului. Era poziția pe care o luam ca să ne protejăm în timpul bombardamentelor. —Hei, amice. Cuvintele îmi ajunseră la ureche prin zgomotul bombelor care îmi explodau în minte. —Ești bine? Îmi dădu mâinile la o parte de pe cap. —Ești bine, amice? Am deschis ochii. Falca vânătă, ochii prea apropiați, capul chel sub cele câteva șuvițe negre de păr pieptănate pe o parte îmi apărură în fața ochilor. Nu am fost niciodată mai bucuros să văd chipul nu prea arătos al lui Harry

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
Ar trebui să ne grăbim, am spus. Nu vrem să pierdem ședința de după-amiază. În fiecare zi inventam câte o nouă proprietate îndepărtată pe care trebuia să o văd. Asta era scuza pentru că lipseam de la birou. Sigur ești în regulă, amice? întrebă Harry într-o după-amiază, când l-am sunat. —Sunt bine, i-am răspus. Dar, dacă vrei să o vezi și tu, ești invitatul meu. Dacă nu ai încredere în judecata mea... Nu m-a lăsat să termin. Știam că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309

mă deranjează! Problema ta, Effy. În dimineața asta, până și exercițiile În fața oglinzii Îl enervau și Îl oboseau. După un minut sau două se opri, zicându-și din nou că era un leneș. Respiră greu și adăugă ironic: — Problema ta, amice. Avea cincizeci și patru de ani și, din pricina vieții sale solitare, se obișnuise să vorbească uneori singur. I se părea un lucru firesc, ca și restul maniilor sale de burlac bătrân, de pildă, faptul că rătăcea tot timpul capacul borcanului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Într-adevăr o pasăre și nu un con ud. Asta Îl făcu să alunece și să cadă În genunchi. Rămase așa, În patru labe, nu atât din cauza durerii, cât a bucuriei că i se Împlinise prezicerea. Își spuse Încet: Bravo, amice. Dintr-un motiv nelămurit simțea că merita această cădere, ca un fel de consecință logică a micii minuni care i se Întâmplase lângă hotelul Hilton, pe drum Încoace. Când În sfârșit reuși să se ridice, rămase În ploaie, cu gândurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
nou capitol“ i se părură cam ieftine, și totuși știa că În alte vremuri ar fi fost probabil În stare să se Îndrăgostească de Annette. Dar de ce În alte vremuri? În cele din urmă, Își repetă cuvintele Yaelei: — Problema ta, amice. După ce băgă hârtiile În sertar, Încuie arhiva, se duse să spele ceștile și se pregăti de Închidere. 5 Fima se udă leoarcă În ploaia torențială După Închidere se urcă În autobuz, coborî În centru, găsi un restaurant ieftin, pe o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
mir de tine. Sau de parcă ar fi regretat că Fima acționa nesăbuit, dar nu avea cum să-l ajute. Și Într-adevăr e o rudă Îndepărtată, n-ai cum să te-nșeli În privința apartenenței sale familiale: Între tine și mine, amice, și Între noi doi și Troțki există mai multe puncte comune decât diferențe: cap, gât, coloană vertebrală, curiozitate, poftă de mâncare, membre, dorință sexuală, capacitatea de a distinge Între lumină și Întuneric, Între cald și rece, coaste, plămâni, bătrânețe, văz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
mai putu salva ceainicul electric, care fiersese prea mult pe uscat și acum mirosea a fum și cauciuc ars. Fima avea de ales Între a-l lăsa la reparat În drum spre serviciu sau a cumpăra unul nou. Problema ta, amice, Își spuse. Mestecă o pastilă contra arsurilor și optă pentru libertate. Telefonă la clincă și Îi spuse Tamarei că nu avea să vină azi la lucru. Nu, nu era bolnav. Da, era sigur. Totul era perfect. OK. Da, o problemă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
și a lui Yeri nu putea fi categorisită cu termenul acela steril, „conflict“. Iar expresia „război sângeros“ nu era nici ea decât un clișeu uzat. Chiar și „clișeu uzat“ era deja un clișeu uzat. Te-ai Încurcat rău de tot, amice. Se simți brusc scârbit de subtilitățile sale lingvistice. În timp ce Înghițea felii groase de pâine cu dulceață și termina a doua cafea, Își spuse că după ce toată planeta va fi distrusă de către bombele atomice și cele cu hidrogen, ce importanță va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
din studio avusese dreptate avertizând că trebuiau trase Învățăminte. Dar ce Învățăminte? Ce lumină prețioasă, pentru numele lui Dumnezeu? Zăpada de anul trecut. Scheletul de anul trecut. I-aș spânzura pe amândoi. Uite ce ți-au făcut, prostule. Problema ta, amice. Deci fără Îndoială, asta e sursa tuturor relelor, strigă brusc Fima În bucătăria goală, de parcă avusese o revelație fulgerătoare sau de parcă Îi venise dintr-odată În minte soluția simplă și categorică a problemei propulsiei cu jet, În asta constă eroarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Țion. Nu cumva faci parte din Liga Bibliei? Sau ceva de genul ăsta? — Nu, spuse Fima, de ce? — Mi s-a părut că te-am văzut la televizor. Probabil era cineva care-ți semăna. Și el vorbea frumos. Numai o clipă, amice: ți-ai uitat pălăria. Unde-ai câștigat-o? Ce-i asta, o pălărie de pe vremea Holocaustului? Fima trecu fără să se oprească pe lângă cutia sa poștală, În care văzu ceva, ocoli salteaua rulată, iar când ajunse la lumina scării și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
telefonul public cu o tăcere mormântală. Poate că era o defecțiune În tot cartierul? Golanii stricaseră poate telefonul? Sau Ierusalimul se rupsese din nou de restul lumii? Renunță, așeză cu grijă receptorul În furcă, ridică din umeri și spuse: Bravo, amice, amintindu-și că oricum n-avea la el nici o fisă. Mâine se va trezi devreme și le va povesti totul iubitelor sale. Sau se va trezi și va pleca de-aici. Foșnetul coroanelor ude, frigul cumplit, pustietatea străzilor, toate astea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
arsurilor stomacale. Dar În locul micii cutii, se pomeni cu cercelul Annettei Între degete, lucind ca fermecat În lumina ce venea din spate, dinspre cameră. Aruncându-l În inima Întunericului, i se păru că aude vocea ironică a Yaelei: — Problema ta, amice! Și răspunse, privind În noapte, cu o voce joasă și hotărâtă: —Corect. E problema mea. Și eu sunt cel care o va rezolva. Zâmbi din nou În sinea lui. Însă nu mai era zâmbetul lui obișnuit, umil și trist, ci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264

acuze că ar încerca să manipuleze oamenii. Și am reușit să rămân serioasă când mi-a spus-o. — Mi le-ai trimis tu, spuse Mark cu răceală. — Ți le-am trimis eu? am repetat eu mecanic. — Toate mesajele primite de la amicele tale au ajuns în telefonul meu. Una dintre atracțiile serii a fost să ghicim ce ai spus de-ai inspirat răspunsuri atât de dramatice. Tally le citea peste umărul meu. Cu voce tare. Așa că poți să fii mulțumită, umilința mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219

a condamnat la douăzeci și unu de ani de pârnaie. Viața sedentară Își pusese amprenta asupra ucigașului din 1919: era acum un cuadragenar sentențios, obez, cu capul ras și priviri neobișnuit de Înțelepte. Ele Îl fixau momentan pe tânărul Molinari. — Ce dorești, amice? Vocea nu-i era prea cordială, dar Molinari știa că lui Parodi nu-i displăceau vizitele. Bașca, frica lui de o posibilă reacție a lui Parodi Îi era mai mică decât nevoia de a-și găsi un confident și un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
oasele În bătăi. Afacerile nu-i mergeau nici ele prea rău: armatelor de italieni le Închisese gura cu reventul pe care-l vindea la preț de merinde, și chiar primise galoanele de Comandor. Atunci, de ce-l apucase strechea? Nimic neobișnuit, amice: italianca Îl Înșela cu contele Fosco. Și, colac peste pupăză, Sangiácomo a descoperit Înșelătoria abia după moartea celor doi hoțomani. Știi doar ce răzbunători și chiar ranchiunoși sunt calabrezii. Ce-au avut și ce-au pierdut! Comandorul, pentru că nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
subconștiențe nu le va veni să creadă că am găsit dezlegarea enigmei pe scara vamei de la Dana Sud. L-am felicitat pe NN pentru memoria sa extraordinară și, fără să-i dau răgaz, l-am iscodit: — De unde scoți atâtea istorii, amice? Răspunsul mi-a confirmat bănuiala subită. Mi-a zis că pe toate, sau aproape pe toate, i le povestise Nierenstein, iar pe celelalte, Nicasio Medeiro, marele tovarăș de șuete al răposatului. A mai adăugat că cel mai nostim e că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439

Aveam așa de multe de spus și nu știam de unde să încep. Lasă-mă un minut, a zis el. Doar ascultă-mă, da? Părea așa de serios și de copilăros încât cum puteam să rezist? — Sigur, am spus. — Am multe amice, dar treaba cu relațiile romantice n-o practic prea des. De fapt, aproape deloc. Adică aproape deloc prin comparație cu ceilalți colegi de facultate din anul meu. Sau poate că ei sunt deosebit de prolifici. —E în regulă, i-am tăiat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361

cu fugiții... Deodată, din spatele lui: — Salut, flăcău. Dudley Smith pătrunse prin perdeaua de flăcări, echipat cu o salopetă de pompieri. Meeks Își zări valiza - nouăzeci și patru de miare și drogurile - lîngă saltea. — Dud, ai venit pregătit. — Ca un cercetaș, amice. Ai de spus ceva În chip de adio? Sinucidere: să-ți bagi nasul Într-o afacere supervizată de Dudley S. Meeks ridică pistoalele, dar Smith trase primul. Meeks muri, gîndindu-se că motelul El Serrano semăna mult cu Alamo. PARTEA ÎNTÎI

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]