5,855 matches
-
cap pe carte în tăcerea complice a toamnei. Și eu citeam până uitam de mine în cea mai îmbietoare și mai confortabilă bibliotecă din lume. Trecea nea Gheorghe al Rozichii și eu mă ascundeam sub tufănicile lățoase, galbene, roșii, liliachii. Amicul Aurică Vintilescu, repetent înrăit, un fel de Trăsnea din Trăsnitu, mă semnala cu un fluierat scurt din apropiere. Nea Gheorghe cosea otava grasă încă neatinsă de brumă și dă cu ochii de mine. Își dă pălăria pe spate, gest reflex
În loc de Prefață la Amintirile… lui Creangă by Ion Pecie () [Corola-journal/Journalistic/6272_a_7597]
-
i Junimii portretul belle-époque, ce a nășit. Amintirile lui, de lumina mierii, aleg, dintr-o poveste scrisă și rescrisă și de prieteni, și de duș- mani, ceea ce n-aveam cum să știm. Amănuntele de casă, petrecerile, anecdotele, portretele succinte de amici și răuvoitori învie cu încetinitorul o mișcare care a schimbat, în abia câțiva luștri, fața culturii române. Fără efort, parcă. Amintiri din Junimea e, de bună seamă, un document. Păstrând, ca mai târziu un celebru poem de scandal, amprentele celor
Câțiva prieteni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4899_a_6224]
-
poate fi folosită. Nefericitul aleargă să ceară o a doua carte blanche, dar nu mai apucă. Scrisoarea de bine face pereche, spontan, cu contrariul ei. Nu vom ști niciodată ce alchimie s-a întâmplat, într-un birt oarecare și dacă amicul atât de rău tratat după citirea scrisorii n-a avut, de fapt, dreptate în privința caracterului celui pe care l-a recomandat. Scrisoarea, în diplomația măruntă, ca și-n politica de județ, este hârtia de turnesol. În fine, la concursul pentru
Trei scrisori by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4824_a_6149]
-
Ocazie să-mi dau seama că, la fel ca în a cere, sunt neîndemânatic în a primi. Vorbim la dejun pe tema zilei. Tocmai mă pregătesc ca, trecând peste jurăminte și înjurături, să fac un mare efort, la rugămintea unui amic. Știu bine cum am să fiu la capăt: pe jumătate mort. Ne întrebăm prin ce îl merită omul, prin ce nu. Bilanț, cum ar zice franțuzul, mitigé. De ce o fac, e știut, n-are rost să mai spun. Altfel nu
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4826_a_6151]
-
fost germana. Apoi, la frageda vîrstă de 4-5 ani, s-a introdus suedeza ca limbă de comunicare în familie, cred că din singurul motiv de a obține un echilibru între lumea exterioară și cea interioară. Nu purtam același nume precum amicii mei, nu arătam ca ei, dar puteam măcar vorbi la fel ca ei. S-au creat și situații cu adevărat paradoxale, tragi-comice. Dar toate acestea au făcut ca la vîrsta de 10-12 ani să corectez eu textele tatălui meu, care
Aris Fioretos: „Migrația este experiența majoră a secolului XX“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/4844_a_6169]
-
vara dinaintea încorporării. În grupul de liceeni strâns undeva în împrejurimile Sibiului, Mihai e o mică vedetă. Scrie poezii (optzeciste, cum singur o recunoaște), are succes la fete, e plin de replici inteligente, bea alcool în rând cu ceilalți. Împreună cu amicii săi bucureșteni, Stancu, Buiacu, Cristofor și Stoian, face o echipă excelentă, sedimentată în timp. Cu un an înainte, într-un turneu timișorean, Mihai e victima unei farse meteorologice de zile mari. Îmbrăcat primăvăratic, are de înfruntat o iarnă cum n-
Cenacluri, tabere, copilării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5299_a_6624]
-
și trece mai departe. Nu altceva sunt poeziile de dragoste, sau de natură, decât consemnări. „Mă hotărâi a-i da pace și deschisei gazeta”, opțiunea îmbrățișată de personajul-martor al Buchetierei de la Florența față cu un prăpăd sentimental, prin care trece amicul V***, este, păstrând proporțiile, o artă poetică. Fericirea lui Alecsandri vine din netulburare. Mai departe, exemplele lui Eminescu din pomenita caracterizare anticipează lira multicoloră cu care-l va vedea înzestrat Maiorescu, ani buni mai târziu. Greu, dacă nu cu neputință
Tinerețea lui Alecsandri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5303_a_6628]
-
scriind de-a-mboulea pe notele de plată. După ’89, după ce am scăpat de moarte ca prin urechile acului, după ce am auzit de la Nic că aș fi fost un profitor ordinar al regimului, viața mea a luat un curs, iar cea a amicului - altul. Întâmplător am descoperit printre victimele din 21 decembrie, de la Inter, un nume care mi-a tăiat răsuflarea: Butiri Florin, elev, un decrețel, cum am fi spus tot noi, râzând în hohote. Dar uite că băiatul acela a luat viața
Poeme și schițe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5315_a_6640]
-
cel Mare (1983), după D. Bolintineanu, Prîslea cel voinic și merele de aur (1987), după Petre Ispirescu. Parteneriatele literatură română- scenariu-desen continuă și după 1989, în forma unor co-auctoriate la fel de relevante sociologic și semnificative estetic: Viorel Pîrligras - Caragiale. Dl. Goe. Amici. Telegrame (2002), după I.L. Caragiale; Edmond Baudoin - Travesti (2007), după Mircea Cărtărescu, apariție în Franța, în traducere din limba română; Vali Ivan - Iancu Jianu (2011), după Bucura Dumbravă, Noapte de decemvrie (2011), după Al. Macedonski; Mihai Grăjdeanu - La țigănci (2011
Nichita Stănescu în benzi desenate by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5144_a_6469]
-
a secolului al XIX-lea, cuprins în dicționarul academic al lui Laurian și Massim (Dicționarul limbei române, 1876) și în dicționarul român-francez al lui Frédéric Damé (1893). Mai bine fixată în memoria cititorilor este apariția recensământului la Caragiale, în schița Amicul X: „eu nu sunt un cine, eu sunt un ce; în masa omenirii, eu sunt un număr trecut la statistica populației, și poate chiar acolo trecut cu vederea, fiindcă, la ultimul recensământ al populației Capitalei, mai la toți din mahalaua
„Agenții cu catastifele“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5169_a_6494]
-
întâi la argumentele adversarilor opiniei despre utilitatea studiului latinei în gimnaziu. Ele sunt, firește, în număr de trei: autorii latini sunt traduși în limbile moderne; autorii moderni corespund mai bine standardelor noastre; latina e o limbă moartă. Respinge apoi contraargumentele „amicilor neadevărați” ai latinei, adică acelea nevalabile: traducerea nu ține niciodată cu adevărat loc de original; clasicii sunt neîntrecuți de moderni; toți marii autori moderni aveau cultură clasică. Nici acum Maiorescu nu își face cunoscute argumentele sale în sprijinul studiului latinei
„Pentru ce limba latină…“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5177_a_6502]
-
imposibil ca unul să nu pună condiții: „Vreau să pice lumina din stânga”. Sau: „Fă bine și adu-mi niște sare, ce naiba, nu vezi că n-are niciun gust?!”. Sau: „Nu vin, dacă nu-l chemi și pe Icsulescu. Mi-e amic, știi bine!”. Și alte nenumărate pretenții, după statura mironoselii. Când se revăd doi români prieteni, nu se poate ca unul să nu-și amintească o măgărie pe care i-a făcut-o celălalt, pe vremea copilăriei comune ori mai târziu
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
folos cât de mic, altminteri s-ar zice că a pierdut timpul de pomană. Iar, dacă celălalt „se prinde”, el trebuie dintr-odată să țipe ca din gură de șarpe că nu-i adevărat, ba dimpotrivă, celălalt, cu toate că-i este amic, minte, dom’le, cu o necuviință aproape spurcată. „Nu-i adevărat, i-am dat restul cum se cade!”. Sau, cum a văzut el în concediu la Platamonas, se poate căina maiestuos: „Vai mie, vai mie, ce oameni las să vină
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
trăiesc cucoanele imprudente, musafirul nepoftit în vagonul cu codoșlâcuri nu le strică alibiul. La urma urmei, cui i-ar folosi? Probabil că încurcăturile cele mai celebre, ținând de apele-ape ale caracterului - dacă se poate spune așa - moftangiilor sunt cele din Amici și din Infamie... Decorul diferă, este de berărie fără ștaif, unde oricând se poate întâmpla un accident. Cineva sau ceva se amestecă și identitatea, cam precar construită, a unei atitudini sau a unui gest, se arată a fi cu totul
Identitate... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5214_a_6539]
-
de berărie fără ștaif, unde oricând se poate întâmpla un accident. Cineva sau ceva se amestecă și identitatea, cam precar construită, a unei atitudini sau a unui gest, se arată a fi cu totul altceva. Îi putem alipi aici, la amicii care nu fac ceea ce promit (dimpotrivă!), și pe amicii care nu sunt ceea ce spun. Amicul X sau Așa să mor! sunt fiziologii ale pretenției. Ridicole, bineînțeles. Identitatea care se limpezește, cu consecințe uneori comice, alteori dramatice - În vreme de război
Identitate... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5214_a_6539]
-
un accident. Cineva sau ceva se amestecă și identitatea, cam precar construită, a unei atitudini sau a unui gest, se arată a fi cu totul altceva. Îi putem alipi aici, la amicii care nu fac ceea ce promit (dimpotrivă!), și pe amicii care nu sunt ceea ce spun. Amicul X sau Așa să mor! sunt fiziologii ale pretenției. Ridicole, bineînțeles. Identitatea care se limpezește, cu consecințe uneori comice, alteori dramatice - În vreme de război, bunăoară, preia același procedeu - face pereche cu identitatea care
Identitate... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5214_a_6539]
-
amestecă și identitatea, cam precar construită, a unei atitudini sau a unui gest, se arată a fi cu totul altceva. Îi putem alipi aici, la amicii care nu fac ceea ce promit (dimpotrivă!), și pe amicii care nu sunt ceea ce spun. Amicul X sau Așa să mor! sunt fiziologii ale pretenției. Ridicole, bineînțeles. Identitatea care se limpezește, cu consecințe uneori comice, alteori dramatice - În vreme de război, bunăoară, preia același procedeu - face pereche cu identitatea care se deșiră. Cine mai este nenea
Identitate... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5214_a_6539]
-
Identitatea care se limpezește, cu consecințe uneori comice, alteori dramatice - În vreme de război, bunăoară, preia același procedeu - face pereche cu identitatea care se deșiră. Cine mai este nenea Anghelache, după ce și-a părăsit soclul de funcționar fără prihană? Nimeni. Amicii nu caută, din berărie în berărie, o persoană pe care să o prevină, ci o identitate pe care să o recupereze. Doar că ea nu mai este de regăsit. Un singur pas în lături anulează momentul și compromite schița. La
Identitate... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5214_a_6539]
-
total necunoscuți pentru cei din jur. Singurele persoane de care s-ar fi putut să-mi "fie frică" erau gazdele mele, dar acestea nu-l cunoșteau pe Manolescu și, sunt sigur, nici alți locatari ai apartamentelor din vecinătate. Cred că amicul meu comite aici un mic anacronism, deplasând prea departe în trecut reputația sa ulterioară. Mai departe, e adevărat, în acea perioadă, aveam foarte mult timp liber, căci eram și eu exmatriculat din Facultate - fapt pe care N. Manolescu omite să
Primim () [Corola-journal/Journalistic/6680_a_8005]
-
o altă ipostază aparent ludică a scrisului său. Dacă adineauri îl vedeam bucătărind, îl observ acum mănuind sforile și săltându-și marionetele cu arta desăvârșită a păpușarului. Tot Manolescu (în capitolul excelent pe care i-l dedică în Istoria sa amicului și confratelui nostru) observă pe drept cuvânt că originalitatea literară a cronicilor lui Regman constă în micul spectacol pe care acestea îl pun în scenă. Am remarcat, într-adevăr, din primele pagini ale sale, publicate în Revista Cercului literar că
La nouăzeci de ani neîmpliniți by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/6691_a_8016]
-
Cuplul de comedie Stan și Bran au scos în 1956 un ultim filmuleț împreună, de data aceasta color, filmat la Stan (Stan Laurel) acasă într-o vizită prietenească din partea amicului său, Bran (Oliver Hardy). Înregistrarea a fost făcută cu un an înainte ca Bran să treacă în „lumea celor drepți“ și îi înfățișează pe aceștia la bătrânețe, dar cu același chef de viață cu care ne obișnuiseră.
Cum arătau Stan şi Bran la bătrâneţe - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/66968_a_68293]
-
Mitologicale). Apoziția poate fi formată din două substative, al doilea fiind în cazul genitiv: "Lună tu, stăpân-a mării" (Scrisoarea I). Fauna. Fauna, crede G. Călinescu, este săracă, însă nu are dreptate decât parțial. Ornitologia. Uliul în Junii corupții, buha (Amicului F. I.), filomela ( Visul unei flori), flamingo cel roșu în Egipetul, păunul în Memento mori, curcanul (Cugetările sărmanului Dionis), boul de baltă (botaurus stellaris) în Pustnicul, porumbița (albă) în De-aș avea..., porumbelul în Antropomorfism, turtureaua în Pajul Cupidon, papagalul
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
cere camarazilor săi din armată să-i dea orice fotografie cu vreo fată pe care o au la ei, fie că sunt surori, iubite sau foste iubite. Și pe lângă fotografia cu Betty, John îi trimite acesteia toate fotografiile strânse de la amicii săi. În plic erau 57 de fotografii. Lângă ele, o scrisoare, care suna cam așa: "Dragă Betty, îmi pare rău, însă nu îmi amintesc prea bine cine ești. Te rog să-ți alegi fotografia dintre cele pe care ți le-
BANCUL ZILEI: EBA vrea să devină preşedinte () [Corola-journal/Journalistic/67286_a_68611]
-
place să frecventeze alți evrei. Când "Cuvântul" dispare nu mai știe unde să se ducă. În timp ce cei pe care îi insultase și cercul din jurul acestora îl protejează (M. Ralea, Al Rosetti) atenția lui se îndreaptă către aristocratul-literat Antoine Bibescu. Acest amic al lui Proust va fi gata să-l acepte ca pe un evreu bolnav de evreitate, la modul descris de Hannah Arendt. Iar Sebastian este gata, de asemeni, să se lase consolat. În conștiința culturală românească Sebastian a fost mai
M. Sebastian, înger sau om? by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/6736_a_8061]
-
se destramă, paradoxal, pe patul procustian al propriei lor subiectivități. Tînărul critic - tulburat pînă la depersonalizare de discursul lui Vereker - devine noul Orfeu (al literaturii), mesmerizat de ideea găsirii unei iluzorii Euridice (a semnificației) la sfîrșitul tribulațiilor sale (exegetice). Alături de amicul George Covick și logodnica acestuia - ea însăși prozatoare -, Gwendolen Erme, la rîndul lor fascinați de idee, naratorul începe un lung proces detectivistico-literar, ce capătă, treptat, dimensiuni epopeice. Efortul la care se angajează cei trei nu mai are nimic de-a
Portretul unui reflector by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6746_a_8071]