4,997 matches
-
constantă nu numai în repaus ci și într-o multitudine de alte condiții fiziologice. Teoretic, primii 150 ml de aer expirat reprezintă aerul alveolar, dar întotdeauna se produce un amestec la interfața dintre aerul care se găsește în spațiul mort anatomic și aerul alveolar. Pentru evaluarea compoziției aerului alveolar se colectează și se analizează ultimii 10 ml de aer expirați în cursul unei respirații obișnuite, valorile fiind comparate cu cu cele din aerul inspirat și expirat (fig. 79). Capacitatea de difuzie
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
urina nu mai suferă nici un fel de modificări de compoziție, alcătuind ceea ce se numește urina finală. De la acest nivel, trebuie condusă până la exteriorul corpului printrun ansamblu de conducte musculo-membranoase care alcătuiesc căile urinare. Din punct de vedere a poziționării lor anatomice, căile urinare sunt împărțite în căi urinare intrarenale (ductele papilare (canalele Bellini), calicele mici, calicele mari, pelvisul renal (bazinet)) și căi urinare extrarenale (uretere, vezica urinară, uretra). Funcția căilor urinare intrarenale este de a conduce urina finală către bazinet, de unde
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
medicul italian Constantin Africanul, născut la Siracuza, în secolul 11, care preda medicina la celebra școală italiană de la Salerno. Noul sens „ceafă“ apare abia în secolul 16, sub influența unui alt cuvânt arab, nukra „ceafă“, datorită faptului că, în terminologia anatomică, nucha cu sensul „măduva spinării“ a fost înlocuit de medulla, moștenit și de rom. măduvă. În română, nu au existat aceste contacte lingvistice. Nu se știe prea bine de ce avem cuvântul ceafă, pus de majoritatea lingviștilor în legătură cu alb. qafë (kjafë
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
curaj“. Vechiul sens „suflet“ s-a păstrat în derivatul inimos „curajos, care pune suflet“ și în expresii ca fără inimă „fără suflet“ sau a (nu)-și face inimă rea. În urma acestei evoluții semantice a lat. anima de la „suflet“ la „organ anatomic“, cuvântul latinesc cor, care însemna „inimă“, nu s-a transmis românei, dar există în toate celelalte limbi romanice (fr. cœur, it. cuore). Forma românească se poate explica ușor din punct de vedere fonetic: lat. anima > rom. înemă (cu transformarea lui
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
din străinătate sau în românește într-un Anuar aparte. 4. Biblioteca poate fi folosită numai de elevii Laboratorului și numai în localul Laboratorului, cu răspundere pentru întrebuințarea rea a cărților. Aparatele și materialul necesar unui Laborator de psihologie experimentală > Ochiul anatomic cu tablouri intuitive; > Stereoscopul lui Wheatstone; A > Aparatul lui Wundt arătând mecanismul ochilor; > Aparatul pentru arătarea contrastului; > Trei aparate deosebite ale lui Hering relativ la culori; > 4 aparate de rotațiune (Farbenkreisel); > 2 Episkotistere deosebite, al lui Aubert și a lui Krischmann
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
a lui Krischmann; > Spectroscopul lui Bunsen și Kirchoff; > Aparatul lui Helmholtz pentru amestecul culorilor; > Felurite prisme (de cromglas și flintglas); > Felurite discuri de rotație colorate diverse (scheiben); > Fotometrul lui Bunsen; Aparatul lui Wundt arătând câte imagini sunt în conștiință. > Urechea anatomică cu tablouri intuitive; > Diapazoane (Stimmgabel); Rezonatorii; > Pendulul acustic (Schallpendel); > Aparatul lui Politzer pentru producerea celui mai mic sunet posibil. > Pielea în secțiuni transversale cu tablouri intuitive (de asemenea papilele gustului și organele mirosului); > Compasul sinestezic la lui Fechner (Tastzirkel). > Creierul
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
fiind și autorul a 500 de opere dintre care multe au dispărut la incendiul Templului Păcii în 192, în preajma căruia erau depozitate. Au rămas posterității doar 83, dintre care, cele mai traduse, mai circulate și cercetate sunt cele privind: pregătirile anatomice, disecția, fiziologia, patologia, sistemele medicale, sectele medicale și critica lor, recomandări studenților, terapeutică, practică medicală curentă; teme de filosofie, filologie, retorică, arte etc. Cartea sa, considerată breviar medical al Evului Mediu, se intitulează Ars parva și se referă la esențialul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de pulsuri descrise, unele anunțând decesul. Experiența medicală se transmitea, ca la medicii greci, din tată în fiu și ajunsese cunoscută și la popoarele vecine, cu toată fragilitatea cunoștințelor anatomiei, motivată de rezerva lor față de disecții. Chinezii construiau imaginativ planșe anatomice, de unde și imperfecția lor. Pe la începutul mileniului I î.Chr., ei foloseau anestezia în castrarea celor din serviciul imperial. De asemenea făceau operații chirurgicale pe oase și operații cezariene ș.a. Terapeutica chineză, ca și cea a altor popoare de care
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în 1706 apare prima traducere a unei cărți occidentale scrise de Ambrosie Paré. Unii studenți japonezi vin la Universitățile din Europa. Totuși, dincolo de aceste evidente semnale, japonezii rămân circumspecți față de medicina occidentală. Scrie Mitani Koki, apropo de europeni: „Studiile lor anatomice nu priveau decât cadavrul. Ele nu informau asupra stării organismului viu“. Odată cu sfârșitul secolului al XVIII-lea situația se schimbă. Apare Noul Manual de Anatomie scris de Sugita și colaboratorii săi. Ilustrarea făcută de filooccidentalul Odano Naotache (1774) ușurează înțelegerea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
care a făcut 32 de disecții pe cadavre de bărbați și femei de diferite vârste, dorind să pătrundă secretele corpului uman, ale vieții și morții, o curiozitate specific renascentistă. Leonardo a colaborat cu Marc- Antonio della Torre. Numeroasele sale desene anatomice nu sunt făcute după Galen ci direct prin disecții, de aici marea lor exactitate, căci cunoașterea unui organ, unui țesut, trebuie să releve funcționalitatea sa, legile care îl justifică. Desenele sale, în număr de 1500, în 200 de caiete, dacă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în tot Occidentul. Făcând serioase corecturi anatomiei galenice și adepților ei, deși niciodată nu a negat-o în rolul ei, Vesal a stârnit invidii, intrigi, ură, contrazicându-și profesorii și contemporanii, stârnind animozități. Foarte de tânăr publică Tabulae anatomicae (Documente anatomice), o adevărată introducere în anatomie, realizată pe observații directe privind alcătuirea organismului uman prin disecțiile pe care le face pe cadavre umane. Aceste cadavre erau ale unor criminali sau persoane abandonate. în epocă mai era și o piață a cadavrelor
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
pictorilor. La 29 de ani, Vesal tipărește capodopera sa De Humani corporis fabrica (Basel, 1543) operă care la câțiva ani, va fi reeditată și în alte centre occidentale, asigurându-i o circulație în toată Europa și devenind manual de studii anatomice timp de câteva secole. „Despre alcătuirea (fabrica) corpului uman“, are 7 părți și prima ediție a avut numai planșele pictorului Jan Stefano Calcar, elev al lui Tizian. Următoarele vor înregistra și alte nume de pictori. Tratatul se distinge prin concepție
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
o operă viabilă, o concepție unitară sistemică despre organismul uman, o metodă a cunoașterii prin demonstrații directe, analitică până la cele mai mici detalii, sprijinită pe observație și intuiție, pe muncă și clarviziune. Vesal e considerat un real reformator al cunoașterii anatomice, un corifeu al anatomiei moderne, deschizător de drum în fiziologie, fiziopatologie. Alți medici vestiți îl vor completa, în sec. XVII. În Renașterea pasionată de anatomie, au strălucit și alte nume: Fallope, profesor Padova, supranumit Esculap al timpului său. El unește
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
corifeu al anatomiei moderne, deschizător de drum în fiziologie, fiziopatologie. Alți medici vestiți îl vor completa, în sec. XVII. În Renașterea pasionată de anatomie, au strălucit și alte nume: Fallope, profesor Padova, supranumit Esculap al timpului său. El unește cunoașterea anatomică cu chirurgia. A fost un medic complex, specializat în anatomia capului, abdomenului, aparatului uro-genital, cu rezultate excelente în chirurgia ulcerelor, tumorilor, luxațiilor. În anatomia creierului a rămas foarte cunoscut Constant Varole; în studiul urechii Eustache. La Paris Charles Etienne, în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
În anatomia creierului a rămas foarte cunoscut Constant Varole; în studiul urechii Eustache. La Paris Charles Etienne, în 1545, publică „De disectione“, în Spania Jean Valverde de Amusco publică „Istoria compoziției organismului uman“, carte de succes internațional. Odată cu Renașterea învățământul anatomic direct, prin disecții, devine o realitate în toată Europa. UN CHIRURG: AMBROISE PARÉ (1509 - 1590) S-a născut în Franța, urmează cursuri medicale la Hôtel Dieu unde se specializează în chirurgie. Ajunge medic militar, luând parte la campanii militare. A
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
pot adăuga numele multor medici de seamă care s-au format pe lângă principalii titani, onorând cu studiul, experiența și perseverența lor progresul medicinii. Menționăm ca importante: Anatomia lui Charles Etienne (1545), Anatomia lui Colombo (1558), Chirurgia lui Franco (1556), Observațiile anatomice - lui Fallope (1561), Tratatul Ciumei a lui Paré (1568), Cartea nervilor a lui Varole (1583) care sunt și astăzi cercetate de pasionați. Iată de ce Renașterea nu este reductibilă la resuscitarea clasicilor Antichității. Fructificând critic pe înaintașii din diferitele domenii ale
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Devine membru al Colegiului Regal al Fizicienilor. I se încredințează funcții oficiale. în 1615, Harvey ocupă catedra de Anatomie și Chirurgie a unei renumite școli medicale, rămânând un pasionat cercetător. După două decenii de cercetări aprofundate și neîntrerupte publică: Exercitatio anatomica de motu cordis et sanguinis in animalibus, care apare la Frankfurt în 1628. Această capodoperă, care va fi elogiată peste secole, stârnește reacții pro și contra în toate țările occidentale. Harvey își explică descoperirea epocală, rațional, obiectiv, pe bază de
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
et sanguinis in animalibus, care apare la Frankfurt în 1628. Această capodoperă, care va fi elogiată peste secole, stârnește reacții pro și contra în toate țările occidentale. Harvey își explică descoperirea epocală, rațional, obiectiv, pe bază de observații și experimente anatomice cu o interpretare fără reproș. Fiind și literat cu pasiune pentru filosofie, Harvey face în această carte inserții culturale din scriitorii și gânditorii timpurilor, cu o dexteritate impresionantă. Conștient și convins de importanța descoperirii sale, suportă cu mâhnire atacurile, izbindu
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
pentru filosofie, Harvey face în această carte inserții culturale din scriitorii și gânditorii timpurilor, cu o dexteritate impresionantă. Conștient și convins de importanța descoperirii sale, suportă cu mâhnire atacurile, izbindu-se de inerția obtuză a unor mari anatomiști. în Dizertații anatomice asupra circulației sângelui, cunoscute sub titlul de Scrisori către Riolan, îi răspunde anatomistului Jean Riolan — fiul (1577 - 1657), care, ca și Gui Patin, decanul Facultății de Medicină din Paris, sau Marcelo Malpighi și atâția alții, îl atacă, uneori satiric, pe
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de la fiziologie se ajunge la fiziopatologie. Cu tot numărul impresionant al detractorilor, răspândiți pe continent, cel al partizanilor lui Harvey crește de la o zi la alta, între ei afirmându-se și Descartes și naturalistul danez Arnisoeus, autor al: Experimenta nova anatomica (1654). La orizont, viitorul era deja de partea sa. Circulația limfatică o descoperă, în 1651, Jean Pecquet. Făcând cercetări pe animale, pune în evidență ganglionii limfatici. Pecquet (1622 1674) este autorul Noilor experimente anatomice (Paris, 1651) și al „Dizertației anatomice
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
danez Arnisoeus, autor al: Experimenta nova anatomica (1654). La orizont, viitorul era deja de partea sa. Circulația limfatică o descoperă, în 1651, Jean Pecquet. Făcând cercetări pe animale, pune în evidență ganglionii limfatici. Pecquet (1622 1674) este autorul Noilor experimente anatomice (Paris, 1651) și al „Dizertației anatomice asupra circulației sângelui“ (1651), care contribuie la mutarea centrului de importanță de la ficat la inimă, adepții lui Galen fiind nevoiți să-și restructureze concepția anatomică. în pofida conservatorismului dogmatic al Facultății de Medicină din Paris
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
anatomica (1654). La orizont, viitorul era deja de partea sa. Circulația limfatică o descoperă, în 1651, Jean Pecquet. Făcând cercetări pe animale, pune în evidență ganglionii limfatici. Pecquet (1622 1674) este autorul Noilor experimente anatomice (Paris, 1651) și al „Dizertației anatomice asupra circulației sângelui“ (1651), care contribuie la mutarea centrului de importanță de la ficat la inimă, adepții lui Galen fiind nevoiți să-și restructureze concepția anatomică. în pofida conservatorismului dogmatic al Facultății de Medicină din Paris, care nu admite nici circulația limfei
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ganglionii limfatici. Pecquet (1622 1674) este autorul Noilor experimente anatomice (Paris, 1651) și al „Dizertației anatomice asupra circulației sângelui“ (1651), care contribuie la mutarea centrului de importanță de la ficat la inimă, adepții lui Galen fiind nevoiți să-și restructureze concepția anatomică. în pofida conservatorismului dogmatic al Facultății de Medicină din Paris, care nu admite nici circulația limfei, anatomiștii europeni îl confirmă și îl completează, în detalii puțin semnificative, pe Harvey. În Anglia, John Mayow (1645 - 1679) studiază oxigenarea sângelui, explicând culoarea roșie
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Marcelo Malpighi (1628 - 1694), profesor la Universitatea de Medicină din Pisa, după ce-l contrazisese pe Harvey, e nevoit, după 1661, să-l confirme, descoperind la batraciene, cu ajutorul unei lupe microscop, eritrocitele circulând prin capilarele pulmonare. Dar Malpighi, autor al Discursului anatomic al structurii viscerelor, apărută la Paris (1683) nu se ocupă numai de studierea plămânilor ci și de țesuturile rinichilor, dermului, ficatului, contribuind substanțial la dezvoltarea histologiei comparate (animală și vegetală). Tot el scrie Anatomia plantarum (1690). După Malpighi, spiritul e
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Paracelsus, fie tradițional prin conservarea părților plantei. în acest secol numărul speciilor utilizate în terapeutică ajunge la peste 10.000. SCURTĂ PRIVIRE ASUPRA SEC. AL XVII-LEA MEDICAL Medicina este ilustrată și de învățământul medical teoretic și pragmatic, în amfiteatre anatomice și-n clinici, în biblioteci și-n confruntări de opinii. Specifice însă în acest secol, sunt Colegiile, înființate în marile orașe occidentale, unde celebrități medicale atrag studenți de pretutindeni prin arta și știința expunerilor, a îndrumărilor explicative și experimentale. Printre
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]