2,503 matches
-
spre temperamentele artistice, lipsită totuși de discernământ estetic. Lumea orașului de provincie este animată fie de veleități politice, subordonându-se, astfel, personalității lui Cornoiu, fie de imbolduri erotice (romanul este, din acest punct de vedere, un soi de nesfârșită vânătoare amoroasă), fie de amândouă la un loc. În afara acestui cadru se plasează Andrei Lazăr, obscurul profesor de liceu captivat de astronomie (asemenea autorului) și obsedat de descoperirea unui perpetuum mobile. Andrei se îndrăgosește de fascinanta Zina, în care proiectează toate aspirațiile
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
al doilea fiind o sursă esențială a valoroasei școli de la Strassbourg (Lacoue-Labarte, Jean-Luc Nancy, heideggerieni de stânga). Heidegger, fostul rector nazist de la Freiburg, a fost lansat în lumea anglo-americană de refugiata evreică Hannah Arendt: oricât s-ar supralicita importanța legăturii amoroase dintre cei doi (mutatis mutandis, echivalentul fascinației unui Mihail Sebastian pentru Nae Ionescu), rămâne întâlnirea dintre două spirite înalte, dovada că și personalități politic polare pot schimba idei. La cota valorică supremă a gândirii asupra politicului, Leo Strauss, creatorul școlii
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
jumătate reale, jumătate legendare - James Bond și Mata Hari. N-avem ce face, societățile noastre apreciază făpturile raționale și productive. În plus, cum este foarte la modă să vorbim de „strategie” apropo de orice, fie că e vorba despre relațiile amoroase, de acțiuni la bursă sau carieră, putem fi tentați să ne spunem că seducția nu este nici ea nimic altceva decât o chestiune de strategie. Problema este că toate acestea ne împiedică să înțelegem rolul emoției în mecanismele de seducție
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
cu copiii și trebuie să mă întorc înainte de ora la care pleacă acea persoană. Așa că niciodată lucrurile nu se petrec destul de repede.” Evident, răspunsul stârnea zâmbete; dar, analizat la nivel mai profund, confirma existența barierei afective. Pentru acest bărbat, întâlnirea amoroasă era legată strict de timpul de care dispunea pentru a o provoca. Și totuși, nu acolo era problema. Când două persoane se plac, n-au nevoie de ore întregi ca să-și dea seama de asta. Omul nostru era atât de
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
relațiile cu femeile, mâna scriitorului nu a tremurat asupra foii de hârtie. E drept că, rând pe rând, Natasha Spender, Helga Greene și Jean Fracasse - aceasta din urmă, doctor în muzică, joacă și confuzul rol de secretară personală - suferă asediile amoroase ale lui Chandler, în maniere de o infinită diversitate, de la romantismul cel mai pur la sexualismul fără perdea. Un limerick cvasipornografic scris pentru Jean, care nu părea deloc interesată să cedeze avansurilor sale furibund-erotice, arată intensitatea și energia pasiunii unui
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Nu mai trebuie spus că și literar textul e găunos, coborând la nivel de scheci vag comic un discurs care până atunci se menținuse la un bun nivel estetic. Chiar dacă, psihologic, lucrurile pot fi explicate (Marlowe mizează pe o complicitate amoroasă între cei doi recepționeri), postura jalnică a detectivului care pozează în bărbat înșelat de o Messalină de provincie nu poate fi trecută cu vederea. Probabil că secvența este o reminiscență din vremea scenariilor hollywoodiene, când prin astfel de trucuri ieftine
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
s-ar putea răspunde că, în schimb, a mizat pe o savantă tehnică a amânării. Neavând probe, Marlowe își folosește intuiția. Relația cu Eleanor King este, din acest motiv, ambiguă și duplicitară: nu-și face scrupule să răspundă semnalelor ei amoroase, dar în același timp nu cade în eroarea de a deveni complice la debarasarea de cadavrul pe care-l abandonase pe balcon. Aparté-ul detectivului nu lasă nici o umbră de îndoială în acest sens: „M-am întrebat dacă e chiar atât
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de care romancierul se face vinovat în această carte. În addenda la Casual Notes on the Mystery Novel, scris în 1949, Chandler dăltuiește în piatră o cerință pe care, în ultima sa scriere, o încalcă de mai multe ori: Întâmplările amoroase slăbesc întotdeauna romanul polițist pentru că introduc un tip de suspans care intră în contradicție cu eforturile detectivului de a rezolva problema. În nouă cazuri din zece, sunt eliminați în felul acesta cel puțin doi suspecți folositori. Singura întâmplare amoroasă eficientă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Întâmplările amoroase slăbesc întotdeauna romanul polițist pentru că introduc un tip de suspans care intră în contradicție cu eforturile detectivului de a rezolva problema. În nouă cazuri din zece, sunt eliminați în felul acesta cel puțin doi suspecți folositori. Singura întâmplare amoroasă eficientă este aceea care-i provoacă detectivului o suferință personală - una pe care o resimți, totodată, instinctiv, drept un episod fără importanță. După care urmează lovitura de teatru: Un detectiv cu adevărat bun nu se însoară niciodată (Chandler, 1977, p.
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
felul în care se încheiase Playback, dar și de propriile obsesii maritale. Sunt bine cunoscute planurile din ultimii doi ani de viață de a se căsători. Rând pe rând, Natasha Spender, Jean Fracasse și Helga Greene devin subiectul unor asedii amoroase pe cât de pline de energie, pe atât de ridicole. Ceva din nervozitatea și inferioritatea morală a scriitorului veșnic refuzat se va fi transmis și personajului. Simțul artistic a funcționat la Raymond Chandler chiar și în cele mai disperate momente. Își
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
corupția pare să fi sufocat orice urmă de umanitate. Vorbindu-i despre fosta soție, Marlowe știe că intră pe un teritoriu nu doar sensibil, ci de-a dreptul primejdios. El nu mai este doar adversarul obraznic, ci un potențial rival amoros. Pomenind-o pe Mona Mars, Marlowe întinde o coardă ce riscă să plesnească instantaneu; urmărește, în felul acesta, să dobândească un ascendent psihologic asupra lui Mars după ce, într-un fragment anterior, îi sugerase nu doar că omul său de încredere
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de vedere al mediului social ori nesatisfăcuți de locul lor de muncă” (Xingjuan, 1999, p. 1502). Tabelul 1. Cauze ale violenței domestice (apud W. Xingjuan, 1999, p. 1501) Suspiciune Conflictul soacră și noră Probleme Probleme sexuale economice Aventuri extraconjugale Legături amoroase cu prieteni de familie Jocuri de noroc Copiii Conflicte de personalitate Alcool în exces Oraș 12 4 3 2 2 2 1 2 1 1 Suburbii 1 2 5 2 8 1 5 1 1 4 Tabelul 2. Tipuri de
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
citează exemplul unei „pedagoge altruiste”, considerată o persoană modestă și fără pretenții, care și-a înăbușit orice formă de sexualitate; pe de altă parte, „îi place la nebunie să pună la cale căsătoria altora și primește o sumedenie de confidențe amoroase. Lipsa ei de cochetărie nu o împiedică să se ocupe activ de toaletele purtate de ceilalți. Nu are copii, dar acordă copiilor celorlalți un interes care explică alegerea unei asemenea meserii. Observăm că acest altruism activ (sau activism altruist) se
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de eroism să-și abandoneze visul (visul de prosperitate financiară, de considerație, de promovare socială prin copil)”, un vis care, în ultimă instanță, este ucigaș. A. Freud citează exemplul lui Cyrano de Bergerac, modelul bărbatului care dă glas aspirațiilor sale amoroase prin mijlocirea unui rival mai chipeș: el își ajută chiar rivalul să o cucerească pe femeia pe care o iubesc amândoi. În schimb, un alt exemplu dat de A. Freud este ceva mai discutabil: ea atribuie altruismului obișnuința, foarte frecvent
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
nu relațiilor de ostilitate, ci relațiilor de iubire. Acesta poate fi cazul paranoiei, atunci când proiecția excesivă a unei dorințe față de persoana iubită se răstoarnă, devenind ură. La fel se întâmplă și cu delirurile paranoice, indiferent că vorbim despre niște pulsiuni amoroase heterosexuale sau homosexuale, care recurg la transformarea iubirii în contrariul ei (ură), cu o prevalență a proiecției (Freud, 1910/1985). După cum subliniază Freud (1911/1979) în legătură cu cazul „președintelui Schreber”, atunci când apare o identificare cu agresorul, expresia „mă urăște” este de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
lucrează Gamill, care se va ocupa de terapia lui. În urma acestui episod, mama pacientului, care i-a fost învățătoare timp de doi ani, se dovedește a fi o femeie anxioasă care își „dădăcește” fiul, intervenind chiar și în alegerile lui amoroase. După șase luni de tratament, pacientul, căruia îi este mai bine, reușește să facă față, alături de cursurile sale la universitate, și unui post de asistent de laborator. Totuși, după vacanța lui Gamill, terapeutul său, el nu reia legătura cu acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
vom cita aici decât câteva dintre temele cel mai des întâlnite în reveriile individuale și care sunt reluate în basme. Cele mai multe dintre basme se întemeiază pe reușită, fie în planul țelurilor ambițioase împlinite (putere și bogăție), fie în planul cuceririlor amoroase. Pentru a amplifica dificultatea întreprinderii eroului, acesta se află de obicei într-o situație de inferioritate (este sărac, de nivel social inferior, considerat prea puțin inteligent, cel mai mic dintre frați și disprețuit de aceștia). El reușește însă să treacă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
reverii se dezvoltă stări hipnoide care sunt „fundamentul, condiția necesară unei isterii”. Chiar și în absența acestor stări hipnoide, se știe că, în cazul personalității isterice, în percepția realului se infiltrează o serie de reprezentări imaginare, iar reveriile romanești, fixațiile amoroase fără speranță și proiectele irealiste sunt cât se poate de frecvente (Lansier și Olivier-Martin, 1993). Un alt tip de patologie - personalitatea schizoidă - este caracterizată printr-o tendință spre visare, spre izolare, „spre abandonul vieții practice în favoarea vieții interioare... Încă din
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Stoica, Mircea Ivănescu (ar mai putea fi adăugați George Almosnino și Constantin Abăluță), față de care însă, după cum a remarcat judicios Alex. Ștefănescu, diferă totuși sensibil. Că lirica lui Emil Brumaru are un caracter panerotic, e o propoziție inatacabilă. Lascivitatea, jocul amoros, așteptarea adoratei, dilemele sentimentale alcătuiesc hrana sa cea de toate zilele, ca și viziunea corespunzătoare unor asemenea trăiri, conținând extrapolarea erosului asupra obiectelor „îndrăgostite”, asupra iatacului, asupra peisajului de provincie și a mirabilelor „bucătării de vară”, asupra grădinilor de zarzavat
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
înfățișat ca „simbolul luptei purtate în numele vieții și al cunoașterii de sine” (Ion Vlad) și prezentând „imaginea căii barate către sfințenie” (N. Steinhardt) -, rămâne probabil cea mai „neînțeleasă” dintre scrierile romancierului. Sub „masca” unor romane de mondenitate și de problematică amoroasă, psihologică și socială în medii amestecate, explorată dintr-un unghi inedit - deoarece nu e vorba nici de intimism descriptiv lipsit de orizont ideatic, nici de demascare esopică a marasmului social, ambele curente în epocă -, Don Juan (1981) și Pândă și
BREBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
culegere. Puterile regeneratoare ale iubirii aduc o înseninare sensibilă a universului liric. Acesta își rafinează formele și își aprinde culorile până la incandescență. Lumea renaște miraculos, într-o înfățișare purificată și transparentă, ce amintește o mitică preexistență paradisiacă. Până și atracția amoroasă se spiritualizează, îndrăgostiții simțindu-se fericiți să adoarmă sub ninsori vegetale, asemenea amanților eminescieni. E însă o dragoste la apusul vieții (Vară de noiembrie) și, pe deasupra, silită să rămână mereu tăinuită (Întâlniri). Poetul speculează mișcător aceste condiții restrictive ale sentimentului
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
1983; Cină bogată în viscol, București, 1983; Planta memoria, București, 1985; Cheia închisă, București, 1987; Pietre sălbatice, București, 1988; Cărticică de șase ani, București, 1988; Ultima Thule, București, 1990; Zgomotocicleta, București, 1996; Foșnet fabulos, Timișoara, 1997; Pelerinaj, București, 1997; Pastelul amoros, Timișoara, 1998; Start la șevalet, București, 1998; Pretext de conversație, Timișoara, 1999; Roua plural, pref. Nicolae Manolescu, București, 1999. Traduceri: Dimcio Dehelianov, Poezii, București, 1987. Repere bibliografice: Constantin, Despre poeți, 169-178; Constantin, A doua carte, 141-149; Pop, Poezia, 263-280; Poantă
BUZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
ieșise din ea, neavând habar de ceea ce i se întâmplase. Cât despre omul care, cu un mic gest al piciorului, schimbase traiectoria titirezului, își pierduse postul de prim-secretar al unei ambasade occidentale doi ani mai târziu, din pricina unei legături amoroase. Cel care ne povestise pățania asta fusese Șah. — Nu era un novice, știa că patul e cea mai bună capcană pentru un diplomat. Numai că e ceva asemănător cu moartea, nu li se poate întâmpla decât celorlalți... Credeam că povestea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
pentru un diplomat. Numai că e ceva asemănător cu moartea, nu li se poate întâmpla decât celorlalți... Credeam că povestea avea să se oprească aici: istoria unuia dintre acei bărbați stupizi de cincizeci de ani, care înghit pe nemestecate întâlnirile amoroase puse în scenă pentru ei. Totuși, un amănunt îl făcuse pe Șah să continue. Simțeam în glasul lui curiozitatea unui jucător de șah pentru o combinație frumoasă: — Cazul era de o covârșitoare banalitate, cred că nici în școlile de spionaj
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
caiet de vise și să procedați în felul următor: 1. Data și prezentarea contextului: adică să precizați, dacă a fost cazul, elementele marcante sau excepționale din ajun (reîntâlnirea cu un vechi prieten, probleme administrative, o ceartă în familie, o întâlnire amoroasă etc.) 2. Titlul: este interesant să vă intitulați visul, ceea ce vă va permite să precizați spontan tema presimțită. 3. Povestirea: trebuie să fie cât mai fidelă, adică să nu acordați atenție stilului literar și nici ortografiei (unele lapsusuri se dovedesc
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]