1,230 matches
-
Ruby crezu că o să aibă probleme când adolescenții În treninguri, care Încă erau pe-acolo, strigară: „Ne-au ciordit ăștia banii!“. Dar Își traseră glugile și o șterseră. —Vezi, râse Sam. Și mai râdeai de metoda Epstein. Dând din cap amuzată, Ruby se lăsă În jos și Începu să strângă jetoanele grămadă. O secundă mai târziu, el Îngenunchea În fața ei, ajutând-o. Putem să le punem la mine În geantă, zise ea. Trebuie să le fi luat peste un minut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
zis că are șanse mari. Atunci Phil Îi propuse lui Sam să vină până la etaj ca să vadă camera de luat vederi wireless pe care o instalase pentru copil. O să fie grozavă! O să-l putem supraveghea Îndeaproape. Ronnie clătină din cap amuzată și se Întoarse către Ruby: —Ca Întotdeauna, tatăl tău are o listă de priorități perfectă. N-avem picior de mobilă pentru camera copilului, n-avem nici măcar covor pe jos, dar avem cameră de luat vederi CCTV. Cei doi bărbați se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
l-au auzit pe Phil zicând, nu ți se pare că durerile astea sunt un motiv de Îngrijorare. Ruby schimbă o privire Îngrijorată cu mama ei care nu părea nici pe departe atât de Îngrijorată ca ea. Dădu din cap amuzată. — Ce s-a Întâmplat? susură mătușa Sylvia. Ronnie Îi spuse să ciulească urechile. — Chiar nu cred că ai nici un motiv să te alarmezi, spuse Sam. Du-te oricum la doctor, dar să știi că nu e deloc neobișnuit ca viitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
multe ori, mâinile mele sunt pe talia ei, brațele ei se zbat, mimând împotrivirea. Râde, plânge și țipă la mine să o las în pace, iar eu o împing, o trag după mine și o răsucesc prin cameră, pe jumătate amuzat, pe jumătate furios, cuprins de teroare din pricina puterii mele, și care, pentru un moment, copleșește cealaltă teroare, cea în care trăim cu toții. Tata strigă la mine să îi dau cartea, nu cartea asupra căreia sunt aplecat în mașina invadată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
și se gândea deja la doctorat și la o carieră academică. Dar În vara anului 1960 se ivise În viața sa o serie Întreagă de complicații și probleme. Până și În ziua de azi, prietenii mai chicoteau cu o afecțiune amuzată când, În lipsa lui, venea vorba despre „anul țapului“ prin care trecuse Fima. Se povestea că pe la jumătatea lui iulie, a doua zi după ultimul examen, În grădina mânăstirii Ratisbonne, se Îndrăgostise de ghida franțuzoaică a unui grup de turiști catolici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Explodă Într-un răcnet rănit: —Baruch, tu eși orb și surd. Deschide ochii. Deschide odată ochii. Noi suntem acum cazacii, iar ei, arabii, sunt victimele pogromurilor, da, zi de zi, oră de oră. —Cazacii, repetă tatăl său cu o indiferență amuzată, ei, și ce-i cu asta? Ce e rău dacă suntem și noi o dată cazacii, așa, ca variație? Unde scrie că Biblia interzice evreului și neevreului să schimbe puțin rolurile Între ei? O dată la o mie de ani sau cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se născuseră Încă, omul care va sta aici, În această cameră, peste o sută de ani, Într-o noapte rece de iarnă, privindu-l din Întuneric cu niște ochi care lui Fima i se păreau sceptici, pe jumătate curioși, aporape amuzați. Fima se opri și i se adresă cu glas tare și furios: Tu să nu mă judeci! Apoi spuse provocator: — Oricum peste o sută de ani nu va mai fi nimic aici. Totul va fi distrus. Și adăugă: —Tu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ar fi extras și ceva argint, chiar și aur, ceea ce o făcu pe mama să remarce că precis era vorba de „o mină ca aceea care aparținuse înaintașilor noștri!“. Curt scoase un fel de fornăit care suna în același timp amuzat și disprețuitor. La ce mai folosea un trecut glorios, dacă prezentul nu-i mai corespundea? Hotelul montan oferea un trecut simplu, modest, în care ne întorceam pentru a ne petrece vacanțele și unde tata se simțea în largul lui. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
banii altora când el însuși nu are nimic, decât datorii la o bancă? Păi unul ca ăsta nu-i altceva decât un prăpădit de angajat, care n-o să reușească în vecii vecilor să se ajungă. Curt scoase fornăitul lui tipic, amuzat și disprețuitor totodată, ca atunci, în hotelul montan, unde nu ne-am mai dus niciodată împreună de când fuseseră rostite aceste fraze. Beton - acest gri lejer, amestecat ca o cocă în cuvă, și imprimând un scrâșnet special motorului și roților dințate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
groaznicul sentiment că voi începe să plâng. —Te înțeleg. Harry ar ști cât de tare m-ar durea dacă s-ar ține de astfel de potlogării. — Chiar dacă și eu sunt pe cale să mă țin de astfel de potlogării? am întrebat amuzată. — Asta e altceva. Dar nici una dintre noi nu știa exact de ce. — Așa că ai hotărât să te răcorești venind la mine să-mi omori germenii din bucătărie? Lynn se opri din curățat și se uită la mine. Nu ți-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
retrospectiv, îmi dau seama că ar fi trebuit să le spun prietenelor mele că nu mai scrisesem niciodată mesaje. Neștiind cum să șterg mesajul, am apăsat butoane la întâmplare până a dispărut mesajul. A mers. —Probleme? întrebă Ed fascinat și amuzat de ce meșteream eu pe sub masă. Nici o problemă. Știu că o să ți se pară o întrebare nepoliticoasă, dar ești însurat? Mormăitul sonor al Mariei le-a scutit de un mesaj. Ed râse. Nu, nu sunt. Dar sunt divorțat. Am 42 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
tortellini, apoi cotlete de miel cu cartofi prăjiți, dovlecei și mazăre cu ceapă din aceea mică și o salată alături. Și niște pâine cu usturoi, vă rog. Și grisine. —Mai aștepți pe cineva sau ai comandat pentru amândoi? întrebă Ed amuzat. — Mănânc mult, am explicat eu simplu. Nu mă așteptam ca asta să necesite explicații. Lumea întâlnirilor amoroase era mai complicată decât aș fi crezut. — Deci spune-mi despre proiect, am sugerat, ca să câștig niște timp în care să dau gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cascadorii de pe niște scaune care nu se mișcau. I-a luat mai mult de o jumătate de oră să-i revină culoarea în obraji. De ce nu mi-ai spus că nu-ți place genul ăsta de loc? l-am întrebat amuzată. —Îți doreai foarte mult să vii, așa că nu am vrut să te dezamăgesc. Acum era rândul meu să-l mângâi pe păr. Pe viitor, aș prefera să fii sincer. —OK, atunci voi fi sincer. Acum aș vrea să mergem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ei vor fi acolo, asta m-ar putea ajuta să fiu mai puțin tensionată. Eram îngrijorată. Nu uita că nu am mai ieșit cu cineva de când eram elevă. Nu știu regulile sau ce-or fi. Ed se uita la mine amuzat. Evident, îmi pierdusem aura misterioasă. Măcar asta însemna că nu trebuia să-mi mai fac griji că-mi pusesem pantalonii pe dos. —Mai devreme nu mi-ai părut prea îngrijorată. De jenă, mi-am scăpat sandala stângă. — Te rog, îmbracă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
vorbit cu Lisa la telefon. L-a dat afară pe Kieran, care s-a gândit să-i mărturisească despre o femeie pe care a întâlnit-o în Algarve, în timpul acelei vacanțe în care ați mers să jucați golf. Mark păru amuzat. —A fost un mic sărut pe o dună de nisip! Lisa m-a făcut să cred că a fost o aventură în toată regula! —Știi cum e Kieran. Probabil s-a simțit la fel de vinovat ca și cum ar fi avut o aventură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
înghit, dar de la prima îmbucătură am simțit cum îmi dă putere și mă pune pe picioare. Nu mi-am dat seama că stăteam cu ochii închiși, extatică, decât când i-am deschis și l-am văzut pe Ed privindu-mă amuzat. Bănuiesc că dacă tot îți mai e foame după ce termini tot, putem omorî unul dintre cai și-l putem pune în frigare. Nu e o idee așa de rea. Trebuie să mărturisesc că nu reușesc să stabilesc o legătură afectivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de care se bucurase cu Danny înainte de a-i încălca eu teritoriul. Nu putem să stăm aici așa, am strigat ca să acopăr acordurile asurzitoare ale celor de la Earth, Wind and Fire. Trebuie să mergem să vorbim cu bărbați! Maria părea amuzată. — Credeam că vei vrea să bei mult înainte. Deși, judecând după recentul tău record, ai putea sta aici la masă cu o pungă de hârtie pe cap și bărbații ți s-ar arunca la picioare. Am făcut ochii mari de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și se întoarse spre cei aflați acolo. —Alfie putea să ajungă la Staples Corner de oriunde s-ar fi aflat în Londra mai repede decât oricine altcineva, chiar dacă șoseaua North Circular era închisă. Mulțumesc. Eu și Mark am schimbat priviri amuzate. Următorul bărbat a fost la fel de precis în elogiul său. —Alfie putea da afară orice bețiv din mașina lui în mai puțin de zece secunde, fără amenințări sau violență. Am auzit un murmur de aprobare în toată biserica. —Sunt toți șoferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și a făcut atât cât poate face un expatriat american trupeș și cu sănătatea șubredă pentru a susține cauza aliată. I-a vizitat pe răniți la spital (fluența exprimării sale În franceză apreciată de valonii belgieni, chiar dacă prietenii făceau speculații amuzate cu privire la ce vor fi Înțeles aceștia sau soldații englezi din stilul convolut al discursului lui) și s-a arătat activ În operele de binefacere, ajutându-i pe refugiații belgieni din Rye. A devenit președinte de onoare al Corpului de Voluntari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ajunse la sfârșit. Du Maurier aplaudă entuziast și, după o clipă, două chipuri uimite, un bărbat și o femeie, amândoi tineri, apărură În cadrul ferestrei. — Bravo! strigă Du Maurier. Cei doi zâmbiră, făcură un semn cu mâna și se retraseră, măguliți, amuzați și stânjeniți În același timp. — Eu n-aș putea recunoaște În veci o piesă, spuse Henry În timp ce se puneau din nou În mișcare. — O, e una dintre bucățile mele preferate, Îi spuse Du Maurier. — Nu are importanță. Știu că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ei, Fenimore era atrăgătoare. Îi admira silueta Îngrijită și bunul gust potolit cu care și-o Înveșmânta, Îi plăcea să Îi privească obrajii netezi și rotunzi, și acum surpinzător de neatinși de riduri, ochii mari și calmi, albaștri-cenușii, curbura ușor amuzată a buzelor În repaus, ca și cum și-ar fi mușcat-o pe cea de jos, gâtul cu carnea frumoasă și invariabilul guler strâmt de catifea. Compania ei Îi făcea plăcere. Dar nu simțea nici cea mai vagă dorință de a Întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de fotografii pe care le copiază. Își fotografiază modelele nud, apoi Îmbrăcate. Susține că trebuie să știe care este poziția membrelor pe sub haine, pentru ca atitudinile să fie convingătoare. — Și doamna Sambourne ce are de spus despre toate astea? Întrebă Henry amuzat. Sau nu e căsătorit? — Ba e căsătorit, zise Du Maurier, dar, În mod uimitor, ea nu pare să obiecteze. Dar nu cred că i-a văzut prea multe fotografii. Mie mi-a arătat câteva o dată și, sincer vorbind... Du Maurier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nu ar fi fost de acord. — Serios? — Da. Pem e o ființă foarte pudică, Domnul s-o aibă În pază, continuă Du Maurier și scoase un mic sunet nearticulat, o expirație care era pe jumătate suspin melancolic, pe jumătate mormăit amuzat, În timp ce o amintire se ridica la suprafață din trecut. Nu eram căsătoriți de mult, când am Întrebat-o, Într-o zi, dacă vrea să Îmi pozeze - pour l’ensemble, tu as compris? Dar nu a vrut. I-am promis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Palmolive. Cu brațele încrucișate și surâzând, fiindcă era sigură de succes, aștepta rezultatul acțiunii de înlocuire. Se veselea, când fiul mușca din săpun și nu observa decât după ce mai înghițise trei sferturi de pagină ceea ce îi fusese demonstrat și vizitatorului amuzat. De atunci, gura mea cunoaște bine gustul acestui articol de marcă. Băiatul cu buza inferioară proeminentă va mai fi mușcat adeseori din săpun, căci, în amintirea mea care se pierde nechibzuit în variațiuni, obiectul înlocuirii e ba pâinea cu salam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în timpul ăsta privirea mea o evita, nu fără efort, pe Anna, care probabil că suferea cu mine și intuia ceva rău, când bunica s-a întors către mine cu chipul ei încadrat de bucle argintii, m-a fixat fără ochelari, amuzată și din pură curiozitate, a zâmbit larg și mi-a vorbit în germana literară cu accentele economicos rostite, în timp ce părul ei buclat tremura: „După cum aflu de la Boris, fiul meu, studiați artele frumoase în fosta capitală a Reichului. În tinerețea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]