1,343 matches
-
care-l latră cînii vrăjmaș* e răutăcios. Cînd ți-a tot căta cînele în ochi e semn rău. Copiii trebuie să dea mîncare la cîni, că ei s-au rugat lui Dumnezeu ca să îi dea părinților. Nu e bine să amuți cînele din casă. Noaptea să n-amuți cînele, că ai să mori. Se zice că vulpile s-ar apropia numai de stîrvurile acelor cîni care au fost răi. Dacă însă cînele a fost netrebnic, vulpile nici n-au de gînd
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Cînd ți-a tot căta cînele în ochi e semn rău. Copiii trebuie să dea mîncare la cîni, că ei s-au rugat lui Dumnezeu ca să îi dea părinților. Nu e bine să amuți cînele din casă. Noaptea să n-amuți cînele, că ai să mori. Se zice că vulpile s-ar apropia numai de stîrvurile acelor cîni care au fost răi. Dacă însă cînele a fost netrebnic, vulpile nici n-au de gînd să se apropie de stîrvul lor. Cînele
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
de dînsele. Mai ales se feresc oamenii de lucru luni după-amiază în ziua a opta după Rusalii, căci atunci ielele (frumușelele) ar strica pe om. Cine a văzut ielele făcînd hore noaptea prin poieni și cîntînd, dacă o va spune, amuțește. Dacă te strigă cineva noaptea să ieși afară, să nu ieși, că te pocesc ielele. Ielele își au casa în munți. (Gh.F.C.) Zînelor li se mai spune și iele, sfinte, șoimane, șoimărițe, dînsele sau ale sfinte. Sînt trei sau nouă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
băgau de-a reluări că te săturai de ele. Știa pe de rost dialoguri întregi. Și-a făcut ditamai cultura. Dacă-l întreba vreun fraier, putea să dea detalii din orice secvență. Dar nu-l întreba nimeni. La școală, ăia amuțeau numai cînd îl vedeau. Așa că n-avea cu cine discuta despre filme. Măcar de-ar participa la vreun concurs, să mai facă rost de-un ban. Dar n-a găsit unul în legătură cu filmele, cu ăstea la care se uita el
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
dea cu scaunul în ea. De fapt, n-a dat, dar stătea așa amenințător cu scaunul deasupra capului ei și încordat de parcă și-ar aduna toate forțele, că fetița a început să plîngă, făcîndu-se mică în bancă. Doamna profesoară a amuțit din explicațiile ce de-abia se auzeau, apoi a zis, încercînd să-și facă vocea mai puternică, dar din gură nu i-au ieșit decît sunete ascuțite: Radu, pune scaunul jos și ia loc. Nu, a spus Radu, fără să
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
grajd de piatră", avea bani și se descurca în afaceri. Ea avea calități diavolești. Într-o noapte, doi frați voinici au vrut să spargă ușa hanului; cel care a ridicat toporul "a picat jos" și a murit, iar celălalt a amuțit. Marghioala era o femeie "frumoasă, voinică și ochioasă", ceea ce explică idila cu Fănică. În credințele populare se spune că pisica neagră este una din înfățișările diavolului. Cotoiul de la han este un element al vrăjitoriei care înlesnește desfășurarea intimităților dintre cucoana
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
să facă avere. Despre ea se crede că ar umbla cu farmece. Povestea miraculoasă a celor doi frați, care au vrut să spargă hanul, dar unul dintre ei "a picat jos" și a murit, după ce ridicase toporul, iar celălalt a amuțit și n-a reușit să spună nimic despre cele întâmplate, evidențiază forța malefică a hangiței. Revenind în plan real, personajul-narator, ajuns la han, adulmecă "aburul de pâine caldă", ascultă țiganii lăutari, în timp ce Mânjoloaia dă poruncă "unei cotoroanțe" să-i așeze
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
stilul indirect liber, nu exclude imaginativul și fabulosul, mitologia realismului, enigmaticul. Ilie Moromete se schimbase. Din el rămăsese "doar capul lui de humă arsă". Cei care l-au dușmănit, s-au potolit, Tudor Bălosu devenise binevoitor cu vecinul său, Guica amuțise. Moromete se apucase de negoț, nu-l mai lăsa la școală pe Niculae, deoarece nu va avea de pe urma lui nici un "beneficiu". Băieții cei mari pierduseră banii pe care îi câștigaseră de pe urma vânzării animalelor și aveau servicii: Paraschiv lucra ca sudor
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
nu există doar femei isterice, ci și foarte mulți bărbați isterici. Bărbat isteric nu este doar cel care plânge când este iubita lui de față, ci și cel care nu mai mănâncă dacă este supărat pe iubită sau cel care amuțește brusc pentru mai multe ore. Antidotul cel mai potrivit față de un atac de isterie este sugestia. Pe de o parte, trebuie să arăți că dai crezare celor ce se întâmplă, nu să spui că ai de a face cu o
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
mama. Mama ar fi putut și chiar ar fi trebuit să aibă un amant, pentru că tata era cam mototol. Problema era că, din când în când, Oana spărgea totul prin casă, după câte o discuție contradictorie cu mama ei. Apoi amuțea pentru mai multe zile, iar odată a încercat chiar să se sinucidă. După vreo câteva luni de terapie, a observat că de fapt ea avea ochii verzi, altfel decât ochii mamei sale. Apoi și-a luat o nouă pereche de
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
săli de bal: Și pretutindeni prin cele șapte camere, sumedenie de vise se perindau. Și visele acestea se frământau încoace și-n colo, răsfrângând în ele culoarea încăperilor... Și visele pe locul lor încremenesc înghețate. Dar ecoul repetat al orologiului amuțește nu durase decât o clipă și, iată, un hohot de râs ușor și abia stăpânit se răspândește după el pretutindeni. Și atunci muzica se revarsă în valuri iarăși, și iarăși visele se trezesc la viață și se frământă încoace și
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Densusianu folclorul nu va dispare niciodată, ideea exprimată pentru prima dată la noi în timp ce înaintașii și contemporanii susțineau dispariția inevitabil a creației populare. Chiar dacă vor dispare câteva specii, altele vor trăi veșnic orice s-ar zice spune elbasmele nu vor amuți niciodată și nu vor putea dispărea cu desăvârșire nici poeziile populare. Nu poate fi deci vorba de o disparițiunea a folclorului vechiu, ci numai de o reducere de o modificare a lui” După părerea lui cele mai amenințate sunt descântecele
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
nimic și, poate, acesta îi e și sensul: indescriptibilul, nenumitul trebuie să ne ofere ca punct de reper câteva silabe lipsite de sens, ca ultim far, înainte să fim aruncați în misterul absenței limbajului. Dumnezeu e ultimul cuvânt înainte să amuțim". Dar nu înainte de a fi citit romanul lui Göran Tunström, un artist suedez celebru care, trecător din Sunne, a reușit să se eternizeze în limbul naratorilor lumii. Capitolul VIII Travesti, aventuri în provincia universală Statut special în Sodoma Stațiunea este
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
măreția omenescului se surpă abrupt și irecuperabil. Billy Budd este bîlbîit și, acuzat pe nedrept în fața lui Vere, de către un ofițer (Claggart) invidios pe calitățile lui atît de bătătoare la ochi, că ar pregăti o răscoală la bordul corabiei, va amuți total sub șocul surprizei. Sigura reacție (de irepresibilă emoție) a marinarului e o lovitură nimicitoare aplicată lui Claggart care moare pe loc. Prin urmare, nu mai există cale de întoarcere pentru căpitan. Deși îl iubește enorm pe matelot, el îl
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în text), căci mustățile mari umpleau obrajii cu flori de promoroacă și, răzbătând peste umerile-i solide, asprul duh al nopții ghețoase o privea cu milioane de ochi". Anxietatea distinctă se transformă în oroare exacerbată, paralizantă: "[e]a se dădu înapoi, amuțită de groază, și apariția o ajunse în iatacul în care încă plutea mireasma caldă a dragostei". În lumina dezintegratoare de mituri, adevărul iese la iveală: "nu era decât vechilul". Admonestat de îndrăgostită, acesta își verbalizează prompt suspiciunile; bruscat, devine amenințător
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
mobilizați" așa cum au fost părinții, moșii și strămoșii noștri, și atunci va fi prea târziu ca să mai putem crea liber, atunci nu vom putea face decât ceea ce au fost ursiți să facă înaintașii noștri: să luptăm, să fim jertfiți, să amuțim". (4b, vol.1, p. 15) Nu putem spune prea bine de ce, dar conștiința primejdiilor ce s-ar putea abate peste ființele noastre este vie și astăzi. Privită în legătură și cu alte texte, mărturisirea exprima nu numai preocuparea pentru delimitarea
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
slabă în sensul că nu urmează căile regale ale istoriei, cele încărcate de semnificație sau providență. Pare că, pentru Benjamin, semnificativul pătrunde în lume pe ușa din dos, pentru a nu inoportuna vocile care populează prezentul și fac, implicit, să amuțească chemarea mesianică a trecutului. Și în cazul lumii marilor orașe - configurație extremă a modernității - se întâmplă același lucru: salvarea caracterului ei expresiv, semnificativ se realizează prin intermediul unui personaj marginal, uneori chiar suspect: flaneurul. După cum am încercat să schițez în capitolul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
peste măsură, sau orgolios ca să nu pară prea timid, cu fumuri nobiliare împrăștiate din pipele iluziei, cu preocupări de lucruri rare, subtile și inutile, cu risipă de cunoștințe prezentate sub forma paradoxului mistificator al tatălui său, în fața cărora competența oricui amuțea Matei realizase un personagiu pe care îl voia numai aristocratic, dar era mai mult curios, ciudat, punct de plecare al unor legende în care, mitomania lui esențială se satisfăcea." Complexul portret realizat din lumini și umbre rembrandtiene e al unui
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
totul trebuie imaginat ca și cum "Dumnezeu nu ar exista" (etiamsi Deus non daretur). Apoi cu adevărat: totul trebuie regândit, în primul rând sensul existenței noastre, luând act de faptul că "Dumnezeu a murit". Așadar, atunci când transcendența își pierde forța constrângătoare și amuțește, omul abandonat sieși își revendică libertatea. Mai mult, nu îi mai rămâne decât să și-o însușească: omul este libertatea însăși întrucât, de acum încolo, nu mai este altceva decât ceea ce proiectează să fie, și totul îi este permis. Existențialismul
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Iar valul ce-l purtase s-a tras înspăimîntat Ultimele versuri, parcă desprinse din Eneida (VIII, 240), reprezintă o expansiune a hiperbolizării imaginii divine din versurile 1539-1540: Și unii spun că-n goană un zeu s-ar fi zărit Cum amuțea din urmă fugarul îngrozit Descrierea monstrului amintește de Minotaur, învestindu-l astfel pe Hyppolite cu puterile unui erou de legendă: Avea pe frunte coarne puternice de taur, Înveșmîntat ca peștii, cu galbeni solzi de aur; O fiară-ngrozitoare, balaur ucigaș
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
te-a primit în Ordin?». Fratele i-a răspuns: «Nu tu care ai părăsit Ordinul tău și rătăcești prin lume, și din acest motiv poporul te ia în râs.... Mergi pe drumul tău, frate muscă!». Auzind aceste lucruri, Elia a amuțit și s-a retras descumpănit. Cel care i-a răspuns fratelui Elia cu această fermitate a fost fratele Bonaventura din Forlì, așa cum am auzit chiar din gura lui (p. 235-237). Refuză reconcilierea 31. Cea de-a treisprezecea vină a fratelui
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
care-i izbucni înăuntru. Domnu Iorgu Vasiliu își repetă afirmarea. Ca și cum întunericul care se iscase în ea avea să se deschidă, munteanca stătu așteptînd și cugetînd. Acuma vedea adevărat și bine că vîntul a contenit. Căzuse jos în vale, și amuțise și el. Semnul era vădit. Mai înainte nu putea trece. Trebuie să se întoarcă îndărăt. Nu avea în ea nici cea mai mică îndoială, că între cei doi, Nechifor nu se afla. Pîn-aici nu ajunse, nici nu se mai găsea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
spus-o, păgubitul a fost Nichifor Lipan. Spune și femeia: „Ca și cum întunericul care se iscase în ea avea să se deschidă, munteanca stătu așteptînd și cugetînd. Acuma vedea adevărat și bine că vîntul a contenit. Căzuse jos, în vale, și amuțise și el. Semnul era vădit. Mai înainte nu putea trece. Trebuie să se întoarcă îndărăt. Nu avea în ea nici cea mai mică îndoială că, între cei doi, Nechifor nu se afla”. Așadar, după cum își cunoștea ea bărbatul, nu putea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
a iscat, nu știu din ce, o discuție mai puțin amicală între mine și con... soarta. Ea zicea ceva, eu îi răspundeam și tot așa, până la un moment dat când mi-am zis că... cel mai deștept cedează. Așa că am amuțit. Acasă însă atmosfera se încinsese, eu nu mai puteam răbda să stau mereu cu gura închisă, așa că am preferat să ies din nou în stradă și să trag o raită prin cartier fumând câteva țigări. După o vreme, când am
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
toți, mai puțin cei de caleașcă. Aceștia înhămați-i la cele două căruțe cu coviltir. Plecăm spre Potlogi! Huietul mulțimii crescuse afară. Din casă se auzea văicăreală de femei. Papa lăsă argații în bătătură și intră grăbit în casă; femeile amuțiră dominate de glasul stăpânului, care ordonă scurt: — Zăvorâți obloanele la ferestre! Iute. Apăru tremurând Stanca, palidă, cu ochii negri implorând ajutor de la cel pe care părinții i-l aleseseră soț. Nu împlinise încă nouăsprezece ani și acum spaima o făcea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]