1,151 matches
-
și prin idealul de personalizare; acestea două sunt coordonatele lui; dar ele nu impun ordinea lor specifică, ci se contopesc în unitatea ființei umane. Personalitatea energetică, gândită generic, se definește printr-o tehnică a muncii diferită de cea a personalității anarhice (mistice), sau cea a personalității "tip". Ea continuă natura, dar crează "peste natură" o nouă formă de energie. Unitatea sufletească proprie personalității energetice accentuează în mare mă-sură conștiința. Prin aceasta omul reușește să transforme energia, să o folosească pentru
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
o teorie personalist energetică asupra omului va fi, afirmă C. Rădulescu-Motru, crearea de caractere (în sens moral). Caracterul este dimensiune fundamentală a personalității energetice. El apare ca o desăvârșire morală aflată în unitate cu conștiința rostului faptelor omenești. Personalitatea mistică (anarhică), "tipul" și personalitatea energetică desfășoară istoria. Ca ipostaze ale personalizării energiei, ele deschid istoria către o variație infinită a tehnicii muncii și aptitudinilor profesionale; o deschid, de asemenea, prin creațiile care îmbogățesc cultura. Fiecăreia îi este proprie o unitate sufletească
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
socială, altfel spus, îi nesocotesc dimensiunea socială. Alții, dimpotrivă, accentuează determinările sociale, deși personalitatea este o structură bio-psiho-socială. De asemenea, socotește filosoful român, personalismul născut din kantianism este "revoluționar": el țintește schimbarea lumii. Numai că în interiorul lui dezvăluim un "personalism anarhic", distructiv, și un altul "social-romantic", de tranziție către "personalismul energetic", desigur, constructiv. Pentru acesta din mijloc personalismul social-romantic "persoana omenească este luată nu ca o unitate anonimă, simbol al omenirii întregi, ci este luată într-o formă mai concretă, ea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
pusă pe seama evoluției istorice, momentele acesteia devenind, astfel, fenomene fatale. C. Rădulescu-Motru nu nesocotește o asemenea perspectivă teoretică, de vreme ce o consideră formă de tranziție către personalismul energetic, dar nici nu îngăduie fatalismul pe care ea îl propune. În capitolul "Personalism anarhic și personalism energetic" din lucrarea Personalismul energetic, locul în care autorul se ocupă de aceste forme ale per-sonalismului, recunoaștem o distincție (e drept, implicită) între ordinea de finalitatea și finalism. Folosesc această sugestie pentru a arăta că Rădulescu-Motru face din
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
fatalitate. Însă chiar "ființa dumnezeirii" în sensul în care C. Rădulescu-Motru folosește termenul nu este decât idealul personalității. Personalismul energetic este, după credința lui C. Rădulescu-Motru, studiul filosofic al persoanei ca formă finală a energiei. Formula sa teoretică urmează "personalismului anarhic" și celui "social-romantic", fiind mai complet decât acestea. El are în vedere și personalitatea individului, spre deosebire de celelalte două anterioare care au ca obiect personalitatea grupurilor. Oricum, orice personalism este o filosofie în care conceptul central este cel de "persoană umană
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
viețuitoare, indiferent de regnul căreia-i aparține, are o evoluție individuală și generală care se derulează ca și cum ar fi determinată, ar avea un scop, într-un cuvânt ar avea o finalitate ce se realizează pas cu pas, ieșind din tiparul anarhic al materiei brute, inanimate. Faye (astronom), William Thompson (Lord Kelvin (fizician), Chevreul (chimist), Wurtz (chimist), Armand Goutier (chimist), L. Agossiz (naturalist), M. Lotrille (entomolog), E.G.Saint Hilaire (naturalist), J. Cruveilhier (anatomist), Flourens (fiziolog), Cl. Bernard (fiziolog), Louis Pasteur, și chiar
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
fundamentul existenței individului și speciei, indiferent de nivelul de dezvoltare la care se află pe scara evoluției vieții pe pământ este alcătuit din instincte, iar conștientizarea acestora la om a dus la dezvoltarea patimilor (viciilor), evoluție haotică și uneori chiar anarhică, plină de conflicte în societățile umane și între societățile umane, Paulescu ajunge la concluzia că toate acestea par să fie tocmai rezultatul capacităților superioare ale omului și libertății sale de a alege, ceea ce-l va deosebi de restul lumii viețuitoare
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de sub autoritatea dogmelor, o așa-numită „criză a noțiunii de realitate”, disoluția eului sau o abordare specială, plecând de la Freud, a funcțiilor psihice (ilogicul, inconștientul, instinctualul, misticul, patologicul) constituie, în concepția lui C., „elementele structurale” ale anarhismului poetic. Originile „poeziei anarhice” autohtone sunt aflate într-un registru divers de surse, pornind de la „evenimentele politico-sociale” (unul dintre ele este primul război mondial), de la „literatura individualistă” (în care sunt încadrați Dostoievski, Gide, Proust și Francis Jammes) sau de la unele direcții ale filosofiei sfârșitului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286370_a_287699]
-
europene sunt discutate și în ele se descoperă, parțial, rădăcinile orientărilor literare apărute la noi după 1920. Nu sunt neglijate nici înrâuririle venite dinspre artele plastice sau dinspre arta populară. Se adaugă pagini consistente consacrate descrierii aplicate a tehnicii „lirismului anarhic”. Se au în vedere, aici, lexicul, sintaxa, stilul, „figurile” (epitetul, metafora ș.a.), se urmăresc atent și adecvat procedeele de versificație. C. grupează scriitorii socotiți ca făcând parte din orientarea discutată în două mari categorii: „extremiști” și „moderați”. Numele citate în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286370_a_287699]
-
acoperit momentul întunecat al rupturii din decembrie 1989. Cuvântul "democrație". Democrație exprima sfârșitul comunismului, dar implicând o pluralitate de concepții și reprezentări: pentru unii nostalgici ai discursului comunist, democrația presupunea egalitatea... Economia de piață, am văzut și înțeles, deschidea perspectivele anarhice ale unui capitalism sălbatic sau controlat de "tovarășii" nomenclaturiști ocupând pozițiile cu mult înainte de 1989. Dincolo de neînțelegerile și instrumentările unui nou limbaj pe care România începe să-l folosească, contextele și configurațiile vecine, regionale și internaționale vor permite o clarificare
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
fără exercitarea unor presiuni asupra aristocrației, bunul mers al politicii, al economiei și al armatei era periclitat. De aceea a contat în acțiunile sale pe un singur factor: nevoia societății franceze de autoritate și de pace după un trecut frământat, anarhic și sângeros. în mod deloc surprinzător, istoria este nedreaptă cu acest mare vizionar francez. Doi dintre contemporanii săi i-au adus acuze serioase. Unul este Voltaire, care credea că Richelieu a implicat Franța în războaiele cu imperiul habsburgic și spaniol
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
canalului urogenital la bărbați. TROFICITATE: stare de nutriție a diferitelor organe și țesuturi. TUBERCULOZĂ: boală infecto-contagioasă, cronică, produsă de bacilul tuberculos (bacilul lui Koch). TUMOARE: umflătură sau excrescență, care apare la nivelul unui țesut sau organ, ca urmare a Înmulțirii anarhice a celulelor, peste limitele normale. TUSE: simptom care constă Într-o inspirație scurtă, urmată de o expirație bruscă și zgomotoasă. Apare În diferite boli ale aparatului respirator (bronșită) sau este un reflex În boli cardiace și tumori intestinale. TUSE CONVULSIVĂ
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
endocrin Nivel visceral Sistemul personalității DEZINTEGRARE H. Jackson afirmă că „bolile sistemului nervos trebuie considerate ca regresiuni sau disoluții” ale organizării funcționale a sistemului personalității. Pentru J. Delay „orice boală este o revoluție care decapitează ierarhia stabilită substituindu-i forțe anarhice care iau comanda substituind vechea ordine unei noi ordini”. Organizarea personalității este rezultatul unei integrări ierarhice a nivelurilor sale structurale. Dezintegrarea se traduce prin disoluția unei instanțe supraordonate și liberarea instanțelor subiacente, subordonate acesteia. În felul acesta, orice disoluție are
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dezintegrări a grupului social care duce la un exces de individualizare. b) Sucidul altruist datorat unei supraintegrări sociale care duce la o insuficiență a individualizării fiind, prin aceasta, o replică a suicidului egoist. c) Sucidul anomic se datorează unei dislocări anarhice a grupului social, care duce la o insuficiență a coeziunii social-umane. d) Sucidul fatalist este replica suicidului anomic fiind datorat unui exces al reglementării sociale. J. Baechler propune următoarea clasificare a formelor de suicid, după criterii psiho-culturale, considerându-le ca
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Walt o subminează pe aceasta din urmă. Teoria convențională a balanței de putere asociată cu neorealismul asumă că apariția comportamentului de balansare este o reacție la distribuția de resurse materiale între statele din sistemul internațional (Waltz, 1979). Într-un context anarhic, unitățile mai puternice vor reprezenta o amenințare pentru celelalte. În consecință, statele nu vor avea altă variantă decât să "presupună ce este mai rău" și să balanseze împotriva rivalilor mai puternici, pentru a-și menține independența și autonomia. Paradoxal, așadar
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Waltz face distincție între structura sistemului politic intern și structura sistemului politic internațional. Sistemele interne sunt ierarhice pentru că includ un agent central capabil să pună legea în aplicare și să impună stabilitatea politică. Prin contrast, sistemul internațional este descentralizat și anarhic. Statele trebuie să-și reglementeze singure securitatea pentru a-și asigura supraviețuirea. Ele vor face acest lucru până când se ajunge la un echilibru al balanței de putere. Prin urmare, distribuția de capacități materiale între state este determinantul structural al comportamentului
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
contactelor dintre state. Astfel, instituționaliștii susțin că teoria lor modelează cel mai bine tiparele cooperării dintre statele industrializate avansate. Și interdependența instituțională poate contribui la facilitarea cooperării dintre state, în cadrul instituționalist. Instituțiile internaționale sunt dificil de creat într-un mediu anarhic. Totuși, odată stabilite, ele pot deveni utile pentru state și se pot menține chiar și după ce condițiile structurale se modifică. Astfel, inerția instituțională poate duce la schimbarea "dependentă de cale", în care cooperarea stabilită într-o etapă de început afectează
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
2002). Această direcție de cercetare a urmărit două idei înrudite. Mai întâi, s-a analizat rolul jucat de sistemul internațional în construirea structurii interne a statelor, prin procese de lungă durată de selecție culturală. Selecția culturală generată de un mediu anarhic favorizează statele mai liberale, care vor avea tendința de a depăși performanța sistemelor autoritare într-o rivalitate extinsă. Astfel, pe termen lung la scară istorică, sistemul internațional însuși va favoriza răspândirea democrației liberale. În al doilea rând, s-a explorat
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
presupună că statele caută să-și maximizeze interesele, constructiviștii examinează modul în care statele își construiesc interesele prin procese de socializare în interiorul sistemului internațional. Potrivit acestei perspective, auto-ajutorarea și politica de putere nu sunt cu necesitate trăsături ale unui mediu anarhic, ci reflectă, în schimb, internalizarea anumitor identități de către actori. Prin urmare, sistemul internațional este cel puțin posibil deschis față de o transformare în alt sens decât logica auto-ajutorării, prin schimbări la nivelul culturii unităților care îl populează (Wendt, 1992). Una dintre
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
sistemului internațional, definită în termenii distribuției capacităților militare între state. Această concluzie provine din precizările teoriei neorealiste. Waltz distinge clar structura sistemului intern de cea a sistemului internațional. Sistemele politice interne sunt centralizate și ierarhice, în timp ce structura sistemului internațional este anarhică din cauza lipsei unui agent central de impunere a regulii. Din cauza organizării sale anarhice, sistemul internațional devine un sistem de auto-ajutorare, balanța de putere apărând ulterior ca o consecință a eforturilor statelor de a realiza securitatea. Această balanță reflectă echilibrul structural
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
din precizările teoriei neorealiste. Waltz distinge clar structura sistemului intern de cea a sistemului internațional. Sistemele politice interne sunt centralizate și ierarhice, în timp ce structura sistemului internațional este anarhică din cauza lipsei unui agent central de impunere a regulii. Din cauza organizării sale anarhice, sistemul internațional devine un sistem de auto-ajutorare, balanța de putere apărând ulterior ca o consecință a eforturilor statelor de a realiza securitatea. Această balanță reflectă echilibrul structural al distribuției capacităților în interiorul sistemului internațional (Waltz, 1979). Așa cum observă Dessler, neorealismul se
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
este declanșată de consecințe atât intenționate, cât și neintenționate ale interacțiunii. În termenii consecințelor neintenționate, Huntley afirmă că, într-o competiție de lungă durată, statele liberale vor tinde să depășească performanțele statelor non-liberale. În mod similar, în contextul unui mediu anarhic, atributul distinctiv al statelor liberale de a fi de încredere creează o umbră pe termen lung asupra viitorului, care le socializează în mod neintenționat în pacea democratică (Huntley, 1996, pp. 57-58). Această umbră trebuie să fie clar distinsă de cea
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
al actorului, în sensul că, pornind de la un set minimal de asumpții despre stat și motivația acțiunii sale, trebuie să arate cum constrângerile structurale generează rezultatul așteptat. O asemenea teorie este cea a balanței de putere. Astfel, într-un mediu anarhic, caracterizat de autoajutorare, statul are drept scop suprem supraviețuirea, ca precondiție pentru atingerea tuturor celorlalte scopuri. Pentru aceasta, el va căuta să-și sporească puterea, ceea ce nu înseamnă neapărat maximizarea ei. Puterea nu este un scop în sine, ci un
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
de John Mearsheimer (2003) nu se limitează la nivelul sistemului, ci își propune să fie și o teorie a politicii externe. Și în acest caz, viziunea fundamentală asupra domeniului redă o lume de state căutând să supraviețuiască într-un mediu anarhic, caracterizat de autoajutorare. Cea de-a doua ipoteză este aceea că statele posedă o anumită capacitate militară ofensivă, care le face să fie periculoase unele pentru celelalte. În această lume, statele nu pot fi niciodată sigure că nu vor fi
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
între state, inclusiv în domeniul securității. De exemplu, Charles Glaser consideră că realismul structural waltzian pune în mod nejustificat semnul de egalitate între autoajutorare și adoptarea unor comportamente competitive, trecând cu vederea aspectele cooperative ale acțiunii statelor pe arena internațională anarhică. El pledează pentru o transformare a teoriei structurale, pornind de la dilema securității: statul trebuie să-și întărească propria capacitate de descurajare și de apărare, fără a submina astfel capacitățile de descurajare și apărare ale altor state. Aceasta ar presupune transformarea
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]