8,737 matches
-
București, 1979 (în colaborare); Despre Pythagora și pythagorei: Philolaos, București, 2001. Repere bibliografice: Mihai Zamfir, Apolinic și dionisiac în exegeza clasicistă, RL, 1982, 2; Dan C. Mihăilescu, „Anatomia suferinței”, T, 1982, 1; Alexandru Niculescu, Reetimologizarea, RL, 1982, 8; Paul Dugneanu, „Anatomia suferinței”, LCF, 1982, 9; Smaranda Vultur, Discursul suferinței și retorica lui, F, 1982, 6; Andrei Ionescu, Râvnita suferință a cunoașterii de sine, VR, 1982, 11; Adrian Marino, Exerciții de lectură: Mihail Nasta, TR, 1983, 14; Ștefan Borbély, Erudiție și tinerețe
NASTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288354_a_289683]
-
Manual de nefrologie Capitolul 1 ANATOMIA FUNCȚIONALĂ A RINICHILOR Omul este supus permanent unor agresiuni exogene, precum și variațiilor propriului metabolism. în ciuda fluctuațiilor permanente în jurul valorilor ideale, compoziția mediului intern (constituit din fluidele intra și pericelulare) este menținută constantă printro reglare complexă, definind homeostazia mediului intern. Mediul
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
a volumului fluidelor corpului și a echilibrului acido-bazic; funcția endocrină: rinichiul este locul de secreție a unor hormoni (renină, eritropoietină, vitamina D3 activă), de degradare a unor hormoni polipeptidici sau locul unde acționează hormonii secretați în alte organe. 1.2. Anatomia renală Rinichii sunt organe pereche, situate retroperitoneal, în regiunea lombară, de o parte și de alta a coloanei vertebrale. Lungimea rinichilor se întinde pe trei vertebre și jumătate, polul superior plasându-se la nivelul T12, iar polul inferior la nivelul
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
rinichiul stâng este ceva mai mare decât cel drept. 1. Ca urmare, UIV dă informații anatomice și funcționale despre: • mărimea și poziția rinichilor; • prezența calcificărilor intraparenchimatoase; • anomalii ale conturului renal și ale papilelor renale; • mase intrinseci sau extrinseci care alterează anatomia normală a sistemului pielocaliceal, ureterului și vezicii urinare; • refluxul vezico-ureteral (date orientative); • existența unor variante anatomice congenitale (duplicitate pielo-caliceală, rinichi „în potcoavă”, duplicitate ureterală, rinichi ectopic etc); • golirea vezicii urinare. 2. Ca urmare, indicațiile UIV pot fi sintetizate astfel: • evaluarea
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
antineutrophil cytoplasmic antibody) se întâlnesc în cadrul unor vasculite sistemice (micropoliangeita, boala Wegener) sau limitate la rinichi. Acești ANCA nu se depun în rinichi, ci determină activarea neutrofilelor, care vor induce, la rândul lor, leziuni ale capilarelor glomerulare. 4.1.3. Anatomie patologică Leziunile histologice elementare în glomerulonefrite Agresiunea inflamatorie determină diverse tipuri de leziuni glomerulare, ce pot fi evidențiate prin microscopie optică, imunofluorescență sau microscopie electronică: • Endoteliale: activare, proliferare, incluziuni celulare, endotelioză, necroză; • Mezangiale: hipertrofie, proliferare, modificări morfologice, creșterea sintezei de
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
creștere derivat din plachete (PDGF) este o citokină cu acțiune proliferativă și pro-fibrotică. Nivelul său este crescut la pacienții cu ND. Blocarea experimentală a efectelor sale cu un antagonist specific a redus semnificativ proliferarea mezangială și hipertrofia renală. 5.4. Anatomie patologică Microscopic, glomeruloscleroza diabetică (GSD) are același aspect morfologic în ambele tipuri de diabet. Ea se caracterizează prin prezența a 3 tipuri de leziuni glomerulare, asociate cu remanieri tubulo-interstițiale, arteriale și arteriolare. Glomeruloscleroza diabetică 1. Glomeruloscleroza difuză se întâlnește în
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
că unul dintre mecanismele majore prin care micofenolatul de mofetil (MMF) poate induce remisiunea NL este inhibarea NO-sintetazei intrinseci (iNOS). De asemenea, agenți antioxidanți, precum N-acetil-cisteina, au demonstrat un efect benefic în NL la șoareci de experiență. 6.2.2. Anatomie patologică A. Leziuni glomerulare B. Leziuni tubulo-interstițiale C. Leziuni vasculare A. Leziunile glomerulare sunt clasificate în 6 clase (după International Society of Nephrology/Renal Pathology Society, 2004): Clasa I: NL mezangială minimă - glomeruli optic normali, dar cu depozite imune mezangiale
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
nivele serice crescute ale unor citokine pro-inflamatorii, precum IFNα și IL-2 (și, mai puțin, TNF-α și IL-1-β). • Limfocitele T (în special CD8+) și macrofagele se întâlnesc frecvent la examenul microscopic al leziunilor vasculare, uneori fiind predominante. 7.2.1.5. Anatomie patologică Leziunea histologică elementară caracteristică PAN este o vasculită necrozantă ce interesează arterele de calibru mediu și mic, mai rar arteriolele și foarte rar venulele. Poate fi afectată orice arteră (cu excepția aortei și a arterelor pulmonare), dar cel mai frecvent
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
unor Ag inhalate). 2. Epidemiologie GW este o boală rară (prevalența este de 3 cazuri/100.000 locuitori). Poate apare la orice vârstă, dar, cel mai adesea, între 40-45 de ani. Raportul pe sexe, B/F = 1,5/1. 3. Anatomie patologică GW afectează vasele de calibru mic sau, mai rar, mediu. Afectarea vasculară se asociază cu o necroză ischemică „în hartă geografică”, ce se traduce prin formarea de abcese amicrobiene și granuloame polimorfe, constituite din polinucleare, limfocite și celule gigante
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
este necunoscută. Au fost incriminate, ca și în GW, anumite Ag exogene inhalate. La pacienții cu SCS se pot evidenția antecedente alergice personale (64 %) sau familiale (25 %). Se asociază adesea cu ANCA, de obicei, de tip p-ANCA (anti-MPO). 4. Anatomie patologică în SCS se pot întâlni trei tipuri de leziuni elementare, care sunt însă rareori prezente simultan: • vasculită necrozantă a arterelor și venelor de calibru mic, cu leziuni segmentare și infiltrat bogat în eozinofile; • un infiltrat tisular cu eozinofile; • granuloame
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
DE LA DP LA HD, TREBUIE LUATĂ îN DISCUȚIE îN URMĂTOARELE SITUAȚII: Insuficiența clearance-ului sau al ultrafiltrării; Episoadele frecvente de peritonită; Complicații mecanice ale accesului peritoneal care nu pot fi rezolvate; Pierderile importante de proteine și malnutriția severă; Hipertrigliceridemia severă. b. Anatomia și fiziologia peritoneului ca membrană de dializă Membrana peritoneală este formată din două foițe, parietală și viscerală, între care se găsește cavitatea peritoneală. Peritoneul funcțional este constituit din trei straturi - mezoteliul, interstițiul și endoteliul capilar - prin care au loc schimburile
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
apară drept „acategorial”. Pe niște coordonate similare - restructurarea revizionista a raportului dintre provincie și capitala, semnalarea clivajului din interiorul paradigmei optzeciste, profesarea unei „critici de identificare”, centrată pe „experiență revelatoare” a textului - se plasează și următoarea carte a lui P., Anatomia frigului. O analiză monstruoasa (2003; Premiul Asociației Scriitorilor din Mureș). Principala diferența vine din caracterul ludic mai direct asumat al textului, confirmat de incursiunile hedonist-metafizice ale criticului și de semnalarea „monstruozității” analizei, provenită din „(dis)proporția ei desantata față de scurtimea
PODOABA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288859_a_290188]
-
sau pe Gabriel Marcel, Georges Bataille și Emmanuel Levinas, din această întâlnire rezultând un discurs speculativ și digresiv, cu numeroase observații pertinente, dar și cu destule momente de suprainterpretare. SCRIERI: Între extreme. Eseu despre poezia lui Aurel Pântea, Cluj-Napoca, 2002; Anatomia frigului. O analiză monstruoasa, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: Ion Pop, Aurel Pântea în monografie, „Piața literară”, 2002, 13; Livius Ciocârlie, Scrisoare pe marginea unei cărți, VTRA, 2002, 5-6; Nicoleta Cliveț, Postmodernismul revelat, „Cuvântul”, 2002, 7; Al. Cistelecan, Extras dintr-un
PODOABA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288859_a_290188]
-
care sunt individual importante pentru cunoaștere: universul în care trăim, soarele, specia umană printre celelalte specii biologice, România, Australia etc., printre celelalte țări. Patologia umană este în raport cu patologia speciilor biologice în general o disciplină cu obiect individual. La fel și anatomia și fiziologia umană. Apariția unor discipline științifice ale obiectelor individuale exprimă în mod clar limitele științelor generalului, atât în mod absolut, cât și relativ. Dintr-o știință generală a corpurilor fizice mari care compun universul, presupusă completă, poți deriva o
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a se realiza simplu, fără dificultăți. Ea cere efort și timp, metode sistematice și complexe. În ciuda aparențelor, descrierea unui obiect individual suficient de complex este, chiar în limitele restrânse ale intereselor subiectului cunoscător, greu de imaginat că ar fi completă. Anatomia umană încă prezintă mistere. La fel și geografia; chiar dacă am considera că pământul nu se schimbă semnificativ în timp, procesul nu e încheiat în moddefinitiv. Apar mereu noi aspecte, se fac corectări măsurătorilor anterioare. După cum lesne se poate observa, disciplinele
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
fel și geografia; chiar dacă am considera că pământul nu se schimbă semnificativ în timp, procesul nu e încheiat în moddefinitiv. Apar mereu noi aspecte, se fac corectări măsurătorilor anterioare. După cum lesne se poate observa, disciplinele considerate în această categorie- geografia, anatomia și fiziologia omului etc. - sunt și ele atemporale. Nici ele nu iau în considerație timpul ca o dimensiune importantă a cercetării lor. Motivul este însă cu totul diferit de cel pentru care științele generalului fac abstracție de timp. Științele analizate
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Ea descrie starea prezentă a configurației spațiale a societății și a mediului său natural. Ea este însă complementară cu o disciplină posibilă ce ar putea fi determinată drept „geografie istorică” și ale cărei elemente, în funcție de necesitățile cercetării, au fost dezvoltate. Anatomia și fiziologia omului este o știință atemporală. Ea descrie specia umană așa cum este în prezent, fără a exclude însă un interes pentru istoria biologică a speciei umane. Relativa stabilitate, pe o perioadă mai lungă de timp, a unui obiect individual
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sunt iubită și că sunt considerată urâtă”...), la sentimentul de eșec („Regimul este o dovadă de forță, lăcomia este o slăbiciune”, „Ori reușești perfect ceea ce întreprinzi, ori eșuezi lamentabil”...), la inteligență („N-am obținut decât 16/20 la examenul de anatomie. Sunt într-adevăr proastă”...), la amabilitate („M-am certat cu Bruno. Sunt o scorpie. Probabil că mă detestă”...). Gwen este invitată să discute despre gândurile sale cu ea însăși, ca și cum s-ar adresa unui alter ego. Terapeutul o îndrumă, pornind
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
doar patru ani. El a crescut, totuși, într-un mediu exemplar pentru un viitor om de stiinta german: citadin cu dragoste pentru natură, intelectual cu inclinații către muzică. A avut o relație apropiată cu tatăl său. Gustav Born, profesor de anatomie la Universitatea din Breslau, era botanist amator. Despre el, Max avea să scrie mai tarziu: „îmi plăcea să ascult poveștile fascinante ale tatălui meu despre minunile vieții și să privesc creaturile minuscule dintr-un strop de apa murdară din baltă
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
normale, creierul lui Einstein prezența mai multe celule gliale în regiunea de creier responsabilă pentru sintetizarea informației. Sandra Witelson de la Universitatea McMaste a arătat că creierul lui Einstein nu prezenta o cuta anume, numită "Fisură silviana". Witelson specula că aceasta anatomie neobișnuită permitea neuronilor să comunice mai bine între ei. Alte cercetări sugerau că acest creier de geniu era mai dens și că lobul inferior parietal, asociat de cele mai multe ori cu abilitățile matematice, era mai mare decât în cazul persoanelor obișnuite
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
și-a prezentat descoperirea împăratului Wilhelm al II-lea, dar punctul culminant al lucrării sale îl reprezintă comunicarea pe care a făcut-o în fața Societății FizicoMedicale din Wurzburg la 23 ianuarie 1896, cănd efectuează, în timpul ședinței, radiografia mâinii profesorului de anatomie von Koelliker. Lucrarea lui Roentgen a fost tipărită în Anglia la 23 ianuarie 1896, în revistă “Nature” și la 14 februarie în revistă “Science”, iar în Franța la 8 februarie în “LÉclairage Électrique”. Pentru descoperirea razelor X și pentru studiul
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
Liceul „Sf. Sava” din București, absolvind în 1907. Urmează aici Conservatorul de Muzică, clasa vioară, și Facultatea de Medicină, pe care o va termina în 1916. Activează în Moldova ca medic militar în timpul campaniei din 1916-1918. Preparator la Catedra de anatomie a Facultății de Medicină din București, este chemat la Cluj, unde, din 1919 până în 1947, conduce Catedra de anatomie și embriologie la Facultatea de Medicină. Înființează Institutul de Anatomie Descriptivă și Topografică și revista „Clujul medical” (1920). Autor al unor
PAPILIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288678_a_290007]
-
pe care o va termina în 1916. Activează în Moldova ca medic militar în timpul campaniei din 1916-1918. Preparator la Catedra de anatomie a Facultății de Medicină din București, este chemat la Cluj, unde, din 1919 până în 1947, conduce Catedra de anatomie și embriologie la Facultatea de Medicină. Înființează Institutul de Anatomie Descriptivă și Topografică și revista „Clujul medical” (1920). Autor al unor tratate de anatomie devenite clasice, prodecan și decan al Facultății de Medicină clujene (1930-1932), fondator al Societății Române de
PAPILIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288678_a_290007]
-
ca medic militar în timpul campaniei din 1916-1918. Preparator la Catedra de anatomie a Facultății de Medicină din București, este chemat la Cluj, unde, din 1919 până în 1947, conduce Catedra de anatomie și embriologie la Facultatea de Medicină. Înființează Institutul de Anatomie Descriptivă și Topografică și revista „Clujul medical” (1920). Autor al unor tratate de anatomie devenite clasice, prodecan și decan al Facultății de Medicină clujene (1930-1932), fondator al Societății Române de Antropologie, membru al unor societăți academice europene, P. a fost
PAPILIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288678_a_290007]
-
de Medicină din București, este chemat la Cluj, unde, din 1919 până în 1947, conduce Catedra de anatomie și embriologie la Facultatea de Medicină. Înființează Institutul de Anatomie Descriptivă și Topografică și revista „Clujul medical” (1920). Autor al unor tratate de anatomie devenite clasice, prodecan și decan al Facultății de Medicină clujene (1930-1932), fondator al Societății Române de Antropologie, membru al unor societăți academice europene, P. a fost un reputat om de știință. Concomitent, întemeiază un cenaclu literar (1930), pe lângă care apare
PAPILIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288678_a_290007]