1,366 matches
-
de asemenea, utilizând maniera dialogului cu posibilii săi detractori: "Spuneți: Mai aveți ceva de răspuns asupra focului, pe care însăși biserica ni-l arată vrednic de măreția lui Dumnezeu? Atât am avut de zis și cu aceasta cred că voi amuți, nu numai gurile limbuților, dar și condeiele mincinoase ale atâtor bârfitori, cari se socotesc mucenici în fața opiniei publice, iar în biserică ajung la ranguri înalte, de unde prigonesc pe adevărații credincioși și urmăritori ale celor poruncite de dogme, canoane, tradiție și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de El și de purificarea netrebniciilor și neglijenței noastre!... Spuneți: Mai aveți ceva de răspuns asupra focului, pe care însăși biserica ni-l arată vrednic de măreția lui Dumnezeu? Atât am avut de zis și cu aceasta cred că voi amuți, nu numai gurile limbuților, dar și condeiele mincinoase ale atâtor bârfitori, cari se socotesc mucenici în fața opiniei publice, iar în biserică ajung la ranguri înalte, de unde prigonesc pe adevărații credincioși și urmăritori ale celor poruncite de dogme, canoane, tradiție și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
mi dădu alte detalii, mai liniștitoare, după mintea și dicția ei: doctorița bănuia că tot ce mi se întâmplase venea din faptul că eram prea sănătos, că n-am avut griji prea mari și n-am fost bolnav niciodată - am amuțit. Fetița mă trase ușor spre ieșire, străbăturăm sălile curate, deloc populate și în pragul policlinicii mă întrebă, cu o grijă care mă intimidă, dacă poate fi adevărat ce a zis doctorița: cum se poate ca unui om sănătos să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
poate egala distrugerea Ierusalimului, nu există tragedie mai mare decât aceasta. Femeia nu are decât să compare motivul „meschin” al durerii sale cu deportarea evreilor în Babilon! Brusc, pe ecoul ultimei fraze, chipul femeii se transfigurează, devenind „asemeni fulgerului”. Ezdra amuțește („Tare mă temeam să mă apropii de ea și inima mi se umplu de spaimă”). Apoi, ființa stranie scoate un țipăt cutremurător și se preschimbă într-o cetate. După rețeta preluată din Cartea lui Daniel, autorul lui 4Ezdra plasează imediat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
În brațele Dulcineei. Vreme de un an sau doi, au existat critici și cititori care au văzut În Efraim Nisan o promisiune ce urma să se Împlinească. Însă după un timp și aceasta a pălit, fiindcă muza lui Fima a amuțit. A Încetat să mai scrie poezie. În fiecare dimineață o mașină militară o ducea pe Yael la serviciu, la baza militară despre care Fima nu știa nici unde se afla, nici cu ce fel de proiecte tehnice - pe care el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cu glas tare și furios: Tu să nu mă judeci! Apoi spuse provocator: — Oricum peste o sută de ani nu va mai fi nimic aici. Totul va fi distrus. Și adăugă: —Tu să taci. Cine a vorbit cu tine? Atunci amuțiră amândoi, și Yoezer, și el, până și dorința i se potoli. Îi luă locul o explozie de energie nocturnă, o luciditate tăioasă, ascuțită, un val de forță interioară și limpezime a minții. În clipa aceea se simți capabil să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de oțel coborât parcă de sus m-a ținut drept. Am așteptat o reacție. Voiam ca stomacul să-mi ceară de mâncare. Am sperat că o să mi se ridice părul pe ceafă. Dar a fost în zadar. Jurnalul Annei mă amuțise. Aceste ritualuri și obiecte pe care mi le aminteam doar pe jumătate nici măcar nu-mi făceau pielea de găină. Am așteptat până când credincioșii și-au strigat ultimul amin și au început să își dea jos șalurile de rugăciune, apoi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
bine să arunce săculețul în râu, să-l lase să-ncerce să treacă singur de barajele mortale, să-și croiască drum către mare ca somonii sau ca un mesaj ascuns într-o sticlă. Zach să fie în siguranță. Pașii au amuțit. Zach stătea în picioare, în spatele ei, și aștepta. Hai să mergem, i-a spus Jina. Ellis a desfăcut frânghia cu care gabara fusese ancorată de mal, iar Zach a chiuit. Aveți grijă, le-a strigat Ellis. Zach a dat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Irene n-a crezut în cererea în căsătorie a lui Naji. A căutat să dibuie un scop ascuns, a vrut să știe ce aștepta bărbatul în schimb. În ziua nunții, jurămintele afectate, dar aparent din suflet ale lui Naji au amuțit-o. Oare nu ea era actorul din cuplu ? Naji nu făcea diferența între chipul ei machiat și cel natural. Nu-i găsea nici un defect, chiar dac-ar fi vrut. Naji trăia alături de ea fără ovații, fără tamtam și, inițial, Irene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Are un băiat retardat, iar ea îl protejează ca o ursoaică. Probabil că pân-acum ar fi schilodit pe careva dacă n-ar fi fost bărbatu’ ei, Zach. O clipe, tăcerea a fost totală. Până și râul părea să fi amuțit. Alice s-a uitat în celălalt capăt al verandei, la Jina, care strângea în mâini balustrada. Pearl e un caz extrem, a adăugat repede Drew. Majoritatea oamenilor vin aici pentru liniște, pentru o șansă la un alt fel de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Aerul nu mai mirosea a pini, ci a loțiune de protecție solară și cremă contra insectelor. Prima barcă a fost lansată la apă cu urale și-un scâncet de copil. Următorul ghid a ridicat vâsla deasupra capului, iar grupul a amuțit. Omul a început să prezinte instrucțiunile de securitate. Drew s-a apropiat de alți doi ghizi de la Salmon Adventure Company - unul urma să plece cu microbuzul înapoi la Salmon, celălalt trebuia să plece înainte cu o altă barcă și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pe o mătură sau o mumie pe un schi șchiop. Așadar, baba nu știa! Rămăsese turlacă! Dar baba știa altceva ... și cele două lucruri la un loc o făcuse să fie apucată de rele. Ce va face acum baba? . . . Va amuți din spaimă . . . sau va vorbi? . , . Socoteli mintale repezi deoarece Lina se întorcea. - Te-am făcut să aștepți! se scuză, picând pe un fotoliu, apoi se sculă iar să închidă ușa, mereu robotnică. Mini se uită după ea cu ochi pe
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
rezistent metal. În cel mai rău caz, putem să deschidem ușa și să-l amenințăm cu un blaster. Dar să încercam mai întâi să-l neutralizăm cu radiații telefluorescente. Din interiorul cuștii se auzi un zgomot care-l făcu să amuțească: s-ar fi zis că un trup masiv se prăbușise sub unul din pereți. Zgomotul acesta fu urmat de niște bufnituri ca acelea ale unor obiecte care-ar fi căzut pe podea. - E clar că ne-a ghicit gândurile! exclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
nu poate să țină o veșnicie, iar celelalte conferințe durează cel mult câte două ore." La 1755 auzi pașii a doi oameni, ce se apropiau încet pe coridor. Când se opriră în fața ușii deschise a secției de nexialism, cei doi amuțiră, apoi unul dintre ei spuse: - E chiar aici. Și râseră amândoi, aparent fără motiv. În clipa următoare, intrară. Grosvenor îi întâmpina cu un salut prietenos. Încă din prima zi a călătoriei, își propusese să se familiarizeze cu toți membrii expediției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
aliajului. După părerea mea, primul costum din serie ar putea fi gata peste vreo două sute de ore. Grosvenor își spuse că nu era o cifră exagerată: fabricarea unui aliaj rezistent era un proces extrem de anevoios. Căpitanul Leeth părea să fi amuțit la auzul cuvintelor lui Zeller. Cel care vorbi fu Smith: - Cred că nici soluția asta nu e bună. Și întrucât energizarea întregii nave ne-ar lua și ea prea mult timp, nu văd ce-am mai putea face. Vocea tărăgănată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pe care n-o mai încercase până atunci. În timp ce trupul și fața îi erau aplecate peste utilaj, tălpile lui sensibile înregistrară o schimbare bruscă a vibrațiilor din interiorul navei Se opri din lucru și rămase la pândă, până când înțelese: motoarele amuțiseră. Uriașa navă se oprise din zbor și încremenise în spațiu. Stăpânit de o spaimă nelămurită, Ixtl reîncepu să lucreze, mișcându-și febril degetele lungi și negre ca niște sârme. Deodată se opri din nou, copleșit de aceeași senzație a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
rurală". Ar putea fi vorba de o sumedenie de minți care-și vorbesc una alteia în timpul și-n spațiul lor. Aceasta este civilizația celei de-a doua galaxii, iar dacă unul din purtători ei de cuvânt ne-a avertizat... Gourlay amuți brusc și-și acoperi fața cu palmele, ca pentru a se apăra. Nu era singurul: în întreaga sală, oamenii se ghemuiră în fotolii deoarece Kent își apucase arma și începuse să tragă. Abia după ce-și vârî instinctiv capul între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
prin aprilie 1945, cînd se vorbea deja În gura mare, rostindu-se nume de oameni și de așezări, că unii dintre evreii deportați se Întorseseră acasă. Jidovul rătăcitor Weisz a ajuns atunci la Rătești, intrînd În sat pe jos și amuțind pe toată lumea. Cu nările, Încerca să simtă dacă aerul e demn de respirația lui. Autoritățile române reinstaurate În comună printr un frontist al plugarilor ca primar, un moț cu glas tunător și pumnul greu, l-au repus degrabă În drepturi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ea. — Da, știu. — Oricum, se Întâmplă ceva cu telefoanele În tot New York-ul. Specialiștii se ocupă de problemă. Ieși În grădină și Sammler Încercă din nou să sune la spital. Toate liniile erau ocupate În acel loc mohorât, așa că Închise, amuțind cârâitul repetat al aparatului. Gândindu-se la numărul colosal de conversații, la toate acele comuniuni. Folosind puterile invizibile ale universului. Afară În grădină, Shula era și ea angajată Într-o conversație. Era cald. Lalele, narcise albe, narcise galbene și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nu mai eram copil? Oare, așa cum se întâmplă în basme, numai copiii pun întrebările corecte? E oare cu putință ca frica de un răspuns care să fi întors totul cu susul în jos să fi fost aceea care m-a amuțit? Rușinea aceea care se pitește sub cea de-a șasea sau a șaptea coajă a acelei cepe atât de comune, aflate permanent la îndemână, e cea care-i ajută amintirii să înainteze. Așadar, scriu despre rușine și despre stinghereala care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
s-a așezat pe dată la pian și a zdrăngănit ceva din Grădina de trandafiri? Oare abia după aceea s-a lăsat cu lacrimi? Nu, filmul se cere dat înapoi: cu puține zile înainte ca hârtia ștampilată să-i fi amuțit pe părinți, am făcut o călătorie cu ei prin Zoppot și Gotenhafen la Putzig, ca s-o vizităm pe sora mea. Pe o vreme stabilă de august, un autobuz ne-a dus până la Heisternest. Căminul se afla aproape de mare. Lucrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
decursul unui timp ce părea fără început și care nu-și putea afla punctul final. Unele lucruri, fiind prea îngrozitoare, au ajuns să fie spuse abia mai târziu sau deloc. Violența îndurată în mod repetat o făcuse pe mama să amuțească. Îmbătrânise, dădea deja semne de boală. Mai nimic nu rămăsese din veselia și zeflemeaua ei. Iar omulețul ăsta hodorogit să fi fost tatăl meu? El, care se străduise întotdeauna să pară sigur de sine și să dea dovadă de ținută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
însă... Dar, dacă mie mi-ar fi intrat doi de șase și un cinci, atunci eu, și nu el, aș fi fost astăzi...“ Surorii mele nu i-a ieșit decât o exclamație scurtă: „Serios, minți de-ngheață apele!“. Apoi a amuțit, dar rumega una dintre obiecțiile ei de nezdruncinat. Bănuiam că mai are ceva pus deoparte. Abia cu puțin înainte de Zoppot, când ne-am mutat pe drumul de promenadă și copiii ne-au arătat prada lor de chihlimbare cât boabele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vina lui, iar el mă implora din priviri să-l las să ia totul asupra lui. Mi-a și spus, la un moment dat: "E mai bine așa, mie n-au ce să-mi facă, eu sânt un ratat" Am amuțit și înțepenit, privindu-l cum se îndepărtează de mine, târât cu o violență inutilă. N-am mai protestat. Oricum nu mă credea nimeni. Am rămas în slujba aia două luni. Nu puteam să iau litul în fiecare dimineață fără să
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
al refuzului ei, "atunci el", adică eu, "coboară la prima". Parcă eram în tramvai. Sincer să fiu, nu mă așteptam să fie atât de hotărâtă, pentru că știi ce i-a răspuns: Dacă pleacă el, plec și eu." Asta l-a amuțit și iritat la culme: Atunci, luați-vă boarfele și dispăreți amîndoi", am auzit eu răbufnind din cală, "diseară sîntem în Madagascar, n-aveți decât să coborâți împreună". Am înlemnit, mai ales că nu știam ce să mă fac cu ea
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]