1,979 matches
-
RUSIA... "] 2292 [1] Cât despre Rusia o sfătuim ca mult timp să nu încerce nici o acțiune în Orient. Căci în momentul în care-ar încerca s-o facă, toată fala împărătească ar fi maculată *, toată Rusia aruncată în caos și anarhie. [2] Cât despre Rusia, o spun verde, n-avem încredere într-un guvern autocratic, nu ne prezintă nici o garanție în sfințenia cuvântului iscălit. Petru cel Mare Cantemir Alex. II Carol I ["NU SUFERIM EPITROPIA NIMĂRUI"] 2257 [1] Face rău Austria
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
de fapt, o nouă Românie. Deziluzii Marile deziluzii vin, deși e greu s-accepți, Adese de la cei care nu-te-aștepți. Cunoașterea semenilor - demers util - Se dovedește un lucru foarte dificil. Democrație Filosofia socială susține că democrația, Nu are nimic comun cu anarhia. Egalitatea și libertatea devin valori supreme, Când domnia legii și cinstea sunt perene. Comerț ambulant Pe orice stradă sau la loc aglomerat, Comerțul cu covrigi a proliferat. Oare toți vânzătorii de vârste și culori amestecate Prezintă și minime garanții de
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
Mircea / 125 • Doi dintre noi / 129 • Florin Iaru / 134 • "L-am cunoscut, Hora tio..." / 140 • Plictis și nostalgie / 145 • Romanian graffiti / 151 • Viața și opiniile lui Nea Gică frizerul / 155 • Domnului profesor, cu dragoste / 159 • O relansare? / 162 • Imperiul și anarhia / 166 • Despre violență / 170 • Viespea și reperele / 174 • Despre fascism, sine im et studio /177 • Un război pierdut / 181 • Puțină etologie / 184 • între prea-prea și foarte-foarte / 188 • O divagație / 192 • Ruina unei utopii / 196 • "...eseu" / 197 • Europa are forma creierului
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
hedonic, edenic, îl înspăimîntă pe Socrate în măsura în care ar duce la dispariția legii morale. Marele pericol nu este însă acesta, ci consecința politică a hedonismului democratic. Ideea egalității părintelui cu fiul, a metecului cu cetățeanul, a dascălului cu școlarii duce la anarhie. Oamenii devin niște vicioși ai libertății și nu se mai preocupă de nimic altceva. Profitând de haosul din cetate, un singur om poate prelua cu ușurință 71 întreaga putere. în aceste condiții, Socrate conchide triumfător: "E probabil deci - am spus
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
spus eu - că tirania nu se înjghebează din alt regim politic decât din democrație, din suprema libertate ivindu-se cea mai cuprinzătoare și mai desăvârșită robie." Și iată, aproape literal, șigaliovismul. O democrație adevărată nu va cădea însă niciodată în anarhie, întrucît, conștientă de acest pericol, își va crea mecanisme capabile să împiedice posibilitatea degenerării puterii și alunecării către dictatură. Atena însăși avea aceste mecanisme și le folosea, lucru pe care Socrate îl trece cu vederea când descrie, șarjat, societatea democratică
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
o simt ca o prevestire. Poate vor apărea câteva cărți extraordinare, din cele care justifică o literatură. Poate câțiva oameni vor căpăta autoritate și-și vor putea face datoria. Poate criza va trece, poate a și trecut. 164 Imperiul și anarhia Aproape de fiecare dată-n istorie când marile imperii se destramă ne întîlnim cu o expresie standard prin care istoricii indică trecerea de la o stare sistemică la una asistemică a marilor aglomerări umane numite societăți: "Au urmat decenii (sau secole) de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Aproape de fiecare dată-n istorie când marile imperii se destramă ne întîlnim cu o expresie standard prin care istoricii indică trecerea de la o stare sistemică la una asistemică a marilor aglomerări umane numite societăți: "Au urmat decenii (sau secole) de anarhie". Iar anarhia se caracterizează prin abolirea centrelor și criteriilor puterii, prin randomizarea și haotizarea vieții în toate zonele ei, în fine, prin violente conflicte locale între protocentre de putere care nu izbutesc să capete adevărată autoritate. Un război al tuturor
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
dată-n istorie când marile imperii se destramă ne întîlnim cu o expresie standard prin care istoricii indică trecerea de la o stare sistemică la una asistemică a marilor aglomerări umane numite societăți: "Au urmat decenii (sau secole) de anarhie". Iar anarhia se caracterizează prin abolirea centrelor și criteriilor puterii, prin randomizarea și haotizarea vieții în toate zonele ei, în fine, prin violente conflicte locale între protocentre de putere care nu izbutesc să capete adevărată autoritate. Un război al tuturor împotriva tuturor
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
care nu izbutesc să capete adevărată autoritate. Un război al tuturor împotriva tuturor, cu cât mai turbulent cu atât mai nesemnificativ. în astfel de epoci nu apar valori, nu se impun legi și nu se progresează în cunoaștere sau morală. Anarhia apare astfel ca o parodie sinistră a libertății. N-o să aplic acest model acolo unde el este mai mult decât evident: la starea lumii românești de azi. Firește, după simulacrul de "ordine și disciplină" al epocii comuniste a urmat aici
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
înțelegem de ce nici nu se poate schimba nimic. La fel, dacă-l citim pe Cantemir din "Descriptio Moldaviae" ne dăm seama că sîntem condamnați la marginalitate și labilitate morală. în aceste rânduri mă interesează însă doar starea 166 de uimitoare anarhie a lumii literare românești de la revoluție încoace. Cărui imperiu, cărei ordini i-a urmat starea de lucruri de azi? Nu e greu de răspuns la această întrebare. Lumea literară din ultimele decenii ale perioadei comuniste a fost una a "calmului
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cu postmodernismul, nu e nici măcar caricatura lui. Când respectul și civilitatea impuse de Manolescu, Simion, Martin etc. s-au dus pe apa Sâmbetei, a ieșit la suprafață acel gen de mitocănie densă, abisală care prosperă exact în apele tulburi ale anarhiei. Despre aceasta, însă, altădată. 169 Despre violență Sânt în general, un om care se mulțumește cu ce are și care nu-și dorește prea multe. Am văzut de curând o listă cu cei mai bogați scriitori și, Dumnezeule, cei mai
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
nu numai că introduce limite și pune stavile puterii executivului, dar conține și măsuri menite să întărească rolul guvernului însuși în relație cu tutela drepturilor și libertăților cetățenilor. După cum evidențiază Holmes (1995), Constituția americană are ca obiectiv prevenirea tiraniei și anarhiei. După cum rezultă din paginile Federalistului, un guvern federal puternic și dotat cu puteri adecvate este considerat o condiție indispensabilă pentru o reală tutelă a libertăților individuale. Pe continentul european, regula supunerii statului principiilor de drept și-a urmat propria sa
Uniunea Europeană și promovarea rule of law în România, Serbia și Ucraina by Cristina Dallara () [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
puteau instituțiile internaționale, în special Societatea Națiunilor, să se asigure că statele respectă principiile de bază ale acesteia? Ca răspuns la aceste întrebări, mulți dintre membrii primei "școli" sau "teorii" a relațiilor internaționale susțineau că războiul a fost parțial rezultatul "anarhiei internaționale" și parțial rezultatul neînțelegerilor, erorilor de calcul și nesăbuinței politicienilor care au pierdut controlul evenimentelor în 1914. "Idealiștii" susțineau că o lume mai pașnică ar putea fi creată făcând elitele din domeniul politicii externe responsabile în fața opiniei publice și
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
le consideră realiștii, nici atât de ușor de schimbat precum le cred utopicii ("revoluționariști" în limbajul lui Wight). Există, susțin membrii Școlii Engleze, un nivel înalt de ordine și cooperare în relațiile dintre state, chiar dacă acestea trăiesc într-un climat de anarhie un climat marcat de absența unei puteri care se află deasupra și care are puterea să domine statele suverane. După patru decenii, nu ne mai putem referi, precum o făcea Wight, la "insuficiența" teoriei internaționale. După cum o va arăta acest
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
al treilea nivel de analiză, războiul era produsul naturii anarhice a politicii internaționale și al competiției nesfârșite pentru putere și securitate. Waltz susținea preeminența celei de-a "treia imagini a politicii internaționale", care sublinia că războiul este inevitabil în contextul anarhiei (susținând în același timp că și celelalte două niveluri de analiză contribuie la studiul originilor războiului). Revenind asupra unei părți anterioare a discuției, putem observa că dominația realismului a fost în mare parte o consecință a argumentului său privind cel
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
a fost în mare parte o consecință a argumentului său privind cel mai important nivel de analiză pentru cercetătorii domeniului. De asemenea, putem observa că unele din schimbările semnificative în domeniu au fost rezultatul nemulțumirii față de concentrarea realiștilor pe problema anarhiei și excluderea celorlalte domenii ale politicii mondiale. Când feminiștii susțin luarea în considerare a femeilor la nivelul analizei, sau când Școala Engleză susține concentrarea pe societatea internațională, când constructiviștii subliniază importanța înțelegerii construcției sociale a normelor, toți aceștia sunt implicați
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
promoveze interdependența economică și socială între indivizii din întreaga lume și, în cazul multor abordări radicale din domeniu, să creeze noi forme de comunitate politică și noi forme de solidaritate umană. Pentru neorealiști, scopul analizei este definit de faptul că anarhia internațională face multe din aceste vederi utopice și periculoase. Pentru mulți dintre oponenții neorealismului, analiza acestuia tinde prea repede să se cantoneze la ceea ce consideră a fi de neschimbat; unul din principalele scopuri ale investigației politicii internaționale este să reziste
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Waltz (1979) este explicit asupra acestui aspect, susținând că sistemul politic internațional ar trebui să fie privit ca un "domeniu separat" cu toate că el privește dincolo de domeniu la economie și la evoluțiile din filosofia științei pentru a-și dezvolta teza asupra anarhiei internaționale. Tendința dominantă în teoria internațională recentă a fost adoptarea multidisciplinarității ca o modalitate de a se elibera de senzația de insularitate a domeniului. Mulți teoreticieni au privit la evoluțiile din teoria socială europeană, gândirea postcolonială și la sociologie în
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
a piețelor globale din mâinile statului poate promova prosperitatea materială și stabili condițiile pentru o pace durabilă. Alte orientări influente în ultimii ani includ apărarea culturii universale a drepturilor omului și dezvoltarea dreptului internațional penal, studiul "cooperării în condiții de anarhie" asociat cu instituționalismul neoliberal și discuția deosebit de importantă despre pacea liberală. Aceste trăsături ale gândirii liberale despre relațiile internaționale vor fi de asemenea discutate în Capitolul 3. În Capitolele 4 și 5, Andrew Linklater analizează Școala Engleză și marxismul. Niciuna
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
provocare serioasă pentru perspectivele ortodoxe în domeniu, în special pentru teoriile care presupun că unele din interesele statelor sunt o consecință a plasării acestora într-un context anarhic. Într-o critică renumită a acestor abordări, Alexander Wendt (1992), susținea că "anarhia este ceea ce statele o fac să fie". Ideea era că anarhia este construită social, că este modelată de credințele și atitudinile statelor; nu este o structură imuabilă care impune anumite constrângeri asupra statelor și le obligă să participe la o
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
care presupun că unele din interesele statelor sunt o consecință a plasării acestora într-un context anarhic. Într-o critică renumită a acestor abordări, Alexander Wendt (1992), susținea că "anarhia este ceea ce statele o fac să fie". Ideea era că anarhia este construită social, că este modelată de credințele și atitudinile statelor; nu este o structură imuabilă care impune anumite constrângeri asupra statelor și le obligă să participe la o luptă nesfârșită pentru putere și securitate. Constructivismul, care s-a concentrat
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
sau o intuiție cu caracter substanțial: de exemplu, genul pentru feminism, societatea internațională pentru Școala Engleză, puterea pentru realism. Pe de altă parte, ele includ și teorii explicative particulare, modele sau propoziții specifice: de exemplu, patriarhatul și masculinitatea hegemonică sau anarhia și echilibrul puterii. Acest capitol începe și se încheie cu o privire asupra caracterului general al abordării realiste. În cuprins, ne concentrăm pe explicații realiste particulare. Definirea realismului Deși definițiile realismului diferă în detaliile lor (vezi Cusack și Stoll 1990
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Stoll 1990: capitolul 2; Donnelly 2000: 6-9), ele împărtășesc o clară asemănare de familie, o "aromă foarte distinctivă și ușor de recunoscut" (Garnett 1984: 110). Realismul evidențiază constrângerile asupra politicii impuse de egoismul uman și de absența unui guvern internațional ("anarhia"), care duc la "primatul puterii și securității în toate aspectele vieții politice"(Gilpin 1986: 305). Raționalitatea și centrarea pe stat sunt identificate frecvent ca presupoziții centrale ale realismului (de exemplu Keohane 1986: 164-65). Dar nicio teorie (suficient de cuprinzătoare) a
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
referim la "state" ca la o prescurtare pentru ceea ce Gilpin numește "grupuri de conflict" (1996:7) sau ceea ce Waltz (1979) numește "unități", centrarea pe stat este împărtășită în mod larg (deși nu universal) de către teoriile internaționale. Coroborarea egoismului și a anarhiei și rezultanta imperativă a politicii de putere ne oferă miezul realismului. Reprezenții săi emblematici în secolul al XX-lea sunt, printre alții, George Kennan, Hans Morgenthau, Reinhold Niebuhr și Kenneth Waltz în Statele Unite și E. H. Carr în Marea Britanie. În
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
structura politică. "Diferența între civilizație și barbarie este o revelație a ceea ce este în fond aceeași natură umană când funcționează în condiții diferite" (Butterfield 1949:31). În interiorul statelor, egoismul este de obicei limitat de conducerea politică ierarhică. În relațiile internaționale, anarhia îngăduie și chiar încurajează revelarea celor mai rele aspecte ale naturii umane. Arta conducerii statului implică prin urmare atenuarea și gestionarea conflictelor, iar nu eliminarea lor; căutarea unei lumi mai puțin periculoase, mai degrabă decât a uneia sigure, drepte și
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]