5,016 matches
-
înțelege esența. Viorela Codreanu Tiron este poetul care excelează în lucrarea sa literară, nu se abate de la drumul său și fiecare literă din poem, este o certitudine. Autoarea nu bâjbâie prin întunericul neștiinței, ea ne spune în vers-clar:,,Despletită în amurguri târzii/las în urma mea /mireasma primăverii dintâi,/pentru a mă reîntoarce /în casa în care tinerețea mea... se schimbă tot mai mult în umbră,/și unde văd cum cuvintele mor/ în ghivece de timp răsturnate.,, ( În urma mea) Sigur, în acest
CRONICĂ LA VOLUMUL DE VERSURI VRAJ(B)A CLIPEI A VIORELEI CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364580_a_365909]
-
Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Oraș de cositor cu străzi pe care Nu mai iese nimeni la plimbare Cu oameni ce-și pun grijile-n rastel Și visează toți câte-un castel Văzduhul pune pe amurg surdină Psalmodiază greierii-n grădină Cu tabieturi de oraș medieval Și pești ce emigrează în aval Sunt sigur că mă vei uita Ca pe un pot pierdut la bacara Peripatetic în amurg Când îngerii veghează peste burg Cabaret cu dansuri
ORAŞ DE COSITOR de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364591_a_365920]
-
visează toți câte-un castel Văzduhul pune pe amurg surdină Psalmodiază greierii-n grădină Cu tabieturi de oraș medieval Și pești ce emigrează în aval Sunt sigur că mă vei uita Ca pe un pot pierdut la bacara Peripatetic în amurg Când îngerii veghează peste burg Cabaret cu dansuri de duzină În care-ți lași și ultima chenzină Cu stelele topite-ntr-un pahar În care plâng lambriuri de stejar Armonici vechi de parcă le cunosc Romanțe cu parfum de mosc În
ORAŞ DE COSITOR de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364591_a_365920]
-
Anotimp > RUGA ÎN TĂCERE Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 383 din 18 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului îmi vedeam adese zilele propice când cădeau popice nucile culese toamnele și burgul treceau prin livadă fără să mai vadă petele amurgul zborul un impas pasărea străină ne umplea de vină ultimul popas tandră o busolă scotea dintre ace clipele vorace plânsul de violă verbul absolut ruga în tăcere singura avere teama de rebut Referință Bibliografică: Ruga în tăcere / Ion Untaru : Confluențe
RUGA ÎN TĂCERE de ION UNTARU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361341_a_362670]
-
fluturi). Este un volum compozit în care descoperim o percepție acută a interirității și o proiectare metodică a trăirilor în discursul sentențios, net și persuasiv.Uneori o atmosferă bacoviană inuntă versurile:Plouă mărunt de zile-n șir/Din răsărit până-n amurg,/Peste câmpiile-n delir/ În doruri apele îmi curg.(Joc de primăvară). Un optimism melancolic se desprinde din versurile lui Gavril Moisa. Revelația provine din exultanța confesiunii,vizunea fiind o formă de autoscopie a sufletului.În fuziunea contemplației cu meditația
GAVRIL MOISA-ALERGÂND DUPĂ FLUTURI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361351_a_362680]
-
aprins, Spre bucuria albului crin, Alimentându-i dorul nestins. Vreau să simt aceeași înfiorare, Precum te uiți la un tablou, Care emană nuanțe de culoare, Răsfrânte de a luminii ecou. Te port în suflet tăcută icoană, Să reînvii nostalgii în amurg, Să păstrăm veșnic a iubirii taină, Să înceteze lacrimi ce curg. Inima mea să o simt neobosită, În mișcare, ca argintul viu, De iubire plină, puternic palpită, Izvorând din ceea ce-ți scriu. Referință Bibliografică: Să-ți răpesc / Mihai Leonte
SĂ-ŢI RĂPESC de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361372_a_362701]
-
ori conjugarea acestor miteme, fie în spațiile lirice dintre elementele (cele cinci) dominate de foc, fie în spațiile (tot ale poeticității) dintre simbolurile / figurile oculte ale muntelui / piramidei, peșterii / nestematei (smarald) etc. - se amplifică, se iluminează, ba chiar „cad în amurg“, desigur, și în „corola“ poemelor din al șaselea volum, «Nunta Cuvintelor», de N. N. Negulescu. Eroul liric negulescian se încearcă - ori, mai exact spus (cu semantism relevat mai întâi de C. Noica), se ’cearcă - întru o nuntire în Logos, încordările lui
LES NOCES DES PAROLES, ÎN CURS DE APARIŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361350_a_362679]
-
Ca lacrima din ploi să nu m-adape Și am rămas noi doi în vara noastră La țărm de valuri ce ascund tăceri Tu crin regal , eu floarea ta albastră Trăind prezent,iar lacrima de ieri Am răstignit-o în amurguri stranii Pe-o cruce de-ntuneric sideral În carul mare am depus litanii Iar stelele ne-au însoțit la bal În pași de vals, ne-am căutat sărutul Uitat pe buzele-mi ce te-au iubit Și iarba verde ne-
MI-S TOAMNELE PLECATE LA PLIMBARE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361447_a_362776]
-
el. Mâinile ei, atârnau inerte de o parte și de alta a unui corp proporționat să întregească imaginea matură a unei femei, care nu își pronunța greutatea vârstei sub auspiciile niciunui timp. Forma corpului ei se pierdea difuz într-un amurg cețos, doar trăsăturile alungite, pomeții ușor înalțați de osatura puternică a feței întrevedeau un chip prelungit într-un alb orbitor, o frunte înaltă care se absorbea parcă în ochii săi de un căprui clocotitor. Doar ochii aveau fierbințeala vieții, dintr-
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
pe mine însămi și prin ochii și cuvintele altora. Scriam undeva că FB este pentru un emigrant "sticlă cu mesaj"pe care a aruncat-o în ocean, în speranța că cineva,undeva o va găsi într-un târziu...într-un amurg violet pe o plajă pustie:) Mi-am format un fel de comunicare și parcă un fel de rețea de prieteni ,care chiar virtuali fiind sunt totuși ,în spatele ecranului,oameni pe care odată i-am cunoscut sau oameni cu care ,chiar dacă
) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361502_a_362831]
-
ferici pe cineva. Cu ale cuvinte, geniul nu are moarte dar nici noroc în dragoste nu are ... Eminescu-flacără și geniu Tu, steaua mea neprețuită, De ce-ai plecat în zori grăbită, În floarea vieții ai zburat Spre alt tărâm îndepărtat. Amurgul nu-ți sosise încă, Erai un înger, cu aripile-ți frânte Și-atunci, la cer te-ai înălțat, Eu însă te văd viu, nu te-am uitat ... Pe bolta rece și albastră Ai locul tău, de stea măiastră, În fiecare
EMINESCU-FLACĂRĂ ŞI GENIU de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361563_a_362892]
-
le chem În noaptea târzie Pierdut în pustiu Devin o stafie Cu sufl etul viu Sună în neant Implorând speranță Tare dezolant Sfânta ambulanță Porumbelul păcii Cade sângerând, L-au cerut escrocii Ucis la pământ. Pe cărări celeste Trece la amurg Astrul de poveste Ca un demiurg LUMINA DIN SUFLET M-am acoperit cu întuneric Poate-oi găsi lumină în sufl et Dar dispăruse limanul feeric Fără urme și speranțe în cuget Nefi resc, și plăcerea-i o farsă Când tot
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
fi udă și ploioasă? Plouă azi în plină vară Ca-ntr-o toamnă scorburoasă, Lumânări groase de ceară Depunându-și ceara groasă... Mă topesc clipă de clipă Și ca ploaia curg, mă scurg Când în sufletul meu țipă Disperarea în amurg. Plânge parcă peste lume Tristul lumii demiurg, Lacrimi magice, postume Se preling, pe gene-i curg. Cerul e ca o cisternă Care scaldă-n ochi ciclopul, Ca o stranie cavernă E pământul în potopul Revărsărilor de apă. Vom reinventa înotul
PLOUĂ AZI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363874_a_365203]
-
încât dacă ai fi trecut cu lama briciului pe fața lui, nici nu ar fi simțit tăietura. Își luă pălăria, și-o aruncă pe cap și, urând seară bună crâșmarului, porni spre ușa birtului. Se văzu afară, înconjurat de răcoarea amurgului ce se cobora de pe vârful munților, așezându-se peste Teșila. Aerul răcoros îi făcea bine. Parcă îi mai alunga aburii ridicați de tăria rachiului lui nea Tase. Pe deal se auzeau tălăngile vacilor ce se întorceau de la pășunat. Nici nu
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
Și vin bidiviii, nostalgici nebuni, le dau trecătorii iar tăvi cu jăratic și trec rânchezând, bântuind prin genuni s-aducă pe tâmple iar albul iernatic. Cu ei eu mă duc însetat de iubiri, spre malul de-apus, spre ziua-n amurg și-n sufletul plin de atâtea rostiri, sunt calul sirep, sunt calul cel murg. Leonid IACOB Referință Bibliografică: și-n noaptea / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 917, Anul III, 05 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013
ŞI-N NOAPTEA de LEONID IACOB în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363876_a_365205]
-
arătam că gândul este ca o umbră ce ne însoțește, George Baciu ni-l prezintă "ca o petală căzută pe ochiul rădăcinii cu care mă pipăi" , și-l roagă să-l cheme "încet și tandru cu numele de alatăieri, cu amurgul de ieri, cu zvonul pământulzi neliniștit pe crucea de gând răstignit". Dragostea care-i dă fiori poetului se materializează într-o zeiță superbă pe care, înflăcărat precum zeul Amor, este nerăbdătror s-o strângă la piept ca pe o "lacrimă
CU GÂNDU-N BUZUNAR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363889_a_365218]
-
fost numeroase și au influențat pozitiv toate domeniile, întreaga societate românească din Principatele Unite, însă gradul de intensitate al impactului lor a fost diferit, în funcție de domeniile sau categoriile sociale afectate. Din această perspectivă, pentru boierimea din Oltenia, clasă aflată la amurgul unei evoluții multiseculare, două erau reformele care îi 17 I. Pătroiu, op.cit., p.12-19; Mite Măneanu, art .cit., p.5-6. 18 Istoria României, vol. IV, p.341-343; Constantin C. Giurescu, Viața și opera lui Cuza Vodă, Editura Științifică, București, 1966
DR. MITE MĂNEANU, BOIERII ŞIREFORMELE DE MODERNIZARESTATULUI NAŢIONAL DIN TIMPUL DOMNIEI LUI ALEXANDRU IOAN CUZA(1) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363929_a_365258]
-
clasei boierești, pe marele proprietar și finanțist Apostol Arsachi, alogen ca proveniență și deci mai “tăios” în susținerea recentelor drepturi de mare boier și proprietar de moșii. Se înfruntă aici nu numai reprezentanții a două categorii boierești, aflate în același amurg “ghepardian”, dar, mai ales, două concepții asupra evoluției viitoare a societății românești în cadrul căreia proprietatea își consolida rolul pozitiv. Modul în care reprezentantul boierimii liberale oltene combate (uneori chiar “demontează” argumentele adversarilor), demonstrează marile acumulări teoretice, științifice chiar, înregistrate în
DR. MITE MĂNEANU, BOIERII ŞIREFORMELE DE MODERNIZARESTATULUI NAŢIONAL DIN TIMPUL DOMNIEI LUI ALEXANDRU IOAN CUZA(1) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363929_a_365258]
-
latin”. Radu D. Rosetti îi elogiază viața și poezia: „Cu Cincinat Pavelescu omenirea pierde pe unul din cei mai talentați epigramiști ai ei”. El de altfel scrisese niște versuri profetice pentru soarta lui: Și-acum, în drumul spre mormânt Privind amurgul arămiu, Când simpt ce-aș fi putut să fiu Mă-nduioșez văzând ce sunt” George Călinescu arată că Cincinat „ a continuat într-un spirit mai boem pe Alecsandri în poezia de album”. Nu vom analiza poezia lui deoarece este pusă
CINCINAT PAVELESCU-EPIGRAMIST de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364031_a_365360]
-
pe care le întâlnim în limbajul popular nu coboară, ci dimpotrivă, înalță frumusețea expresiei, pentru că poartă în ea informația permanenței etnice. Călușarii Auzi cum trec, coboară dinspre daci Cu pașii lor împletiți in memoria ierbii Cu glasurile lor cărări de amurguri și zări Nici un vuet de luptă nu se aude pe creste Nici un foșnet ... Doar pacea răsfrantă-n rășini Ceața din trupuri se risipește Din sceptrul cântecului răsar lumini Se dezlanțuie dansul! Aripi nevăzute le cresc dintr-un clocot Furtuni de ropote
CĂLUŞUL, DANS TERAPEUTIC STRAVECHI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364021_a_365350]
-
sunt stele mai plouă mai stă trupul nopții l-am frânt pe genunchi a trecut nebunia în alb rostește-mă-n sângele tău cu limba de rune din patima dragostei insemnele orei au adormit pe sărutul genunchiului tău ascuns în amurgul unei luni nupțiale cu ofrande din vechiul ofir adoarme-mă înlăuntrul luminii ca să înmugurim în ierburi albastre peste priveliștea stelelor în nuntire adoarme-mă pe brațele tale de pluș ca să visez cai murgi pe câmpii andaluze boltească- se-n vise
ADOARME-MĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364064_a_365393]
-
Stihuri > Momente > ADRIAN BOTEZ - MĂREAȚA IMPERFECȚIUNE (POEME) Autor: Adrian Botez Publicat în: Ediția nr. 2091 din 21 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului TRONUL POEZIEI binevoiesc - din tronul meu - să vă privesc cum bâjbâiți lumina verii s-o aflați abia-n amurg pe frații-mi zei regal primesc - și-n candelabre cântă îngeri răsfățați... orbi târâtori - spre păsări globii goi și-nalță dar de atâtea raze-s pururi covârșiți: orbesc a doua oară - toți - zarafi smeriți de lăcomie-n casa-mi se
MĂREAŢA IMPERFECŢIUNE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364043_a_365372]
-
Speranțele mele s-au dus, au murit Și nici-un gând nu mai zboară pe aripi de vis. Ai plecat Și inima mea a încetat să mai cânte, În mine plouă nesfârsit... Cu degete de lacrimi Încerc să pictez curcubeie -n amurg, Dar mâna-mi tremură prea tare, De-atâta dor și plâns! Locul meu e trist și pustiu, Niciun zbor de pasăre, Niciun suspin de vânt Și niciun glas de copil Nu-mi pătrunde în suflet. Ai plecat, Nu mai e
CÂNTECUL LEBEDEI de NINA DRAGU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362829_a_364158]
-
sortiți morții, de ce nu suntem mai uniți, mai apropiați? Se despart soți de soții, copii de părinți, frați de surori, prieteni, vecini. Se dușmănesc. De ce? De unde atâta vrajbă? Tocuri, tălpi groase, scandal, sânge. O istorie. Tristețea vine încet ca un amurg. De neocolit este amurgul. Dar tristețea personală nu este o stare artistică. Nici veselia. Capodoperele nu se nasc din veselie, nici din pesimism maladiv. Iliada, Odiseea nu scrieri umoristice, iar TRISTELE lui Ovidiu inspiră, totuși, vitalitate. ROMEA ȘI JULIETTA este
TRISTEŢEA ÎN ARTĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362906_a_364235]
-
suntem mai uniți, mai apropiați? Se despart soți de soții, copii de părinți, frați de surori, prieteni, vecini. Se dușmănesc. De ce? De unde atâta vrajbă? Tocuri, tălpi groase, scandal, sânge. O istorie. Tristețea vine încet ca un amurg. De neocolit este amurgul. Dar tristețea personală nu este o stare artistică. Nici veselia. Capodoperele nu se nasc din veselie, nici din pesimism maladiv. Iliada, Odiseea nu scrieri umoristice, iar TRISTELE lui Ovidiu inspiră, totuși, vitalitate. ROMEA ȘI JULIETTA este o tragedie totală, Don Quijote
TRISTEŢEA ÎN ARTĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362906_a_364235]