1,257 matches
-
restabilirea moralităței în fabulele regretatului La Fontaine sînt „restabilite” adevărul și moralitatea - ambele „compromise” - din cîteva fabule clasice: „Greierele și Furnica“, „Lupul și Mielul“, „Corbul și Vulpea“, „Broasca și Boul“. În toate aceste cazuri, vechea morală e denunțată - funambulesc și amuzat - ca fiind rezultatul unor neînțelegeri, al unor confuzii sau al unor simplificări nejustificate. Cu alte cuvinte, ca prejudecată. „Lecția lor - notează Ov.S. Crohmălniceanu - e răsturnată într-un sens sceptic, la care viața practică a lumii moderne conduce reflecția (...). Sub masca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să ia loc la masă. Maica se închină și dădu să se așeze, dar copilul, nemulțumit, se porni să țipe și să țopăie prin cameră, ca să-i atraga atenția. Ei, ce e, ce spui tu acolo? îl întrebă mama sa amuzată și nedumerită. Ce vrea copilul ăsta al tău, Mițo? se miră și maica. Mmmm, mmmm!... se porni s-o cheme Ștefănel, așezându-se pe pragul ușii de la intrare și începând să bată cu palma pragul. Înțelegând ce voia copilul, maica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ritm și mai alert decât până atunci. Dar ce ți-ai pus în minte, frate, cu băiatul lui Ticu?! Acum vrei să scoți din el un al doilea Grigore Moisil? De inginer nu mai e bun?... remarcă Norica, surprinsă și amuzată, văzând ce turnură căpătaseră lucrurile între timp. Lui Sever nu-i prea plăcea să fie tachinat pe această temă și afirma cu convingere și mândrie că Victor avea să ajungă ceea ce merita: un matematician de înaltă clasă. Adică, frate, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
poezie nu prea mă pricep, dar când l-am auzit pe tipul ăla zicând de Eminescu că e burghez și reacționar, mi-a venit să-l fluier și să-l huiduiesc!... Surprinsă de afirmația lui, studenta de la filologie îl privi amuzată, apoi începu să râdă. Și mie!... Ce păcat că n-avem dreptul de-a fluiera și de-a huidui!... Peste puțin ieșiră și ei din universitate și o luară încet, ca două bune și vechi cunoștințe, spre Cercul Militar. Nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fost dor de tine, Felicia, îi mărturisi cu glas șoptit, ca să nu-l audă decât ea și simți, în acea clipă, intens, toată greutatea și gravitatea acestei declarații, care echivala cu un adevărat legământ Chiar așa, domnule Einstein?... zâmbi fata, amuzată și flatată. Vorbești serios? Serios! întări Victor, pe un ton cât se poate de firesc. Umbrele serii începuseră să cuprindă salonul de spital și cineva răsuci, cu un țăcănit sec, comutatorul, trezind la viață un bec cu pâlnie de carton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
eu cu matematica m-am avut precum câinele cu pisica!... Vacs!... exclamă Victor, cu o figură deloc mulțumită. Păi tu ce credeai, scumpo, că domnul profesor ține aici cursuri de popularizare științifică?... Nici n-am avut pretenția! se apără Felicia, amuzată că el îi spusese "scumpo", la un mod atât de familiar și de ironic. Ți-am spus doar că matematica nu-i feblețea mea! Eu am venit să-l văd pe poet, nu pe matematician..., dar se vede ca nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să se dea Înapoi. O privi cu atenție și Își mai Îmblînzi glasul. - Ești foarte palidă. Ar trebui să mergi să te odihnești... - Și dumneata mă sfătuiești să plec? Întrebă ea pe un ton acru. Păru mirat, apoi un zîmbet amuzat i se lăți pe chip. - Chiar te interesează părerea unui străin? Marie dădu ușor din umeri și se pregăti să se Îndepărteze. El o reținu apucînd-o de braț. - În mod foarte egoist, eu unul aș regreta să nu te mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tine orice s-ar Întîmpla, de acord? - Nu-ți face griji. - N-aș suporta să te pierd. Marie se Împurpură la față și aruncă o privire neliniștită În direcția maică-sii. - Drăguț lucru, parcă ai avea cincisprezece ani, remarcă el amuzat. Îi lăsă mîna cu părere de rău și demară un pic cam repede. Lucas avea dreptate, gîndi Marie, În anumite momente, Îndeosebi În prezența maică-sii, nu se simțea nici cu totul adultă, nici la fel de sigură pe ea Însăși ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ca pentru a solicita atenția celorlalți asupra vorbelor pe care era pe cale să le rostească. Nu părea că nerușinarea cu care se apropiase de masă ar fi tulburat pe cineva. Dimpotrivă, lui Dante i se păru că surprinde câteva zâmbete amuzate, ca și când vorbele sale de duh ar fi fost bine cunoscute. — Nu crezi, messer Alighieri, continuă Cecco după ce adresase un salut grăbit Întregii adunări, că masa dumitale s-ar putea reduce la o adunătură nesuferită de calici și de escroci? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe picioare. Percepu din nou o prezență alături de el și două mâini care Îl Înșfăcau. De cum se eliberă din strânsoare, Înțelese că erau soldații ce dăduseră fuga În ajutorul său. Lângă ei se afla Bargello, cu aerul lui nătâng. Părea amuzat. — Era aici acum o clipă! strigă priorul. Nu-l lăsați să fugă! — Cine? Noi n-am văzut pe nimeni. — Vă spun că era aici, Înăuntru... Nu se poate să se fi evaporat! Căutați-l! Oamenii se uitară În jur perplecși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
titlul de editor. Mă aștept să te ocupi de multe cărți, dar mediul e unul incitant și foarte alert. Îți convine? I-am spus c-o să mă mai gândesc și c-o să-i dau repede un răspuns. Vivian a zâmbit amuzată. — Sper c-o să spui da, mi-a zis ea ridicându-se. Mi-ar prinde bine să am aici pe cineva ca tine. Pe cineva ambițios, inteligent, gata să cucerească lumea. Preț de câteva clipe m-am întrebat cum de fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
-o pe idioata aia cu creier de vrabie, care nu e bună de nimic, să mă sune“? La Grant Books, nu ne mai rămăsese nimic altceva, decât să facem glume macabre. Abia atunci am observat umbra așternută peste chipul deloc amuzat al lui David. Asistentul meu își dregea glasul cu atâta vigoare, încât suna ca motorul ambalat al unei mașini. A, nu! Doamne, te rog, fă să nu fie... m-am rugat, în vreme ce mă întorceam ca să dau ochii cu Vivian, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
e Întotdeauna o persoană cu simțul datoriei și supus legilor. SNCFR-ul are legi severe, doamnă, și nimeni nu Îndrăznește să le Încalce. S-a dus vremea acarului Păun. De când? se miră doamna În vârstă. De când cu automatizarea, dragă, răspunse amuzat soțul ei. He! He! făcu domnul cu Magazinul. Vorbeați de scleroză, doamnă, și uitați ce agerime, ce reacție promptă... Se vede că nu va pricepeți la boli... Acesta e semnul progresului, doamnă. În țara noastră, după cum se știe, au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
scufundate. Urca anevoie spre sâni, apoi se prăbușea În șanțul inghinal Învinsă de atracția coapsei prelungi. Ea se răsucea spre el atât cât să-i cuprindă un umăr În degetele-i subțiri, sau să-i mângâie ceafa, și Îi povestea amuzată tot ce auzise. Se amuza și el. Apoi ea nota totul Într-un caiet pe care scria Visele lui Petru. Însoțea fiecare vis de scurte comentarii sau extrase din Cartea Visurilor. Începea să-l cunoască mai bine decât și-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Vă rog să mă iertați. Am intrat și eu unde am văzut lumină. Nu știu ce-i cu mine. Mi-am zis că m-am Îmbătat, da’ arăt eu a om beat? Mărturisesc că nu, declară circumspect Petru. Iritat acum câteva minute, amuzat apoi, iată-l suspectând apariția intempestivă a poștașului. Am mai trecut pe aici și la amiază, că aveați o scrisoare. Am sunat de două ori, v-am lăsat plicul sub ușă și am plecat. Ai avut grijă să te Întorci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Andrei compus o Înjurătură așa lungă și frumoasă chind fost Împușcat che trebuie un zid sau egy kicsi utca ca se incape tot ce spus el atunci ca intr-un téstament. S-ar putea studia și În școli, nu? Întrebă amuzată doamna Ster de ideea unui curs universitar de porno-scatologie comparată. În mintea mea, stimată doamnă, nu este lucru mai curvaș dechit moartea. Din păcate, nici un cuvânt nu rănește la el. Nu alungă și nu vindecă. Decât credința, adăugă calm doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cadă cum cade apa la Cascada Cailor. Hainele se lipeau de el, deveneau transparente și Îi transformau trupul În negativul unei fotografii cu detalii și forme incredibil de clare În jetul de lumină al apei. El și Flavius-Tiberius Îl priveau amuzați. Grațian aștepta ca ea să se oprească, iar ea aștepta ca el să facă ceva sau să renunțe la același știut răspuns orgolios care pe ea o scotea din sărite. Era vară. Încă o vară. Stăteau În iarbă toți patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
liceu cu un Grup școlar minier. Nu știi niciodată „cine câștigă, cine pierde”, a răspuns el, aparent În doi peri, dar cu referințe culturale precise care nu i-au scăpat Reginei. Și mie Îmi place Paul Celan, a replicat ea amuzată, dar versul acesta nu l-a Împiedicat să plutească pe Sena ca un bateau-mouche. Într-o zi, când ai chef, o să-mi răspunzi poate la Întrebare. Știu să aștept... Asta a fost tot. Când a primit de la Klaus Pavilionul canceroșilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Petru regreta că nu era el În locul casei, sau, cel puțin, al tablourilor, pentru a se bucura din nou de atenție și de această căldură uitată a privirii ei, În contrast oarecum cu o prezență rece și indiferentă, cel mult amuzată, de până atunci. Orice se poate contesta, zise el Într-un târziu. Începând cu buna mea credință În organizarea acestui hibrid jalnic, cum bine s-a văzut, de revelion și licitație. Ideea ta cu anunțul la mica publicitate nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Babacul începea să semene cu o versiune mai șmecheră a lui taică-meu. — Sunt niște pachucos cărora trebuie să li se bage mințile-n cap. Crezi că-i atât de simplu, băiețaș? — O să am eu grijă de asta. Bătrânul chicoti amuzat. Am coborât de pe verandă și m-am întors la datorie, lovindu-mi ușor bastonul de picior. Felinarele erau de-acum sparte toate și era aproape imposibil să-i mai deosebești pe mexicani de militari. Asta mi-a oferit o rezolvare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
place. Blanchard ridică mâinile, în semn că se predă. Din ochii negri ai lui Kay țâșneau flăcări. Vrând să aflu ce gândește, am întrebat-o: — Ce părere aveți despre toată afacerea asta, domnișoară Lake? De data asta privirea ei păru amuzată. — Din motive de ordin estetic, sper să arătați amândoi bine la bustul gol. Din motive de ordin moral, sper ca Departamentul de Poliție din Los Angeles să fie ridiculizat pentru că pune la cale o asemenea farsă. Iar din motive strict
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mare ușurință, fără tropotul mecanic al roboatelor din primele generații. Dintr-o dată, în carcasele lor cubice, colțuroase, cei trei roboți se simțiră bătrâni, uzați fizic și moral, depășiți de avântul fără precedent al științei și tehnicii. Getta 2 îi privi amuzată, apoi se așeză picior sintetic peste picior sintetic. — Care va să zică, sunteți în misiune... - surâse dânsa. Ce misiune, iepurașilor? Episodul 9 Un dialog în spațiu Cei trei roboți din nava „Bourul” continuau s-o privească fără glas pe superba Getta 2. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Felix S 23. Altceva ce mai ai? — Mai am butelii, kentane, drujbe, tranzistori și smochine. — Smochine? făcu Getta 2. Păi ziceai că n-ai smochine. Am, dar nu le dau fără jaluzele și ciungă, răspunse Jan. — Bine, cumpăr tot! zise amuzată Getta 2. — Nu vă supărați că vă-ntreb, domniță, văd că vreți să cumpărați, dar cu ce? — Păi de ce întrebi? spuse Getta 2. — Pentru că tot așa am vândut marfă serioasă la o navă și când să-mi scot și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
și acel fior de recunoaștere reciprocă o zguduise până în străfunduri. Rahela știa ce spune Lea, însă faptul că încă nu începuse să sângereze i se părea ceva foarte neimportant. Obrajii îi ardeau. - Dar ce se întâmplă, a întrebat Lea, brusc amuzată. Fata e chiar lovită. Uitați-vă la ea. Ați mai văzut-o așa roșie până acum? - Ce ți-a făcut, a întrebat-o Laban, mârâind ca un câine care simte un străin în apropiere de turma lui. Și-a încleștat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pace, te voi invita prin Francisc să ne vizitezi. Îi voi șopti Bătrânului: «Chemați-l pe doctorul Dinu aici, vă rog. Faceți-mi acest hatâr. Vă prețuiește, dealtfel, foarte mult și ar merita să-l cunoașteți»” Dinu mă privea, jumătate amuzat, jumătate speriat. „Sper că n-ai să faci una ca asta”. „Dar de ce nu?” „Pentru că te rog”, zise el serios, uitându-se la mine cu admirație. Pe el, umbra nevăzută a Bătrânului aproape îl paraliza, îl silea să dea înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]